joi, 8 septembrie 2011

Predica Parintelui Boris Raduleanu la Nasterea Maicii Domnului - corabia duhovniceasca a omenirii


Maica Domnului este steaua care vesteste rasaritul soarelui; prin Ea incepe lucrarea mantuirii noastre. Ea este Femeia vestita in paradis, prin care Dumnezeu a coborat pe pamant, si capul "sarpelui" a fost zdrobit; prin Ea a rasarit adevarata bucurie pe pamant. Astazi, cinstim nasterea Maicii Domnului, prima sarbatoare imparateasca a anului, dupa cum ultima sarbatoare imparateasca este Adormirea Ei. Maica Domnului ingradeste astfel, prin sarbatorile Ei, crugul anului bisericesc. Cuvintele noastre omenesti sunt neputincioase pentru a arata marirea si lucrarea Ei. Totusi, din prea plinul inimii care a cunoscut ajutorul, mila si bunatatea Ei, vom incerca sa aducem lauda Aceleia, prin care Dumnezeu s-a facut om spre mantuirea noastra.


La inceput, dupa ce Dumnezeu a creat cerul si pamantul, a privit la toate si iata "erau bune foarte" (Fac. 1, 31), spune Sfanta Scriptura. Si nici nu putea fi altfel fiind aduse la existenta de Cel ce este Insasi Intelepciunea, Autoputerea, Iubirea absoluta. Dumnezeu l-a creat pe om, "dupa chipul Sau" si l-a inzestrat cu doua mari daruri: ratiunea si libertatea. El urma sa creasca si sa ajunga prin voia sa si prin harul dumnezeiesc, asemenea Creatorului sau. Dumnezeu n-a creat manechine care sa urmeze in mod obligatoriu voia Lui si nici automate care sa-L iubeasca. Aceastea n-ar fi putut creste pentru a ajunge la asemanare cu Dumnezeu si n-ar mai fi putut cunoaste bucuria comuniunii cu el. Libertatea deplina era tocmai dovada desavarsirii noastre.

A intervenit Caderea. Eva n-a ascultat de Dumnezeu, pentru a continua viata prin harul Lui. Acceptand ispita, ea a spus "Nu", Doamne, vreau sa-mi fac viata fara Tine, dupa voia mea. De aceea, pana azi, omenirea isi organizeaza viata fara Dumnezeu. In ce stare am ajuns, constatam: minciuna, ura, crime, razboaie. In urma Caderii, s-a interpus o prapastie intre cer si pamant, intre Dumnezeu si om. Dumnezeu, in Atotstiinta Sa, a prevazut caderea si lupta dintre Bine si Rau. Totusi, drept fiind si respectand libertatea creaturilor Sale n-a intervenit sa impiedice caderea si nici sa-l ridice pe om, fortandu-i libertatea sau absolvindu-l - in mod arbitrar - de vreun pacat. Cunoscand creatia buna in sine, Dumnezeu a cunoscut ca Binele va birui. Chipul lui Dumnezeu din om, chiar slabit prin cadere, a ramas o fiinta rationala, care in adancul lui nazuieste la Bine, la Adevar, la Dumnezeu. Pe baza acestui "chip", Dumnezeu vedea, de departe, Femeia care va birui natura aplecata spre rau, va agonisi har peste har si se va intoarce la Creatorul ei. Fara sa stirbeasca libertatea nimanui, Dumnezeu a intervenit altfel, pentru a salva pe om si creatia Sa. 

Cand rautatea s-a adancit, Dumnezeu a curatat neamul omenesc prin potop si l-a reinnoit prin Noe. Apoi, a chemat pe Avraam, pe credinta si ascultarea caruia a deschis o cale noua in istoria omenirii: a zidit un popor, caruia I s-a descoperit printr-o revelatie directa. Acestui popor i-a aratat ca Dumnezeu este Persoana cu Care poate vorbi, a Carui voie o poate cunoaste, pe Care Il poate chema in ajutorul lui, caci El ii raspunde. "Moise vorbea cu Dumnezeu, fata catre fata, cum ar fi grait cineva cu prietenul sau" (Ies. 32, 11). Dumnezeu a facut minuni deosebite in mijlocul acestui popor ca sa se stie ca El este adevaratul Dumnezeu. I-a dat legi, porunci, pedepse, ca sa cunoasca voia Lui si sa-L asculte. Dumnezeu era conducatorul lor si intervenea necontenit in viata lor. Astfel, timp de 40 de generatii a avut loc o pregatire pentru ca pana la urma sa rasara o "mladita sfanta", Fecioara neprihanita, cu care Dumnezeu sa conlucreze Intruparea Sa.


