duminică, 24 aprilie 2011

Hristos a inviat!

HRISTOS A INVIAT!


SI ANUL ACESTA LUMINA SFANTA DE LA IERUSALIM A STRALUCIT SPRE SLAVA LUI HRISTOS SI A ORTODOXIEI!







CANTARI PASCALE


































"Χριστός ανέστη εκ νεκρών, θανάτω θάνατον πατήσας, και τοις εν τοις μνήμασι ζωήν χαρισάμενος"


PAGINI WEB:
# Razboi intru Cuvant: Lumina sfanta s-a coborat si azi
# Razboi intru Cuvant: Invierea lui Hristos sa ne faca fii credinciosi ai luminii Sale si sa ne alunge din suflete orice urma de iubire a intunericului. Cum sa petrecem Pastile

#"Hristos a inviat!" in 250 de limbi

miercuri, 20 aprilie 2011

Sfanta si Marea Miercuri

EVANGHELIA

(Matei 26, 6-16)

Şi fiind Iisus în Betania, în casa lui Simon Leprosul, a venit la El o femeie având un alabastru cu mir de mare preţ şi l-a turnat pe capul lui Iisus, pe când El şedea la masă. Şi văzând ucenicii, au murmurat: „Pentru ce risipa aceasta? că mirul acesta se putea vinde scump, iar banii să se dea săracilor“. Dar Iisus, ştiindu-le gândul, le-a zis: „De ce-i faceţi supărare femeii? că bun lucru a făcut ea pentru Mine; că pe săraci îi aveţi pururea cu voi, dar pe Mine nu Mă aveţi pururea. Că ea, turnând acest mir pe trupul Meu, spre îngroparea Mea a făcut-o. Adevăr vă spun: Oriunde se va propovădui Evanghelia aceasta, în toată lumea, se va spune şi ce a făcut ea, spre pomenirea ei“. Atunci unul din cei doisprezece, cel numit Iuda Iscarioteanul, ducându-se la arhierei le-a zis: „Ce vreţi să-mi daţi, şi eu vi-l voi da în mână?“ Iar ei i-au dat treizeci de arginţi. Şi de atunci el căuta un prilej potrivit ca să-L dea în mâna lor.

(Marcu 14, 3-11)

Şi fiind El în Betania, în casa lui Simon Leprosul, în timp ce şedea la masă a venit o femeie având un alabastru cu mir de nard curat, de mare preţ; şi spărgând vasul, a vărsat mirul pe capul Lui. Dar erau unii care murmurau în sinea lor, zicând: „De ce s-a făcut această risipă de mir?;că mirul acesta putea să fie vândut cu peste trei sute de dinari şi să li se dea săracilor“. Şi murmurau împotriva ei. Dar Iisus a zis: „Lăsaţi-o, de ce-i faceţi supărare? Bun lucru a făcut ea pentru Mine. Că pe săraci îi aveţi pururea cu voi şi puteţi să le faceţi bine oricând vreţi, dar pe Mine nu Mă aveţi pururea. Ea a făcut ceea ce avea de făcut: mai dinainte Mi-a uns trupul cu mir, spre îngropare. Adevăr vă spun Eu vouă: Oriunde se va propovădui Evanghelia, în toată lumea, se va spune şi ce a făcut ea, spre pomenirea ei“. Iar Iuda Iscarioteanul, unul din cei doisprezece, s-a dus la arhierei ca să li-L dea pe Iisus în mână. Şi auzind ei, s-au bucurat şi au făgăduit să-i dea bani. Şi el căuta cum să-L dea în mâna lor la un prilej potrivit.





In Sfanta si Marea Miercuri din Saptamana Sfintelor Patimiri, Biserica a randuit sa se faca pomenirea femeii pacatoase care, la cina din casa lui Simon Leprosul, a turnat mir de mare pret pe capul lui Iisus pe cand sedea la masa. Aceasta ungere este relatata de evanghelistii Matei (Mt. 26) si Marcu (Mc. 14). Evanghelistul Ioan vorbeste si el de o ungere a Mantuitorului, dar aici nu este vorba de femeia pacatoasa, ci de Maria, sora lui Lazar. Maria unge doar picioarele Domnului, cu sase zile inainte de Pasti, in casa ei din Betania, pe cand femeia pacatoasa a turnat mir pe capul lui Iisus, cu doua zile inainte de Pasti, pe cand statea tot la masa, dar in casa lui Simon Leprosul.

In Vechiul Testament, ungerea cu untdelemn sfintit constituia ritul de consacrare a preotilor si a regilor. Ungerea lui Hristos a avut loc la Botez, atunci cand Duhul Sfant S-a pogorat peste El. Hristos nu este investit de marele preot, ca regii de odinioara, spre a indeplini o misiune cu caracter politic, ci este uns de o femeie, in vederea mortii Sale mucenicesti.

Mantuitorul ii impiedica pe Apostoli sa o mustre pe femeie, spunandu-le: "Lasati-o. Lucru bun a facut ea... pe saraci totdeauna ii aveti cu voi si, oricand voiti, puteti sa le faceti bine, dar pe Mine nu ma aveti totdeauna. Ea a facut ceea ce avea de facut: mai dinainte a uns Trupul Meu, spre inmormantare”. (Marcu 14, 6-8).

In relatarile evanghelistilor Marcu si Matei, indata dupa cina din casa lui Simion, Iuda merge la arhierei si se ofera sa-L predea pe Hristos. Iuda este deranjat de actul femeii. Considera ca ungerea Mantuitorului a fost o risipa. El intreaba de ce nu s-a vandut mirul, pe care s-ar fi obtinut 300 de dinari, bani pe care i-ar fi impartit saracilor. Iuda este impotriva actului gratuit, pentru el primeaza utilul, ceea ce aduce un castig concret. E departe de viata harica, a carei trasatura dominanta este jertfa, daruirea fara interes. Evanghelistul afirma ca Iuda se maniase nu pentru ca se ingrijea de saraci, ci pentru ca avea obiceiul de a-si insusi banii din punga comuna, ce-i era incredintata, deoarece el "era fur”. In momentul in care Hristos accepta ungerea din Betania, Iuda s-a despartit definitiv de Mantuitorul. In cantarile din Denia de miercuri se spune:

"Pacatoasa a venit la Tine, varsand mir cu lacrimi pe picioarele Tale, Iubitorule de oameni, si s-a vindecat cu porunca Ta de mirosul greu al rautatilor; iar ucenicul cel nemultumitor, sufland impotriva harului Tau, l-a lepadat pe el si s-a amestecat cu noroiul, vanzandu-te pentru dragostea banilor. Slava, Hristoase, milostivirii Tale".

Ce au cele doua femei in comun? Recunostinta. In cazul Mariei, recunostinta este pentru invierea lui Lazar, iar in cazul femeii pacatoase, recunostinta este pentru iertarea pacatelor. Insa, mirul de mare pret nu este inteles de Mantuitorul doar ca semn al recunostintei, ci si ca semn al ingroparii Sale. La iudei exista obiceiul ca trupul celui decedat sa fie spalat si uns cu mirodenii de mare pret. Aceasta ungere avea menirea de a feri cat mai mult timp trupul de stricaciune. Mirul de mare pret este strans legat de evenimentul care va avea loc in Sfanta si Marea Sambata cand Hristos va fi pus in mormant.

Mirul de mare pret se refera la taina mortii Domnului. Acest mir va deveni in Biserica, dupa Invierea Domnului, Sfantul si Marele Mir. Cu acest mare Mir se unge Sfanta Masa la sfintirea bisericii, masa care simbolizeaza mormantul Domnului. Sfanta Masa este imbracata in camasa care infatiseaza giulgiul lui Hristos, iar deasupra ei se pune o panza alba, care reprezinta haina de slava si de lumina a Lui. In aceste acte ni se descopera ca moartea si invie­rea sunt strans unite. Cu marele mir se unge sfantul antimis, pe care este pictata punerea in mormant a Domnului. Tot cu acest mir sunt unsi si cei botezati. Iata cum nici Botezul nu este despartit de moartea si invierea lui Hristos.

In Sfanta si Marea Miercuri se rosteste pentru ultima data rugaciunea Sfantului Efrem Sirul. Tot in aceasta zi are loc ultima Liturghie a Darurilor mai inainte sfintite.

marți, 19 aprilie 2011

Sfanta Si Marea Marti

Aceastã zi ne pregãteste pentru intrarea în cãmara Mântuitorului, cu douã parabole strict eshatologice – parabola celor zece fecioare (Matei 25, 1-13) si parabola talantilor (Matei 25, 14-30; Luca 19, 12-27).

Când Domnul se suia la Ierusalim si se ducea la Patimã, a spus ucenicilor Sãi si aceste douã parabole, pentru ca nu cumva cineva trãind în feciorie sã nu se îngrijeascã si de celelalte virtuti si mai ales de milostenie, prin care se vãdeste strãlucirea fecioriei.

Pe cinci dintre fecioare le numeste întelepte cãci împreunã cu fecioria au avut si minunatul si îmbelsugatul undelemn al milostivirii. Pe celelalte cinci le numeste nebune pentru cã, desi si ele aveau virtutea fecioriei, nu aveau în aceeasi mãsurã milostenie. Pe când se scurgea noaptea acestei vieti au adormit toate fecioarele, adicã au murit. Cu adevãrat moartea se numeste somn. Pe când dormeau ele, strigãt mare s-a fãcut la miezul noptii; cele care au avut undelemn din belsug au intrat cu mirele la deschiderea usilor, iar cele nebune, pentru cã nu aveau undelemn din destul îl cãutau dupã ce s-au sculat din somn.

Mirele intra la nunta impreuna cu fecioarele "care erau gata de nunta" si usa se inchide. Vor ajunge si fecioarele nebune, dar vor gasi usa inchisa. Vor striga: "Doamne, Doamne, deschide-ne noua". Mirele le raspunde: "Adevarat zic voua: Nu va cunosc pe voi". Parintele Constantin Galeriu, cercetand originalul grecesc al Noului Testament a gasit interpretarea: "Nu recunosc chipul meu in voi", deci chipul nostru autentic este in Hristos. Pilda se incheie cu aceste cuvinte: "Privegheati si va rugati, ca nu stiti ziua, nici ceasul cand vine Fiul Omului".

Hristos a dorit ca prin aceasta pilda sa ne descopere importanta pregatirii in vederea judecatii de apoi. Candelele aprinse simbolizeaza faptele bune, care trebuie sa arda pana la sfarsitul lumii, adica pana la sfarsitul fiecaruia sau pana la Parusie. Flacara este alimentata de untdelemn. Prin untdelemn, intelegem credinta. Ea nu se poate imprumuta altora, fiind un dar strict personal. Sfantul Serafim de Sarov sustine ca lampile goale simbolizeaza absenta darurilor Sfantului Duh din inima lor. Lumina lor s-a stins din cauza lipsei unei credinte puternice, care sa se manifeste prin fapte bune. Fecioarele nebune, fara sa fi facut un rau aproapelui, au pacatuit pentru ca nu s-au ingrijit de lumina din suflete.
Sfantul Ioan Gura de Aur spune ca somnul reprezinta moartea, iar strigarea de la miezul noptii, "Iata, mirele vine", reprezinta trambita arhanghelului (I Tesaloniceni 4, 16) prin care suntem chemati la judecata.

In nasterea duhovniceasca, mai intai murim si mai tarziu ne bucuram de unirea cu Mirele Hristos ("Ne-am ingropat cu El, in moarte, prin botez, pentru ca, precum Hristos a inviat din morti, prin slava Tatalui, asa sa umblam si noi intru innoirea vietii" - Romani 6, 4). Vietuirea duhovniceasca este diferita de vietuirea lumeasca. De aceea, viata duhovniceasca nu incepe cu nunta, ci cu moartea.

