sâmbătă, 16 ianuarie 2016

Conferinta "Familia Creștină... în pericol!" Să susținem efortul Bisericii de a apăra familia naturală, tradițională, universală.


Familia Creștină... în pericol!


Dar... susținută și în conferința de la Casa de Cultură din Constanța, pe 8 ianuarie 2016 de Prof. Univ. Dr. Pavel Chirilă, Jurnalistul Ioan Şolea, Prof. Univ. Dr. Ing. Michael Chircor și Părintele Cezar Petru Axinte 


Organizator, Colegiul Sfinţii Martiri Brâncoveni



P. Cezar Axinte: Titlul intalnirii este "Familia Creștină... în pericol!". Familia crestina nu este in pericol, dar exista pericole care pandesc familia crestina si e timpul, si cazul, sa intelegem in ce fel sa ne aparam daca exista un pericol. Prima dintre atentionari a fost, cand Dumnezeu l-a pus pe om in gradina Raiului, cea din Eden, ca sa o lucreze si sa o pazeasca. Deci, daca trebuia sa o pazeasca inseamna ca potential era o agresiune. Sigur ca era si este in continuare pana la sfarsitul veacurilor, mai cu seama atunci cand este vorba de Ortodoxie, de crestinul ortodox.



Pavel Chirila: In cap. 21 din Apocalipsa, se spune ca la Judecata fiecare neam va veni cu slava lui. Daca facem o interpretare teologica mai adanca, si daca ne uitam si in jurul nostru, cel putin in sec. XX, inceputul sec. XXI, vedem ca la Judecata fiecare popor vine cu slava lui, dar poate veni si cu lipsa lui de slava. Ei, bine, azi, mai mult ca oricand, in doua milenii de cand fiinteaza Biserica noastra, este un atac concertat la adresa antropologiei crestine. Antropologia crestian este o tema bibilca, patristica, si o tema a experientei vii a Bisericii, este o tema fundamentala. Fara ea, fara legile ei, fara dogmele ei, noi toti ne-am rataci. In Sfanta Scriptura, de la prima pagina si pana la ultima fila, gasim mii de versete pe tema antropologiei crestine. De la versetul unde spune in Geneza ca Dumnezeu barbat si femeie i-a facut, si pana la ultimul verset, care spune: Amin, vino Doamne!, asistam la un sir lung de teze, si de teme fundamentale, legate de antropologie. In momentul cand, din punct de vedere antropologic fiinta umana este lezata, pervertita sau desfiintata, cu acea fiinta poti sa faci ce vrei

La ora actuala nu exista un statut sfant al embrionului uman. Romania este incarcata de 20 de milioane de avorturi intre 1958 si pana anul trecut. Un cercetator american  a sustinut acum zece ani ca pana la varsta de 20 de saptamani embrionul nu este persoana umana. Pai, din moment ce nu este persoana umana, inseamna ca poti sa faci ce vrei cu el. Asa s-a ajuns sa se faca cercetari pe embrion, pana la a fi pusi in cremele cosmetice ale cosmetologilor.

Mergem mai departe. Secolul nostru este strabatut de legalizarea perversiunilor, asa de mult, incat s-a ajuns anul trecut la ceva ce am putea, din punctul de vedere al Bisericii noastre, sa numim abominabil. Irlanda a legalizat homosexualitatea printr-un referendum popular. Deci nu parlamentul sau guvernul irlandez, ci 65% din poporul irlandez a fost de acord cu asta, si a zis ca vrea asta, sa fie legalizat. Ei, bine, acest pericol, ca sa fie legalizat pacatul, bantuieste toate tarile si toata Europa care, candva, s-a dorit si a fost cu adevarat un continent crestin. Astazi il mai putem numi crestin datorita botezului in care au intrat majoritatea cetatenilor Europei, inca majoritar, dar, prin legiferarea mai multor pacate in tarile europeene, haina botezului incepe sa fie patata tot mai mult.

Evdokimov spune ca monahismul si casatoria in Domnul sunt doi versanti ai muntelui Tabor; pe oricare ai merge ajungi in varf.

Astazi, insa, se naste un fenomen nou: uniunile liber consfintite si, in unele tari legiferate, intre persoane de acelasi sex, sau, cum a aparut acum o luna in Brazilia, uniuni triple, in monosex. S-au casatorit trei femei intre ele cu certificat de casatorie la primar.

Ei, bine, antropologia crestina este atacata si altfel. In Germania au aparut certificate de nastere cu trei rubrici: masculin, feminin si neutru. Si parintii declara la nasterea copilului ce sex vor ei, nu conteaza sexul anatomic sau fiziologic.  Au aceasta libertate, conform legii.

In tarile nordice se inceraca distrugerea identitatii de gen prin alte metode. Baietii sunt imbracati in fustite, fetitele in pantaloni si daca sunt intrebati ce sunt ei, trebuie sa spuna: eu sunt copil, nu au voie sa spuna: eu sunt baiat sau eu sunt fata.

Ei, bine, in aceasta situatie, poporul roman, cu care ne mandrim noi ca e nascut crestin, spre deosebire de alte popoare care au fost increstinate prin decret, in jurul nostru, trebuie sa se apere. Mereu in conferintele in care romani buni incearca sa pastreze curata gena acestui popor, li se reproseaza ca au o atitudine homofoba. Noi nu avem nici o atitudine homofoba. Noi credem in versetele biblice, ca homosexualitatea este un pacat, ne este mila de acesti oameni, si am vrea ca si ei sa nu pacatuiasca. Eu personal am pacienti homosexuali si pot sa spun ca ii ingrijesc cu multa compasiune pentru ca mi-e mila de convingerile lor de viata si vreau realmente sa se vindece de acest comportament, care, pana acum zece ani era trecut in cartile noastre de medicina la patologie, nu la un comportament normal. Dar, indiferent ce spun cartile de medicina, in Sfanta Scriptura gasim multe pasaje in care aceasta deviatie este considerata un pacat. Cand ne gandim sa tinem aceasta conferinta si sa facem ceva pentru ca in Romania sa fie lucrurile clare si in constitutie, ne gandim la copiii si la nepotii nostrii.

