joi, 29 octombrie 2009

Parintele Teofil a trecut la Domnul

Prin parintele Teofil Paraian care s-a ridicat la ceruri in data de 29 octombrie 2009 Romania a pierdut un mare duhovnic, dar a castigat un mare rugator in ceruri. Dumnezeu sa-l odihneasca in pace cu sfintii.

************************************************
Mai jos voi reda cateva fragmente din iuresul evenimentelor:

http://c-tarziu.blogspot.com/2009/10/parintele-teofil-paraian-s-ridicat-la.html

*******

După spusele IPS Laurentiu, înmormântarea va avea loc sâmbătă, începând cu Sf. Liturghie, de la ora 10. Veşnica pomenire !
http://daruindveidobandi.blogspot.com/

*******

Inainte sa plece parintele ne-a incurajat:
"Oricum sînt bine, deoarece cu Hristos, fie aici sau dincolo, întotdeauna sîntem bine"
Odihnească-se în pace, părintele nostru şi al bucuriei celei veşnice!
http://ortodoxiesiviata.blogspot.com/2009/10/vesnica-pomenire-iubite-parinte-teofil.html

*******

Şi iată că Dumnezeu a rînduit ca la 20 de ani de la strămutarea la ceruri a Părintelui Arsenie (28 noiembrie 1989) să ia calea cea de sus şi Părintele Teofil (29 octombrie 2009), către ziori, în vîrstă de 80 de ani (împliniţi pe 3 mai a. c.), după mai multe luni de suferinţă purtată cu demnitate – şi chiar cu seninătatea care l-a caracterizat pînă la sfîrşit.

Aflu că înainte de a pleca să se interneze la Braşov, i-ar fi spus unui părinte apropiat (Sabin), conştient fiind că-l vedea pentru ultima oară în viaţa aceasta: "Aşa-i că o fost fain?". Şi că în după-amiaza de 28 octombrie, aşteptînd să fie transferat de la Spitalul Militar din Cluj la Spitalul Clujana (unde avea să se stingă cîteva ceasuri mai tîrziu), ar fi spus, detensionînd atmosfera: "Da’ greu mai vine salvarea aia, parcă vine din altă ţară!"...
Dar cum altfel ar fi putut înfrunta moartea cel care a trăit cu o asemenea mărturisită încredinţare a strămutării în Rai: "Eu sînt sigur că merg în Rai. Cineva poate să spună că sînt mîndru. Dar nu pentru faptele mele cred că merg în Rai, ci pentru bunătatea lui Dumnezeu. Nu se poate să fi făcut Dumnezeu Raiul ca să-l ţină gol. Trebuie să ne potrivim cu Raiul, să ne placă în Rai şi să ne silim să-l cîştigăm, şi-l vom cîştiga. Căci Dumnezeu este Dumnezeul milei şi al îndurărilor. La slujbe auzim mereu că Dumnezeu bun şi iubitor de oameni este. Păi, de ce să nu credem că e bun şi iubitor, şi de ce să mă îndoiesc că mă va milui şi mîntui şi pe mine?"
http://razvan-codrescu.blogspot.com/2009/10/parintele-teofil-surizind-catre-rai.html

*******

A fost internat la Spitalul Militar după care a fost mutat la Spitalul Municipal Clujana.Părea că e puţin mai bine decît în zilele antecedente şi s-a încercat să i se facă o intubare. Pentru asta a fost anesteziat cu acordul său apoi, nu s-a mai trezit... A suferit în urma unor complicaţii pulmonare.
A glumit pînă în ultimul moment, s-a purtat exemplar cu personalul medical deşi avea dureri insuportabile. A primit cu bucurie pe oricine a venit la dînsul să-l mai vadă pe patul de spital. Zîmbitor, le-a spus mai multor vizitatori dragi: ,,Măi, nu e uşor să mori..."
http://corinanegreanu.blogspot.com/2009/10/ultima-oara-la-cluj-napoca.html

*******

O prietenă mi-a povestit un episod petrecut la un spital din Timişoara: în cadrul unor analize, medicii i-au cerut părintelui să urce pe o bicicletă medicală pentru a-i urmări activitatea inimii. Părintele, senin şi smerit, s-a supus dar a întrebat: „Cine ţine ghidonul?”. Nu ştia că e o bicicletă medicală, el ştia ceea ce este în duhovnicie, când părintele duhovnicesc ţine ghinonul pe drumul credinţei.
http://daniela-sontica.blogspot.com/2009/10/parintele-teofil-in-vederea-vesniciei.html