Intrarea in Imparatia lui Dumnezeu este asemenea unei nunti. Pentru acest lucru, Hristos vine ca Mire la Judecata de apoi.

***************** 

EVANGHELIA

La Utrenie:

(Matei 22, 15-46)

Atunci mergând fariseii, au ţinut sfat ca să-L prindă pe El în cuvânt. Şi au trimis la El pe ucenicii lor, împreună cu irodianii, zicând: „Învăţătorule, ştim că eşti adevărat şi întru adevăr înveţi calea lui Dumnezeu şi nu-ţi pasă de nimeni, pentru că tu nu cauţi la faţa oamenilor. Spune-ne deci nouă: Ce părere ai, se cuvine să dăm dajdie cezarului, sau nu?“Dar Iisus, cunoscându-le vicleşugul, le-a răspuns: „De ce Mă ispitiţi, făţarnicilor?Arătaţi-Mi banul dajdiei“. Iar ei I-au adus un dinar. Şi Iisus le-a zis: „Ale cui sunt efigia şi inscripţia de pe el?“Ei au zis: „Ale cezarului“. Atunci El le-a zis: „Daţi-i dar cezarului cele ce sunt ale cezarului şi lui Dumnezeu cele ce sunt ale lui Dumnezeu!“Şi auzind ei acestea, s-au minunat; şi, lăsându-L, s-au dus.

În ziua aceea s-au apropiat de El saducheii, cei ce spun că nu este înviere, şi L-au întrebat, zicând: „Învăţătorule, Moise a zis: Dacă cineva moare fără să fi avut copii, fratele său s-o ia de soţie pe femeia lui şi să-i ridice urmaş fratelui său. Dar la noi erau şapte fraţi; şi cel dintâi s-a însurat şi a murit fără să aibă urmaşi, lăsând pe femeia sa fratelui său; asemenea şi al doilea, şi al treilea, până la al şaptelea; şi în urma tuturor a murit şi femeia. La înviere, deci, a căruia dintre cei şapte va fi femeia? că toţi au avut-o de soţie“. Şi răspunzând Iisus, le-a zis: „Rătăciţi neştiind Scripturile şi nici puterea lui Dumnezeu. Că la înviere nici nu se însoară, nici nu se mărită, ci sunt ca îngerii lui Dumnezeu în cer. Iar despre învierea morţilor, oare n-aţi citit ce vi s-a spus vouă de Dumnezeu când zice: Eu sunt Dumnezeul lui Avraam şi Dumnezeul lui Isaac şi Dumnezeul lui Iacob? El nu este Dumnezeul morţilor, ci al viilor“. Iar mulţimile, ascultându-L, erau uimite de învăţătura Lui.

Şi auzind fariseii că El a închis gura saducheilor, s-au adunat laolaltă; şi unul din ei, învăţător de lege, L-a întrebat ispitindu-L: „Învăţătorule, care este marea poruncă în lege?“ Iar El i-a răspuns: „Să iubeşti pe Domnul Dumnezeul tău din toată inima ta, din tot sufletul tău şi din tot cugetul tău. Aceasta este marea şi întâia poruncă. Iar a doua, asemenea acesteia: Să iubeşti pe aproapele tău ca pe tine însuţi. De aceste două porunci atârnă toată legea şi profeţii“. Şi fiind adunaţi fariseii, Iisus i-a întrebat, zicând: „Ce părere aveţi despre Hristos?: al cui fiu este?“ Ei I-au zis: „Al lui David“. El le-a zis: „Atunci cum se face că David, în Duh, Îl numeşte pe El Domn când spune: Zis-a Domnul către Domnul meu: Şezi de-a dreapta Mea până ce voi pune pe vrăjmaşii Tăi aşternut picioarelor Tale? Aşadar, dacă David Îl numeşte Domn, cum este El fiu al lui?“ Şi nimeni nu putea să-I răspundă nici un cuvânt; şi din ziua aceea nici n-a mai îndrăznit cineva să-L mai întrebe.

(Matei 23, 1-39)

Atunci le-a vorbit Iisus mulţimilor şi ucenicilor Săi, zicând: „Pe scaunul lui Moise s-au aşezat cărturarii şi fariseii; deci, pe toate câte vă vor spune faceţi-le şi păziţi-le, dar după faptele lor să nu faceţi, că ei spun, dar nu fac. Că leagă sarcini grele şi cu anevoie de purtat şi le pun pe umerii oamenilor, dar ei nici cu degetul nu vor să le mişte. Şi toate faptele lor le fac ca să fie văzuţi de oameni; că-şi lăţesc filacteriile şi-şi măresc ciucurii de la poale. Şi la ospeţe le place să stea în capul mesei, iar în sinagogi pe scaunele cele dintâi şi să fie salutaţi în pieţe şi numiţi de oameni "Rabbi". Voi însă să nu vă numiţi "rabbi", căci unul este Învăţătorul vostru, Hristos, iar voi toţi sunteţi fraţi. Şi tată al vostru să nu numiţi pe nimeni pe pământ, căci Tatăl vostru unul este, Cel din ceruri. Nici învăţători să nu vă numiţi, căci Învăţătorul vostru unul este, Hristos. Şi cel ce este mai mare între voi să fie slujitorul vostruIar cel ce se va înălţa pe sine va fi smerit, şi cel ce se va smeri pe sine va fi înălţat. Vai vouă, cărturari şi farisei făţarnici!, că închideţi împărăţia cerurilor de dinaintea oamenilor; că voi nu intraţi, şi nici pe cei ce intră nu-i lăsaţi să intre. Vai vouă, cărturari şi farisei făţarnici!, că mâncaţi casele văduvelor, făcând îndelungi rugăciuni de ochii lumii; pentru aceasta mai mare osândă veţi lua. Vai vouă, cărturari şi farisei făţarnici!, că înconjuraţi marea şi uscatul ca să faceţi un prozelit; şi dacă l-aţi făcut, îl faceţi fiu al gheenei, de două ori mai mult decât voi. Vai vouă, călăuze oarbe, care spuneţi: De se va jura cineva pe templu, nu-i nimic; dar de se va jura pe aurul templului, se leagă pe sine. Nebuni şi orbi! Ce este mai mare: aurul, sau templul care sfinţeşte aurul? Şi mai spuneţi: De se va jura cineva pe altar, nu-i nimic; dar de se va jura pe darul de pe el, se leagă pe sine. Nebuni şi orbi! Ce este mai mare: darul, sau altarul care sfinţeşte darul?; deci, cel ce se jură pe altar, se jură pe el şi pe toate câte sunt pe el; iar cel ce se jură pe templu, se jură pe el şi pe Cel ce locuieşte în el; şi cel ce se jură pe cer, se jură pe tronul lui Dumnezeu şi pe Cel ce şade pe el. Vai vouă, cărturari şi farisei făţarnici!, că daţi zeciuială din izmă, din mărar şi din chimen, dar aţi lăsat părţile cele mai grele ale legii: dreptatea, mila şi credinţa; pe acestea trebuia să le faceţi, fără ca pe acelea să le lăsaţi; călăuze oarbe, care strecuraţi ţânţarul şi înghiţiţi cămila! Vai vouă, cărturari şi farisei făţarnici!, că voi curăţiţi partea din afară a paharului şi a blidului, dar înlăuntru ele sunt pline de răpire şi de ne'nfrânare. Fariseu orb!, curăţă'ntâi partea dinlăuntru a paharului şi a blidului, pentru ca şi cea din afară să fie curată!  Vai vouă, cărturari şi farisei făţarnici!, că semănaţi cu mormintele văruite, care se arată frumoase pe dinafară, dar înlăuntru sunt pline de oase de morţi şi de toată necurăţia. Aşa şi voi, pe dinafară vă arătaţi drepţi oamenilor, dar pe dinlăuntru sunteţi plini de făţărnicie şi fărădelege. Vai vouă, cărturari şi farisei făţarnici!, că voi clădiţi mormintele profeţilor şi le împodobiţi pe ale drepţilor şi ziceţi: Dac-am fi fost noi în zilele părinţilor noştri, n-am fi fost părtaşi cu ei la sângele profeţilor!; aşa încât voi înşivă mărturisiţi că sunteţi fii ai celor ce i-au ucis pe profeţi. Dar voi aţi umplut măsura părinţilor voştri! Şerpi, pui de vipere, cum veţi scăpa de osânda gheenei? De aceea, iată că Eu trimit la voi profeţi şi înţelepţi şi cărturari; dintre ei veţi ucide şi veţi răstigni, dintre ei veţi biciui în sinagogile voastre şi-i veţi prigoni din cetate'n cetate; ca să vină asupra voastră tot sângele nevinovat ce s'a vărsat pe pământ, de la sângele dreptului Abel până la sângele lui Zaharia, fiul lui Berechia, pe care l-aţi ucis între templu şi altar. Adevăr vă grăiesc, veni-vor acestea toate peste neamul acesta! Ierusalime, Ierusalime, care-i omori pe profeţi şi-i ucizi cu pietre pe cei trimişi la tine, de câte ori am vrut să-i adun pe fiii tăi aşa cum îşi adună cloşca puii sub aripi, dar voi n'aţi vrut. Iată, vi se lasă casa pustie! Că vă spun Eu vouă: De acum nu Mă veţi mai vedea până când veţi zice: Binecuvântat este Cel ce vine întru numele Domnului!

La Liturghie:

(Matei 24, 36-51)

Iar de ziua şi de ceasul acela nimeni nu ştie, nici îngerii din ceruri, nici Fiul, ci numai Tatăl. Şi precum a fost în zilele lui Noe, tot aşa va fi şi venirea Fiului Omului; că precum în zilele acelea de dinainte de potop oamenii mâncau şi beau, se însurau şi se măritau, până în ziua când a intrat Noe în corabie, şi n-au ştiut până ce a venit potopul şi i-a luat pe toţi, tot aşa va fi şi venirea Fiului Omului. Atunci, din doi care vor fi în ţarină, unul va fi luat şi altul va fi lăsat; din două, care vor măcina la râşniţă, una va fi luată şi alta va fi lăsată. Aşadar, privegheaţi, că nu ştiţi în care zi vine Domnul vostru. Să cunoaşteţi însă aceasta, că de-ar şti stăpânul casei la care ceas al nopţii vine furul, ar priveghea şi n-ar lăsa să i se spargă casa. De aceea şi voi fiţi gata, că'n ceasul în care nu gândiţi va veni Fiul Omului. Cine este oare slujitorul credincios şi înţelept, pe care stăpânul l-a pus peste slugile sale ca să le dea hrană la timp? Fericit e slujitorul acela pe care, venind stăpânul, îl va găsi făcând aşa;adevăr vă grăiesc că-l va pune peste toate avuţiile sale. Dar dacă slujitorul acela, rău fiind, va zice în inima sa: Stăpânul meu întârzie..., şi va începe să-i bată pe cei ce slujesc împreună cu el, să mănânce şi să bea cu beţivii, stăpânul acelui slujitor va veni în ziua când el nu se aşteaptă şi'n ceasul pe care nu-l ştie şi-l va despica în două şi partea lui o va pune cu făţarnicii. Acolo va fi plângerea şi scrâşnirea dinţilor.
(Matei 25, 1-46)

Atunci asemăna-se-va împărăţia cerurilor cu zece fecioare care, luându-şi candelele, au ieşit întru întâmpinarea mirelui. Dar cinci dintre ele erau nebune a şi cinci înţelepte. Cele nebune, luându-şi candelele, n'au luat cu ele şi untdelemn. Iar cele înţelepte, odată cu candelele şi-au luat şi untdelemn în vase. Dar zăbovind mirele, au aţipit toate şi au adormit. Iar la miezul nopţii s'a făcut strigare: Iată, vine mirele!, ieşiţi întru întâmpinarea lui!. Atunci s'au sculat toate fecioarele acelea şi şi-au împodobit candelele. Iar cele nebune le-au zis celor înţelepte: Daţi-ne din untdelemnul vostru, că nouă ni se sting candelele. Dar cele înţelepte le-au răspuns, zicând: Nu, ca nu cumva să nu ne ajungă nici nouă şi nici vouă. Mai bine mergeţi la cei ce vând şi cumpăraţi-vă. Deci, plecând ele să cumpere, a venit mirele, iar cele ce erau gata au intrat cu el la nuntă şi uşa s'a închis. Mai pe urmă au sosit şi celelalte fecioare, zicând: Doamne, Doamne, deschide-ne! Iar el, răspunzând, le-a zis: Adevăr vă spun, pe voi nu vă ştiu! Drept aceea, privegheaţi, că nu ştiţi ziua şi nici ceasul în care Fiul Omului va veni.