Acum circa 15 ani, cand a fost dezincriminata homosexualitata in Romania, am fost invitat la Patriarhie, la un simpozion pe aceasta tema. A venit o doamna din partea guvernului care ne-a pus o placa, asa cam cum suna instructiunea de la guvernul de atunci, sau de la Bruxelles, nu stiu, asa, ca dezincriminarea homosexualitatii e normala, ca homosexualitatea e normala, dar ca pedofilia este un lucru grav, samd. Si, noi, am intrebat-o in conferinta daca are copii, si dansa a raspuns ca are chiar baieti. Si i-am spus: ce se intampla daca baiatul dumitale este acostat pe strada de un homosexual, si baiatul matale are 18 ani fara o zi. Ea a reactionat repede si a zis: este pedofilie, trebuie sa intre la inchisoare. Ok. "Dar, daca homosexualul mai are rabdare doua zile, si ti-l agata la 18 ani si o zi?", "Drepturile omului"..., nu stiu ce... A schimbat placa foarte repede, fara nici o problema de constiinta, nici macar materna, daramite civica. De aceea, noi nu trebuie sa ne lasam usor convinsi de argumentele internationaliste care circula, in frunte cu aceasta sintagma: "drepturile omului".

Mitropolitul Olteniei a tinut un cuvant si a spus: "drepturile saracilor nu sunt citate nicaieri in urma, dar drepturile patimilor apar peste tot in lumea moderna".

Ei, bine exista acum un prilej prin care putem schimba un articol din Constitutie, in asa fel incat tara romaneasca sa fie ferita de acest pacat pentru multi ani de aici inainte, nu stim cat, in orice caz agresiunile asupra identitatii de gen sunt foarte mari, si aceasta este radacina care este atacata de dusmanii crestinismului, si daca ataci radacina, si trunchiul, si coroana, au de suferit mai departe.

Ioan Şolea: [...] Au spus romanii gata!, cand cineva a atentat la educatia copiilor. Atunci am spus gata! Pana acolo cand sa fie atinsa educatia copiilor nostri, intelegand, acest popor, ca viitorul practic al Romaniei sta in copiii nostri. Si, neatingerea copiilor nostri de o educatie religioasa ne amputeaza de perspectiva vesnica a noastra, a tuturor. Romania nu poate fi vesnica fara o credinta vesnica. [...]

Democratia ne permite un lucru, ne permite si noua sa fim jucatori activi ai demersului democratic. Noi suntem multi, suntem coerenti, suntem buni profesionisti si, cu toate astea, din ce in ce mai mult, ne simtim irelevanti. Cum se numeste democratia in care cetateanul este irelevant? Cand noi nu mai contam, cand noi, pe toate palierele ne simitim irelevanti, cum se numeste acea democratie? In momentul cand se ajunge sa fim de toate scarbiti, de toate institutiile de stat, ce ne mai ramane, ce ne da coeziune? Ce face un om care este dezamagit de tot, care nu mai are nadejde in nicio institutie, in nicio posibilitate? Cand omului ii furi nadejdea si credibilitatea tuturor institutiilor, ce ii mai ramane acelui popor? Pai ii ramane Biserica! [...]