*******

Părintele a fost internat la noi ieri, la 18.20, prin transfer de la Spitalul Militar din Cluj, cu diagnosticul de şoc septic, şoc cardiogen şi bronhopneumonie”, a declarat managerul Spitalului Clinic Municipal Cluj-Napoca, Nicolae Constantea. Arhimandritul a murit azi-noapte, în jurul orei 2.00, în timp ce era ţinut pe ventilaţie. Înainte de a fi transferat la Spitalul Municipal Cluj, părintele Teofil fusese internat la Braşov, şi de 10 zile se afla în stare gravă, la Spitalul Militar din Cluj, la Secţia Cardiologie. “Acolo a refuzat ventilaţia, şi a acceptat-o doar în ultimul moment, când a fost transferat la spitalul nostru”, a completat medicul Constantea. (Adevarul)
http://doarortodox.wordpress.com/2009/10/29/parintele-teofil-paraian-a-trecut-la-domnul/


http://byzantinearch.blogspot.com/2009/10/parintele-teofil-paraian-fost.html
http://ortodoxiesiviata.blogspot.com/2009/10/fotografii-de-la-prohodirea-parintelui.html
http://cidadededeus.wordpress.com/2009/11/02/inmormantarea-parintelui-teofil-paraian/

************************************************************************************
http://ro.orthodoxwiki.org/Teofil_(P%C4%83r%C4%83ian)

http://www.nistea.com/blog/index.php/2009/10/30/69-parintele-teofil-paraian
Parintele Teofil la Paris:
http://www.nistea.com/blog/index.php/2008/11/06/51-parintele-teofil-paraian-de-la-sambata-de-sus-in-franta-3-12-noiembrie-2008
http://www.nistea.com/blog/index.php/2008/11/08/52-parintele-teofil-paraian-la-paris-8-noiembrie-2008-sfintii-arhangheli
http://www.nistea.com/blog/index.php/2008/11/09/53-parintele-teofil-paraian-la-paris-duminica-9-noiembrie-2008-la-biserica-sfintii-arhangheli

Parintele Teofil la Lyon:
http://www.nistea.com/blog/index.php/2008/11/13/54-parintele-teofil-paraian-la-lyon-marti-11-noiembrie-2008

Urcusul duhovnicesc
Cine-L iubeste pe Dumnezeu si cine se stie iubit de Dumnezeu, din insusi acest fapt este fericit. Si fericit, in limba greaca, se numeste Macarie. Prin urmare, urcusul duhovnicesc spre fericire ar fi acesta:
Teopist - credincios lui Dumnezeu;
Teodul- implinitor al poruncilor lui Dumnezeu, slujitor lui Dumnezeu, robul lui Dumnezeu;
Teognost- cunoscator de Dumnezeu
Teofil- iubitor de Dumnezeu
Macarie- fericit."
Fragmentul transcris, face parte din "Urcusul duhovnicesc" de Arhimandritul Teofil Paraian.
http://adriana-dardindar.blogspot.com/2009/10/urcusul-duhovnicesc-de-la-teofil-la.html

Predica la Duminica Bogatul nemilostiv si saracul Lazar
http://iondelachiuiesti.blogspot.com/2009/11/predica-pr-teofil-paraian-bogatul.html

2 comentarii:

  1. Ca de fiecare data, realizam importanta omului atunci cand inceteaza sa mai fie printre noi.
    Usor, usor se sting unul cate unul...ca niste usoare mangaieri...asa cum si-au mistuit de tot vietile pentru noi- ca ne-au slujit tuturor, aidoma Mantuitorului care a spalat picioarele celor mai mici decat El.
    Se apropie usor, usor, vrand-nevrand, ziua cand vom fi aidoma copiilor orfani...
    Incotro vom apuca cand le vom inchide ochii osteniti - ca si cand am inteles cat de rusinati trebuie sa fim cand ne privesc...si celor doi, Justin si Arsenie ?
    Ma gandesc, Corina la ce spuneai...ce putea sa afirme placutul lui Dumnezeu Ioan Ianolide inca din 1983 si nu poate sa-mi zboare gandul catre cel in prezenta caruia chiar si el tacea si asculta...Valeriu Gafencum.
    Dumnezeu ne iubeste Corina...cand vom povesti nepotilor vom spune:
    "In vremea mea traiau Sfintii !".
    Sunt mandru ca sunt roman ortodox.
    Marius

    RăspundețiȘtergere
  2. Draga Marius,

    Parintele Teofil asa cum spunea si el a fost un duhovnic mare, un duhovnic mic si un duhovnic de nimic. Mare pentru cei care-l ascultau, mic pentru cei care nu-l ascultau si de nimic pentru cei care-l ocoleau. (vezi si http://www.nistea.com/blog/index.php/2009/10/30/69-parintele-teofil-paraian )Asadar nu putini au fost totusi, cei care i-au apreciat valoarea inca din timpul vietii. Valoarea lui ca duhovnic si ca om a fost cladita din viata si importanta lui pentru fiecare dintre noi speram ca va dainui si va spori si dupa ce a raposat.
    Sigur marii duhovnici pe care ii are Roamania sunt destul de putini, iar plecarea parintelui Teofil dintre noi, a mai scazut cu unul numarul duhovnicilor de valoare pe care ii are Roamnia in momentul de fata.
    Cu toate acestea nadajduim ca Domnul va ridica si alti parinti cu viata duhovniceasca inaintata caci ne-a spus "nu te teme turma mica" , "biserica, nici portile iadului nu o vor birui".
    Asadar si noi, de vom alege sa mergem pe calea cea stramta, vom da dovada urmasilor nostrii, cu insasi viata noastra, de sfintenie ...

    RăspundețiȘtergere