Aceasta este asemenea unui om care, plecând departe, şi-a chemat slugile şi le-a încredinţat avuţia sa: unuia i-a dat cinci talanţi, altuia doi, altuia unul, fiecăruia după puterea lui, şi a plecat. Îndată plecând cel ce primise cinci talanţi, a lucrat cu ei şi a câştigat alţi cinci talanţi. De asemenea, şi cel cu doi a câştigat încă doi. Iar cel care primise un talant s'a dus, a săpat în pământ şi a ascuns argintul stăpânului său. Şi după multă vreme a venit şi stăpânul acelor slugi şi s'a socotit cu ele. Şi apropiindu-se cel care primise cinci talanţi, a adus alţi cinci talanţi, zicând: Doamne, cinci talanţi mi-ai dat; iată alţi cinci talanţi am câştigat cu ei. Zisu-i-a stăpânul: Bine, slugă bună şi credincioasă, peste puţine ai fost credincioasă, peste multe te voi pune; intră întru bucuria domnului tău. Apropiindu-se şi cel care primise doi talanţi, a zis: Doamne, doi talanţi mi-ai dat; iată alţi doi talanţi am câştigat cu ei. Zisu-i-a stăpânul: Bine, slugă bună şi credincioasă, peste puţine ai fost credincioasă, peste multe te voi pune; intră întru bucuria domnului tău. Apropiindu-se apoi şi cel care primise un talant, a zis: Doamne, te-am ştiut că eşti om aspru, care seceri unde n'ai semănat şi aduni de unde n'ai răspândit şi, temându-mă, m'am dus de am ascuns talantul tău în pământ; iată, ai ce este al tău. Şi răspunzând stăpânul său, i-a zis: Slugă vicleană şi leneşă, ştiai că secer unde n'am semănat şi adun de unde n'am răspândit? Se cuvenea deci să dai argintul meu la zarafi şi eu, venind, aş fi luat ceea ce este al meu cu dobândă. Aşadar, luaţi de la el talantul şi daţi-l celui care are zece talanţi. Că tot celui ce are i se va da şi-i va prisosi, iar de la cel ce nu are se va lua şi ceea ce i se pare că are. Iar pe sluga cea netrebnică aruncaţi-o întru întunericul cel mai din afară. Acolo va fi plângerea şi scrâşnirea dinţilor.

Iar când va veni Fiul Omului întru slava Sa şi toţi sfinţii îngeri cu El, atunci va şedea pe tronul slavei Sale. Şi se vor aduna în faţa Lui toate neamurile şi-i va despărţi pe unii de alţii precum desparte păstorul oile de capre.Şi va pune oile de-a dreapta Sa, iar caprele de-a stânga. Atunci Împăratul va zice celor din dreapta Sa: «Veniţi, binecuvântaţii Părintelui Meu, moşteniţi împărăţia cea pregătită vouă de la întemeierea lumii. Că am flămânzit şi Mi-aţi dat să mănânc; am însetat şi Mi-aţi dat să beau; străin am fost şi M'aţi primit; gol, şi M'aţi îmbrăcat; bolnav, şi M'aţi cercetat; în temniţă am fost şi aţi venit la Mine». Atunci Îi vor răspunde drepţii, zicând: «Doamne, când Te-am văzut flămând şi Te-am hrănit? sau însetat şi Ţi-am dat să bei? sau când Te-am văzut străin şi Te-am primit, sau gol şi Te-am îmbrăcat?sau când Te-am văzut bolnav sau în temniţă şi am venit la Tine?»Şi răspunzând Împăratul, le va zice: «Adevăr vă spun, întrucât aţi făcut unuia dintr'aceşti foarte mici fraţi ai Mei , Mie Mi-aţi făcut». Atunci va zice şi celor din stânga: «Duceţi-vă de la Mine, blestemaţilor, în focul cel veşnic, care este gătit diavolului şi îngerilor lui . Că am flămânzit şi nu Mi-aţi dat să mănânc; am însetat şi nu Mi-aţi dat să beau; străin am fost şi nu M'aţi primit; gol, şi nu M'aţi îmbrăcat; bolnav şi în temniţă, şi nu M'aţi cercetat». Atunci vor răspunde şi ei, zicând: «Doamne, când Te-am văzut flămând sau însetat sau străin sau gol sau bolnav sau în temniţă şi nu ţi-am slujit?» Atunci le va răspunde, zicând: «Adevăr vă spun, întrucât nu aţi făcut unuia dintr'aceşti foarte mici, nici Mie nu Mi-aţi făcut».Şi vor merge aceştia la osânda veşnică, iar drepţii la viaţa veşnică“.
(Matei 26, 1-2)

Şi după ce a sfârşit Iisus toate cuvintele acestea, le-a zis ucenicilor Săi:„Ştiţi că peste două zile vor fi Paştile şi Fiul Omului Se va da să fie răstignit“.

(Ieşirea 1, 1-20)

Iată numele fiilor lui Israel veniţi în Egipt împreună cu Iacob, tatăl lor – fiecare cu toată casa sa: Ruben, Simeon, Levi şi Iuda, Isahar, Zabulon şi Veniamin, Dan, Neftali, Gad şi Aşer. Iosif se afla mai demult în Egipt. Dar sufletele odrăslite din [coapsele lui] Iacob erau, de toate, şaptezeci şi cinci. Apoi Iosif a murit, precum şi toţi fraţii săi şi toţi cei din vremea aceea. Iar fiii lui Israel s'au prăsit în număr mare şi s'au tot înmulţit şi-au tot crescut şi au devenit foarte puternici; se umpluse ţara de ei. Atunci s'a ridicat peste Egipt un alt rege care nu-l cunoscuse pe Iosif. Acesta a zis către poporul său: „Iată că neamul fiilor lui Israel e mult mai numeros şi mult mai puternic decât noi. Haideţi dar să luăm împotrivă-le măsuri iscusite, în aşa fel încât să nu se mai înmulţească; altfel, la vreme de război se vor uni şi ei cu vrăjmaşii noştri, ne vor birui şi-apoi vor ieşi din ţară“. Şi astfel au pus peste ei vătafi de corvoadă, pentru ca prin munci grele să le facă viaţa grea; şi i-au zidit lui Faraon cetăţi-grânare: Pitom şi Ramses şi On, adică Iliopolis. Dar cu cât erau mai apăsaţi, cu atât ei se înmulţeau şi deveneau mai puternici, aşa că pe Egipteni i-a prins groaza de fiii lui Israel. Ca atare, Egiptenii îi puneau pe fiii lui Israel la muncă silnicăşi le făceau viaţa amară prin lucrări grele: la frământatul lutului, la cărămidărie şi la tot felul de munci pe câmp; aşadar, prin orice fel de muncă la care-i sileau cu străşnicie. Apoi regele Egiptului le-a grăit moaşelor evreice, dintre care una se numea Şifra şi alta Pua, şi le-a zis: „Când moşiţi la evreice, luaţi seama când sunt să nască: de va fi băiat, omorâţi-l; iar de va fi fată, s'o cruţaţi“. Moaşele însă s-au temut de Dumnezeu: ele n'au făcut precum le poruncise regele Egiptului, ci i-au lăsat pe băieţi în viaţă. Atunci regele Egiptului le-a chemat pe moaşe şi le-a zis: „De ce-aţi făcut voi lucrul acesta, de i-aţi lăsat în viaţă pe băieţi?“Moaşele i-au răspuns lui Faraon: „Femeile evreice nu sunt ca egiptencele; ele nasc înainte de a le veni moaşele“. Iar Dumnezeu le-a făcut bine moaşelor; poporul [lui Israel] se înmulţea şi foarte se întărea.

(Iov 1, 1-12)

A fost cândva în ţinutul Uz un om pe care-l chema Iov; acesta era un om adevărat, neprihănit, drept, cinstitor de Dumnezeu, ferindu-se de tot lucrul rău. Şapte feciori şi trei fete i s'au născut. Avea o turmă de şapte mii de oi, trei mii de cămile, cinci sute de perechi de boi, cinci sute de asine păscătoare, precum şi mulţime mare de slugi; avea tot ce poate să aibă un om pe pământ; şi omul acesta era cel mai de seamă din tot ţinutul Soarelui-Răsare. Feciorii lui, adunându-se unul la altul, făceau pe rând ospeţe'n fiecare zi, aducându-le şi pe cele trei surori ale lor să mănânce şi să bea împreună cu ei. Iar când se isprăveau zilele ospăţului, Iov îi chema şi-i supunea curăţirii; şi sculându-se dis-de-dimineaţă aducea pentru ei jertfe, după numărul lor, şi un viţel pentru păcat, pentru sufletele lor, căci zicea Iov: „Nu cumva feciorii mei să fi gândit în cugetele lor ceva rău asupra lui Dumnezeu. Aşa făcea Iov în toată vremea. Şi iată că'n ziua aceea când îngerii lui Dumnezeu au venit la'nfăţişare înaintea Domnului, împreună cu ei a venit şi Diavolul. Atunci Domnul i-a zis Diavolului: „Tu de undeai venit?“ Şi răspunzând Diavolul, a zis către Domnul: „Dac'am dat un târcol pământului şi-am hoinărit prin cele de sub cer, iată-mă şi aici!“Iar Domnul i-a zis: „Luat-a cugetul tău în seamă şi pe robul Meu Iov?, că dintre pământeni nu-i nici un om ca el, neprihănit, adevărat, cinstitor de Dumnezeu, ferindu-se de tot lucrul rău?“Iar Diavolul, răspunzând în faţa Domnului, a zis: „Oare pe degeaba îl cinsteşte Iov pe Dumnezeu? Oare n'ai făcut tu gard ocrotitor împrejurul curţii lui şi'mprejurul casei lui şi'mprejuru-a tot întinsul bunurilor lui? oare nu tu ai binecuvântat lucrul mâinilor lui şi ai făcut ca turmele lui să umple pământul? Dar ia întinde-ţi mâna şi atinge-te de tot ce are, şi să vedem dacă nu cumva o să te blagoslovească drept în faţă...“.Atunci Domnul i-a zis Diavolului: „Iată, toată avuţia lui o dau pe mâna ta; numa' de el să nu te atingi.“ Iar Diavolul a plecat din faţa Domnului.

*****************

Condac

La ceasul sfârşitului, suflete, gândind, şi de tăierea smochinului temându-te, talantul cel dat ţie cu iubire de osteneală lucrează-l, ticăloase, priveghind şi strigând; ca să nu rămânem afară din cămara lui Hristos.