Biserica numeste pe Fecioara Maria, Eva cea noua. Spre deosebire de Eva, Ea a spus "Da", Doamne, Tie vreau sa-Ti incredintez viata Mea. Ea a spus in numele intregii omeniri "Iata, roaba Domnului, fie mie dupa cuvantul Tau". Prin acest raspuns, Ea a facut o chezasie, ca pana la urma toti oamenii sa ajunga la starea de a spune "Vie Imparatia Ta, faca-se voia Ta, precum in cer", in lumea spirituala, "asa si pe pamant", caci voia Creatorului este esenta vietii noastre.

Omul greseste, oricat de intelept ar fi, greseste. Maica Domnului a biruit pacatul si L-a primit pe Dumnezeu. De aceea, Maica Domnului este "Usa mantuirii". Prin Ea, a venit in lume Cuvantul Creatorului, Care in grai omenesc ne-a spus care este sensul si scopul vietii noastre, cum sa traim pentru a cunoaste adevarata fericire a vietii

Era cu neputinta ca minunea Intruparii sa fie cuprinsa intr-o singura imagine sau prevestire. De aceea toata istoria poporului ales este presarata cu preinchipuiri si minuni care vestesc pe Femeia mantuirii, Fecioara primitoare de Dumnezeu. Voi da doar cateva exemple. 

Inca in paradis Dumnezeu a prevesti ca, prin Femeie si samanta ei, satana va fi zdrobit (Fac. 3, 15). Corabia lui Noe, in care au fost salvate toate vietuitoarele in frunte cu omul, preinchipuie Corabia duhovniceasca pe care o reprezinta Fecioara, prin care Dumnezeu salveaza omenirea de la moarte spirituala, innoind toata faptura

Patriarhul Iacob, a visat o scara sprijinita de pamant, iar cu varful atingea cerul. Ingerii lui Dumnezeu se suiau si se coborau pe ea si in capul scarii i s-a aratat insusi Dumnezeu binecuvantandu-l (Fac. 28, 12-13). Iacob, luminat de Duhul Sfant, a numit acest loc, Betel, care inseamna Casa lui Dumnezeu (Fac. 28, 17-19). Acolo a vazut el cerul unit cu pamantul, a cunoscut ca la un moment dat Domnul isi va construi o casa pe pamant, a intrezarit, in duh, pe Fecioara, Casa vie a lui Dumnezeu, Care prin virtutea Ei va ridica scara pana la cer. 

Moise, cateva sute de ani mai tarziu, fiind pe muntele Horeb, a vazut un rug de lemn cuprins de flacari (Ies. 3, 2). Si Insusi Dumnezeu i-a vorbit din rug. Prin rugul aprins se arata ca natura materiala, creata, se va putea uni, la un moment dat, cu natura dumnezeiasca si Dumnezeu va vorbi oamenilor de pe pamant. 

Dupa iesirea din Egipt, Dumnezeu a cerut lui Moise sa ridice un Cort al Intalnirii. Acest cort, ca si Templul de mai tarziu, din Ierusalim, preinchipuia Templul cel viu, in care Creatorul va cobori aevea si se va inatalni cu oamenii pe pamant. 

Toiagul lui Aaron a inflorit. Natura materiala lipsita de viata, prin voia si puterea lui Dumnezeu, a rodit mai presus de legile firii. La porunca lui Dumnezeu, cele 12 capetenii ale celor 12 semintii din Israel si-au pus toiegele lor in Cortul Intalnirii, inaintea Domnului, pentru a li se descoperi cui revine adevarata Preotia in Israel. Peste noapte, toiagul lui Aaron, si numai acela, "odraslise, inmugurise, inflorise si facuse migdale" (Num. 17, 8).

Ca sa se convinga Ghedeon ca Dumnezeu il trimite intr-adevar pe el sa elibereze pe Israel de dusmanii lui, i-a cerut un semn: a intins lana in arie, cerand ca roua sa cada numai pe lana lui, iar in rest sa fie uscaciune. A doua zi "a stors roua din lana, un vas plin cu apa" (Jud. 6, 37-38). Lana lui Ghedeon, care a concentrat asupra ei roua cerului, vestea harul pe care-l va agonisi asupra Ei Fecioara, devenind "plina de har", deosebindu-se de tot restul pamantului. 

