miercuri, 21 septembrie 2016

Comisia Mixtă Internațională de dialog teologic între Biserica Ortodoxă și Biserica Romano-Catolică se reunește între 15-22 septembrie la Chieti, Italia. Mitropolitul Hilarion de Volokolamsk a înmânat Papei Francisc o părticică din moaștele Sfântului Serafim de Sarov. "Uniaţismul rămne o plagă sângeroasă pe corpul creştinismului mondial". ACTUALIZARE: Traducerea integrala a documentului semnat la Chieti


Basilica: Cea de-a XIV-a întrunire plenară a Comisiei Mixte Internaționale de dialog teologic între Biserica Ortodoxă și Biserica Romano-catolică


În perioada 15-22 septembrie are loc la Chieti, Italia, întâlnirea Comisiei Mixte Internaționale de dialog teologic între Biserica Ortodoxă și Biserica Romano-catolică. Delegația Bisericii Ortodoxe Române este constituită din Înaltpreasfinţitul Părinte Iosif, Mitropolitul Ortodox Român al Europei Occidentale și Meridionale, și de Pr. Conf. Univ. Patriciu Vlaicu.

Cu excepția Bisericii Ortodoxe Bulgare, toate celelalte Biserici autocefale sunt reprezentate. La această etapă a dialogului este continuată analizarea raportului dintre sinodalitate și primat în Biserica primului mileniu, informează pr. Patriciu Vlaicu.

În cadrul sesiunii de deschidere cei doi copreședinți au subliniat că misiunea comisiei de dialog este și de a exprima disponibilitatea pentru mărturisirea valorilor comune, într-o lume din ce în ce mai îndepărtată de fundamentele vieții creștine.


*

Radio Vatican: Nouvelle session de la Commission théologique catholico-orthodoxe


Comisia Mixta Internationala pentru dialog teologic intre catolici si ortodocsi si-a inceput lucrarile joi, 15 septembrie 2016, si vor contiuna pana pe 22 septembrie la Chieti, in Italia. In timpul acesteia membri comisiei vor reflecta asupra documentului de la Ravenna, semnat in 2007 si care defineste in 46 de puncte "sinodalitatea" si autoritatea Bisericii la diferite niveluri - local, regional si universal. Chestiunea primatului la nivelul Bisericii universale ramane marul discordiei istoric intre catolici si ortodocsi. Tema acestei adunari este tocmai relatia intre primat si sinodalitate. In urma acestei intalniri s-ar putea sa reiasa un nou document.

 *


Biserica Ortodoxa Rusa, Departamentul Relațiilor Externe: Le métropolite Hilarion de Volokolamsk rencontre le Pape François de Rome:


Mitropolitul Hilarion de Volokolamsk, presedintele Departamentului pentru Relatii Ecleziale Externe al Patriarhiei Moscovei a fost primit de Papa Francisc pe 15 septembrie 2016 la Palatul apostolic de la Vatican. [...] El a înmânat conducătorului Bisercii Romano-Catolice, din partea Patriarhului Chiril, o părticică din moaștele Sfântului Serafim de Sarov aflate într-o raclă în formă de ou de Paște. Papa a fost profund impresionat de acest pretios dar si a cerut sa-i fie transmise Preafericirii Sale, Patrairhul, multumirile si salutarile sale fraterne

In timpul intalnirii a fost vorba despre starea relatiilor ortodoxe-catolice de la intalnirea istorica a Primatilor celor doua Biserici la Havana, in februarie trecut. [...] Cele doua parti au subliniat necesitatea urmarii coordonari actiunilor in regiunea Orientului Apropiat. [...] Interlocutorii s-au declarat satisfacuti de dezvoltarea rodnica a colaborarii Bisericii Ortodoxe Ruse si a Bisericii Romano-Catolice in domeniul cultural.[]

*


Biserica Ortodoxa Rusa, Departamentul Relațiilor Externe:  Le métropolite Hilarion de Volokolamsk a rencontré le cardinal Kurt Koch, président du Conseil pontifical pour la promotion de l’unité des chrétiens:


Pe 19 septembrie 2016, Mitropolitul Hilarion de Volokolamsk, Presedintele Departamentului pentru Relatii Ecleziale Externe(DREE) al Patriarhiei Moscovei a discutat cu Cardinalul Kurt Koch, Presedintele Consiliului Pontifical pentru promovarea unitatii crestinilor[...] despre dialogul teologic ortodoxo-catolic cat si despre dezvoltarea relatiilor bilaterale intre Biserica Ortodoxa Rusa si Biserica Romano-Catolica de la intalnirea istorica intre Preafericirea Sa, Patrairhul Chiril al Moscovei si al intregii Rusii si Papa Francisc al Romei, pe 12 februarie la Havana.

Mitropolitul Hilarion a constatat ca aceste relatii urmeaza in prezent o dinamica pozitiva. In acelasi timp Presedintele DREE a partajat cu interlocutorul sau profunda ingrijorare in fata declaratiilor publicate de directia Bisericii Greco-Catolice din Ucraina in ultimul timp, ostile Patriarhiei Moscovei si Bisericii Ortodoxe din Ucraina. Mitropolitul Hilarion si-a afirmat convingerea ca este necesar sa se reia discutia asupra temei uniatismului in cadrul Comisiei mixte pentru dialog teologic ortodoxo-catolic.[...]