Icos

Pentru ce te leneveşti, ticălosul meu suflet? Pentru ce ţi se nălucesc fără de vreme griji netrebnice? Pentru ce te zăboveşti cu lucruri trecătoare? Ceasul cel de apoi acum este şi ne vom despărţi de la aceste de aicea. Până când ai vreme trezeşte-te strigând: greşit-am Ţie, Mântuitorul meu, să nu mă tai ca pe smochinul cel neroditor; ci ca un îndurat milostiveşte-Te, Hristoase, spre mine, cel ce strigă cu frică: Să nu rămânem afară din cămara lui Hristos.
***************** 
Stihiri de la utrenie (stihologia)





"Iată mirele vine în miezul nopţii şi fericită este sluga pe care o va afla priveghind; iară nevrednic este iarăşi pe carele va afla lenevindu-se. Vezi dar, suflete al meu, cu somnul să nu te îngreuiezi, ca să nu te dai morţii, şi afară de împărăţie să te încui. Ci te deşteaptă strigând: Sfânt, Sfânt, Sfânt eşti Dumnezeule; pentru rugăciunile Născătoarei de Dumnezeu,miluieşte-ne pe noi."

"Pe Mirele, fraţilor, să iubim, candelele noastre să le grijim, întru bunătăţi strălucind şi în dreapta credinţă; ca să intrîm împreună cu Dânsul la nuntă gătiţi, cu fecioarele cele înţelepte ale Domnului. Că Mirele, ca un Dumnezeu, dă tuturor dar cunună nestricăcioasă."

"Sfat fără de lege asupra Ta, Mântuitorule, adunând din răutate cu pizmă preoţii şi cărturarii, au îndemnat pe Iuda spre vânzare. Pentru aceasta ieşind fără de ruşine, a grăit asupra Ta popoarelor celor fără de lege, zicând: Ce-mi veţi da mie şi eu voi da pe El în mâinile voastre? Mântuieşte sufletele noastre, Doamne, de osânda acestuia."

"Iuda, cel cu mintea iubitoare de argint, s-a întărâtat asupra Învăţătorului, vrăjmaşul; s-a sfătuit, a gândit vânzare, a căzut din lumină, primind întunericul; a tocmit preţul şi a vândut pe Cel fără de preţ. Pentru aceasta a şi aflat răsplătire precum a făcut ticălosul: spânzurare şi moarte cu durere. Ci pe noi mântuieşte-ne, Hristoase, Dumnezeule, de soarta lui, iertare de greşale dăruind celor ce prăznuim, cu dragoste, prea curatele Tale patimi."

Stihirile de la Laude (utrenie)

"Întru luminările sfinţilor Tăi cum voi intra eu, nevrednicul? Că de voi cuteza să intru împreună în cămară, haina mă vădeşte, că nu este de nuntă, şi legat mă vor scoate îngerii afară. Curăţeşte-mi, Doamne, spurcăciunea sufletului meu şi mă mântuieşte, ca un iubitor de oameni."

"De lenea sufletului meu dormind eu, Mire Hristoase, n-am agonisit candelă aprinsă din fapte bune şi m-am asemănat fecioarelor celor nebune, trândăvindu-mă în vremea lucrării. Stăpâne, nu-mi închide milostivirile îndurărilor Tale! Ci, scuturând somnul meu cel întunecat, scoală-mă şi mă bagă în cămara Ta, împreună cu fecioarele cele înţelepte, unde este glasul cel curat al celor ce prăznuiesc şi strigă neîncetat: Doamne, mărire Ţie."

"Auzind, suflete, de osânda celui ce a ascuns talantul, nu ascunde cuvântul lui Dumnezeu; ci vesteşte minunile Lui; ca înmulţind darul, să intri întru bucuria Domnului tău."

Stihirile de la Stihoavnă (utrenie)

"Veniţi, credincioşilor, să lucrăm Stăpânului cu osârdie, că împarte slugilor bogăţie; şi fiecare din noi să înmulţim talantul darului după măsură. Unul să aducă înţelepciune prin lucruri bune; iar altul să săvârşească slujba luminării, să-şi împărtăşească credinciosului cuvântul său, celui ce nu ştie tainele, şi altul să-şi împartă bogăţia săracilor. Că aşa vom înmulţi împrumutul. Şi ca nişte economi credincioşi ai darului, ne vom învrednici bucuriei celei stăpâneşti. Căreia ne învredniceşte pe noi, Hristoase Dumnezeule, ca un iubitor de oameni."

"Când vei veni întru slavă, Iisuse, cu puterile îngereşti şi vei şedea pe scaunul cel de judecată, să nu mă desparţi pe mine, Păstorule cel bun; că ştii căile cele deadreapta, iară cele deastânga sunt strâmbe. Deci să nu mă pierzi împreună cu caprele, pe mine cel înţelenit în păcat. Ci alăturându-mă cu oile cele deadreapta, să mă mântuieşti, ca un iubitor de oameni."

"Mire, cela ce eşti mai frumos cu podoaba decât toţi oamenii, Carele ne-ai chemat pe noi la ospăţul cel duhovnicesc al nunţii Tale, dezbracă-mă de chipul greşalelor mele cel ticălos, prin împărtăşirea patimilor Tale. Şi împodobindu-mă cu haina slavei Tale celei înfrumuseţate, fă-mă împreună-şezător luminat la masa împărăţiei Tale, ca un milostiv."

"Iată, că-şi încredinţează Stăpânul talantul Său ţie, suflete al meu. Primeşte darul cu frică, împrumută pe Cel ce ţi l-a dat, împarte la săraci şi câştigă prieten pe Domnul, ca să stai deadreapta Lui, când va veni cu slavă şi vei auzi glasul cel fericit: Intră, slugă, întru bucuria Domnului tău. Căreia mă învredniceşte pe mine cel rătăcit, Mântuitorule, pentru mare mila Ta."

PAGINI WEB:
http://ro.orthodoxwiki.org/S%C4%83pt%C4%83m%C3%A2na_Patimilor

http://www.crestinortodox.ro/paste/saptamana-patimilor/saptamana-patimilor-martea-mare-88588.html

http://www.razbointrucuvant.ro/2009/04/14/duhul-sfant-untdelemnul-fecioarelor-intelepte-cuvinte-si-cantari-pentru-sfanta-si-marea-marti/

http://www.razbointrucuvant.ro/2011/04/19/putina-vreme-mai-sunt-cu-voi-cuvinte-rascolitoare-ca-niste-denii-ale-parintelui-mucenic-constantin-sarbu-si-o-meditatie-la-evanghelia-primei-denii-smochinul-neroditor-lucratorii-cei-rai-darul/

Sursa imagine: http://cristis.freevar.com/religie/sfpasti.htm

luni, 18 aprilie 2011

Sfanta si Marea Luni

În sfânta şi marea Luni facem pomenire de fericitul Iosif cel preafrumos şi de smochinul care s-a uscat din cuvântul Domnului.
De astãzi încep Sfintele Patimi ale Domnului nostru Iisus Hristos. Iosif cel prefrumos – fiul cel mai mic al patriarhului Iacov, nãscut din Rahila – este icoanã a lui Hristos, pentru cã, asemenea lui, si Domnul nostru a fost invidiat de iudei, a fost vândut de ucenicul sãu cu treizeci de arginti, a fost închis în groapa întunecoasã a mormântului. Sculându-Se de acolo prin El însusi, împãrãteste peste Egipt, adicã peste tot pãcatul, îl învinge cu putere si, ca un iubitor de oameni, ne rãscumpãrã prin darea hranei celei de tainã, dându-Se pe El însusi pentru noi si ne hrãneste cu pâine cereascã.

Tot în aceeasi zi facem pomenire de smochinul cel neroditor care s-a uscat prin blestemul Domnului (Matei 21, 17-19). Ca sã convingã poporul nerecunoscãtor cã are putere îndestulãtoare si spre a pedepsi, ca un Bun nu vrea sã-si arate puterea Sa de a pedepsi fatã de om, ci fatã de ceva care are o fire neînsufletitã si nesimtitoare.

Istoria smochinului a fost asezatã aici spre a îndemna la umilintã, dupã cum istoria lui Iosif a fost asezatã spre a ne înfãtisa pe Hristos. Fiecare suflet lipsit de orice roadã duhovniceascã este un smochin. Dacã Domnul nu gãseste în el odihnã, a doua zi, adicã dupã viata aceasta de acum, îl usucã prin blestem si-l trimite în focul vesnic.

IATA MIRELE









"Iată Mirele vine în miezul nopţii şi fericită este sluga pe care o va afla priveghind; iară nevrednic este iarăşi pe carele [îl] va afla lenevindu-se. Vezi dar, suflete al meu, cu somnul să nu te îngreuiezi, ca să nu te dai morţii, şi afară de împărăţie să te încui. Ci te deşteaptă strigând: Sfânt, Sfânt, Sfânt eşti Dumnezeule; pentru rugăciunile Născătoarei de Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi."

Evanghelia: Matei 21, 18-46

18 Dimineaţa, a doua zi, pe când se întorcea în cetate, a flămânzit;
19 Şi văzând un smochin lângă cale, S-a dus la el, dar n-a găsit nimic în el decât numai frunze, şi a zis lui: De acum înainte să nu mai fie rod din tine în veac! Şi smochinul s-a uscat îndată.
20 Văzând aceasta, ucenicii s-au minunat, zicând: Cum s-a uscat smochinul îndată?
21 Iar Iisus, răspunzând, le-a zis: Adevărat grăiesc vouă: Dacă veţi avea credinţă şi nu vă veţi îndoi, veţi face nu numai ce s-a făcut cu smochinul, ci şi muntelui acestuia de veţi zice: Ridică-te şi aruncă-te în mare, va fi aşa.
22 Şi toate câte veţi cere, rugându-vă cu credinţă, veţi primi.
23 Iar după ce a intrat în templu, s-au apropiat de El, pe când învăţa, arhiereii şi bătrânii poporului şi au zis: Cu ce putere faci acestea? Şi cine Ţi-a dat puterea aceasta?
24 Răspunzând, Iisus le-a zis: Vă voi întreba şi Eu pe voi un cuvânt, pe care, de Mi-l veţi spune, şi Eu vă voi spune vouă cu ce putere fac acestea:
25 Botezul lui Ioan de unde a fost? Din cer sau de la oameni? Iar ei cugetau întru sine, zicând: De vom zice: Din cer, ne va spune: De ce, dar, n-aţi crezut lui?
26 Iar de vom zice: De la oameni, ne temem de popor, fiindcă toţi îl socotesc pe Ioan de prooroc.
27 Şi răspunzând ei lui Iisus, au zis: Nu ştim. Zis-a lor şi El: Nici Eu nu vă spun cu ce putere fac acestea.
28 Dar ce vi se pare? Un om avea doi fii. Şi, ducându-se la cel dintâi, i-a zis: Fiule, du-te astăzi şi lucrează în via mea.
29 Iar el, răspunzând, a zis: Mă duc, Doamne, şi nu s-a dus.
30 Mergând la al doilea, i-a zis tot aşa; acesta, răspunzând, a zis: Nu vreau, apoi căindu-se, s-a dus.
31 Care dintr-aceştia doi a făcut voia Tatălui? Zis-au Lui: Cel de-al doilea. Zis-a lor Iisus: Adevărat grăiesc vouă că vameşii şi desfrânatele merg înaintea voastră în împărăţia lui Dumnezeu.
32 Căci a venit Ioan la voi în calea dreptăţii şi n-aţi crezut în el, ci vameşii şi desfrânatele au crezut, iar voi aţi văzut şi nu v-aţi căit nici după aceea, ca să credeţi în el.
33 Ascultaţi altă pildă: Era un om oarecare stăpân al casei sale, care a sădit vie. A împrejmuit-o cu gard, a săpat în ea teasc, a clădit un turn şi a dat-o lucrătorilor, iar el s-a dus departe.
34 Când a sosit timpul roadelor, a trimis pe slugile sale la lucrători, ca să-i ia roadele.
35 Dar lucrătorii, punând mâna pe slugi, pe una au bătut-o, pe alta au omorât-o, iar pe alta au ucis-o cu pietre.
36 Din nou a trimis alte slugi, mai multe decât cele dintâi, şi au făcut cu ele tot aşa.
37 La urmă, a trimis la ei pe fiul său zicând: Se vor ruşina de fiul meu.
38 Iar lucrătorii viei, văzând pe fiul, au zis între ei: Acesta este moştenitorul; veniţi să-l omorâm şi să avem noi moştenirea lui.
39 Şi, punând mâna pe el, l-au scos afară din vie şi l-au ucis.
40 Deci, când va veni stăpânul viei, ce va face acelor lucrători?
41 I-au răspuns: Pe aceşti răi, cu rău îi va pierde, iar via o va da altor lucrători, care vor da roadele la timpul lor.
42 Zis-a lor Iisus: Au n-aţi citit niciodată în Scripturi: "Piatra pe care au nesocotit-o ziditorii, aceasta a ajuns să fie în capul unghiului. De la Domnul a fost aceasta şi este lucru minunat în ochii noştri"?
43 De aceea vă spun că împărăţia lui Dumnezeu se va lua de la voi şi se va da neamului care va face roadele ei.
44 Cine va cădea pe piatra aceasta se va sfărâma, iar pe cine va cădea îl va strivi.
45 Iar arhiereii şi fariseii, ascultând pildele Lui, au înţeles că despre ei vorbeşte.
46 Şi căutând să-L prindă, s-au temut de popor pentru că Îl socotea prooroc.