Pe langa asemenea minuni, care au fost nenumarate, toti proorocii au anticipat minunea Intruparii. Toata viata poporului ales are drept obiectiv aparitia Fecioarei din care Dumnezeu sa se faca om. Mai presus de toate, insa Dumnezeu Insusi a daruit un "Semn", vestit prin proorocul Isaia: "Iata Fecioara va lua in pantece si va naste Fiu si vor chema numele lui Emanuel, care se talcuieste: 'cu noi este Dumnezeu'" (Is. 7, 14; Mt. 1, 23).

"Semnul" vestit de Dumnezeu nu este numai minunea in sine, ci este si taina pe care o cuprinde. Minuni au fost nenumarate: Moise a aruncat un toiag si s-a prefacut in sarpe. Marea Rosie s-a impartit in doua si tot poporul a trecut prin mijlocul ei ca pe uscat. Toiagul lui Aaron a infrunzit. Din stanca din pustiu a izvorat apa. Soarele s-a oprit. Intregul popor a peregrinat prin pustie 40 de ani si totusi a mancat si a baut. Zidurile Ierihonului au cazut, Iordanul s-a impartit si au trecut prin el ca pe uscat. Ilie a inviat copilul vaduvei, a aprins jertrele cu foc din cer etc. Poporul Israel a vazut aceste minuni si multe altele. Oare aceste minuni sunt mai mici decat nasterea unui fiu din fecioara? Semnul vestit de Dumnezeu nu este numai minunea, ci este in primul rand Fecioara Preacurata, plina de har, care a luat in pantece pe Dumnezeu. Proorocul Isaia n-a spus: Dumnezeu se pogoara, sau se naste, sau in altfel se arata lucrarea divina. El a spus "Fecioara va lua" in pantece. Deci, Dumnezeu subliniaza lucrarea Fecioarei, care participa, care a acceptat pe Dumnezeu pe Care il inomeneste. In aceasta consta "Semnul" cel mare pe care si Dumnezeu il asteapta.

In mileniul al 6-lea, cand "vremea s-a implinit", cand prin omenirea cazuta a strabatut firul de mare sfintenie mostenit din tata in fiu, s-a nascut Fecioara asteptata de Dumnezeu si de oameni. Parintii Ei, Sfintii Ioachim si Ana, erau deja batrani dar nu incetau sa se roage, ca Dumnezeu sa le daruiasca binecuvantarea unui copil, fagaduind ca il vor incredinta Domnului. Dumnezeu le-a ascultat rugaciunea si a deslegat sterpiciunea lor, "caci la Dumnezeu nimic nu este cu neputinta". Astfel Fecioara s-a nascut nu din pofta trupeasca a parintilor Ei, ci in starea lor de rugaciune si prin binecuvantarea lui Dumnezeu, dupa cum s-a nascut si Sfantul Ioan Inainte-Mergatorul. 

Trebuie sa precizam ca Fecioara Maria nu a fost scutita de pacatul stramosesc, de la zamislirea Ei, dupa cum nu a fost scutit niciun om. Urmarile acestui pacat s-au rasfrant asupra tuturor. Pierderea harului, instreinarea de Dumnezeu, aplecarea spre rau, moartea descompunerea trupului au atins pe toti urmasii lui AdamDrept fiind, Dumnezeu nu putea sa scuteasca pe nimeni de aceste urmari, de la intrarea lui in lume, numai pentru ca El o voieste. Daca ar fi scutit pe cineva, inseamna ca face o nedreptate in creatie, ar fi fost o dovada ca natura noastra, cazuta, nu mai poate sa se ridice pentru a se intoarce la Dumnezeu, prin aceasta ar fi fost un esec al Creatiei.

Fecioara Maria a intrat in lume purtand, asemenea tuturor celorlalti muritori, povara pacatului stramosesc, cu toate urmarile lui. Prin sfintenia mostenita si prin virtutea Ei, a biruit insa orice ispita, orice pacat, a agonisit har si a rams fara pata, "fara prihana", "Preacurata". Ca urmare a acestei biruinte, Dumnezeu s-a adresat Ei si s-a putut intrupa din Ea si din Duhul Sfant, curatind-o de urmarile pacatului stramosesc, insa abia de la Buna Vestire, la Intrupare. Deci numai datorita virtutilor Ei si pentru ca a acceptat Intruparea, Fecioara Maria a fost curatita de pacatul stramosesc prin Duhul Sfant, cand Dumnezeu S-a salasluit in ea. 

Spre deosebire de noi, Biserica Catolica marturiseste ca Dumnezeu a curatit, a scutit pe Fecioara Maria de pacatul stramosesc, inca de la intrarea Ei in lume, de la zamislirea Ei. Este dogma "Imaculatei conceptii", declarata in 1854. Prin aceasta Fecioara Maria este situata de la inceput intr-o pozitie cu totul privilegiata fata de restul lumii. In plus se nesocoteste tocmai meritul Ei personal prin care Cea nascuta asemenea noua, a biruit pacatul si a ajuns vrednica de a colabora cu Dumnezeu la Intruparea Sa, urmand calea ascultarii de Dumnezeu. Acest lucru ne este infatisat, in mod tainic, si in Evanghelia de astazi (Lc. 10, 38-42; 11, 27-28). 

Iisus fiind in casa lui Lazar, Marta se silea sa-I pregateasca masa mare, pe cand Maria, sora ei, asculta cuvantul Lui. Dorind Marta ca si sora ei sa-i ajute, Iisus ii raspunde: "Marto, Marto, te silesti si de multe te grijesti. Dar un lucru trebuieste Maria partea cea buna si-a ales, care nu se va lua de la dansa". 

Iisus arata meritul Mariei. Coincidenta de nume nu este intamplatoare. Indirect, El ne arata partea cea buna pe care si-a ales-o Fecioara Maria, de a asculta si urma Cuvantul lui Dumnezeu. Ca dovada, in continuare, o femeie din popor fericeste, nu pe sora Martei ci "pantecele carte Te-a purtat si sanul la care ai supt". Maicii Domnului i se aduce acest omagiu. Iisus confirma preciznad meritul Ei si generalizandu-l: "Adevarat, dar fericit toti cei ce asculta cuvantul lui Dumnezeu si-l implinesc pe el". Fericirea generala a omenirii depinde de ascultarea de Dumnezeu si implinirea voii Lui.

Cu ocazia acestui episod, Iisus dezleaga, solutioneaza raportul dintre factorul economic si factorul spiritual. Este o problema esentiala a vietii noastre. Oamenii nu iau in considerare solutia data de Iisus. Noi, in viata noastra de cele mai multe ori le incalcim, le amestecam, dam intaietate preocuparilor materiale: mancarea, pregatirea, averea, si uitam ceea ce reprezinta esenta vietii noastre, Principiul care da sens si masoara grija si ingrijorarea noastra. Acest Principiu este ascultarea de Dumnezeu. Prin prisma Lui trebuie cantarite grijile si preocuparile noastre. Prin Marta si Maria ne sunt aratate cele doua cai ale vietii. Nu trupului sa-i dam intaietate, ci sufletului; nu incredere excesiva in noi insine. Nu te limita numai la grija ta, ce vei manca, ce vei bea, cu ce te vei imbraca. Mergand pe calea Martei, lumea isi deruteaza sensul si chemarea vietii; nu poate rezolva greutatea ei si tot ingrijorata ramane. Tine seama ca Tatal vietii stie de ce si de cat avem trebuinta. Auzirea, intelegerea, ascultarea de voia Creatorului este calea cea buna. Nimeni altul nu poate salva omenirea decat Cel ce o mantuieste, Iisus Hristos. El da toate solutiile gandirii noastre, ale organizarii, ale economiei, ale vietii. Toate ni le daruieste Iisus Hristos. Noi neglijam insa cuvantul Lui. 

Sa rugam pe Maica Domnului ca Ea sa fie Aceea care sa ne ia de mana si sa ne apropie de Domnul nostru Iisus Hristos ca sa intlegem Darul cel mare facut de El omenirii:
Imparateasa noastra prea buna si nadejdea noastra, Nascatoare de Dumnezeu, primitoarea saracilor si ajutatoarea streinilor, vezi nevoile, necazurile noastre, ale fiecaruia si ale lumii intregi. Dezleaga-le Tu, Maica asa cum stii, Tu sa le deslegi. Noi nu avem alt ajutor, nu avem alta mangaiere si povatuitoare mai buna decat pe tine, Maica lui Dumnezeu, Careia ne inchinam acum si in veci, Amin.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu