Facand pomenirea Sfantului Teodor Tiron, crestinii au obisnuit sa prepare coliva pentru cei adormiti

Sfântul Mare Mucenic Teodor Tiron, sarbatorit la 17 februarie

Acest sfânt mucenic a trait pe vremea împaratilor Maximian si Maximin si era de fel din cetatea Amasiei.

Fiind încorporat în oastea împaratului, si mergând în partile Rasaritului la locul ce se numea Evhaita, în ceata generalului Vringa, a fost chemat de acesta la cercetare si a marturisit ca Hristos este Dumnezeu, batjocorând idolii elinilor ca pe niste statui neînsufletite si lucruri facute de mâinile omenesti.

Dându-i-se vreme sa se gândeasca mai bine, el nu a cheltuit aceea vreme în nelucrare, ci a savârsit o fapta cât se poate de mare. A ars cu foc statuia aceleia pe care elinii o socoteau mama idolilor. Drept aceea, fiind prins si marturisind ca el singur a fost cel care a dat foc statuii, a fost chinuit în felurite chipuri; si fiind bagat într-un cuptor aprins si-a primit sfârsitul acolo, desi vapaia focului numai a înconjurat trupul sfântului, nevatamându-l deloc.

Dupa moartea sa, sfântul s-a aratat patriarhului Eudoxie al Constantinopolului, în timpul împaratului Iulian Apostatul (361-363), si caruia i-a spus ca bucatele din târg erau spurcate, din ordin împaratesc, cu sângele animalelor ce au fost jertfite idolilor, în timp ce crestinii erau în Postul Pastelui. Pentru aceasta sfântul i-a îndemnat sa se hraneasca cu coliva, dar Evdoxie nepricepându-se ce este coliva, marele Teodor i-a spus: "Coliva este facuta din grâu fiert si asa ne-am obisnuit noi a numi grâul fiert in Evhaita".

De atunci, în semn de multumire, crestinii obisnuiau sa manânce, în fiecare prima sâmbata a Postului Mare, coliva, facând pomenirea Sfântului Mucenic Teodor.

La început deci coliva a servit ca hrană, iar mai apoi la pomenirea morţilor. 

* 

Praznicul Sfantului Mucenic Teodor Tiron este, dupa Karabinov, cea mai veche sarbatoare fixa deplasata in ciclul liturgic mobil. Marea popularitate a acestui sfant, al carui sanctuar din Euhaita atragea multimile, a facut ca pomenirea lui sa fie transferata in prima sambata a Postului Mare, dupa cum atesta Typikon-ul Marii Biserici.

Nu este insa vorba doar de un transfer al sarbatoririi praznuite de Triod. Caci, in timp ce Typikon-ul Marii Biserici nu indica decat sinaxa mucenicilor, Triodul comemoreaza in aceasta zi mai precis minunea colivelor, a carei naratiune e atribuita patriarhului Nectarie al Constantinopolului (sfarsitul secolului IV).

 Praznicul mucenicului e dublu si el, pentru ca in el ne bucuram atat de minunea colivelor, cat si de nevointele mucenicesti ale Sfantului Teodor.

Semnificaita colivei

Mai jos vom da reteta colivei (sl. kolivo, gr. kollyvon), asa cum se obisnuieste a se face în unele parti ale României în ziua de astazi. Coliva facuta din grâu fiert, îndulcita cu miere sau cu zahar, închipuie însusi trupul mortului, deoarece hrana principala a trupului omenesc este grâul. Ea este, totodata, o expresie materiala a credintei noastre în nemurire si înviere, fiind facuta din boabe de grâu, pe care Domnul însusi le-a înfatisat ca simboluri ale învierii trupurilor: dupa cum bobul de grâu, ca sa încolteasca si sa aduca roada, trebuie sa fie îngropat mai întâi în pamant si sa putrezeasca, tot asa si trupul omenesc mai întâi se îngroapa si putrezeste, pentru ca sa înviieze apoi întru nestricaciune (vezi In. XII, 24. Comp. si I Cor XV, 36). Dulciurile si ingredientele care intra în compozitia colivei reprezinta virtutile sfintilor sau ale raposatilor pomeniti, ori dulceata vietii celei vesnice, pe care nadajduim ca a dobândit-o mortul. (Liturgica Speciala, Pr. Prof. dr. Ene Braniste, Ed. Nemira, 2002, pag. 379).

Reteta de coliva

Ingrediente

1 kg de grâu (arpacas); 1-2 Kg de nuci; 200-250 g de zahar; facultativ: miere;

Arome: coaja de la 1-2 lamâi, si de la 1-2 portocale, ce nu au fost tratate; scortisoara; rom sau alta esenta (exp. cointreau ...);

Pentru decorare:

zahar pudra; nuci macinate, cacao, bomboane,  stafide, etc.

Preparare

Coliva se prepara în doi timpi. Primul timp este seara înainte de a merge la biserica, când se fierbe grâul, iar cel de-al doilea timp este de dimineata chiar în ziua în care urmeaza sa fie adusa ca ofranda la biserica, si de aceea trebuie prevazuta cam o ora pentru aceasta ultima preparare (depinde, mai mult, cât staruiti pentru a o orna).