CAMARA TA





"Cămara Ta, Mântuitorul meu, o văd împodobită, şi îmbrăcăminte nu am, ca să intru într-însa. Luminează-mi haina sufletului meu, dătătorule de lumină, şi mă mântuieşte."

PAGINI WEB:
Razboi intru Cuvant: Inceputul Saptamanii Patimilor cea mai sfanta saptamana a crestinilor talcuiri si cuvinte de invatatura la sfanta si marea Luni. Cum se cuvine sa petrecem aceasta Saptamana Mare

- Calauza Ortodoxa: Semnificatia fiecarei zile din Saptamana Patimilor

-OrtodoxWiki:  Saptamana Patimilor

- CrestinOrtodox: Denie Luni;
Saptamana Patimilor -LuneaMare

Ce alegem: jugul si povara lui Hristos, sau jugul si povara lumii?




Pentru ce îngăduie Dumnezeu sa vina pedeapsa asupra oamenilor? Pentru a-i feri pe oameni de pierzanie, asa cum și tatăl își bate fiul care a luat-o pe o cale greșită, ca sa-l păzească la vreme de pierzania ce așteaptă la capătul acesteia. 

Pentru ce a îngăduit Dumnezeu sa se abata asupra lumii acesteia nenorocirea cumplitului razboi care, precum o vijelie aducatoare de moarte, a trecut peste intregul pamant? Ca sa împiedice o nenorocire mult mai mare către care se îndreptau oamenii, ce ar fi însemnat o desăvârșită înăbușire a duhului și o deplină moarte a sufletului.

Toti oamenii isi doresc fericirea, dar putini sunt cei care nu lucreaza cu toată puterea lor la nenorocirea lor.

Într-adevăr, toți oamenii își doresc fericirea, dar putini sunt cei ce nu își pun grumazul sub un jug aspru pe care nu il pot purta si iau in spate o povara grea pe care nu o pot duce

Mantuitorul lumii vorbeste despre jugul Sau si povara Sa, si spune ca "jugul Meu e bun si povara mea este usoara" (Matei. 11:30). El, din mila, si dragoste, ii cheamă pe oameni la Sine, ca intru Dansul sa se invete si sa se odihneasca.
 "Veniti, spune, catre mine toti cei osteniti si impovarati, si eu va voi odihni pe voi. Luati jugul meu asupra voastra si va invatati de la Mine, ca sunt bland si smerit cu inima, si veti afla odihna sufletelor voastre" (Matei 11:28-29). 
Si Isi incheie chemarea cu aceste cuvinte:
"Ca jugul Meu este bun si povara mea este ușoară". 

Oare ati cugetat vreodata adanc la cuvintele lui Hristos mai inainte-pomenite? La deosebirea dintre jugul si povara cu care oamenii se impovareaza singuri, si jugul si povara lui Hristos? Deosebirea este, cu adevarat, nespus de mare. 

Jugul oamenilor lumesti este ca acestia cred ca pot implini orice cu puterea lor, fara ajutorul dumnezeiesc. Jugul lui Hristos este însă neîncetata încredere în Tatăl ceresc cel atotputernic. De aceea unul este aspru, iar celalalt bun.
 
Si inca: sfadirea este povara lumeasca, povara cea grea; impacarea este povara cea usoara a lui Hristos. Si inca: razbunarea este povara omeneasca cea grea; iertarea este povara cea usoara a lui Hristos. Povara lui Hristos este dragoste, iar ura - povara nefericita. Povara lui Hristos este adevarul, iar  minciuna povara diavoleasca. Povara lui Hristos este dragoste frateasca, iar iubirea de sine povara pacatoasa. Jugul lui Hristos este intrajutorarea si jertfelnicia, iar talharia si rapirea jug pacatos. Jugul lui Hristos este trainic pentru Impartia cereasca, iar truda pentru imparatia pamanteasca - jug pierzator. Jugul lui Hristos este calea cea stramta ce duce la Imparatia lui Dumnezeu, iar  calea cea larga ce duce la pierzanie este jug nenorocit. Povara lui Hristos este sfintenia si milostenia intru toate, iar calea pacatosilor este uraciune intru toate. Povara lui Hristos este intreaga-cugetare si cinstea, iar cea a pacatosilor este necinstea si curvia. Povara lui Hristos este rabdarea, ce duce la biruinta din urma, iar cea a pacatosilor nerabdarea, ce duce la deznadejde. Povara lui Hristos se poarta cu ochii atintiti catre viata vesnica din imparatia dumnezeiasca, iar  cea lumeasca se poarta cu ochii atintiti catre mormant.

Care jug este mai bun si care povara?

Fără îndoială, cele ale lui Hristos. 

Cu toate acestea, chiar dacă au auzit chemarea lui Hristos de a primi jugul și sarcina Sa, oamenii s-au împovărat pe sine cu grijile de neindurat ale lumii acesteia, pentru lumea aceasta s-au încărcat și s-au preaincarcat cu egoism, cu rautate, cu viclenie, cu iubire de sine, cu îngâmfare, cu necinste, cu nemilostivire, cu curvie, cu ateism, încât satana i-a mânat cu biciul sau ca pe niște animale de povara.

Neamul omenesc se cuvine a fi izbăvit. Oare satana va putea izbăvi? Neamul omenesc se cuvenea fi întors din calea greșită. Oare omul va putea face aceasta?


Acum Atotputernicul și de-oameni-iubitorul Hristos a sărit în ajutorul popoarelor lumii, pentru care, din dragoste, și-a dat viata. A îngăduit nenorocirea cea mai mica pentru a o împiedica pe cea mai mare, asa cum doctorul taie degetele cangrenate pentru a tine întregul trup in viata.
Va pun acum în fata fericirea și nenorocirea, deci alegeți: fericirea este în sarcina lui Hristos, iar nenorocirea în sarcina orbilor și nebunilor. Amin.

Din Sfântul Nicolae Velimirovici, Prin Fereastra Temnitei, Ed. Predania

luni, 11 aprilie 2011

Intrebari si raspunsuri despre viata duhovniceasca (II)

Va primi de la Dumnezeu rasplata cel care a dat sfat bun si a indemnat la bine?
Fara indoiala ca va primi. Ia asculta ce spune despre aceasta Sfantul Ioan Gura de Aur: "Daca dai sfaturi, iar ascultatorul nu le primeste si nu aduce roadele ascultarii, tie tot iti este pregatita de Dumnezeu rasplata pentru sfaturi si vei dobandi aceeasi rasplata pe care ai fi dobandit-o daca celalalt te-ar fi ascultat, pentru ca tu ti-ai indeplinit datoria ta. Datoria noastra nu este sa-i convingem pe ascultatori, ci numai sa-i sfatuim".

Este virtute mare povatuirea aproapelui?
Cea mai mare virtute consta in a te ingriji de povatuirea aproapelui.

Va da omul raspuns lui Dumnezeu pentru tacerea zadarnica?
Sfantul Ambrozie spune ca, daca vom da raspuns pentru cuvantul desert, atunci sa fim atenti ca nu cumva sa ni se intample sa dam raspuns si pentru tacerea zadarnica.

Cand trebuie sa punem intrebari?
Cand intlegi ca sfaturile cuiva sunt mantuitoare de suflet, atunci este foarte necesar sa pui intrebari.

Cum sa raspunzi la intrebari? 
La intrebari sa raspunzi scurt.

Cum trebuie sa le spunem celorlalti cuvantul de folos?
In principal, nu trebuie sa spunem de la noi, ci din sfintele carti, si cu smerenie si cumpatare: indreptati discutiile desarte spre zidirea sufletului.

Cum sa ne purtam in timpul discutiilor?
Daca ti se intampla sa discuti cu cineva, e mai bine sa asculti decat sa vorbesti.
 
Ce regula trebuie sa avem fata de aproapele nostru?
Prima regula este sa-ti indeplinesti cu fermitate cuvantul dat si sa nu-l inseli pe celalalt in fagaduintele tale.
Care este semnul distinctiv al omului duhovnicesc?
Omul duhovnicesc este ocupat cu Dumnezeu si mai putin se indeletniceste cu lucrurile lumesti.

Cum sa privim relatiile cu oamenii lumesti?
Relatiile care nu contribuie la mantuirea sufletului ne abat de la treburi, ne imprastie mintea, ne umplu viata de desertaciune si nu ne lasa sa ne concentram la noi insine si la Dumnezeu.

Cum sa aflam cum este omul?
Conversatia este oglinda omului; din ea se poate afla daca omul este bun sau rau, intelept sau neghiob, invatat sau incult, daca are sau nu ganduri si obiceiuri bune, daca este religios sau necredincios.

Ce fel de oameni trebuie sa alegem ca prieteni si oameni de incredere?
Ca prieteni si oameni de incredere sa-ti alegi numai oameni intelepti si cucernici, care in discutiile lor nu isi batjoc de credinta, caci numai intre oamenii virtuosi poate exista prietenie adevarata si indelungata.

Cu cine trebuie sa avem in mod deosebit legatura si prietenie?
Sa ne alaturam celor carora Dumnezeu le-a dat har.
Trebuie sa ne indepartam de cei ce cartesc?
Departeaza-te, iubite fiu, de cei ce cartesc, pentru  a nu aduce pieirea sufletului tau.

Uneori vin la mine oamnei pentru a purta discutii desarte. Ce sa fac?
Cand vin la tine oameni pentru discutii desarte, trebuie sa zici rugaciunea lui Iisus, indreptand mintea si inima ta spre cele de sus.

Ce efecte au discutiile nefolositoare?
Discutiile provoaca imprastierea si slabirea mintii (Sfantul Isaac Sirul).

Este bine, asa cum le place unora, sa ii mustram pe ceilalti?
Ravna pentru lecuirea patimilor celorlalti este boala grea (Sfantul Isaac Sirul).

Trebuie sa cerem sfatul tuturor?
Nu trebuie sa cereti sfatul tuturor  cu privire la orice, ci numai celor in care aveti incredere  - parintelui vostru duhovnic sau unui frate sporit duhovniceste.

Trebuie sa vorbim altora despre stara noastra launtrica?
Fata de oameni trebuie sa ascundem trairile noastre (si cele duhovnicesti, si cele pacatoase), sa nu expunem starea noastra launtrica, ci sa o impartasim numai celui care o intelege sau parintelui duhovnic (Schiegumenul Ioan).

Se cuvine sa incredintam oricui tainele noastre?
Procedeaza gresit oamenii aceia care spun tot ceea ce gandesc, care incredinteaza oricui tainele lor; intelepciunea cere ca mai intai sa chibzuim asupra persoanei cu care ne este dat sa vorbim, ca nu cumva sa ne pricinuiasca noua si celorlalti vreun rau ceea ce vrem sa spunem.

Se cuvine sa acordam atentie parerilor oamenilor lumesti?
Nu punet pret pe ceea ce spun despre tine oamenii care sunt straini de duhul nostru bisericesc.
Trebuei sa ne temem de vorbele rele?
Cei virutuosi nu trebuie sa se teama de vorbele rele.

Trebuie sa fim prudenti in intrebari?
Despre lucruri desarte intrebi, lucruri desarte vei si auzi. Iar aceasta ne invata sa fim prudenti in intrebari. 

Care este momentul prielnic in care trebuie povatuit un frate?
Povatuieste-l pe frate atunci cand se afla in buna dispozitie.

Daca am aflat de la aproapele ceva ziditor de suflet, se cuvine sa spun si altora?
Daca ai aflat ceva ziditor de suflet de la altcineva, nu tainui, ci spune-le si altora.

In ce consta adevarata iubire pentru aproapele?
Adevarata iubire consta in a-i da aproapelui orice lucru de care are nevoie.

Cu ce se cuvine sa inceapa discutia robii lui Dumnezeu?
Robii lui Dumnezeu se cuvine sa inceapa discutia vorbind despre Dumnezeu.

Ce deosebire exista intre discutiile dreptilor si cele ale pacatosilor?
Discutiile dreptilor sunt despre Dumnezeu si despre lucrarea cea placuta lui Dumnezeu, iar ale pacatosilor sunt toate despre lucrurile lumii: s-ar plictisi daca ar sta unul langa celalalt.

Putem vorbi despre pacatul vadit al aproapelui?
Daca il vezi pe cel ce a gresit, nu trambita pacatele lui. Daca noi vom acoperi pacatele fratelui si Dumnezeu va acoperi pacatele noastre.

Cum sa-l recunoastem pe cel virtuos?
Daca sufletul cuiva este virtuos, acest lucru se descopera in privire, mers, glas, zambet, discutii si comportament. In el totul s-a schimbat si a capatat cea mai placuta infatisare.
Cum sa dobandim neiubirea fata de lume?
Gandeste-te ca viata nu are nimic in sine in afara de lacrimi, reprosuri, vorbe rele, lenevie, osteneli, boli, batraneti, pacate si moarte. Si nu vei iubi lumea (Sfantul Efrem Sirul).

Trebuie sa tinem seama de duhul vremii?
Sa luam seama la cum sunt vremurile acum, si acest lucru ne va invata ceea ce avem de facut. Arhiepiscopul Nicon de Vologod scria: "duhul vremii incearca sa ne oblige sa ne calcam pe constiinta, sa facem concesie dupa concesie impotriva Legii lui Dumnezeu, a Bisericii, a religiei".

Daca ar avea loc o prigoana multi dintre credinciosi ar deveni mucenici?
Iata ce scrie unul dintre Sfintii Parinti despre o prigoana din vremurile de demult: "Astazi, in prigoana care a inceput... cu exceptia a foarte putini credinciosi, aproape toti s-au supus imprejurarilor vremii. Unii au devenit sustinatorii si aparatorii necredintei, altii ocupau locuri inferioare si au fost napaditi de frica, sau au fost inrobiti de nevoi, sau au fost prinsi prin lingusire, sau s-au abatut datorita nestiintei".

Ce psalmi trebuie sa citim mai des atunci cand suntem prigoniti de vrajmasi?
Cand esti prigonit de vrajmasi, citeste psalmii: 3, 53, 142, si 58. Alege-ti din acesti psalmi cuvintele care ti se potrivesc si citeste-le mai des, adresandu-te lui Dumnezeu cu credinta si cu smerenie. Iar cand te va lupta tristetea sau iti va chinui sufletul mahnirea nemasurata, citeste psalmul 101.

Cand citim locurile din Psaltire unde se vorbeste despre vrajmasi, despre ce vrajmasi este vorba?
Trebuie sa intlegem vrajmasii nevazuti: duhurile cele rele si viclene, care ne chinuie cu gandurile pacatoase si ne indeamna la pacat.


De ce paraseste Dumnezeu grija pentru om?
Dumnezeu paraseste grija fata de om ca mintea acestuia se opreste la gandul despre meritele sale (Sfantul Isaac Sirul).
Ce rau provoaca tristetea si cum sa ne izbavim de ea?
Tristetea intruneca mintea, inlesneste descurajarea si de aici provin frica si gandul hulitor. Omul se izbaveste de tristete prin rugaciune sarguincioasa, cu lacrimi si suspine, rugaciune, care alunga duhul tristetii. 

De ce anume Se bucura indeosebi Dumnezeu?
Nimic nu Il bucura pe Dumnezeu ca omul care nu tine minte raul (Sfantul Ioan Gura de Aur).

Putem dobandi virtuti fara piedici?
Sa nu crezi ca dobandesti vreo virtute fara mahnirea si durerea sufletului (Sfantul Teofan Zavoratul).

De ce anume trebuie sa ne ferim atunci cand suntem bolnavi?
Sa nu faci din boala prilej pentru lene (Sfantul Teodor Studitul).

Prin ce anume participam, fara sa observam, la pacatele celorlalti?
Prin faptul ca pentru pacatul savarsit de ei exista si incuviintarea noastra.

Ce impiedica in mod deosebit cainta pentru pacate?
Cainta nu se impaca cu sentimentul indreptatiri (Sfantul Teofan Zavoratul)

Cum sa recunoastem ca ceea ce se intampla este de la Dumnezeu?
Tot cea ce vine de la Dumnezeu este plin de pace si folositor si il duce pe om la osandirea de sine si la smerenie.
Cat timp se teme crestinul de moarte?
Crestinul se teme de moarte atata timp cat pacatul este puternic in el.

Pe cine nu lovste moartea napraznica?
Dupa cum ne incredinteaza Sfintii Parinti, moartea napraznica nu ii loveste pe oamenii care doresc sa se curateasca prin pocainta chiar daca din cand in cand sunt si biruiti de neputintele lor.

Se cuvine sa ne riscam viata sau trebuie sa ne pazim de o moarte timpurie?
Atunci cand Dumnezeu nu ne hotaraste in chip vadit moartea sau cand moartea noastra nu-i aduce folos nici credintei, nici Bisericii, nici aproapelui, nici societatii, putem crede, oare, ca Dumnezeu, Cel ce "nu voieste moartea pacatosului", le doreste oamenilor o moarte timpurie? Citim ca Sfantul Atanasie cel Mare a fugit de multe ori de prigonitorii care ii cautau moartea. Sfantul Policarp al Smirnei a iesit din templu care ameninta sa se prabuseasca si care dupa iesirea lui i-a doborat pe multi. Insusi Domnul le-a poruncit ucenicilor Sai sa nu se expuna primejdiei mai inainte de vreme si, cand vor fi alungati dintr-un oras, sa figa in altul.

Ce este mai importanti in momentul mortii?
Trebuie intotdeauna sa ne gandim sa intampinam moartea aflandu-ne in pace cu toti. Multi nu stiu acest lucru si de aceea nici nu dau importanta acestei impacari.

Are vreo importanta pentru mantuirea sufletului starea in care il gaseste pe om moartea?
Mantuirea sufeltului depinde mult de ultimile clipe ale vietii. In ce te voi afla, in aceea te voi judeca - se spune in Evanghelie.
Are vreo importanta pentru viata vesnica a celui raposat aspectul exterior al inmormantarii?
Sa stii ca pentru viata vesnica a celui raposat aspectul exterior al inmormantarii (cosciugul, coroanele, elogiul, muzica, prohodirea si celelalte) au putina importanta. Fiecare va fi judecat dupa faptele sale.

Care este cea mai importanta pomenire pentru cei raposati?
Proscomidia este cea mai importanta pomenire, caci particelele scoase pentru raposati se afunda in sangele lui Hristos si prin aceasta mare jertfa se curatesc pacatele.

Ce il face pe om mucenic?
Pe om il face mucenic nu numai moartea, ci si starea sufleteasca.

Ce  este mucenicia nesangeroasa?
Mucenicia nesangeroasa are loc atunci cand esti ocarat, asuprit, clevetit, osandit. Si trebuie sa o induri fara cartire.
Cum este lucrarea Domnului pentru mantuirea noastra?
Lucrarea Domnului este asa incat ceea ce ne incearca ne slujeste spre folos.

Prin ce se exprima falsa nadejde?
Falsa nadejde se exprima prin increderea prea mare in propria mantuire vesnica. 

Trebuie sa ne ingrijim de mantuirea aproapelui sau sa ne limitam numai la grija pentru propria mantuire?
Sfantul Ioan Gura de Aur spune ca, daca te vei ingriji numai de propria ta mantuire, cu nimic nu vei fi mai bun decat cel ce a ingropat talantul in pamant.

Cum sa-l recunoastem pe cel care este uitat de Domnul Dumnezeu?
Este uitat de Dumnezeu cel ce nu are necazuri si isi petrece zilele sale fara durere.

Ce este ispita?
Ispita se numeste tot ceea ce da nastere la ganduri despre pacat, inclina si sileste spre pacat.

Trebuie sa ne temem de ispite?
Nu trebuie sa ne tememe de ispite, deoarece langa noi este Dumnezeu; din pricina ispitelor nu trebuie sa cadem in intristare si deznadejde.

Urmarea carui lucru este deznadejdea?
In cea mai mare parte, deznadejdea este urmarea vietii intinate continuu.


Cum putem usura greutatea noastra sufleteasca?
Descoperirea gandurilor in timpul ispitelor usureaza greutatea sufleteasca.

Il putem lauda pe om in fata?
Nu trebuie sa-l laudam pe om in fata, deoarece ii putem provoca un mare rau sufletului lui.

Cum aflam care este fapta buna?
Fapta buna, placuta lui Dumnezeu este aceea care: 1) este insuflata de duhul iubirii; 2) este incuviintata de Sfanta Scriptura; 3) este implinita cu jertfelnicie.

Putem amana o fapta buna pentru mai tarziu?
Nici o fapta buna sa nu o amani pentru mai tarziu. Sa nu crezi ca mai tarziu o vei face. Orice fapta trebuie savarsita la vremea sa. Putem cunoste trecutul, putem orandui prezentul, insa viitorul nu este al nostru: el este al lui Dumneze. Asadar, sa nu iti fure vrajmasul nadejdea mantuirii.
In orice fapta buna exista ispite?
In orice fapta bineplacuta exista din pricina lucrarii vrajmasului ispite; cu cat este mai mantuitoare fapta, cu atat mai puternic se repede vrajmasul asupra omului ca sa nimiceasca fapta cea buna.

Trebuie sa-i iubim pe toti oamenii fara deosebire?
Trebuie sa-i iubim pe toti oamenii de dragul lui Dumnezeu, chiar si pe vrajmasi, dar desigur, cel mai mult pe parintii duhovnici, pe binefacatori, pe invatatori, pe conducatori si pe prietenii dupa duh.

Ii putem iubi pe vrajmasi fara ajutorul harului?
Nu-i putem iubi pe vrajmasi fara ajutorul harului; daca oamenii, intelegand ca acest lucru intrece puterile lor firesti, ar cauta ajutorul haric de la Dumnezeu, atunci, fara indoiala, ar dobandi acest har.

Cum trebuie sa primim neplacerile?
Neplacerile trebuie sa le primim ca pe un leac pretios impotriva slavei desarte si ingamfarii noastre.

De unde vine raul?
Raul vine din nepasare, din trandavie, din legatura cu oamenii rai si din dispretul fata de virtuti.

Este de folos stiinta fara dragoste?
Stiinta fara dragoste nu numai ca nu este de folos, dar este chiar daunatoare.

Cum trebuie sa ne purtam fata de oamenii mincinosi?
Pe oamenii mincinosi trebuie sa-i evitam.

Cum trebuie sa petrecem ziua numelui?
In ziua numelui tau trebuie sa mergi la biserica, dupa ce ai postit sa te impartasesti cu Sfintele Taine ale lui Hristos, sa dai de pomana pentru sanatatea sau odihna sufletelor rudelor tale, sa rogi preotii sa faca o panihida pentru sfantul al carui nume il porit. Ziua numelui trebuie sa o serbezi chiar daca este zi lucratoare si chiar daca sfantul tau nu face parte din randul sfintilor mari praznuiti de Biserica. Cea mai buna indeletnicire in ziua numelui este socotita citirea vietii sfantului respectiv si a celorlalte carti sfinte, si savarsirea faptelor de buna credinta.

Prin ce se iarta in mod deosebit pacatele crestinului?
Iubirea pentru vrasmasi este cel mai mare pret de rascumparare pentru pacatele noastre.

Este buna invatatura despre predestinare?
Invatatura despre soarta este semanata de diavol. Nu exista nici un fel de predestinare.

Care sunt jertfele aduse lui Dumnezeu?
Lauda lui Dumnezeu si duhul umilit.



Cand postul este placut lui Dumnezeu?
Postul este placut lui Dumnezeu atunci cand, in timpul lui, avem bunavointa fata de oameni.

Are postul influenta asupra starii duhului omului?
Postul are influenta si asupra starii duhului: omul devine mai smerit, mai rugator. De asemenea, in timpul postului si al infranarii, omul citeste cu mai multa placere si intelege cartile duhovnicesti.

Ce putere are postul asupra duhului celui rau?
Postul alunga demonii. Postul este o arma cumplita pentru vrajmasul la fel culm sunt crucea lui Hristos si celelalte sfintenii, pe care nu le suporta putera necurata a demonului. Postul loveste rautatea demonica in locul ei cel mai sensibil, astfel incat ea fuge de cel ce posteste.

Cand ni se da voie sa incalcam postul?
Sa nu incalci postul decat in cazul unei boli grave.

Care este folosul postului?
Postul alunga gandurile rele, face mintea luminoasa, inima curata, trupul sanatos si il pune pe om inaintea tronului lui Dumnezeu. Demonii se desfata foarte tare cu ospetele, betia si cu orice placere trupeasca.

Ce este postul dinaintea impartasaniei?
Postul dinaintea impartasaniei este acelasi lucru, aceeasi osteneala - numai ca nu este o osteneala trupeasca, ci una duhovniceasca. Telul si intentia lui sunt sa curateasca sufletul si trupul, sa-l impace pe om cu Dumnezeu, sa semene semintele vietii celei bune, iar pleava (deprinderile rele) sa o inabuse.

De la ce varsta trebuie sa inceapa copiii sa posteasca?
Nu exista regula. Insa in fiecare familie cu adevarat crestina, problema aceasta se rezolva foarte simplu: postesc parintii, postesc si copiii si, daca sunt sanatosi, incep sa posteasca de la o varsta foarte frageda.

Ce trebuie sa stim atunci cand ii ducem pe copii la biserica?
Atunci cand ii ducem pe copii la biserica, trebuie sa supraveghem atent purtarea lor si sa su-i lasam sa-i impiedice cu tipatul si alergatura lor pe cei mari care se roaga.

Cum este lucrarea Domnului pentru mantuirea noastra?
Lucrarea Domnului este asa incat ceea ce ne incearca ne slujeste spre folos.

De ce uneori sfintii nu implinesc rugaciunile noastre si nu ne izbavesc de suferinte si nenorociri?
Sfintii nu implinesc rugaciunile noastre, nu ne daruiesc bunurile pamantesti cerute (in rugaciune) si nu ne izbavesc de nenorociri side suferinte pentru ca tocmai prin aceste necazuri sa mantuiasca sufletele noastre.

Cui ii este mai usor sa indure nenorocirile?
Nenorocirile le indura usor cei care invata din dumnezeiestile carti rabdarea si intelepciunea.

Ne putem mantui fara sa suferim?
Destinul tuturor celor ce voiesc sa se mantuiasca este sa sufere. De aceea, daca suferim, sa ne bucuram, caci asa se dobandeste mantuirea noastra.

Se cuvine ca in timpul bolilor sa ne ingrijim de vindecarea lor?
Da, trebuie sa ne ingrijim de vindecarea bolilor. Cine nu voieste ca in timpul bolii sa se adreseze medicului si lasa totul in voia lui Dumnezeu, acela Il ispiteste pe Dumnezeu.

Putem dobandi smerenia fara sa fim defaimati?
Cine nu indura defaimarea, acela nu poate atinge smerenia.

Ce sa facem daca vrem sa fim smeriti?
Daca doriti sa fiti smeriti, indurati observatia sau insulta rostite catre voi de ceilalti.

Care sunt insusirile smereniei?
O insusire a smereniei este sa vezi in tine pacatul tau, iar in ceilalti sa vezi faptele lor bune. A doua insusire a smereniei consta in a primi cu bucurie insultele si batjocurile de la oameni, stiind ca prin acest lucru ni se iarta pacatele si ca astfel Ii facem pe plac lui Dumnezeu.

Cum apreciaza Dumnezeu faptele si ostenelile noastre?
Dumnezeu apreciaza faptele bune si ostenelile crestinilor dupa masura smereniei lor.

Ce cauta Dumnezeu in chip deosebit la om?
Dumnezeu cauta la om iubirea, smerenia si frica de El.

De ce anume trebuie sa ne ferim?
Sa te feresti de fratii care te lauda si de gandurile care ii defaimeaza pe crestini.

Cateodata navaleste frica vrajmasului asupra mea. Ce sa fac?
Cand navaleste frica vrajmasului asupra ta, rosteste rugaciunea: "Sa invie Dumnezeu..." si Psalmul 90. Cel ce locuieste in ajutorul Celui Preainalt...

Ce folos mai aduce spovedania in afara de iertarea pacatelor?
Sfanta spovedanie aduce un folos indoit: daruieste iertare de la Dumnezeu pentru pacatele savarsite si il fereste pe om de o noua cadere in pacat.

De ce apare frica la spovedanie?
Frica la spovedanie apare datorita faptului ca te spovedesti rar.

Este folositoare spovedania deasa?
Spovedania deasa este foarte folositoare, deoarece noi uitam repede pacatele noastre, dar, daca le spunem duhovnicului, atunci le rupem din radacina. In afara de acesa, pocainta deschide ochii, deschide vederea spre pacate. Dupa ce s-a cait pentru unele pacate, omul incepe sa vada altele si altele si tot asa, incepe sa socoteasca pacat ceea e inainte nu socotea pacat, isi aduce aminte de cele pentru care nu s-a cait, uitate demult... Celui ce se deprinde sa dea socoteala pentru viata sa la spovedanie aici, aceluia nu-i va fi frica sa dea raspuns la infricosatoarea judecata a lui Hristos: de aceea si este randuita aici scurta judecata a pocaintei, pentru ca fiind curatiti si indreptati prin pocainta de aici, sa putem da raspuns fara de rusine la infricosatoarea judecata a lui Hristos.

Ce sa faca acei oameni care nu isi vad pacatele lor?
Celor care nu isi vad pactele lor li se recomanda sa ia aminte la pacatele pe care le vad in ei oamenii apropiati, la cele pentru care sunt mustrati.

Ce anume face ca faptele bune sa fie nefolositoare?
Laudarosenia face faptele bune nefolositoare.

Ce inseamna a fi bland?
A fi bland inseamna a indura in nerautatea inimii nedreptatite, batjocurile si celelalte si a ne ruga pentru vrasmasii nostri.

Putem ajunge in Imparatia Cerurilor fara sa avem vrajmasi?
Fara sa aiba vrajmasi, nimeni nu poate ajunge in Imparatia lui Dumnezeu. Trebuie sa le multumim celor ce ne ocarasc si ne ponegresc fara sa fim vinovati, caci ei sunt binefacatorii nostri: ei, prin faptul ca ne ponegresc, ne ajuta sa dobandim cununi de la Domnul.

Cu ce gand sa induram ocara?
Cand esti ocarat, aminteste-ti cum a fost ocarat Mantuitorul si chinuit chiar pana la moarte, si, pironit pe cruce, El a spus: Parinte! Iarta-le lor, caci nu stiu ce fac.

Ce este intelepciunea?
Intelepciunea consta in capacitatea de a alege cele mai bune mijloace pentru atingerea celor mai inalte teluri duhovnicesti. Trebuie sa deosebim de intelepciune desteptaciunea simpla a omului, indreptata spre dobandirea foloaselor pamantesti.

Deseori se intampla sa auzim ca s-a adus paguba la nunta sau se spune ca cineva a fost deochiat. Este posibil deochiul?
Influenta omului asupra altui om exista fara indoiala. Deseori spunem: l-a influentat pe celalalt, a avut efect asupra lui...Daca exista influenta buna, atunci este posibila si cea rea, care are diferite grade. Daca omul este rau, daca s-a imprietenit cu duhul cel rau, atunci cum sa nu-l influenteze pe celalalt in rau? Dar este posibil sa ne tememm de deochi? Si, daca influenta cea rea s-a produs deja, atunci cum sa ne izbavim de ea? Trebuie sa ne straduim sa ne impotrivim puterii celei rele prin propria putere duhovniceasca, harica, pe care o are fiecare crestin; crestinul trebuie sa se ingradeasca intotdeauan cu semnul crucii, cu rugaciunea, cu citirea Cuvantului lui Dumnezeu, cu sfinteniile (aghiasma, prescura, untdelemnul sfintit si celelalte), cu spovedania neincetata si cu impartasirea Sfintelor Taine si atunci vrajmasul nu ne va birui asa usor.

Cum sa le aratam sectarilor ca a lor credinta nu este mantuitoare?
Pe sectanti sa-i intrebati unde sunt sfintii, facatorii de minuni si cuviosii lor? Nu sunt nicaieri si nici nu pot fi; sectarii nu ii recunosc si prin acest lucru dovedesc ca a lor credinta nu este sfanta, pentru ca nu zamisleste sfinti, nu ii sfinteste pe oameni; nu este facatoare de minuni, pentru ca nu are facatori de minuni; nu este mantuitoare, pentru ca pe nimeni nu l-a facut cuvios; nu este a lui Hristos, pentru ca nu este intemeiata pe crucea lui Hristos. Toate aceste credinta sectare au aparut din impotrivirea fata de Biserica lui Hristos, din mandria mintii: oamenii, in ratacirea lor, isi inchipuie ce ai inteleg si explica Evanghelia lui Hristos mai bine si mai corect decat insasi Biserica lui Hristos.

Poate cununa preotul un ortodox cu un catolic, luteran si, in general, cu un sectant?
Cununia cu un sectant este posibila numai in cazul trecerii acestuia la ortodoxie.

Ne putem ruga pentru un binefacator crestin  de alt cult, putem cinsti memoria lui?
In toate cazurile in care apare intrebarea despre pomenirea ortodoxa a unui crestin de alt cult, ar trebui sa amintim ca mitropolitul Filaret al Moscovei nu a negat posibilitatea unei asemenea pomeniri, insa a pus doua conditii pentru savarsirea ei: sa nu fie publica (adica pomenirea sa fie facuta numai acasa) si cel raposat sa fi fost lipsit in timpul vietii de dispret fata de credinta si Biserica ortodoxa.