Biserica, pentru a fi redusa la tacere, trebuie sa se faca un joc. Jocul acela se cheama: "Biserica sunt preotii si ierarhii". De ce trebuie ca Biserica sa fie identificata doar cu clerul? Unu: pentru ca ii reduci dimensiunea, trebuie sa te iei de mai putini ca sa zdrobesti Biserica. Si doi: pentru ca pe noi sa ne desparta de pastorii nostri. Este foarte important sa se creeze o data pentru totdeauna aceasta rupere: noi, cand vorbim de Biserica sa nu vorbim ca si cum am vorbi despre noi, sa vorbim ca si cum am vorbi despre altceva. Pai, nu suntem si noi Biserica, nu facem si noi parte din Biserica? Nu suntem noi si cetateni in acelasi timp? Nu este atunci pertinent orice demers civic pe care il facem? Nu trebuie sa fim si noi intrebati despre mersul acestei tari? Pe cine sa intrebi daca nu crestinii din aceasta tara? Ca sunt multi! Si, atunci, democratia ce este daca nu reprezentativitate? Adica noi, oamenii, trimitem in institutiile de stat reprezentantii nostri care ne dau glas noua - nu pot vorbi toti in acelasi timp, si atunci alegem pe unii dintre noi, care sa glasuiasca, sa aduca la auz, cele pe care noi le simtim si le credem. Ce se intampla cand acestia nu ne mai reprezinta? Democratia, sa stiti ca nu este un dat, nu am primit o hartie care ne asigura noua democratia, si gata, stam linsistit ca democratia merge. Nu! Noi trebuie sa ne luptam permanent pentru pastrarea democratiei in aceasta tara, petnru ca ne-a fost dstul atata comunism! O spun ca unul care nu am gustat din plin; ma ingrozeste numai ce aud, d-apai daca as fi trait. Deci, noua ne-a fost de ajuns dictatura, ne este foarte convenabila democratia, de aceea intelegem sa o aparam, sa o conservam in forma ei cea mai reala si cea mai consistenta, prin vocea poporului, adica societatea civila de care se tot vorbeste. Nu sunteti dumneavoastra societatea civila? De ce nu suntem relevanti, daca suntem societate civila? Nu suntem relevanti pentru ca nu ne organizam. Traim in lumea stampilelor. O stampila valoreaza mai mult decat toate constiintele din aceasta sala. Noi spunem: suntem 80% oameni credinciosi. Constiintele din tara aceasta bat si exprima aceeasi directie, in mod fantastic. Si te intreaba Statul: in ce punga tii constiintele astea, unde le-ai strans, la ce usa se batem sa ne intalnim cu ele? Si incepe Statul sa te sfideze, pentru ca tu nu uzezi de mijloacele pe care el ti le impune ca sa se poata ti se adresa. Si atunci noi trebuie sa ne unim, asa cum ne cer toate mijloacele democratice, sa intram in jocul democratic, prin reprezentativitate, sa cerem alesilor nostrii sa faca legi conforme cu asezarea acestui popor. A venit vremea sa dam raspunsul cel bun. Sa nu credeti ca mai putem da niste raspunsuri conspirationiste si dupa acest moment. Singurii vinovati, daca nu ne iese vom fi noi, pentru ca desi suntem multi, suntem coerenti, suntem seriosi, nu reusim sa intoarcem paradigma aceasta care ni se impune, aceea ca nu reusim sa facem un lucru temeinic, ca romanii nu sunt ordonati, nu reusesc sa se uneasca, nu reusesc sa... Si am stat si m-am intrebat pentru ca iti verifici memoria cand ai probleme de constiinta, sa vezi: dom'le, cum stau vizavi de aest lucru? Si mi-am verificat memoria, zi am zis: cum reusea voevodul cand hoardele erau sa cucereasca acest popor, sa spuna sa se otraveasca fantanile, sa se dea foc la recolta, si toti intr-un pas sa urce in munti, barbatii sa ia arma in mana si sa apere poporul? Ce inseamna asta, daca nu organizare?! Ganditi-va ca peste noi au trecut pașalâcurile, numai aici n-a fost pașalâc turcesc. Cum, daca nu prin organizare? Noi avem ontologic o disponibilitate pentru organizare si pentru precizie, numai ca am fost sugurmati de o perioada foarte neagra. Trebuie sa ne redescoperim valentele.                                   
               
[...]

Trebuie sa precizam foarte clar ca in Romania casatoria este actul liber consfintit intre un barbat si o femeie. Trebuie sa facem o marturisire sociala si duhovncieasca, sa ne aparam si sa lasam mostenire copiilor nostri o Romanie in care nu vor fi agresati, o Romanie in care valorile traditionale, prin care ei se identifica, vor fi foarte curate si bine precizate, si in lege, pentru ca legea este expresia culturii unui popor. Legea nu este ceva care vine din afara culturii poporului, din afara culturii lui, nu-i ceva care-l nu-l exprima pe el, ca popor, pentru ca altfel nu ar mai fi democratie, ci dictatura, nu s-ar mai naste legea din noi, ci ar fi ceva care vine din afara noastra, si ni se impune.

[...]

Noi nu mai vrem sa fim pusi in fata unui fapt implinit. De data asta ne gandim noi inainte, ne pregatim noi pentru cele ce intuim ca se vor intampla, si nu intuim pentru ca suntem tendentiosi, ci pentru ca avem ochi si avem minte.

Precedentul francez: in 2010 a fost adus in discutie aceasta lege in Parlamentul francez. Un milion de oameni in Franta au iesit in strada pentru apararea familie trei zile la rand. Champs Elysée-ul blocat, centrul Parisului era blocat. Nu erau acolo doar crestini, dar toti si-au dat mana, intelegand ca fiinta nationala franceza este atacata. Rezultatul a fost ca Parlamentul a votat impotriva propriilor cetateni. Iarasi, va intreb: cum se cheama democratia in care cetateanul este irelevant? Cand cu un milion de oameni in strada Parlamentul tau voteaza impotriva ta? Ce se intampla acum, vedem cu totii consecintele unei astfel de legi! Si daca oamenii nu vor asezarea aceasta, cine ne-o impune? Ce putem sa reprosam poporului franceaz, este ca n-a umblat la Constitutie, asa cum facem noi. De ce Grecia a cazut? Pentru ca n-a umblat la Constitutie, sa spuna in legea fundamentala ceea ce ii reprezinta pe ei. Oriunde in aceste tari, in Spania, Franta si Grecia, unde s-au aprobat fie casatorii, fie parteneriate civile, populatia, la un sondaj, nu era de acord cu aceasta schimbare. Dar trebuie in Romania sa ne pazim de acest pericol foarte clar, mergand si utilizand toate mecanismele democratice pertinente si legale care ne sunt puse la dispozitie. Daca cineva este impotriva acestui demers este impotriva democratiei, este impotriva statului de drept, este impotriva Romaniei. Avem si noi dreptul sa ne spunem parerea ca, daca nu, cum se numeste un Stat in care cetatenii sunt irelevanti? Si noi suntem satui de un Stat care nu tine cont de cetateni. Am avut prea multi ani in care Statul a stat cu bocancul pe grumazul nostru. Romanai nu-si mai permite o astfel de intoarcere.

In mod concret aceasta initiativa a fost publicata in Monitorul Oficial, deci este activa, si legea ne cere 500.000 de semnaturi din toata tara, respectand o a doua prevedere, ca in fiecare 50% plus unu din judetele tarii trebuie sa avem peste 20.000 de semnaturi. Nu este de ajuns pentru noi. Acum este un examen de forta crestina. Trebuie sa lasam sa vorbeasca faptele noastre. Noi avem nevoie de mult mai multe semnaturi pentru a exprima foarte clar vointa poporului. O sa vedeti ca se implementeaza voluntari si Comitete in toata Constanta. Va rugam sa raspundeti pozitiv si sa semnati, daca sunteti de acord cu aceasta modificare, pe acele liste ale sustinatorilor.[...]

Pavel Chirila: Propunerea acestui Comitet de Initiativa ca sa se schimbe articolul 48 din Constitutie, care defineste in prezent casatoria ca fiind o alianta liber consimtita intre soti, propunerea spune ca trebuie sa fie o alianta liber consimtita intre un barbat si o femeie, ca sa fie lucrurile foarte clare. 

Mai este o problema. Aceste 500.000 de semnaturi care trebuie adunate din partea dumneavoastra sunt iscalituri care ii obliga pe Parlamentari sa organizeze un referendum, deci problema nu se termina cu cele 500.000 de iscalituri. Referendumul trebuie organizat, conform legii, anul acesta, dupa ce se termina colectarea celor 500.000 de semnaturi. Exista aici un risc. Noi vi-l spunem ca sa nu cadem in capcana asta.

Deoarece un referendum costa cateva mii de euro, logica noastra este ca aceasta problema sa fie pusa la vot in aceeasi zi si in aceeasi mapa cand se voteaza Parlamentul Romanei, ca sa nu se cheltuiasca atatia bani si ca sa fie comod, ca tot se duce omul la vot pentru alegerea parlamentarilor. Daca exista o rea intentie de undeva, politica, si speram sa nu fie, atunci Parlamentul poate sa spuna: nu! Organizam un alt referendum, nu amestecam votarea parlamentarilor cu aceasta problema. In cazul acesta exista riscul major ca romanii sa nu mai vina a doua oare la vot. Ei, bine, speram ca nu se va intampla asta, ca ar fi o sfidare la adresa poporului votant, dar, chiar daca se va intampla, atunci trebuie sa veniti la vot si pentru acest subiect, sa nu apara o relaxare. Si asa romanii nu prea se duc la vot, cam 40% dupa statistici. Oricum, daca se organizeaza o votare astazi, si se mai realizeaza peste cateva saptamani, un alt vot pentru art. 48, in mod sigur procentul de participare va scadea drastic, si cred ca este si aici o limita conform legii. 30% din cei care sunt inscrisi in mod oficial, si asta ar insemna cam 6 milioane. Dar e vorba de prezenta, adica nu de raspunsul da sau nu, deci cat trebuie sa fie pentru a fi luat in calcul referendumul. [...] 

Intrebari si raspunsuri

Ioan Solea: Peste tot pe unde am fost, aceasta este intrebarea: nu cumva atragem atentia asupra unui subiect care nu se cunoaste? Pana intr-un moment raspundeam asa. Nu prea ni s-a intamplat niciodata sa fim inaintea lor. Noi tot timpul mai dupa reactionam. Ar fi un precedent interesant sa reactionam noi inainte, sa ne pregatim cumva inainte sa vina un pericol. Nu e greu citind semnele vremurilor unde se duce. E acelasi scenariu. Intai propui parteneriate civile intre barbat si femeie, cum a fost in Grecia. Ca nu se putea nici in Grecia daca nu faceau greseala. Deci faci intai parteneriat civil. Si e o schema foarte simpla, pe care o vezi in toate statele, dupa care ei spun: ati facut discriminare, nu poti sa pui parteneriate civide doar pentru barbat si femeie, si te ataca la Curtea Europeeana. Te obliga sa pui parteneriate civile si pentru barbat si barbat, dupa care iar te ataca pe discriminare ca unii au parteneriate civile si altii au casatorie, si te obliga sa aplici si casatoria. Deci o reteta in trei pasi care este foarte simpla si temeinic analizata. Asta raspuneam pana acuma.

Acum altceva. Mi-a fost sesizat de oameni de buna credinta care au urmarit anumite pagini de facebook ale celeilalte partide, cu care noi nu antagonizam, dar incercam sa luam act de ce doresc, in acelasi joc democratic: reprezentativitatea. Si, ce am descoperit? Discutie pe aceste pagini de facebook: "ce sa facem sa adoptam si la noi legea aceasta in Romania?". Si spuneau in discutia asta: "megem pe Parlament". "N-avem nici o sansa, ca Parlamentul nu doreste asa ceva". "Pai, mai avem o cale, mai simpla decat Parlamentul: mergem la Curtea Constitutionala". "Pai stai asa, ca nu poti sa te duci la Curtea Constitutionala fara o speta", adica nu poti sa te duci la Curtea Constitutionala fara sa-ti fi facut tie Statul ceva. "Adica, de ce avem nevoie?". "De un cuplu care a vrut sa se casatoreasca, un ofiter de stare civila l-a oprit, ca a spus: stai un pic, ca mie legea nu-mi permite sa casatoresc barbat cu barbat. Si el se duce la un tribunal din Romania si spune: ofiterul de stare civila nu ma lasa sa ma casatoresc. Si, se duce, da in judecata, dupa care tribunalul vine si ii spune: "da, dom'le, are dreptate ofiterul de stare civila, pentru ca legea nu-i da voie", si-i respinge cererea lui, dupa care el are pretext sa mearga la Curte si spune: "uite, mi-a dat sentinta pe lege neconstitutionala". "Pai, de ce e neconstitutionala?" "Pentru ca Codul civil spune ca soti inseamna barbat si femeie, si Constitutia zice soti. Cine a invatat legiuitorul ca neaparat inseamna lucrul asta?". Si raspuns, la intrebari: "stai linistit ca pe rolul unei instante din Romania deja exista acest caz. Asteptam doar definitivarea lui". Deci, nu! Raspunsul este dragi romani, n-am fost nici de data aceasta mai rapizi decat ei, dar macar in acelasi timp sa reusim sa facem ce ne permite democratia, sa ne exprimam.                     