# Primul timp, seara

Grâul se alege, îndepartându-se pleava si bucatelele de grâu sparte. Dupa aceasta se spala în 9 ape caldute (corespunzatoare celor 9 cete) si se pune la fiert în 3 litri de apa, de preferinta într-o oala de teflon. Focul este la început potrivit de mare, iar când începe sa fiarba apa, se da mai mic. In timpul fierberii nu se amesteca cu lingura ci se misca oala din când în când, astfel ca grâul sa nu se lipeasca. Se tine pe foc pâna ce apa scade si când apa a scazut aproape complet, se adauga putina sare si zaharul, amestecându-se usor cu lingura de lemn. Se mai lasa 5-10 minute pâna când nu mai este apa iar bobul de grâu este "înflorit". (Dupa fiert grâul se rastoarna într-o oala smaltuita si se acopera cu un stergar umed pentru a nu face coaja.) Tot seara puteti curata nucile de coaja astfel încât sa aveti o farfurie adânca plina de mieji. Jumatate din ei se dau prin masina de nuci (sau daca nu avem putem sa gasim în comert o razatoare manuala de brânza si care poate fi folosita cu succes pentru a farâmita nuca). Cealalta jumatate din miejii de nuca se vor taia cu cutitul în bucatele mai mici. Se are în vedere a se opri jumatati de mieji de nuca (10-20) pentru a forma o cruce pe coliva.

# Al doilea timp, de dimineata

Daca s-a format coaja la grâu se îndeparteaza. Se adauga miejii de nuca ce au fost sfaramati si cam un sfert din cantitatea de nuca ce a fost data prin masina. 

Se aromatizeaza adaugandu-se coaja de lamâie data prin razatoare mica si coaja de portocala. Se mai adauga o sticluta de esenta de rom (sau daca nu avem, o alta aroma), si scortisoara. Facultativ se poate adauga o lingura-doua de miere.

 Toata compozitia se framânta bine cu mâna si se aseaza pe platouri, nivelându-se bine. Se adauga pe deasupara restul de nuca macinata astfel încât sa fie un strat destul de gros, pentru ca zaharul farin ce se va pune pe urma sa nu se umezeasca. Printr-o strecuratoare mica se pudreaza pe deasupra zahar farin pâna ce se acopera toata nuca. Se niveleaza cu ajutorul unei foi albe de hârtie care se aseaza pe deasupra si se preseaza usor cu mana. Dupa ce s-a omogenizat suprafata se formeaza o cruce din jumatatile de nuca pastrate. Se poate însa sa se faca o cruce si din cacao, folosindu-se un sablon. Daca preferati puteti folosi pentru decorare bomboane etc...

Bine de stiut, daca coliva se prepara in Franta:

- In comert arpacasul corespunde cerealei denumita in franceza blé mondé. Daca acesta este "précuit", timpul de fierbere este mai mic ca de obicei, dar boablele nu vor "inflori", si prin urmare, nesfaramandu-se, nu se vor lega intre ele. In acest caz se poate utiliza un blender pentru a le sfarama, dar cu mare atentie, deorece depinde de tipul aparatului utilizat, pentru a nu-l solicita la puteri la care nu a fost prevazut, si mai ales pentru ca partea de grau deja sfaramata trebuie indepartata din cand in cand cu o lingura din jurul cutitului, fiind o operatiune mai delicata si elaborioasa.

Rugaciuni

Din prealuminată prăznuirea dumnezeiescului mucenic să ne ospătăm cu toţii; şi cu credinţă să ne veselim, iubitorilor de praznic, cinstind luminata prăznuire a săvârşirii lui, şi cu cântări să lăudăm pe Iisus, Cel ce a mărit pomenirea lui.

(Dintre Stihirile ce se cântă la Utrenie)

Credincioşilor, adunându-ne împreună, cu un glas să prăznuim în cântări de taină, ca pe un puternic ostaş al adunării noastre, pe cel mai viteaz bărbat al oştirii cereşti, zicând: vrednicule de laudă, mucenice al lui Hristos, roagă-te pentru cei ce te laudă pe tine. (Dintre Stihirile ce se cântă la Utrenie)

Harul minunilor tale cel de Dumnezeu dăruit, mucenice Teodor, îl aşterni peste toţi cei ce aleargă la tine cu credinţă. Pentru care te lăudăm pe tine zicând: pe cei robiţi îi răscumperi, pe bolnavi îi tămăduieşti, pe cei săraci îi îmbogăţeşti şi izbăveşti pe cei ce plutesc cu corăbiile; alergarea spre cele zadarnice ale slugilor o opreşti şi descoperi pagubele celor cărora li s-au făcut; pe ostaşi îi înveţi să se ferească de robie; pruncilor le dăruieşti cu milostivire cererile; fierbinte ajutor te afli celor ce săvârşesc sfinţită pomenirea ta. Cu care, preasfinţite nevoitorule, cere de la Hristos mare milă şi pentru noi cei ce lăudăm mucenicia ta. (Dintre Stihirile ce se cântă la Vecernie)

Tuturor dai harurile tămăduirilor din destul, sfinte, purtătorule de biruinţă, Teodor, ca cel ce ai îndrăzneală către Domnul, totdeauna, grăbeşte şi izbăveşte pe cei ce cu credinţă firbinte te cheamă, preafericite. (Luminânda ce se citeşte la Utrenie)

PAGINI WEB: 

- OrtodoxWiki: Coliva
- Reteta de coliva in franceza (Colybes) 
- Razboi intru Cuvant:“Sambata lui Toader” (a Sfantului Mucenic Teodor Tiron) – minunea colivelor si pomenirea mortilor. SI DESPRE ADUCEREA AMINTE DE MOARTE
- Sfiti si Icoane: Sfantul Mare Mucenic Teodor Tiron