Prin ce se dezvaluie in chip deosebit in om iubirea de sine si mandria?
Iubirea de sine si mandria se dezvaluie mai ales prin nerabdare si artag atunci cand cineva dintre noi nu indura nici cea mai mica neplacere pricinuita de ceilalti intentionat sau chiar fara intentie.
Cand se retrag patimile din suflet si se oranduieste salasul Sfantului Duh?
Datorita pomenirii neincetate a Domnului se retrag din suflet patimile cele ticaloase ca talharii in apropierea comandantului de osti si in acelasi timp I se oranduieste Sfantul Duh salas curat. Insa acolo unde nu exista pomenirea despre Dumnezeu, domnesc intunericul si duhoarea, acolo se savarseste orice fapta netrebnica.

Ce importanta are in viata duhovniceasca impartasirea deasa cu Sfintele lui Hristos Taine?
Este cu neputinta pentru oricine sa atinga desavarsirea in viata duhovniceasca fara impartasirea deasa cu Sfintele lui Hristos Taine.

Cum sa-l privim pe cel care nu se spovedeste si nu se impartaseste cu Sfinitele Taine?
Sa-ti scrii pe inima: cine se instraineaza de Sfintele Taine, acela este fara har, adica nu Il are pe Duhul Sfant. Iar cine nu Il are pe Duhul Sfant, acela nu este a lui Hristos (Sfantul Teofan Zavoratul).

Se intampla sa ne vina dorinta de a ne ruga pentru cineva. Ce inseamna acest lucru?
Cand iti vine dorinta de a te ruga pentru cineva, inseamnca ca Insusi Domnul voieste sa miluiasca acel suflet si asculta cu milostivire rugaciunile tale.

Ce este un idol?
Idolii sunt numite lucruri pamantesti si chipurile lor, care atrag la ele cugetul si inima. Acesti idoli se prabusesc atunci cand este rosti in templul sufletesc atotputernicul si mantuitorul nume al lui Iisus.

Ce sa facem cu lucrurile gasite?
Daca gasesti bani si lucruri care nu sunt ale tale, cauta-l pe propietar si inapoiaza-i ceea ce ai gasit, iar daca nu il gasesti pe acesta, da-le unui sarac sau du-le la biserica, pentru ca ele sunt avuita lui Dumnezeu (Sfantul Teofan Zavoratul).

Putem lua ceva de la cineva daca ni se da?
Poti sa primesti. Aceasta este si un semn al smereniei, precum spune avva Dorotei, dar, daca nu ai nevoie, atunci, desigur, este mai bine sa nu iei.

De ce au devenit cunoscutii mei reci fata de mine dupa ce am pornit pe calea mantuirii?
Nu te intrista pentur faptul ca unii dintre colegii tai sunt reci fata de tine. Sfantul Tihon de Zadonsk a scris din experienta sa ca, atunci cand omul se dedica lui Dumnezeu, cunoscutii si apropiatii lui se departeaza de el si, cu cat mai mult se apropie el de Dumnezeu, cu atat mai mult se indeparteaza ei.

Pot diavolii si oamenii sa faca ce vor?
Nici diavolii, nici oamenii nu pot face ceea ce Dumnezeu nu ingaduie.

Cand vad un bolnav, se cuvine sa cercetez pricina bolii lui?
Cand vedem un bolnav, sa nu explicam cu rautate pricina bolii lui, ci sa ne straduim sa-l alinam.

Cine este fericit in viata?
Fericit in viata este cel care ii face pe ceilalti fericiti, este cel care acorda atentie nevoilor aproapelui.

Mantuirea consta in a nu face rau?
Mantuirea nu consta numai in a nu face rau, ci si in a indura raul cu barbatie.

Ce este pocainta?
Pociainta este lupta cu pacatul.

Ce virtute este mai presus de dreptate?
A indura ocarile este o virtute mai mare decat a tine dreptatea. Iar a tine minte ocara inseamna a fi deja biruit de cel rau.

Intotdeauna trebuie sa respectam indatorirea de a avea pace cu aproapele?
Indatorirea de a avea pace cu aproapele nu cere ca noi sa fim de acord cu ideile, intentiile si faptele lor rele. Un asemenea acord ar fi in mare pacat; dimpotriva, datoria permanenta a crestinului este sa nu fie de acord cu ideile si intentiine rele ale oamenilor impatimiti.

De ce anume sunt legate inimile oamenilor?
Prin lucrarea vrajmasului mantuirii, cu ingaduinta lui Dumnezeu, inima omului este legata de indeletnicirile pamantesti:
1.Unii se indeletnicesc cu dobandirea lucrurilor rare si scumpe si, pironindu-si cugetul in ele, Il instraineaza de Dumnezeu.
2.Altii se indeletnicesc cu studierea diferitelor stiinte si arte, bune numai pentru pamant, si pierd cunostintele necesare despre Dumnezeu.
3. Altii se indeletnicesc cu obtinerea si cultivarea livezilor, gradinilor, ogoarelor, pasunilor, cresterea vitelor si uita de Dumnezeu.
4.Altii se abat de la Dumnezeu prin impodobirea locuintelor lor si se indeparteaza de El.
5. Altii acorda atentie deosebita postului si celorlalte nevointe trupesti, dand o importanta deosebita pesmetilor, ciupercilor, verzei, mazarei, iar sfintele nevointe duhovnicesti le transforma in nevointe trupesti.
6. Altii se alipesc exclusiv de ritualul bisericesc, umbrind latura lui duhovniceasca. Oamenii se lipesc de pamant, de grijile cele pamantesti si de dezvoltarea materiala si se indeletnicesc cu amenajarea pamantului de parca el ar fi locasul lor cel vesnic. Traiesc si, ca si cum ar fi morti, niciodata nu se gandesc la bunatatile nespuse din viitor si la soarta pacatosilor, de parca ar fi vesnici pe pamant.

Este importanta citirea Sfintilor Parinti?
Datorita imputinarii invatatorilor purtatori de duh, citirea scrierilor patristice a devenit principala calauza pentru cei ce doresc sa se mantuiasca si sa atinga desavarsirea crestina... Insuseste-ti cugetul di duhul Sfintilor Parinti din citirea scrierilor lor. Sfintii Parinti si-au atins telul - mantuirea. Si tu vei atinge acest tel; dupa cursul firesc al lucrurilor, ca unul ce esti in acelasi cuget si simtamant cu Sfintii Parinti, te vei mantui.

Putem gandi ca oamenii buni dintre mahomedani si pagani se mantuiesc?
Este gresit sa gandim si sa spunem ca oamenii buni dintre mahomedani si pagani se mantuiesc, adica intra in unire cu Dumnezeu. Biserica intotdeauna a afirmat ca exista un singur mijloc de mantuire - Rascumparatorul.
Ce deosebire exista intre pacat si patima?
Unele sunt patimile si altele sunt pacatele. Patimile sunt: mania, slava desarta, iubirea de placeri, ura, pofta si cele asemenea lor. Iar pacatele sunt chiar lucrarile patimilor si au loc atunci cand cineva le duce la indeplinire prin fapta, savarsind cu trupul acele fapte la care il indeamna patimile, caci poti avea patimi, dar sa nu actionezi potrivit lor. 

Ce inseamna sa te impotrivesti patimii?
Dezradacineaza patima cel care i se impotriveste. A te impotrivi patimii inseamna a savarsi lucruri opuse celor spre care te cheama patima. Cu toate acestea, patima este nimicita numai de harul lui Dumnezeu.

Ce aprinde dragostea pentru Dumnezeu?
Pomenirea milelor lui Dumnezeu incalzeste si aprinde dragostea.

Cum trebuie sa cugetam cand facem binele?
Cand faceti bine, intotdeauna aduceti-va aminte de faptele voastre cele rele pentru ca sufletul sa nu se desfete niciodata din nesocotinta cu fapta cea buna, ci sa tina seama de vinovatia lui.

Nu gasesc timp pentru citirea sfintelor carti si a rugaciunilor. Ce sa fac?
Trebuie sa te rogi si sa citesti printre celelalte treburi.

Se cuvine sa ne dorim ca totul sa fie dupa voia noastra?
Nu trebuie sa ne dorim ca totul sa fie dupa voia noastra, ca totul sa fie bine, clar, reusit, usor: acestea toate sunt ganduri de mandrie si incredere in sine. Tineti minte: toate lipsurile vietii si toate necazurile sunt folositoare si mantuitoare. De aceea niciodata nu trebuie sa ne intristam, ci tot ceea ce ni se intampla sa primim cu multumire, ca din mana lui Dumnezeu. 

Cum sa ne purtam daca ajungem la manie din pricina cuiva?
Daca ajungi la manie din pricina cuiva, sa te deprinzi sa taci in timpul ei cateva minute, savarsins rugaciunea lui Iisus, inainte de a vorbi sua a actiona.

Prin ce gresim atunci cand citim despre oamenii sfinti?
Foarte des gresim cand gandim ca oamenii sfinti, viata ascetica sunt ceva departat de noi, la care nu putem ajunge. Prin acest lucru ne marginim singuri. In falsa noastra smerenie socotim ca sfintenia este destinul numai al unora, insa viata sfanta, curatirea sufletului sunt datoria fiecaruia dintre noi.

Unde sa cautam invatatura?
Orice invatatura sa o cautam in cartile Sfintilor Parinti si in rugaciune... Exista Ingerul Pazitor. Domnul ii porunceste sa-i spuna sufletului ceea ce trebuie (Sfantul Teofan Zavoratul).

Cum sa deosebim crucea ortodoxa de cea catolica?
Pe crucea ortodoxa Mantuitorul este pironit cu patru cuie, iar pe cea catolica cu trei (un picior peste celalalt cu un singur cui). Ascetul Gheorghe Zavoratul scrie: "marturisiti impreuna cu Biserica Ortodixa ca Iisus Hristos a fost pironit nu cu trei, ci cu patru cuie".

Care este crucea exterioara si care este interioara?
Crucea exterioara consta in batjocurile vadite care vin din partea celorlalti, in reprosuri, ocari si clevetiri, iar cea interioara consta in luptele cu gandurile si dorintele rele (Sfantul Teofan Zavoratul).

Cum sa dobandim smerenia?
Daca vei spune intotdeauna "iarta-ma", vei dobandi smerenia.

Ce putere au numai cuvintele "iarta-ma"?
Cuvintele "iarta-ma" alaturi de o marturisire sincera il ard pe vrajmas si daruiesc pacea.

De ce este atat de greu sa cerem iertare?
A cere iertare este greu pentru cel care este mandru.

Pentru cine mijloceste in mod deosebit Maica Domnului?
Maica lui Dumnezeu mijloceste in mod deosebit pentru cel care intotdeauna si pentru toate cere cu smerenie iertare.

Ce este simplitatea inimii?
Cel ce este simplu la inima simte o stare egala cu a tuturor oamenilor si tocmai din aceasta constiinta iese atitudinea buna, ingaduitoare, blanda, nesfidatoare si pasnica a omului fata de ceilalti; tocmai aceasta este simplitatea inimii. Omul simplu la inima niciodata nu jicneste, nimanui nu-i sta in cale, pe nimeni, nu osandeste si pe nimeni nu invidiaza. Cel ce este simplu la inima este capabil de osteneli mari, de cele mai umilitoare si mai grele; nu este pretentios la mancare si imbracaminte, nu cere si nu cauta vreun confort al vietii. Si este clar de ce. Simplitatea tine inima omului in permanenta mustrare si in constiinta propriei sale nevrednicii. Cel ce este simplu la inima este compatimitor fata de cei sarmani.

Ne putem indeletnici neincetat cu cele duhovnicesti?
Nu ne putem indeletnici tot timpul cu cele duhovnicesti: trebuie sa avem o rucodelie usoara. Numai ca trebue sa ne apucam de ea atunci cand sufletul este istovit si nu este in stare nici sa citeasca, nici sa gandeasca, nici lui Dumnezeu sa se roage.