*


Biserica Ortodoxa Rusa, Departamentul Relațiilor Externe: Le métropolite Hilarion: «L’uniatisme reste la principale pierre d’achoppement dans le dialogue orthodoxe-catholique»

[...] Inaintea sesiunii plenare, reprezentantii Bisericilor Ortodoxe locale s-au reunit pentru a discuta despre lucrarile care vor avea loc. Intervenind in fata membrilor ortodocsi ai reuniunii, Mitropolitul Hilarion a reamintit ca Comisia ar trebui sa revina asupra temei uniatismului, a caror discutii au inceput in anii 1990, dar au fost intrerupte in anii 2000. "Actiunile greco-catolicilor in Ucraina, si retorica lor agresiva la adresa Bisericii Ortodoxe dau marturie ca uniatismul ramne o plaga sangeroasa pe corpul crestinismului mondial, si principala piatra de poticnire in dialogul ortodoxo-catolic" a sublinait Presedintele DREE. [...]

Sedinta plenara a Comisiei mixte, la care participa reprezentantii tuturor Bisericilor Ortodoxe Locale recunoscute, in afara Patriarhiei Bulgare, a debutat prin discursurile copresedintilor Comisiei, Cardinalul Kurt Koch din partea catolicilor, Presedinte al Comitetului pontifical pentru promovarea unitatii crestinilor, si Arhiepiscopul Iov de Telmissos, din partea ortodocsilor, si precum si a Arhiepiscopului de Chieti, Mgr Bruno Forte. 

Mai apoi, membrii Comisiei au trecut la examinarea proiectului de document asupra sinodalitatii si a primatului in Biserica primului mileniu, aprobat in timpul reuniunii Comitetului de coordonare al Comisiei Mixte, la Roma, in octombrie 2015.

*
Arhiepiscopul Iov Getcha de Telmissos Iov

Basilica: IPS Iov de Telmissos este noul copreşedinte ortodox al Comisiei Mixte de dialog teologic ortodox-catolic


Comisia Mixtă Internațională de dialog teologic între Biserica Ortodoxă și Biserica Romano-catolică îşi continuă lucrările la Chieti, Italia. Reprezentanţii Patriarhiei Române sunt: Înaltpreasfinţitul Părinte Iosif, Mitropolitul Ortodox Român al Europei Occidentale și Meridionale, și Pr. Conf. Univ. Patriciu Vlaicu.

În cadrul celei de-a XIV-a întruniri plenare au avut loc noi alegeri pentru copreşedinţii comisiei. Pentru partea catolică a fost desemnat cardinalul Kurt Koch (Preşedintele consiliului Pontifical pentru promovarea unităţii creştine), iar Arhiepiscopul Iov de Telmissos (Patriarhia Ecumenică) a fost ales pentru Biserica Ortodoxă.
Cei doi copreşedinţi sunt: Arhiepiscopul de Telmissos Iov (Getcha) din partea ortodoxă şi cardinalul Kurt Koch pentru partea catolică. Arhiepiscopul de Telmissos Iov (Getcha) îl înlocuieşte pe Mitropolitul Ioannis Zizioulas de Pergamon care s-a retras pe motive de boală. Arhiepiscopul Iov a fost propus de Patriarhia Ecumenica și după discuţii în delegaţia ortodoxă a fost asumat ca și copreședinte ortodox, a spus pr. Patriciu Vlaicu.
De menţionat că Înaltpreasfinţitul Părinte Kalistos, Mitropolit de Diokleia, a refuzat numirea de copreşedinte din cauza motivelor de sănătate, aceasta fiind ultima întâlnire plenară la care va participa.

Întrunirea se va încheia mâine, 22 septembrie.

Comisia mixtă de dialog teologic fost înființată de Papa Ioan Paul al II-lea și de Patriarhul Ecumenic Dimitrios I, pe 30 noiembrie 1979.

UPDATE :


Cea de-a XIV-a întrunire plenară a Comisiei Mixte Internaţionale de dialog teologic între Biserica Ortodoxă şi Biserica Romano-Catolică s-a încheiat miercuri, 21 septembrie 2016.

Delegația Bisericii Ortodoxe Române prezentă la eveniment a fost formată din Înaltpreasfinţitul Părinte Iosif, Mitropolitul Ortodox Român al Europei Occidentale și Meridionale, și Pr. Conf. Univ. Patriciu Vlaicu.

În cadrul şedinţei finale a fost aprobat documentul intitulat Sinodalitatea şi Primatul în Primul Mileniu: spre o înţelegere comună în slujba unităţii Bisericii (Synodality and Primacy During the First Millennium: Towards a Common Understanding în Service to the Unity of the Church).
Documentul prezintă modul în care s-a dezvoltat viaţa sinodală a Bisericii în primul mileniu, pornind de la realitatea Bisercii locale, eparhia, structurând comuniunea regională a Bisericii în sistemul mitropolitan şi patriarhal. La nivel universal sinodalitatea s-a exprimat prin sinoade care au fost recunoscute prin consensul Bisericii ca fiind sinoade ecumenice. Textul vorbeşte despre faptul că în primul mileniu primatul a fost întotdeauna încadrat în sinodalitate. Se menţionează expres că în secolele 5-6 a fost stabilită o ordine (taxis) a celor 5 tronuri patriarhale, tronul Romei ocupând primul loc, în serviciul comuniunii şi unităţii, având un primat de onoare (presbeia tes times), urmat de Constantinopol, Alexandria, Antiohia şi Ierusalim. Primatul scaunelor patriarhale a avut o funcţie canonică exercitată sinodal. Textul afirmă explicit că Episcopul Romei nu a exercitat o autoritate canonică asupra Bisericilor din Răsărit. Biserica Ortodoxă a Georgiei a exprimat dezacordul faţă de unele paragrafe, dar a fost de acord cu publicarea documentului. Textul în integralitatea sa va fi dat publicităţii în cursul zilei de 22 septembrie, a precizat Pr. Conf. Univ. Patriciu Vlaicu.
Întrunirea plenară a Comisiei Mixte Internaţionale de dialog teologic între Biserica Ortodoxă şi Biserica Romano-Catolică s-a desfăşurat la Chieti, Italia, în perioada 15-21 septembrie 2016.
***

La XIV session plénière de la Commission mixte pour le dialogue théologique entre l’Église orthodoxe et l’Église catholique romaine s’est terminée le 21 septembre 2016, à Chieti (Italie).

Après adoption des amendements et addenda nécessaires, la session plénière de la Commission mixte pour le dialogue théologique entre l’Église orthodoxe et l’Église catholique romaine a approuvé le document commun « Synodalité et primauté pendant le Premier millénaire : Vers une compréhension commune au service de l’unité de l’Église ».

La délégation de l’Église orthodoxe géorgienne a publié une déclaration, exprimant son désaccord avec certains paragraphes du document. Cette déclaration a été incluse au communiqué publié par la séance plénière et figurera au document commun en tant que note. Le document devrait être prochainement publié au nom de la commission.

Pendant les séances, les participants ont discuté du thème de la poursuite du dialogue. Le chef de la délégation de l’Église orthodoxe russe, le métropolite Hilarion de Volokolamsk, président du Département des relations ecclésiastiques extérieures du Patriarcat de Moscou, a proposé de consacrer le prochain stade du dialogue au thème de la synodalité et du primat dans les Églises d’Orient et d’Occident durant le second millénaire. En parallèle, a-t-il souligné, il serait nécessaire de poursuivre la discussion sur l’uniatisme en tant que phénomène apparu après le schisme de 1054 et demeurant jusqu’à aujourd’hui une pierre d’achoppement dans les relations orthodoxes-catholiques.

Le Président du Département des relations ecclésiastiques extérieures a rappelé qu’en 2000, pendant la session de Baltimore (États-Unis), la Commission mixte aurait dû discuter le thème des conséquences ecclésiologiques et canoniques de l’uniatisme. Cette discussion devait s’inscrire dans la poursuite du travail commencé dans les années 1990 avec l’adoption, en 1993, du document de Balamand (Liban), condamnant l’uniatisme. Un autre projet de document sur le même thème avait été élaboré à Aricca (Italie) en 1998. Cependant, la session de Baltimore n’avait pu terminer ses travaux à cause de divergences d’opinion entre les participants catholiques et orthodoxes, de même qu’à l’intérieur des deux parties.

Selon le métropolite Hilarion,
«lorsque les travaux de la Commission mixte ont repris après une interruption de six ans, il a été proposé de reprendre la discussion de la question du primat et de la synodalité dans l’Église. L’Église orthodoxe russe a approuvé cette proposition, à condition que les conséquences ecclésiologiques et canoniques de l’union seraient aussi abordées avec les thèmes de la primauté et de la conciliarité. Cependant, en 10 ans, de 2006 à 2016, la commission n’est pas revenue une fois à ce thème. La logique de notre dialogue exige qu’afin d’achever le travail sur le document consacré à la primauté et à la synodalité dans l’Église pendant le premier millénaire, nous passions à l’examen de la question de la synodalité et de la primauté dans les Églises d’Orient et d’Occident au second millénaire. Nous devrons nous pencher sur le schisme de 1054, ainsi que sur le problème de l’uniatisme, qui est central pour le second millénaire. Je suppose que les problèmes qui nous séparent seront discutés, et que nous n’arriverons pas à un accord sur chacun de ces points. Cependant, l’objectif de notre dialogue n’est pas de parvenir à un accord sur les questions sur lesquelles nous nous entendons déjà, mais de discuter des problèmes qui nous séparent. Le thème de l’uniatisme est l’un de ces problèmes, et d’une brûlante actualité. »
Le métropolite Hilarion a attiré l’attention des membres de la Commission mixte sur les actions de la direction de l’l’Église gréco-catholique ukrainienne, inadmissibles d’un point de vue chrétien.
 «Nous entendons les déclarations de l’archevêque suprême de l’EGCU, Sviatoslav Chevtchouk, qui sont en contradiction avec notre dialogue, qui suscitent des obstacles à ce dialogue, et sèment la méfiance entre orthodoxes et catholiques. En février de cette année, à La Havane, le Pape François a rencontré le Patriarche Cyrille. Pour notre Église, c’était un évènement historique, puisque le Pape et le Patriarche ne s’étaient jamais rencontrés. Nous en sommes convaincus, ce fut une bonne rencontre, ouvrant une nouvelle page dans nos relations bilatérales. Cependant, cette rencontre a immédiatement suscité les critiques des gréco-catholiques ukrainiens, et pas seulement d’un groupe de fidèles quelconques, mais de la direction même de l’l’Église gréco-catholique ukrainienne. Et il ne s’agit pas seulement de critique, mais d’offenses et d’attaques injustes. Nous devons nous rendre compte qu’à l’intérieur de nos Églises il y a des gens qui mettent des obstacles sur notre route, et nous devons garder cela à l’esprit lorsque nous pensons à l’avenir de notre dialogue.»
De son côté, l’archimandrite Irénée (Steenberg), membre de la délégation de l’Église orthodoxe russe, a montré que la discussion du thème de la primauté et de la synodalité dans les Églises d’Orient et d’Occident au second millénaire soulèveraient forcément des questions sur lesquelles les deux parties de la commission divergent sérieusement. Néanmoins, il est nécessaire d’aborder ces thèmes de même qu’il est nécessaire de discuter de l’uniatisme. L’archimandrite Irénée a souligné qu’il serait difficile à l’Église orthodoxe russe de poursuivre le dialogue orthodoxe-catholique si la question des conséquences ecclésiologiques et canoniques de l’uniatisme restait sans solution.

Il a néanmoins été décidé de laisser le choix du thème des prochaines séances à l’examen du Comité de coordination de la Commission mixte, qui se réunira en 2017.

Dans le communiqué de clôture, les participants ont remercié Mgr Bruno Forte, archevêque de Chieti, de son hospitalité.

Les membres de la commission ont aussi exprimé leur solidarité avec la population du Proche Orient, de plusieurs pays d’Europe et du monde. Le document mentionne aussi les métropolites d’Alep Paul (Patriarcat d’Antioche), membre de la Commission mixte, et Grégoire Jean Ibrahim (Église syro-jacobite), enlevés par les terroristes.

Cuvantul Ortodox: TRADUCEREA INTEGRALA A DOCUMENTULUI DESPRE PRIMAT SI SINODALITATE AL COMISIEI CATOLICO-ORTODOXE. Ce s-a discutat si s-a aprobat la Chieti?


Comisia Internațională Mixtă pentru Dialogul Teologic între Biserica Romano-Catolică și Biserica Ortodoxă Sinodalitate și primat în timpul primului mileniu: spre o înțelegere comună în slujba unității Bisericii


Chieti, 21 Septembrie 2016

Ceea ce am văzut și am auzit vă vestim vouă ca să aveți și voi împărtășire cu noi; și împărtășirea noastră este cu Tatăl și cu Fiul Lui, Iisus Hristos. Și acestea vi le scriem ca bucuria noastră să fie deplină” (1Ioan 1,3-4)

1. Comuniunea bisericească derivă direct din întruparea Cuvântului veșnic al lui Dumnezeu potrivit cu bunăvoința Tatălui prin Sfântul Duh, Care a venit pe pământ, a întemeiat Biserica drept trup al Său (cf. 1Cor. 12,12-27). Unitatea care există între Persoanele Treimii se reflectă în comuniunea membrilor Bisericii unii cu alții. Astfel, după cum afirma Sf. Maxim Mărturisitorul, Biserica este un «chip» al Sfintei Treimi[1]. La ultima Cină, Iisus Hristos S-a rugat către Tatăl: „Păzește-i în numele Tău pe cei pe care Mi l-ai dat, ca ei să fie una precum Noi una suntem” (In. 17,11). Această unitate trinitară se manifestă în Sfânta Împărtășanie, în cadrul căreia Biserica se roagă lui Dumnezeu Tatăl prin Iisus Hristos în Sfântul Duh.

2. Din primele veacuri, Biserica cea una a existat ca multe Biserici Locale. Comuniunea cu Sfântul Duh (cf. 2Cor. 13,13) era trăită atât în fiecare Biserică Locală, cât și în relațiile dintre ele ca o unitate în diversitate. Sub călăuzirea Duhului (cf. In. 16,13), Biserica a dezvoltat modele de ordine și diferite practici în conformitate cu natura ei de „popor adus la unitate din unitatea Tatălui, a Fiului și a Sfântului Duh”[2].

3. Sinodalitatea este o calitate fundamentală a Bisericii ca întreg. După cum spune Sf. Ioan Gură de Aur: „«Biserica» înseamnă atât adunare (systema), cât și sinod (synodos)”[3]. Termenul vine de la cuvântul sinod (synodos în greacă, concilium în latină), care la bază desemnează adunarea episcopilor sub călăuzirea Sfântului Duh pentru deliberare și activitate comună în purtarea de grijă față de Biserică. Mai larg, se referă la participarea activă a tuturor credincioșilor la viața și misiunea Bisericii.

4. Termenul primat se refer la faptul de a fi primul (primus, protos). În Biserică, primatul aparține capului ei – Iisus Hristos, „Care este începutul, primul născut din morți; ca în toate El să aibă întâietatea (preotevon)” (Col. 1:18). Tradiția creștină a clarificat faptul că în viața sinodală a Bisericii pe diferite nivele, un episcop a fost recunoscut ca «primul». Iisus Hristos a legat acest fapt de a fi «primul» în slujire (diakonia): „Oricine vrea să fie primul trebuie să fie ultimul dintre toți și slujitorul tuturor (Mc. 9:35).

5. În al doilea mileniu, a fost ruptă comuniunea dintre Răsărit și Apus. S-au făcut multe eforturi pentru a restabili comuniunea dintre catolici și ortodocși, dar nu au avut succes. Comisia Mixtă Internațională pentru Dialog Teologic între Biserica Romano-Catolică și Biserica Ortodoxă, în lucrarea ei aflată în derulare pentru a depăși divergențele teologice, a luat în considerare relația dintre sinodalitate și primat în viața Bisericii. Diferitele înțelegeri ale acestor realități au jucat un rol important în stabilirea înțelegerii comune a acestor realități legate una de alta, complementare și inseparabile.

6. Pentru a ajunge la înțelegerea comună a primatului și a sinodalității, este necesară reflecția asupra istoriei. Dumnezeu Se descoperă pe Sine în istorie. Este deosebit de important să ne asumăm împreună o citire teologică a istoriei Liturghiei, spiritualității și canoanelor Bisericii, care au mereu o dimensiune teologică.

7. Istoria Bisericii în primul mileniu este hotărâtoare. În ciuda unor rupturi temporare, creștinii din Răsărit și din Apus au trăit în comuniune în acel timp și, în acel context, au fost formate structurile esențiale ale Bisericii. Relația dintre sinodalitate și primat a luat diferite forme, care pot da o călăuzire vitală ortodocșilor și catolicilor în eforturile lor de a restabili deplina comuniune astăzi.

Biserica Locală


8. Biserica una, sfântă, sobornicească (catolică) și apostolică, al cărei cap este Hristos, este prezentă în adunarea euharistică a Bisericii Locale sub episcopul ei. El este cel care conduce (proestos). În adunarea liturgică, episcopul face vizibilă prezența lui Iisus Hristos. În Biserica Locală (ex. o dioceză), mulțimea credincioșilor și a clerului sub un episcop este unită în Hristos unul cu altul și sunt în comuniune cu El în toate aspectele de viață ale Bisericii, în mod special în săvârșirea Euharistiei. După cum învăța Sf. Ignatie al Antiohiei:Unde este episcopul, acolo să fie toată lumea, după cum, unde este Iisus Hristos, avem Biserica sobornicească (katholike ekklesia)”[4]. Fiecare Biserică Locală săvârșește slujbele în comuniune cu toate celelalte Biserici Locale care mărturisesc adevărata credință și săvârșesc aceeași Euharistie. Când un preot conduce Euharistia, episcopul local este mereu pomenit ca un semn de unitate a Bisericii Locale. În Euharistie proestos-ul și comunitatea sunt interdependenți: comunitatea nu poate săvârși Euharistia fără proestos și proestos-ul, în schimb, trebuie să slujească cu o comunitate.

9. Legătura reciprocă dintre proestos și comunitate este un element constitutiv al vieții Bisericii Locale. Împreună cu clerul, care este cooptat în această slujire, episcopul local lucrează în mijlocul credincioșilor, care sunt turma lui Hristos, ca un garant și slujitor al unității. Ca urmaș al apostolilor, el își exercită misiunea ca fiind una de slujire și dragoste, păstorind comunitatea și conducând-o, ca un cap al ei, la o mereu mai profundă unitate cu Hristos în adevăr, păstrând credința apostolică prin propovăduirea Evangheliei și săvârșirea Tainelor.

10. De vreme ce episcopul este capul Bisericii Locale, el reprezintă Biserica lui în alte Biserici Locale și în comuniune cu toate Bisericile. În același fel, el face prezentă acea comuniune în propria lui Biserică. Acesta este un principiu de bază al sinodalității.

Comuniunea regională a Bisericilor


11. Există o abundență de mărturii că, în Biserica primară, episcopii erau conștienți că aveau o responsabilitate împărțită față de Biserică în întregul ei. După cum zicea Sf. Ciprian: „Nu există decât un episcopat, dar este împrăștiat în mulțimea unită a tuturor episcopilor”[5]. Această legătură a unității a fost exprimată prin cerința ca cel puțin trei episcopi să trebuiască a lua parte la hirotonia (cheirotonia) unuia nou[6]; de asemenea, a fost evident [acest lucru] prin desele adunări ale episcopilor în concilii sau sinoade pentru a discuta în comun chestiunile de doctrină (dogma, didaskalia) și practică și prin schimburile frecvente de scrisori și vizitele reciproce.

12. Deja din primele patru secole, au apărut diferite grupări de dioceze din anumite regiuni. Protos-ul, primul dintre episcopii regiunii, era episcopul primului scaun, mitropolitul și instituția lui ca mitropolit era mereu dependentă de scaunul său. Sinoadele Ecumenice au atribuit unele prerogative (presbeia, pronomia, dikaia) mitropoliților, mereu în cadrul sinodalității. Astfel, primul Sinod Ecumenic (Niceea, 325), în timp ce a cerut participarea personală a tuturor episcopilor unei provincii sau acordul scris la alegerea și consacrarea unui episcop – un fapt sinodal par excellence –, a conferit mitropolitului validarea (kyros) alegerii unui nou episcop[7]. Al patrulea Sinod Ecumenic (Calcedon, 451) a evocat din nou drepturile (dikaia) mitropolitului – insistând că această atribuție este bisericească, nu politică[8] – după cum a procedat și al șaptelea Sinod Ecumenic (Niceea, 787)[9].