Pavel Chirila: In Statele Unite, la inceputul sec. XX, homosexualitatea era pedepsita prin lege in America.  Si, atunci, ei au pus la munca mai multe servicii medicale, care au declarat ca homosexualitea e o boala. Dupa aceea homosexualii au venit cu propunerea sa schimbe Codul Penal, deoarece un bolnav nu poate fi arestat. Au reusit asta, si dupa 30-40 de ani, prin anii '70, au mers la serviciile medicale si i-au convins sa schimbe toate manualele de medicina si de psihiatrie, sa spuna ca homosexualitatea nu este o boala, este o varianta a comportamentului sexual, la fel de normala ca si cea hetero. Si s-a ajuns in stadiul acesta, ca acuma, daca il faci pe un homosexual bolnav in SUA, risti sa ajungi in judecata cu el, deoarece toate cartile de medicina spun ca este sanatos. Dupa ce au legiferat homosexualitatea in SUA, si dupa ce au dat cea mai mare lovitura cand anul trecut Curtea Suprema de Justitie a declarat ca toate casatoriile homosexuale pe teritoriul SUA trebuie facute ca sunt legale, imediat au inceput sa organizeze simpozioane pentru legiferarea pedofiliei. Dupa aceea au aparut idei noi, si au spus: "dar stai putin, dar poligamia de ce sa nu o legiferam?" Dupa aceea au spus: "dar poligamia unisex de ce sa nu o legiferam?" "Dar poliandria" - cazul unei femei care are mai multi soti - "de ce sa nu o legalizam?" Samd.
- Imi cer scuze. Am ascultat cu foarte multa atentie demersul dumneavoastra, care pare interesant, usor agresiv - ma asteptam sa fie mult mai crestin! Ma asteptam ca, in acelasi timp, sa va ocupati si de incestul care apare legalizat in legislatia romaneasca, in care incestul comis de doi adulti, tata si fiica, nereclamat, este admisibil. Aici Biserica nu a reactionat, si m-as fi asteptat la acet lucru. In al doile rand mi se pare ca acest demers contravine libertatii de constiinta a individului, pentru ca daca el nu are constiinta, si daca intelege acest demers de reunire a doua persoane de acelasi gen, o poate face oriunde in UE, cum se si intampla de altfel: se casatoresc in Spania, se casatoresc in Danemarca, se casatoresc pretutindeni. Iar aceasta campanie de voluntari este bine venita, dar ma asteptam ca aceasta energie sa fie folosita si in folosul batranilor parasiti, singuri in aceasta tara, si unde Biserica nu prea participa. Gasesti batrani abandonati in casele lor, de unii singuri.
Pavel Chirila: Doamna ne-a adus un repros ca noi, cei de aicea, am fost cam agresivi. Nu stiu, daca este un homosexual in sala, si a simtit ca am fost cam agresivi, ce sa facem? Ne cerem scuze! Problema asta s-a rezolvat.

Acuma, sa va explic eu, ca medic, de ce lupt eu impotriva pericolului de a fi legiferata casatoria homosexuala, cel putin pe strada mea. Statisticile internationale, si in special americane, unde sunt foarte multi homosexuali, si unde multe cercetari sunt facute chair de homosexuali, si publicate, arata ca la homosexuali SIDA este mai frecventa de 246 de ori, cancerul rectal este mai frecvent de 32 de ori, tentativa de sinucidere este mai frecventa de 34 de ori, divortialitatea este mai frecventa de sute de ori, oamenii care ajung in inchisoare sunt mai multi, de cateva sute de ori decat la heterosexuali, bolile cu transmitere sexuala, care sunt multe altele in afara de SIDA, sunt mai frecvente de zeci de ori, crimele sunt mai frecvente de cateva zeci de ori. Eu cred ca sunt argumente suficiente pentru a ne lupta ca sa nu se raspandeasca acest flagel al bolilor homosexualilor.
 
Ioan Solea: In tara mergand, tot timpul exista din cand in cand cate o adresare de genul acesta, si mi se spune personal: "dom'le cata efervescenta si cata dorinta! De ce nu faci cu energia asta....? De ce nu te duci si schimbi..." nu stiu ce lucru. Tot timpul exista cineva care incerarca sa-ti dirijeze propria energie catre altceva. Intrebara este de ce nu faceti dumneavoastra lucrul asta la care ne indemnati? Noi facem lucrul asta pe care il dorim. Adica tot timpul exista cineva care iti da de lucru: "daca tot faci, de ce nu faci si...
 
Mai e un alt lucru care se repeta iarasi de fiecare data: noi "suntem agresiv". Deci ne-am strans intr-o sala de cultura si vorbim fara sa discriminam, fara sa jicnim, fara sa numim; discutand principial ceea ce ne defineste pe noi - asta e "agresiune". Nu e agresiune sa umbli pe strazile Bucurestilor aproape gol, in fata copiilor nostru - asta nu-i agresiune. Nu-i agresiune sa vii si sa te iei de majoritate si sa incerci sa o obligi, sa-ti aprobe noile interventii sociale de noua determinare, pentru ca nu se impaca cu traditia poporului roman. Nu-i agresiune sa te duci la Muzeul Taranului Roman, acolo unde este inima traditoala si etosul romanesc sa faci proiectie de filme LGBT - asta nu-i agresiune. E agresiune cand se duce cineva si spune: "nu ne intinati acest loc". Tot timpul se creaza aceasta agresiune care te numeste agresiv! Cum se traduce aceasta agresiune care te pune la colt? Dictatura! Pentru ca in momentul in care cineva vrea sa te reduca la tacere, te inchide intr-o cutie: legionar, fascist, homofob. Si te inchide, tu nu mai poti sa graiesti, ca s-a spus totul despre tine: tu esti homofob. Parerile tale nu mai conteaza, tu nu mai trebuie sa fi ascultat, nu mai poti sa te exprimi, pentru ca deja esti intr-o cutie care are marginile foarte bine stabilite: "stim tot ce vrei sa spui", si tu nu mai contezi pentru ca deja esti etichetat. Va rugam, lasati-ne sa vorbim!                   

Mihail Chircor: Vreau sa fac cateva precizari. Majoritatea celor care sunt prezenti in sala asta au o identitate crestina si scopul acestei adunari este de a ne pastra aceasta identitate crestina. Ia-i credinta unui om si nu stiu ce mai ramane din el, din punctul meu de vedere. Adica nimic. Eu cred cu tarie ca Dumnezeu a facut cerul si pamantul, ca l-a facut pe om, pe Adam si pe Eva, si a pus astfel bazele primei familii crestine. Cred cu tarie acet lucru. N-am nevoie de nici o dovada.

Mai observ ca in ultimii ani, si procedura este din ce in ce mai accelerata, avem o batalie a vrajmasului, care nu are nevoie decat de sufletele noastre. Nu e vorba de bogatia acestei lumi, de Rosia Montana, de pamantul arabil si de padurile Romaniei. Se cumpara in trei zile la bursa; toata tara asta se cumpara in trei zile la bursa. Are nevoie de sufletele noastre, si progresia este urmatoarea. Individul are o identitate; fiecare dintre noi se defineste printr-un sistem de valori, in capul careia este credinta, familia, parohia si neamul. Si observ ca neamul, nu numai cel romanesc este in disolutie. Observ ca parohia, sa-mi fie cu iertare, aproape ca a disparut, si atacul este in momentul asta impotriva familiei. In momentul in care cade si aceasta ultima reduta, noi suntem victime sigure.

Eu am intrebat mai multi Parinti: daca vine cineva peste tine, si te agreseaza, si te ameninta, ce faci? A-l ucide este o crima. Cum te aperi, mai ales ca trebuie sa iertam de saptezeci de ori cate sapte? Si, unul dintre Parinti, mi-a zis asa: "prima oara fugi, a doua oara fugi, a treia oara scoate sabia" - mi-a citat din Sfintii Parinti. Noi, ca si crestini, ca si oameni aproape adevarati si aproape intregi, suntem cu spatele la zid, si suntem, daca vreti, este reactia animalului haituit. E ultima reduta. Cand a cazut familia, noi nu ne mai putem apara.

M-am saturat sa aud de douazeci si ceva de ani lamentarile oamenilor acestui popor. Nu fac comparatie intre romani si alte neamuri. M-am saturat sa aud  lamentari ca de neputinciosi. Asta nu este, sper, ca nu este un popor de neputinciosi. Vreau sa vad masura luptei, a energiei si a sacrificiului, a jertfei acestui popor, pentru ca noi am uitat sa jertfim. Si o picatura de transpiratie, si o picatura de sange ni se pare prea mult. Ce avem de facut? Pai, un singur lucru: sa ne aparam identitatea noastra, sa spunem: ajunge! Ce o sa ni se intample? Daca Dumnezeu este cu noi, ce ni se poate intampla? Stiu ca vrajmasul este puternic, dar niciodata mai puternic decat Dumnezeu. Si atunci trebuie sa luptam, trebuie sa marturisim, trebuie sa jertfim. Si, aceasta actiune este o marturisire de credinta, poate fi si o jertfa, dar pe mine nu m-ar deranja daca in grupul jertfitorilor ar fi o mie de oameni si eu as fi unul din cei o mie. Si, mai este ceva. Imi suna in ureche cuvintele Parintelui Arsenie Papacioc. Primul lucru care trebuie sa-l facem este sa avem grija de sufletele noastre, o revolutie interioar, pasnica, fara varsare de sange. Dupa care trebuie sa avem grija de sufletul neamului, sufletul parohiei, sufletul comunitatii.

La momentul asta exista mai multe "candele de rugaciune" in jurul unor manastiri sau parohii, in care grupuri de oameni se roaga continuu unii pentru altii. Multi din grupurile astea sunt in sala. Pe altii ii stiu dupa nume, nu si dupa chip. Ce-ar fi daca noi, ca si comunitate, [ne-am ruga] nu numai pentru sanatatea noastra, pentru prosperitatea noastra, pentru pacea noastra, si pentru pacea lumii, si unii pentru altii, ci ne-am ruga si pentru aceste idealuri?! Ce-ar fi daca noi am tine post aspru o zi, si ne-am ruga ca acest demers de conservare a familiei si de aparare a noastra sa fie unul de succes pentru ca, nu stiu ce vom lasa copiilor. Eu va spun ca, dintr-un anume punct de vedere sunt foarte linistit. Material las suficient cat sa traiasca cel putin o generatie. Ce ramane dupa munca mea si a stramosilor mei, copilul meu si nepotul meu pot trai linistiti. Dar nu asta este important. Ce nume las? In ce duh vor trai ei? Degeaba le las propietati si bani si nu mai stiu ce, si degeaba le-am dat o educatie, daca ei vor trai intr-o lume cu duh otravit. Aici e batalia. Si eu fac un indemn.

Eu stiu ca practic, ca individ, in plan material nu pot sa lupt nici cu vrasmasul, nici cu structurile de care, domnul Solea le-a amintit mai inainte. Stiu treaba asta. Dar eu stiu ca mai am o posibilitate, mai am un atuu in mana, mai am o sansa extraordinara. Eu pot sa las acest camp de lupta vrajmasului, si oricui, zona asta materiala, partea materiala a lumii, si sa ma mut in zona spirituala si acolo sa dau lupta, acolo sa ma lupt, pentru ca batalia este pentru controlul in zona spirituala. Tot ce se intampla, toate razboaiele, toate conflictele economice, crestera bursei, pretul petrolului, de fapt sunt o prelungire, un ecou nesemnificativ al bataliei formidabile care se da in dimensiunea spirituala. Pe aia trebuie sa ne concentram. Demersul acesta de modificare, de clarificare a Constitutiei, din punctul meu de vedere nu este unul juridic, este unul spiritual. Asa inteleg eu lucrurile.

Pr. Cezar Axinte: Eu am vazut ca in toate interpelarile s-a adus in discutie cuvantul biserica, si ma bucur foarte mult pentru ca Dumnezeu, iata, cat de elegant lucreaza cu cei care Il iubesc! Nu a existat o intrebare care sa nu aibe in text, implicit sau explicit, cuvantul biserica. Aici tema a fost altceva: antropologia crestina si modificarea Constitutiei - teme tehnice, abordate de specialisti. Nu s-a pus problema unei conferinte, sau a unei intalniri care sa aibe in tema discutia relatia Bisericii cu Statul. Numai ca, chestiunea interesanta este urmatoarea: lupta aceasta intotdeauna va fi identificata cu Hristos. Ati intrebat daca nu vom fi nebuni, scuipati... Pai, dar, nu spune Mantuitorul? Nu exista un cuvant pe care sa-l scoatem si care sa nu aibe intemeiere hristologica, pana la urma, sau scripturistica: daca Eu am fost scuipat, voi veti fi scuipati, daca Eu am fost persecutat, voi veti fi persecutati, daca Eu am fost rastignit, voi veti fi rastigniti. Dar, care e pretul? Acestea si mai mari decat acestea veti face si, mai mult decat atat, vei fi nemuritor.

[...]

Eu am observat un lucru. Este un apetit ridicat in ultimul timp de a desparti crestinul de Potir si, daca ai reusit asta, lucrurile sunt foarte clare. Si, cum se face asta cel mai simplu? Atac la preotie! Ca incepe cu BOR, ca o ia pe usa din dos, pana la urma tot aicea se ajunge. Biserica Ortodoxa Romana, sau BOR cum este prescurtat, inseamna Vasile, Gheorghe, Ion, Gherghina, Parascheva cu tot neamul lor cel adormit; Maria, Gheorghe cu toata familia lor, cu pruncii lor si casa lor. Asta e BOR-ul, adica tu si eu, si neamul meu, si mortii mei ingropati pentru care ma rog, si pruncii tai pe care ii vei naste. Asta e BOR-ul. Sigur, asa cum suna, ideologizat, denumirea aceasta, BOR, seamana cu orice SRL pana la urma. Dar Biserica Ortodoxa Romana aceasta este: mortii nostri, cu cei prezenti si cu cei viitori.

Pe mine ma doare capul, ca eu nu mai stiu cu ce sa ma lupt: cu cardurile, cu pasapoartele, cu... Dar daca ma lupt toata ziua cu astea, eu cand ma mai rog? Asta e problema mea: daca ma lupt toata ziua cu asta, in definitiv, eu cand ma mai rog? Cand sunt in comuniune cu Dumnezeu? Sigur ca sunt asociatii, oameni din Biserica care fac lucrul acesta, dupa cum vedeti, dar eu trebuie sa stau un pic sa pun genunchii la pamant, ca altfel lucrurile nu sunt bune.
        
 [1:21:00]              

    

 *

În contextul lansării inițiativei cetățenești pentru modificarea Constituției, pentru a se susține familia naturală, compusă dintr-un bărbat și o femeie, pe siteul agenției Basilica a fost postat un mesaj al Patriarhului Daniel în care primul dintre episcopii români îndeamnă credincioșii la susținerea căsătoriei tradiționale.

Reamintim că inițiativa cetățenească pentru modificarea Constituției, în sensul definirii căsătoriei drept uniunea dintre un bărbat și o femeie, a început deja. La finalul lunii noiembrie, în Monitorul Oficial a fost publicat proiectul de lege prin care se modifică legea supremă a statului, astfel: din „Familia se întemeiază pe căsătoria liber consimțită între soți, pe egalitatea acestora și pe dreptul și îndatorirea părinților de a asigura creșterea, educația și instruirea copiilor.”, noul articol constituțional se va transforma în „Familia se întemeiază pe căsătoria liber consimțită între un bărbat și o femeie, pe egalitatea acestora și pe dreptul și îndatorirea părinților de a asigura creșterea, educația și instruirea copiilor.

Pentru a fi adoptată, campania are nevoie de 500.000 de semnături, a căror strângere a început deja. Pentru a afla cine sunt inițiatorii proiectului și pentru a semna în sprijinul acestei măsuri, faceți click aici.