13. Canonul 34 apostolic oferă o descriere canonică a corelației dintre protos și ceilalți episcopi ai fiecărei regiuni
Episcopii poporului dintr-o provincie sau regiune (ethnos) trebuie să recunoască pe cel care este primul (protos) dintre ei și să-l considere a fi capul (kephale) și să nu facă nimic important fără consimțământul (gnome) lui; fiecare episcop poate să facă doar ceea ce privește propria dioceză (paroikia) și teritoriile dependente. Iar primul (protos) nu poate face nimic fără consimțământul tuturor. Pentru că în acest fel consensul (homonoia) va birui și Dumnezeu va fi slăvit prin Domnul în Duhul Sfânt”[10].

14. Instituția mitropoliei este o formă de comuniune regională între Bisericile Locale. După aceea s-au dezvoltat alte forme, mai precis patriarhiile, care cuprind câteva mitropolii. Atât mitropolitul, cât și patriarhul erau episcopi diocezani cu putere episcopală deplină în interiorul propriilor dioceze. În chestiuni legate de mitropoliile sau patriarhiile lor, în orice caz, trebuiau să acționeze în acord cu episcopii colegi. Acest mod de lucru stă la rădăcina instituțiilor sinodale în sensul strict al termenului, precum un sinod regional al episcopilor. Aceste sinoade erau convocate și prezidate de mitropolit sau patriarh. El și toți episcopii acționau în completare reciprocă și dădeau seama în fața sinodului.

Biserica la nivel universal


15. Între secolele al patrulea și al cincilea, ordinea (taxis) celor cinci scaune patriarhale a ajuns să fie recunoscută și amendată de Sinoadele Ecumenice cu scaunul Romei ocupând primul loc, exercitând un primat al onoarei (presbeia ths times), urmat de scaunele Constantinopolului, Alexandriei, Antiohiei și Ierusalimului, în ordinea aceasta precisă, potrivit tradiției canonice[11].

16. În Apus, primatul scaunului Romei a fost înțeles în mod deosebit începând cu secolul al patrulea cu referire la rolul lui Petru între Apostoli. Primatul episcopului Romei printre episcopi a fost treptat interpretat ca o prerogativă care era a lui deoarece el era succesorul lui Petru, primul dintre apostoli[12]. Această înțelegere nu a fost adoptată în Răsărit, care a avut o interpretare diferită a Scripturilor și Părinților în această privință. Dialogul nostru se poate întoarce la această chestiune în viitor.

17. Când un patriarh nou era ales într-unul din cele cinci scaune din taxis, practica firească era ca el să trimită o scrisoare către toți ceilalți patriarhi, anunțându-și alegerea și incluzând o mărturisire de credință. Asemenea «scrisori de comuniune» exprimau în mod profund legătura canonică dintre patriarhi. Prin includerea numelui noului patriarh, în ordinea potrivită, în dipticele Bisericilor lor, citite la Liturghie, ceilalți patriarhi recunoșteau alegerea lui. Taxis-ul scaunelor patriarhale avea punctul culminant în oficierea Sfintei Liturghii. Oricând se adunau doi sau mai mulți patriarhi să slujească Euharistia, stăteau potrivit taxis-ului. Această practică exprima caracterul euharistic al comuniunii dintre ei.

18. Începând cu primul Sinod Ecumenic (Niceea, 325) problemele majore cu privire la credință și ordinea canonică în Biserică au fost discutate și rezolvate în Sinoadele Ecumenice. Cu toate că episcopul Romei nu a fost prezent personal la nici unul dintre acele Sinoade, în fiecare situație fie a fost reprezentat prin legații săi, fie a fost de acord cu concluziile Sinodului post factum. Înțelegerea Bisericii privind criteriul receptării unui Sinod ca Ecumenic s-a dezvoltat pe parcursul primului mileniu. De exemplu, facilitat de condițiile istorice, Sinodul Ecumenic al șaptelea (Niceea II, 787) a dat o descriere detaliată a criteriilor după cum erau înțelese atunci: consensul (symphonia) capilor Bisericilor, cooperarea (synergeia) episcopului Romei și consensul celorlalți patriarhi (symphronountes). Un Sinod Ecumenic trebuie să aibă propriul lui număr în succesiunea Sinoadelor Ecumenice și învățătura lui trebuie să fie în acord cu cea a Sinoadelor precedente[13]. Receptarea din partea Bisericii ca întreg a fost mereu ultimul criteriu pentru ecumenicitatea unui Sinod.

19. De-a lungul secolelor, s-au făcut o serie de apeluri la episcopul Romei, de asemenea și din Răsărit, în chestiuni disciplinare, cum ar fi depunerea unui episcop. A fost făcută o încercare la Sinodul din Sardica (343) de stabilire a regulilor unei asemenea proceduri[14]. Sardica a fost acceptat la Sinodul Trulan (692)[15]. Canoanele din Sardica au determinat ca un episcop care a fost condamnat să poată face apel la episcopul Romei și cel din urmă, dacă ar fi considerat nepotrivit, ar fi putut hotărî rejudecarea de către episcopi din provincia învecinată cu cea a episcopului. Apelurile cu privire la chestiuni de disciplină erau făcute de asemenea la scaunul Constantinopolului[16] și la alte scaune. Asemenea apeluri din Răsărit la episcopul Romei exprimau comuniunea Bisericii, dar episcopul Romei nu exercita vreo autoritate canonică asupra Bisericilor din Răsărit.

Concluzie


20. În decursul primului mileniu, Biserica din Răsărit și Apus a fost unită în păzirea credinței apostolice, păstrând succesiunea apostolică a episcopilor, dezvoltând structuri de sinodalitate inseparabil legate cu primatul și într-o înțelegere a autorității ca slujire (diakonnia) a dragostei. Cu toate că unitatea dintre Răsărit și Apus a fost tulburată ocazional, episcopii din Răsărit și Apus au fost conștienți că aparțineau Bisericii celei una.

21. Această moștenire comună a principiilor teologice, a prevederilor canonice și a practicilor liturgice din primul mileniu constituie un punct de referință necesar și o sursă puternică de inspirație atât pentru catolici, cât și pentru ortodocși când caută să vindece rana despărțirii lor la începutul celui de-al treilea mileniu. Pe baza acestei moșteniri comune, ambele părți trebuie să țină seama cum pot fi concepute și exercitate primatul, sinodalitatea și interdependența dintre ei în ziua de azi și în viitor.

Traducere din limba engleză de la: https://www.scribd.com/document/325028259/Chieti-Document-sept-21-2016#from_embed

[1] Sf. Maxim Mărturisitorul, Mistagogia (PG 91, 663D).

[2] Sf. Ciprian, Despre rugăciunea domnească, 23 (PL 4, 536).

[3] Sf. Ioan Gură de Aur, Comentarii la Ps 149 (PG 55, 493).

[4] Sf. Ignatie Teoforul, Scrisoare către smirneni, 8.

[5] Sf. Ciprian al Cartaginei, Epistola 55, XXIV, 2, cf., de asemenea, „episcopatus unus este cuius a singulis in soldium pars tenetur” (De unitate, 5).

[6] Canonul 4 al primului Sinod Ecumenic (Niceea 325): 
Este de preferat ca un episcop să fie înscăunat de toți episcopii unei provincii; dar, dacă asta pare a fi dificil din cauza unei nevoi stringente, sau din cauza distanței călătoriei, cel puțin trei episcopi să vină laolaltă și, având consimțământul scris al episcopilor absenți, pot trece la hirotonire. Validarea a ceea ce are loc cade în sarcina episcopului mitropolit al fiecărei provincii”.
Cf., de asemenea, Canoanelor apostolice, 1: 
Un episcop trebuie hirotonit de doi sau trei episcopi”.

[7] Canonul 4 al primului Sinod Ecumenic (Niceea, 325), de asemenea, canonul 6: 
Dacă cineva devine episcop fără acceptul mitropolitului, marele Sinod hotărăște ca o asemenea persoană nici nu este episcop”.
[8] Canonul 12 al celui de-al patrulea Sinod Ecumenic (Calcedon, 451):
Cât privește orașele care au fost deja onorate cu titlul de mitropolie prin scrisori imperiale, să aibă aceste orașe și episcopi care le cârmuiesc cu bucurie numai cinstea titlului; adică, drepturile cuvenite (kata aletheian) ale mitropoliei să fie păstrate”.

[9] Canonul 11 al celui de-al șaptelea Sinod Ecumenic conferă mitropoliților dreptul de a desemna vistiernici ai diocezelor lor sufragane dacă episcopii nu-i oferă episcopii.

[10] Cf. canonul 9 al Sinodului din Antiohia (327): 
Se cuvine ca episcopii din fiecare provincie (eparchia) să se supună episcopului care conduce mitropolia”.
[11] Cf. canonul 6 al primului Sinod Ecumenic (Niceea, 325): 
Obiceiurile vechi din Egipt, Libia și Pentapole vor fi păstrate, potrivit cărora episcopul Alexandriei are autoritate peste toate aceste ținuturi, de vreme ce există un obicei corespunzător cu referire la episcopul Romei. În mod analog, în Antiohia și în alte provincii, prerogativele (presbeia) Bisericilor trebuie păstrate”. 
Canonul 3 al celui de-al Doilea Sinod Ecumenic:  
„Episcopul Constantinopolului… să aibă primatul de onoare (presbeia tes times) după Episcopul Romei datorită faptului că este Noua Romă”. 
Canonul 28 al Sinodului al patrulea Ecumenic: 
Părinții au acordat pe drept prerogative (presbeia) scaunului vechii Rome, de vreme ce este o cetate imperială; și, mișcați de același scop, cei o sută cincizeci dintre cei mai devotați episcopi au împărțit prerogative egale pentru cel mai sfânt scaun al Noii Rome, judecând corect că orașul care este cinstit de puterea imperială și de senat și se bucură de privilegii egale cu mai vechea Romă ar trebui să fie ridicat, de asemenea, la nivelul ei în probleme bisericești și să primească al doilea loc după el” (acest canon nu a fost acceptat niciodată în Apus). 
Canonul 36 al Sinodului Trulan (692): 
Înnoind hotărârile celor o sută cincizeci de Părinți adunați în cetatea împărătească de Dumnezeu păzită și ale celor 630 care s-au întrunit la Calcedon, decretăm că scaunul Constantinopolului va avea privilegii egale (presbeia) cu scaunul vechii Rome și va fi cu precădere privit în chestiuni bisericești precum este scaunul acela și va fi al doilea după el. După Constantinopol va fi plasat scaunul de Alexandria, apoi cel al Antiohiei și după aceea scaunul de Ierusalim.

[12] Cf. Ieronim, In Isaia 14, 53; Leon, Sermo 96, 2-3.

[13] Cf. Sinodul al șaptelea Ecumenic (Niceea II, 787): J.D. MANSI, Sacrorum conciliorum nova et amplissima collectio, XII, 208D-209C.

[14] Cf. canoanelor 3 și 5 ale Sinodului din Sardica (343).

[15] Canonul 2 al Sinodului trulan. În mod similar, Sinodul din 861 a primit canoanele din Sardica ce recunosc faptul că episcopul Romei are dreptul de casare în cazuri deja judecate la Constantinopol.

[16] Cf. canoanele 9 și 17 de la Sinodul al patrulea Ecumenic (Calcedon, 451). 


4 comentarii:

  1. Inca un preot ortodox, impreuna cu toti credinciosii pe care ii pastoreste, au intrerupt pomenirea episcopului si resping toate ereziile semnate in Creta.

    http://astradrom-filiala-bihor.blogspot.ro/2016/09/maramuresenii-se-ridica-impotriva.html

    RăspundețiȘtergere
  2. Preotul in cauza este Emanuel Oros, si pana acuma este mai mult cunoscut pentru o seama de probleme care nu ne dau incredere in el. Astfel:

    "Preotul Emanuel Oros a fost convocat joi la Centrul Eparhial al Episcopiei Maramureşului şi Sătmarului, ca urmare a evenimentelor petrecute în luna octombrie când, în urma unui pelerinaj, este cercetat într-un dosar de furt de Sfinte Moaşte din Grecia. Totodată, preotului i se mai impută mai multe nereguli referitoare la armonia vieţii în familie, la săvârşirea unor exorcisme în exces asupra bolnavilor atunci când nu s-ar impune din punct de vedere al rânduielilor bisericeşti şi, mai ales, întemeierea unui aşezământ comunitar mixt fără un statut aprobat şi fără binecuvântarea ierarhului locului, aşezământ unde vieţuiesc, în mod ciudat, mai multe persoane civile (fete şi bărbaţi) şi unde au fost depuse mai multe Sfinte Moaşte şi oseminte." (Sursa: http://www.gazetanord-vest.ro/2016/01/preotul-emanuel-oros-audiat-de-ps-iustin-vezi-ce-sarcini-a-primit/)

    Pe de alta parte, chiar pe site-ul Astradrom sunt semnalate cateva nereguli ale aceluiasi preot:

    "Schitul privat de la Prilog Vii functioneaza clandestin la marginea unei paduri in apropierea manastirii Portarita. Vietuitorii de acolo considera ca parintele lor e plin de harisme si tot ce face e cu binecuvantarea lui Dumnezeu, iar cei care nu le impartasesc parerile sunt rauvoitori si inselati de diavol. Biserica Ortodoxa nu a fost solicitata pentru functionarea acestui lacas care, de altfel, functioneaza fara acordul canonic al Bisericii. Fosti vietuitori care au plecat de acolo spun ca nu ii deranja faptul ca e necanonic, ci felul in care conducatorii acestuia “se jucau” cu mintile lor."

    Sursa: http://astradrom-filiala-bihor.blogspot.fr/2015/12/schitul-privat-al-preotului-emanuel_19.html

    RăspundețiȘtergere
  3. Daca vi se pare canonic si teologic corect ce au facut ierarhii in Creta calcand in piciore Traditia si Scriptura...
    Daca va prefaceti sa considerati "dialog teologic" ce au facut la aceasta intalnire ECUMENISTA, ca nu au renuntat paganii papistasi la ereziile lor (erau eretici daca ar fi fost vreodata crestini, adica ortodocsi)...
    Credeti ca faceti bine?
    Vai de pastorii care-si duc turma spre Iad caci asta se intrevede cand publicati aceste actiuni spurcate si blasfemiatoare ca si cum ar fi conforme cu dogmele Crestine!
    Sa va lumineze Dumnezeu - mai bine inchideti site-ul si plecati in pustie in loc sa huzuriti scaldandu-va in minciuna!

    RăspundețiȘtergere
  4. Nu inteleg de unde reiese ca publicarea unui document sau a unui articol presupune implicit ca am fi de acord cu tot ce se scrie acolo. Daca, spre exemplu, intr-un articol se vorbeste despre avorturi, despre homosexualitate sau cine stie ce fel de lucruri care nu sunt in acord cu invatatura Bisericii, asta inseamna ca cei care l-au publicat sunt de acord cu asa ceva?

    Lucrurile pe care le subliniem in articole in rosu, sau pe fond galben, sunt cele care vrem sa le scoatem in evidenta, dar aceasta nu presupune ca suntem de acord, in mod implicit - exceptie ar fac articolele pe teme duhovnicesti.

    Multumesc pentru dorirea de bine, de a fi luminat de Dumnezeu! Din intunericul patimilot si pacatelor toti avem nevoie a fi scosi. Sa avem gandul cel bun!

    RăspundețiȘtergere