Iată mesajul PF Daniel, susținut la deschiderea întrunirii CROCEU (Comitetul Reprezentanților Bisericilor Ortodoxe pe lângă Uniunea Europeană), București, 16 mai 2014 și postat azi, 05 ianuarie 2016.
Familia trebuie să facă față astăzi multiplelor provocări și crize din societatea contemporană. De aceea Biserica își arată grija, responsabilitatea, prețuirea și mai ales sprijinul pentru această instituție importantă a societății în care trăim. Pentru că, atât în România, cât și în întreaga Europă, familia creștină se confruntă cu criza economică (sărăcie, șomaj, nesiguranța zilei de mâine, emigrația ș.a.), cu criza morală (libertinajul, avortul, divorțul, abandonarea copiilor, violența domestică, delicvența juvenilă, traficul de ființe umane ș.a.), și cu criza spirituală (sectarismul, fanatismul, prozelitismul religios ș.a.).

De asemenea, familia se găsește într-o situație fragilă și dificilă, deoarece modelul însuși al familiei tradiționale este considerat de unii ca fiind învechit sau perimat. Trăim într-un context dominat de o mentalitate individualistă și secularizantă, care nu căută sfințirea vieții prin rugăciune, nașterea de copii și creșterea lor în credința creștină.

Astăzi crește numărul celor care tratează căsătoria ca fiind un simplu contract sau parteneriat între două persoane de gen diferit sau de același gen. Însă parteneriatele sociale sau de conviețuire între persoane nu pot fi asimilate familiei tradiționale și orice atentat la identitatea tradițională a acesteia constituie o inovație artificială care nu poate purta numele realității naturale de care se îndepărtează. Prin urmare, diluarea valorilor familiale tradiționale sau înlăturarea diferențelor între această familie și alte tipuri de uniuni, în numele drepturilor omului și al egalității, subminează familia naturală ca temelie a societății umane. De aceea, familia tradițională are dreptul și datoria de a-și proteja propria identitate, demnitate și continuitate.

Reflectând la situația actuală de criză a familiei, trebuie să nu uităm că familia este mai întâi de toate un dar al lui Dumnezeu-Creatorul pentru umanitate. Când Dumnezeu a făcut lumea, coroana creației Sale a fost familia: bărbatul și femeia, care au primit binecuvântarea de a crește, a se înmulți și a stăpâni pământul (cf. Facerea 1, 27‑28).

Deși a trecut prin multe încercări și pericole abătute asupra societății umane, totuși familia a fost instituția cea mai stabilă a umanității, asigurând continuitatea acesteia în istorie.

De aceea, trebuie să susținem efortul Bisericii de a apăra familia naturală, tradițională, universală și de a rezista în fața unor „modele” noi de familie, care consideră că uniunea firească bărbat-femeie ar fi doar un model printre altele.

Fundament al existenței, stabilității și continuității societății europene, al maturizării iubirii părinților și al bunei educații a copiilor, al sănătății spirituale și al prosperității materiale, familia umană naturală nu poate fi înlocuită cu niciun substitut sau model artificial. Totodată, familia nu poate fi redusă doar la aspectele ei biologic, juridic, psihologic, sociologic sau economic, deoarece ea este mai mult decât toate acestea laolaltă și le transcende. Pentru tradiția creștină și pentru toate religiile monoteiste, familia este o realitate sacră, o împlinire a ființei umane în starea de comuniune de iubire generoasă, având vocația sfântă de a fi conlucrare vie a omului cu Dumnezeu-Creatorul vieții naturale terestre, pentru a dobândi viața eternă, cerească, în iubirea eternă a lui Dumnezeu.

În ziua de 14 ianuarie 2016, în Sala Sinodală din Reşedinţa patriarhală, sub preşedinţia Preafericitului Părinte Patriarh Daniel, a avut loc prima şedinţă de lucru a Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române din acest an.

Dintre hotărârile luate de Sfântul Sinod menţionăm:

1. A încredinţat mandatul său Preafericitului Părinte Patriarh Daniel pentru susţinerea poziţiei Bisericii Ortodoxe Române la Sinaxa Întâistătătorilor Bisericilor Ortodoxe, care va avea loc între 22 şi 28 ianuarie 2016 la Centrul de conferinţe al Patriarhiei Ecumenice de la Chambésy (lângă Geneva, Elveţia). Scopul acestei sinaxe este de a evalua şi valida textele propuse spre aprobare la viitoarea întrunire a Sfântului şi Marelui Sinod al Bisericii Ortodoxe, anunţată pentru luna iunie 2016, în preajma sărbătorii Rusaliilor.

2. A reînnoit apelul de ajutorare a comunităţilor parohiale cu venituri reduse, în special din mediul rural, de către parohiile cu posibilităţi financiare mai mari, precum şi de identificarea unor noi modalităţi şi mijloace de întrajutorare frăţească.

3. A solicitat eparhiilor să examineze impactul pe care îl au noile reglementări privind sprijinul acordat de stat cultelor recunoscute din România asupra activităţilor edilitare şi social filantropice ale Bisericii.

4. A luat act cu apreciere de iniţiativa cetăţenească pentru amendarea articolului 48 din Constituţia României în sensul precizării că familia este constituită prin căsătoria liber consimţită între un bărbat şi o femeie. Această iniţiativă a mirenilor aparţinând mai multor culte este sprijinită de Biserica Ortodoxă Română, pentru că exprimă învăţătura acesteia despre familie, precum şi poziţia sa constantă din punct de vedere juridic.

BIROUL DE PRESĂ AL PATRIARHEI ROMÂNE

Update, 22 ianuarie 2016:




LEGATURI:

Cuvantul Ortodox:

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu