luni, 31 octombrie 2016

Mitropolitul Athanasie de Limassol - Amintiri despre Părintele Dionisie Duhovnicul, românul, omul sfânt, vădit de Dumnezeu prin bună mireasmă


Părintele Dionisie, cu siguranță este una dintre comorile ascunse ale Sfântului Munte, căci Maica Domnului l-a ținut în îmbrățișarea ei atâta vreme, după cum și el a ținut-o în inima lui atâta vreme cât s-a aflat în lumea aceasta.

Vorbind cu noi, însă, s-a întâmplat un lucru paradoxal: dinspre el a început să vină o mireasmă puternică, foarte intensă, nu doar o aromă, ci o mireasmă puternică.

Enciclica Sfântului Sinod al Bisericii Ciprului în legătură cu Sfântul şi Marele Sinod al Bisericii Ortodoxe. "Adresăm rugămintea frăţească către cele patru Biserici surori să ia decizia să semneze textele şi hotărârile Sfântului şi Marelui Sinod"


Basilica: Enciclica Sfântului Sinod al Bisericii Ciprului în legătură cu Sfântul şi Marele Sinod al Bisericii Ortodoxe


Cu ajutorul preabunului Dumnezeu şi Tată, cu împreună-lucrarea Domnului nostru Iisus Hristos, capul Bisericii şi cu luminarea Sfântului Duh, Sfântul şi Marele Sinod, care de mai bine de cinci decenii a fost în pregătire, într-un final a devenit realitate şi constituie un important eveniment istoric şi o experienţă deosebită în viaţa Bisericilor Ortodoxe, precum şi pentru fiecare creştin ortodox în parte.

Pentru că s-au spus şi s-au scris multe despre ceea ce este Sfântul şi Marele Sinod, care   s-a întrunit în Creta, dorim, ca Sfânt Sinod al Bisericii Ciprului, să informăm în mod responsabil pleroma Bisericii noastre autocefale că această caracterizare ca Sfânt şi Mare Sinod, precum s-a hotărât încă de la început, exprimă credinţa că nu este mai prejos cu nimic, în ceea ce priveşte autoritatea şi valoarea, decât vechile Sinoade Ecumenice sau chiar şi locale, care au formulat conţinutul credinţei şi au reglat cele ale administraţiei Bisericilor şi viaţa bisericească a credincioşilor. Această caracterizare a Sinodului nu constituie ο inovaţie. Primul Sinod Ecumenic a fost convocat ca “Sfânt şi Mare Sinod”, iar mai târziu s-a numit Ecumenic. Aşa cum Sinoadele Ecumenice aveau puterea, autoritatea şi luminarea să ia decizii în Duhul Sfânt, aşa şi acum Biserica Ortodoxă are harul Duhului Sfânt şi posibilitatea să decidă despre lucrurile care au de a face cu misiunea ei în lume. De altfel, (Sinodul) avea toate garanţiile eclesiologice şi a întrunit toate criteriile prevăzute de învăţătura Bisericii, de Sfinţii Părinţi şi de tradiţia canonică în ceea ce priveşte importanţa şi valoarea Sinoadelor pentru ca deciziile să fie valabile şi să aibă în vedere totalitatea creştinilor ortodocşi.

duminică, 30 octombrie 2016

Cuvant din Sfantul Munte, de Halloween


Dacă nu-L ai pe Hristos în lăuntrul tău ești un dovleac.


Sursa: Din Traditia ascetica si isihasta a Sfantului Munte, Ed. Evanghelismos, Buc. 2016

IPS Justinian Chira a trecut la cele veșnice, in ziua de 30 octombire 2016. "Voi sta la Poarta Raiului și voi aștepta ca să sosiți toți acolo"

(se va actualiza)

Basilica: IPS Justinian a trecut la cele veșnice


Înaltpreasfințitul Părinte Justinian, Episcopul Maramureșului și Sătmarului, a trecut la cele veșnice astăzi, 30 octombrie 2016. În seara zilei de sâmbătă, 29 octombrie 2016, Înaltpreasfinția Sa a suferit un infarct miocardic și a fost internat la Spitalul Județean de Urgență (SJU) Baia Mare.

sâmbătă, 29 octombrie 2016

Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române, reunit in ședinței de lucru din 29.10.2016 "a luat act de conținutul documentelor aprobate în cadrul lucrărilor Sfântului și Marelui Sinod din Creta". ACTUALIZARE: Noi hotărâri ale Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române


Basilica: Concluziile Sfântului Sinod cu privire la desfășurarea și hotărârile Sfântului și Marelui Sinod al Bisericii Ortodoxe din Creta (16-26 iunie 2016)


În urma discuțiilor purtate în cadrul ședinței de lucru a Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române din ziua de 29.10.2016, ședință prezidată de Preafericitul Părinte Patriarh Daniel, membrii Sfântului Sinod au formulat și exprimat următoarele concluzii cu privire la desfășurarea și hotărârile Sfântului și Marelui Sinod al Bisericii Ortodoxe din Creta (16-26 iunie 2016):

Lespedea pe care a fost aşezat trupul Mântuitorului a fost descoperită în timpul lucrarilor la Sfântul Mormânt. Regele Iordaniei, Abdallah al II-lea va plati costurile pentru restaurarea ediculului


Basilica: Sfântul Mormânt deschis pentru prima dată. Descoperirea lespezii pe care a fost aşezat trupul lui Hristos (Video)


În timpul lucrărilor de restaurare efectuate la Biserica Sfântului Mormânt din Ierusalim, un grup de arheologi a descoperit miercuri, 26 octombrie 2016, lespedea (catafalcul) pe care a fost aşezat trupul Mântuitorului Iisus Hristos după răstignirea Sa, anunţă National Geographic (1)(2).

vineri, 28 octombrie 2016

Parintele Constantin Coman: "Patericul este expresia împlinirii, este confirmarea tuturor cuvintelor Mântuitorului Hristos din Evanghelie. Patericul confirmă faptul esenţial că omul este în măsură să răspundă iubirii lui Dumnezeu cu aceeaşi măsură"


Familia Ortodoxa: „După Scriptură vine Patericul”


Mulţi au impresia că Sfinţii au coborât de undeva din cer, că au fost cumva aleşi de Dumnezeu, un fel de personaje de poveste. Patericul egiptean ne demonstrează însă că sfinţenia nu este decât încununarea unei vieţi de luptă cu propriile neputinţe, cu patimile şi cu diavolii.

Zeci de mii de oameni populaseră pustia de-a lungul secolului al IV-lea, ducând o viaţă cu mult deasupra firii, iar lucrul acesta ne arată că sfinţenia nu e o chestiune ce ţine doar de cei câţiva „aleşi”. Aceşti Părinţi însă, pe lângă o credinţă simplă şi nestrămutată în cuvintele lui Dumnezeu, își asumau o nesfârşită silire a firii. Și, mai mult decât toate, aveau o ascultare desăvârşită faţă de Bătrânii lor, prin care ajungeau să se sfinţească şi să facă minuni, după cum ne promite Mântuitorul în Evanghelia Sa.

 „Fiţi sfinţi!” 1 Petru 1:16 este, aşadar, îndemnul general al apoftegmelor patericale, căci la sfinţenia vieţii suntem chemaţi cu toţii încă din lumea aceastanumai să vrem să răspundem la această chemare a lui Dumnezeu.

joi, 27 octombrie 2016

Cuvântul IPS Teofan de sărbătoarea Sfântului Mare Mucenic Dimitrie: "Nu poate fi creștin cu adevărat decât cel purtător zilnic de cruce, căci, în comoditate și relaxare, omul ajunge la atrofiere duhovnicească"


Troparul 

Glasul 3

Mare apărător te-a aflat întru pri­mej­dii lumea, purtătorule de chi­nuri, pe tine cel ce ai biruit pe păgâni. Deci precum mândria lui Lie ai surpat și la luptă îndrăzneț ai făcut pe Nestor, așa Sfinte Dimitrie, pe Hristos Dumnezeu roagă-L să ne dăruiască no­uă mare milă.
 "Să nu uităm taina muceniciei, căci, Împărăția Cerurilor se ia, cum spune Domnul în Evanghelie, cu multă, foarte multă stăruință"

*

În comoditate și relaxare omul ajunge la atrofiere duhovnicească - IPS Teofan



Am ascultat, acum, la începutul Sfintei și dumnezeieștii Liturghii, rostindu-se câteva cuvinte din dumnezeiasca Scriptură. Acestea au fost rânduite de Biserica, pentru a fi ascultate de cei care participă la cereasca Euharistie în această zi, închinată sfântului Mare Mucenici Dimitrie, Izvorâtorul de Mir, în Mănăstirea Pângărați, și la hramul acestei binecuvântate lavre mănăstirești.

miercuri, 26 octombrie 2016

Războiul împotriva creștinismului - Emisiune la Radio Dobrogea cu Pr. Mircea-Cristian Pricop si Prof. Mihail Chircor

Au ce au cu Hristos toti! De ce? Pentru ca El a oferit lumii ceea ce n-a putut sa aibă niciodata, si nici n-ar fi putut sa aibă daca n-ar fi venit Hristos: un ideal. Hristos a oferit un ideal lumii acesteia, a oferit o perspectiva mai inalta, si aceasta perspectiva irita din toate punctele de vedere. Irita pe comercianti pentru ca crestinul este un om cumpatat; irita pe politicieni, pentru ca crestinul poate sa spuna nu, atunci cand constiinta lui crestina spune nu; irita pe invatatii lumii, pentru ca crestinul are capacitatea sa vina cu argumentele vietii spirituale - argumente cat se poate de serioase; irita pe toata lumea veche din toate punctele de vedere. Irita putregaiul. [...]Si, acest putregai ofera comoditate.
Intelectualii romani si greci, filozofii, considerau credinta crestina morala de sclavi - asta o spunea si Hitler, mai tarziu.
Crestinismul nu este apolitic! Crestinismul face o politica, dar face politica Imparatiei! Noi avem Imparat, noi avem Stapan, care este Hristos! Avem si constitutie, avem si ambasade si consulate, terenuri sacre. Dincolo de pragul bisericii, in interiorul spatiului eclezial, eu nu mai sunt in interiorul unui spatiu omenesc, eu sunt deja in consulatul Imparatiei lui Dumnezeu pe pamantul acesta.
Pentru ca Biserica este trupul Domnului pana la sfarsitul veacurilor, din care facem toti parte, ca si madulare vii ale acestui trup, ceea ce i S-a intamplat Domnului, se intampla si trupului Sau, Biserica. Mai intai de toate, ce I-au facut Domnului? L-au ispitit sa calce legea. Si au zis: "aa..., nu te putem face sa calci lega, nu cazi in plasa noastra, nici o problema! Atunci o incalcam noi, si Te vom ucide! O calcam noi, si tot vei disparea". Si, la stadiul asta suntem acum. In epoci, cu aceste doua pedale s-a mers. Dar, pe langa cele doua pedale ale lor, mai au inca o rezerva, care e asasinatul moral. Nu se multumesc sa te ucida fizic; vor sa se lupte si cu memoria ta buna.

“Vestea cea bună” – Războiul împotriva creștinismului



Prof. Mihail Chircor: Observam ca pe toate canalele media, se ataca din toate unghiurile posibile, uneori cu o perfidie extraordinara, nu direct Biserica - sau foarte putini indraznesc sa atace frontal Biserica-, dar se ataca, se insinueaza vizavi de anumiti oameni din Biserica, vizavi de anumite actiuni ale Bisericii, de anumite lucruri intamplate in Biserica. Dar, pana la urma, daca privim atent toate acestea, este o incercare de a lovi in Biserica. Si, nu este dorinta de a arata o fapta izolata, care s-a petrecut undeva pe langa o Biserica. Deci, pentru mine, nu este nici o indoiala ca acest razboi se poarta cu toate armele si cu toata violenta posibila. [...]

sâmbătă, 22 octombrie 2016

22 octombrie - cinstirea icoanei Maicii Domnului „Andronic” (Monemvasia) - una din cele 3 icoane cunoscute ca fiind pictate de Sf. Evanghelist Luca



Icoana Maicii Domnului „Andronic”(„Andronikovskaia”) este prăznuită pe 1 mai și 22 octombrie.

Icoana Maicii Domnului „Andronic” este o icoană făcătoare de minuni ce a aparținut împăratului bizantin Andronic al III-lea Paleologul. Aceasta icoană era păstrată ca o comoară sfântă în familia împăratului.

Conform tradiției, această sfântă icoană este pictată de Sfântul Evanghelist Luca (una din cele 3 cunoscute n.n.). Potrivit documentelor păstrate, în anul 1347, Andronic a donat icoana Mănăstirii Monemvasia (lângă Morea) din Peloponez, unde a rămas până în secolul al XIX-lea. Datorită asocierii icoanei cu mănăstirea, mai este cunoscută și sub numele de Icoana Maicii Domnului „Monemvasia”.

vineri, 21 octombrie 2016

În preajma Fericitului Filotei Zervakos. Mitropolitul Athanasie de Limassol ne spune cum a primit de la Stareț un engolpion, pe vremea când era încă diacon, cu indemnul de a propovădui pocăința. Cum a fost salvat de la moarte Părintele Filotei, de către Sfântul Dimitrie, din mâinile turcilor

Mitropolitul Athanasie de Limassol împărtășește în cartea sa "Inima deschisă a Bisericii", publicată în 2016, într-o ediție îngrijita de Mănăstirea Întâmpinarea Domnului de la Moscova, imensa comoară a experienței sale spirituale pe care a acumulat-o de-a lungul celor șase decenii ale vieții sale în rugăciunea sa, în întâlnirea cu frații și surorile în Hristos, și mai ales lângă sfinții Bisericii noastre, pe care a avut harul de a-i întâlni.
În textul de mai jos, Mitropolitul Athanasie ne vorbește despre Fericitul Stareț Filotei Zervakos, în traducerea [din rusă în franceză a (n.n.)] a paginilor 24-32 ale cărții menționate mai sus.

Prin harul lui Dumnezeu, în octombrie 1979, în timp ce eram încă student, am putut să-l cercetez pe Gheron Filotei Zervakos, în insula Paros, la Mănăstirea Longovarda. Părintele Filotei, de vrednică pomenire, era stareț acolo de mai mulți ani. Era în ziua praznicului Sfântului Filotei, de la care Gheron și-a primit numele. Și, pentru a evita să fie sărbătorit, Gheron s-a retras la mănăstire. Doar o mână de oameni au venit acolo să-l întâlnească, și am fost printre ei. Era pentru prima dată când l-am văzut. Am auzit multe despre el și am citit multe despre el. 

Eram foarte tânăr și mergeam la el cu capul bolborosind de întrebări. Adaug fără ezitare, că tot ceea ce am auzit despre el s-a dovedit exact. Am avut o ședere la mănăstire relativ lungă și, după această întâlnire, am fost convins de sfințenia și puterea sufletească a acestui Stareț vrednic de pomenire. Am conversat de multe ori. M-am spovedit la el. Când a fost momentul plecării, un eveniment m-a surprins foarte tare. Dar, acum, e ușor de înțeles.

IPS Athanasie cu engolpion și cruce
Starețul persista în căutarea un engolpion pentru mine, această mică răcliță pe care o purtăm pe piept, și care avea imaginea Sfântului Nicon Pocăitul (n.t.fr. : Sfântul Nicon a trăit în secolul al X-lea și și-a dedicat viața sa predicând pocăința). Dar, nu a reușit să-l găsească. I-am spus atunci: "Gheronda, nu-i nimic, dă-mi altceva." Mi-era mila de el, căci cauta și-și răscolea cu adevărat toate lucrurile lui. Dar mi-a răspuns: "Nu! Trebuie să-ți dau acest engolpion!". L-am întrebat apoi: "Este atât de important?". El l-a găsit atuncea, mi l-a dat, și mi-a zis: "Ia-l și propovăduiește mereu pocăința" I-am spus: "Dar, Gheronda, eu nu sunt decât un călugăr la Sfântul Munte, unde atunci să propovăduiesc pocăința?". Și mi-a răspuns simplu: "Îți vei aminti de mine." Și, astăzi, pot spune că a fost un semn care mi-a fost adresat. Cuvinte foarte puternice! Cred că ceea ce mi-a spus venea de la Duhul Sfânt. Și, în plus, au fost și alte lucruri pe care nu le pot povesti aici.

Harul Duhului Sfânt era atât de puternic asupra lui, încât doar întâlnindu-l, doar apropiindu-te de el, era imposibil să nu simți că acest om nu era din această lume, ci un sfânt, desăvârșit. A doua zi, după sosirea noastră, când am slujit Sfânta Liturghie (eram pe atunci tânăr diacon), Părintele Filotei era în altar, și ne slujea ca și cum am fi fost copii mici ai preotului - cu atâta simplitate, smerenie și evlavie! Am fost profund impresionat. Apoi, când am avut ocazia să-l întâlnesc singur, mi-a povestit mai multe episoade din viața sa, care au marcat calea sa duhovnicească. Am să vă povestesc două, de care îmi amintesc în mod deosebit.

miercuri, 19 octombrie 2016

Inaugurarea Centrului spiritual și cultural ortodox rus la Paris


Pe 19 octombrie 2016, la șapte luni după ce a fost pusă cea mai mare cupolă a catedralei ortodoxe rusești, "Sfânta Treime", din Paris,  situată în cel de-al 7-lea arondisment, la doi pași de Turnul Eiffel și de Podul Alexandre III, a avut loc inaugurarea Centrului spiritual și cultural ortodox rus. Acesta, pe lângă catedrală; mai cuprinde o clădire destinată centrului parohial, o alta centrului cultural și una destinată școlii primare bilingve.

Inițial a fost prevazut ca Președintele rus, Vladimir Putin și președintele francez François Hollande să asiste la ceremonia de inaugurare a Centrului, dar președintele rus a amânat venirea sa la Paris pe 11 octombrie, după ce omologul său francez viza să discute cu el "responsabilitatea Moscovei în criza umanitară din Siria", și să îl conștientizeze că "Rusia se angajează pe o cale periculoasă". 

luni, 17 octombrie 2016

Mitropolitul Athanasie de Limassol: "ca oameni, spunem: "E imposibil!" Dar este întotdeauna posibil să se facă lucrarea lui Dumnezeu". Duhul spune că în vremurile din urmă, "tot cel ce va chema numele Domnului se va mântui"


# Mitropolitul Athanasie de Limassol: am devenit episcop și am văzut că războiul pe care diavolul îl duce împotriva episcopului este mult mai puternic pentru că episcopul este la capul Bisericii.

# Ca episcop, am ajuns la conștiința că Dumnezeu conduce Biserica și lumea întreagă.

# Diavolul ridica ziduri întregi, la fiecare pas pe care dorim să-l facem. Apoi vine un moment în care, ca oameni, spunem: "E imposibil!" Dar este întotdeauna posibil să se facă lucrarea lui Dumnezeu. Voia lui Dumnezeu este de așa natură încât toate lucrările dumnezeiești se realizează prin mari dificultăți, prin luptă, pentru a fi clar că Dumnezeu este Cel care le îndeplinește - și nu eforturile oamenilor-, și pentru a da slavă lui Dumnezeu.

# Când ne îngrijorăm și ne chinuim excesiv pentru ceea ce se întâmplă în jurul nostru, îl mâhnim pe Tatăl nostru Ceresc. Este ca și cum i-am spune că noi ne preocupăm mai mult decât El de ceea ce se întâmplă.
# Toate împrejurările sugerează că se merge spre pierderea ta. Și acest lucru se referă la toate circumstanțele vieții noastre: economice, naționale, internaționale. Dar, ce spune Duhul? În vremurile din urmă, "tot cel ce va chema numele Domnului se va mântui" (Fapte 2, 21). Ce ne rămâne de făcut? Să chemăm numele Domnului.

vineri, 14 octombrie 2016

Sărbătoarea Sfintei Cuvioase Parascheva la Iasi, sfânta aducătoare de sfinți. Moaștele Sfântului Neofit din Cipru aduse de IPS Athanasie de Limassol


IPS Athanasie de Limassol: Sfinții, și în special Sfântul Arsenie Capadocianul, sunt răspunsul la singuratatea omului contemporan. "Nu este om mai fericit decât omul sfânt, singur cu Dumnezeu"


Mitropolitul Athanasie de Limassol împărtășește în cartea sa "Inima deschisă a Bisericii", publicată în 2016, într-o ediție îngrijita de Mănăstirea Întâmpinarea Domnului de la Moscova, imensa comoară a experienței sale spirituale pe care a acumulat-o de-a lungul celor șase decenii ale vieții sale în rugăciunea sa, în întâlnirea cu frații și surorile în Hristos, și mai ales lângă sfinții Bisericii noastre, pe care a avut harul de a-i întâlni.
În textul de mai jos, Mitropolitul Athanasie ne vorbește despre Sfântul Arsenie Capadocianul, în traducerea [din rusă în franceză a (n.n.)] paginilor 33-41 ale cărții menționate mai sus.

Ce aș putea să spun despre Sfântul Arsenie Capadocianul, acest mare sfânt al timpurilor noastre cu care n-am putea să ne asemănam, caci n-am primit marele har de care s-a bucurat Sfântul Arsenie?! Gândindu-mă la el, mi-am amintit frumoasele cuvintele ale Sfântul Paisie Aghioritul, din cartea sa, pe care a dedicat-o Sfântului Arsenie. De aceea, am decis să nu vă povestesc din nou viața acestui sfânt născut în Farasa, hirotonit întru diacon de Mitropolitul Paisie și care, revenind la Farasa, a slujit ca preot și învățător și a făcut multe minuni. Toate acestea le știi, le-ați citit; viața Sfântului Arsenie Capadocianul este bine cunoscută. Dar, aș vrea să subliniez un lucru spus despre el de către vrednicul de pomenire Cuviosul Paisie, ucenicul său care l-a urmat în toate. Când el a scris biografie lui, mai ales atunci când a descris minunile Sfântului Arsenie, el a spus că acesta era
 "singur, trecea neobservat, și-L avea pe Dumnezeu ca singur ajutor, și el era măreț dăruindu-se cu totul lui Dumnezeu și chipului Său! Și a fost singur la sfârșitul vieții sale, doar cu Dumnezeu alături de el".

marți, 11 octombrie 2016

Mărturia IPS Athanasie de Limassol despre Sfântul Paisie Aghioritul: "nu minunile au mare însemnătate, ci marea dragoste a Cuviosului pentru Dumnezeu, credința lui profundă și faptul că el a fost un adevărat vlăstar al Bisericii Ortodoxe"

P. Iosif Vatopedinul, P. Nifon Vatopedinul Sf. Paisie și IPS Atanasie de Limassol
Mitropolitul Athanasie de Limassol împărtășește în cartea sa "Inima deschisă a Bisericii", publicată în 2016, într-o ediție îngrijita de Mănăstirea Întâmpinarea Domnului de la Moscova, imensa comoară a experienței sale spirituale pe care a acumulat-o de-a lungul celor șase decenii ale vieții sale în rugăciunea sa, în întâlnirea cu frații și surorile în Hristos, și mai ales lângă sfinții Bisericii noastre, pe care a avut harul de a-i întâlni.
În textul de mai jos, Episcopul Athanasie vorbește despre Sfântul Paisie Aghioritul, în traducerea [din rusă în franceză a (n.n.)] paginilor 72-88 ale cărții menționate mai sus.
Nota ROF: După traducerea din franceză în română a textului, am găsit în cartea "Cuviosul Paisie Aghioritul. Mărturii ale închinătorilor" de Nicolae Zurnazoglu, Ed. Evanghelismos, Buc. 2006, (pag. 42 -53) mărturia IPS-lui Athanasie de Limassol. Așadar, aceasta ne-a dat prilejul să comparam textul tradus din franceză cu cel deja publicat în limba română, notând în paranteze anumite diferențe semnificative.
Sf. Paisie împreuna cu IPS Athanasie de Limassol

Înainte de toate aș vrea să vă spun că, niciodată nu mi-am imaginat că va veni ziua când voi povesti viața Cuviosului Paisie și, având în vedere că el însuși nu și-a povestit niciodată viața în ordine cronologică, este posibil ca datele și explicarea anumitor evenimente să sufere lacune. [Eu însă, din recunoștință pentru Stareț, mărturisesc despre viața sa cuvioasă, despre prezența sa în Biserica noastră și în întreaga Ortodoxie. Iar aceasta mărturie a mea se întemeiază pe faptele pe care le-am văzut la el în timpul șederii mele în Sfântul Munte, precum și pe cele pe care mi le-au povestit oamenii vrednici de credință - în plus în ediția rom.]. Și, este cu atât mai dificil cu cât Cuviosul a fost un adevărat om sfânt, și nu vom reuși să reliefăm ce înseamnă aceasta, noi înțelegând foarte puțin. Ne rugăm ca Dumnezeu să ne ajute să redam evenimentele așa cum le-am văzut, pentru ca cei care ne aud să le poată aprecia la rândul lor, în măsura înțelegerii lor.

duminică, 9 octombrie 2016

Crâmpeie de lumină din viața lui Gheron Iosif Isihastul povestite de Mitropolitul Athanasie de Limassol


Mitropolitul Athanasie de Limassol împărtășește în cartea sa "Inima deschisă a Bisericii", publicată în 2016, într-o ediție îngrijita de Mănăstirea Întâmpinarea Domnului de  la Moscova, imensa comoară a experienței sale spirituale pe care a acumulat-o de-a lungul celor șase decenii ale vieții sale în rugăciunea sa, în întâlnirea cu frații și surorile în Hristos, și mai ales lângă sfinții Bisericii noastre, pe care a avut harul de a-i întâlni. În textul de mai jos, Episcopul Athanasie vorbește despre Gheron Iosif Isihastul, în traducerea paginilor 17-23 ale cărții menționate mai sus.
Gheron Iosif Isihastul este un om sfânt, care a jucat un rol important în aceste timpuri moderne. Prezența sa în Sfântul Munte, unde a trăit, este o comoară de neprețuit pentru Biserică. Gheron Iosif Isihastul a fost Starețul Starețului meu, Iosif Vatopedinul. El este "Bătrânul nostru spiritual", așa cum se spune în limbajul monahal.

Acest mare sfânt, care a trăit în Athos, s-a născut în insula Paros la începutul secolului trecut. Când Gheron Iosif a fost copilaș, la ceasul rugăciunii, mama lui, care era o femeie sfântă (mai târziu, ea a primit, de asemenea, tunderea monahală) a văzut în slavă un înger. Îngerul a apărut în cameră, s-a apropiat de copil și a început să-l dezvelească, pentru a-l lua cu el. Mama l-a întrebat: "Ce faci? Vrei să-mi iei copilul?". Îngerul i-a răspuns:" Da, iau copilul cu mine. Este o poruncă de sus". Apoi i-a dat o medalie de aur și a plecat cu copilul. Aceasta a fost o premoniție a viitoarei căi urmate de Bătrân.

Când viitorul Gheron a crescut, s-a mutat la Atena. El a lucrat acolo și a practicat boxul, căci fizic era foarte puternic. Aproximativ pe la douăzeci de ani, după ce a citit viețile sfinților, el a decis să se dedice lui Dumnezeu. Auzind vorbindu-se de Sfântul Munte, el a hotărât să meargă acolo. Totodată, înainte de a crea condițiile pentru a pune în aplicare planul său, și a găsi o cale de a ajunge acolo, el a început să ducă o viață ascetică, să postească aspru și să participe la privegheri, slujbe și liturghii în noapte, care erau obișnuite în acel moment în Atena. A ajuns până să se așeze în vârful unui copac, după imaginea stâlpnicilor; le-a citit viața și, în zelul lui de adolescent, el era convins că trebuie să-i imite. În cele din urmă el a întâlni un călugăr din Sfântul Munte și a mers cu el în Athos.

Gheron Arsenie Spileotis și Gheron Iosif
Încă de la sosirea sa în Sfântul Munte, s-a dus în pustie, unde a devenit ucenic la un Părinte foarte simplu și mult râvnitor. Atunci, viitorul Gheron Iosif s-a împrietenit cu Părintele Arsenie, un om bun, care era nativ din Pont.

Călugări tineri fiind, nu aveau un loc fix de viețuire și călătoreau în Athos, rămânând acolo unde ajungeau, de obicei în mănăstiri lângă vârful Muntelui Athos, în apropiere de Marea Lavră. S-au dus din peșteră în peșteră, din biserică în biserică, practicând asceza și rugăciunea neîntreruptă. Se hrăneau cu aproximativ 80 de grame de posmag, și beau apă. Nimic mai mult. Pe drum, Părintele Iosif ii interzicea Părintelui Arsenie să discute pentru a practica rugăciunea fără încetare. Gheron Iosif ducea o luptă ce depășea puterea omenească. Timp de opt ani, a avut experiența atacurilor înfiorătoare ale demonilor, trăind martiriul ziua și noaptea. A îndurat lupta duhovnicească cu durere și lacrimi, cu postul aspru și nopți de priveghere în rugăciune. Pe parcursul celor opt ani de astfel de lupte înfricoșătoare, n-a dormit nici o dată în pat; rămânea așezat pe o bancă și ațipea rugându-se. După opt ani, lupta a luat sfârșit și pacea a împărățit în inima lui.

vineri, 7 octombrie 2016

Despre "ADN-ul" neamului romanesc. Vrășmașul știe care este, dar oare noi îl știm?


Hristos a înviat!

Hristos a înviat din morți cu moartea pe moarte călcând și celor din morminte viață dăruindu-le.

Iubiți frați, ne aflam sub icoana Maicii Domnului de la Mănăstirea Putna, unde de o jumătate de mileniu Maica Domnului, la candela nestinsă de la mormântul Sfântului nostru Ștefan cel Mare, priveghează asupra destinului poporului roman. Maica Domnului este și ocrotitoarea acestei Piețe nemuritoare în istoria poporului roman de acum încolo.

 Iubiți frați, vreau să vă spun în acest ceas de miez de noapte, când toată Tradiția noastră creștină sărbătorește Miezonoptica și se roagă în genunchi, să vă spun un mare adevăr, al popoarelor lumii și al științei: că popoarele care nu se mai pot ruga dispar din istorie, iar poporul roman pentru că se poate ruga există și va exista până la sfârșitul veacurilor în istoria omenirii.

miercuri, 5 octombrie 2016

Schiarhimandritul Ioachim Parr a fost caterisit. Părintele ne invață să nu preferi nimic iubirii lui Hristos


Printr-o decizie din 22 septembrie 2016, Episcopul Ioan de Naro-Fominsk, administrator al parohiilor patriarhale din SUA (Patriarhia Moscovei), l-a caterisit pe Arhimandritul Ioachim Parr, potrivit paginii de Facebook  "Mercy House Abuse".

Arhimandritului Ioachim Parr, egumenul Mănăstirii Cuvioasei Maria Egipteanca din New York, a Schitului "Chipul Nefăcut de mână omenească al Mântuitorului" ( din Treadwell Abbey) și a misiunii "Casa Milei" din Manhattan, fondată în 1993 pentru cei săraci și nevoiași, i-a fost, de asemenea, interzis să poarte crucea pectorală și i s-a cerut să predea Sfântul Antimis și Sfântul și Marele Mir utilizate la slujbele de la "Casa Milei".

marți, 4 octombrie 2016

Cine este Mitropolitul Athanasie de Limassol?


Textul de mai jos este traducerea introducerii remarcabile (paginile 4-14), scrise de Athanasios Zontakis, a cărții "Inima deschisă a Bisericii", publicată în 2016, în limba rusă, de Mănăstirea Întâmpinarea Domnului (Сретенский монастырь) de la Moscova.
Mitropolitul Athanasie este unul dintre cei mai populari predicatori din Biserica Ortodoxă contemporană greacă. El a cunoscut multi Cuvioși și Sfinți Părinti care l-au hrănit din tradiția lor spirituală.
Fără a aduce atingere obligațiilor datorate rangului său de Arhiepiscop, Mitropolitul Athanasie încă mai continuă astăzi să spovedească și să ofere îndrumare duhovnicească. De mulți ani, el discută cu familiaritate cu turma sa, ceea ce îi conferă un mare succes, în special în rândul tinerilor.
În Grecia și în alte părți, discuțiile cu Mitropolitul Athanasie sunt în mod regulat înregistrate. Cartea de față este prima colecție de interviuri ale Mitropolitului Athanasie care este publicată cu binecuvântarea lui. Anumite interviuri au fost transcrise după înregistrări și altele provin din jurnalul Mitropoliei de Limassol, "Paraklisis".

Dramatic a fost caracterul istoriei Bisericii Ortodoxe cipriote în secolul XX. Perioada de dominație engleză a fost urmată de cea a ocupației de către turci din nordul insulei, și anii de după război s-au distins printr-o profundă criză teologică, spirituală și pastorală. Apoi a venit epoca ateismului, care a culminat în anii '60 -'70. Biserica a luptat în van împotriva materialismului, folosind cărți apologetice scolastice, fondând școli de duminică bazate pe modelul protestant, concentrându-și învățăturile sale pe fundamentele morale ale vieții. Toate aceste eforturi n-au condus la nimic. Bisericile se goleau, iar copiii care se abăteau de la Ortodoxie au devenit legiuni. Ierarhia Bisericii a adoptat un caracter laic, lăsând lucrurile spirituale în favoarea problemelor sociale. Numărul preoților a scăzut drastic; tinerii considerând Ortodoxia ca o simplă ideologie, refuzau hirotoniile. În astfel de circumstanțe, pentru ciprioții obișnuiți, botezul, căsătoria, înmormântarea, zilele onomastice, totul, se reducea la simple ritualuri.

"Iar unde s-a înmulţit păcatul, a prisosit harul" (Romani 5, 20). În mijlocul unui ocean de indiferență și al cultului consumului, s-au găsit oameni capabili să observe sub vălul aparențelor adevărata frumusețe a Ortodoxiei. Și Mitropolitul Athanasie (Nikolaou) a fost unul dintre cei care au reușit să scoată corabia Bisericii din furtună și să o facă să recapete o navigare dreapta. (...)

luni, 3 octombrie 2016

Despre Spovedanie cu Parintele Macarie Simonopetritul. "La origini, Părinţii Bisericii vedeau întreaga lucrare a Bisericii ca o singură taină – cea a mântuirii în Hristos prin Duhul Sfânt".



Preacuvioase părinte Macarie! Pornind de la Tradiţia Bisericii, pe care o cunoașteți foarte bine şi de la propria experiență, aş vrea să ne împărtășiți câteva gânduri despre unele aspecte practice legate de Taina Spovedaniei.

Întâi de toate aş vrea să ne spuneți ce este Spovedania şi dacă este obligatoriu ca ea să fie făcută înainte de fiecare împărtășire?

Înainte de a vorbi despre Taina Spovedaniei şi legătura ei cu Taina Euharistiei, trebuie să spunem că Însăşi Biserica este o taină. Sistemul celor 7 Taine este străin Ortodoxiei şi a fost împrumutat fără discernământ din teologia latină. La origini, Părinţii Bisericii vedeau întreaga lucrare a Bisericii ca o singură taină – cea a mântuirii în Hristos prin Duhul Sfânt. „Sacramentele”[Tainele n.n.] sunt doar nişte căi care ne fac părtaşi la Taina lui Hristos. Iniţierea în această Taină unică se face prin Botez şi Mirungere, iar culmea acestei comuniuni cu Hristos o avem în Euharistie.

duminică, 2 octombrie 2016

Vizita Papei Francisc în Georgia. Discursurile liderului catolic şi a Patriarhului Georgiei. Papa Francisc lansează un porumbel. "Prozelitismul este un mare păcat împotriva ecumenismului". Biserica Georgiei nu a trimis delegaţi la slujba catolică invocând motive doctrinare


 Basilica: Patriarhul Catolicos Ilia al Georgiei s-a întâlnit cu papa Francisc, la Palatul Patriarhal din Tbilisi (Video)


Vineri după-amiază, papa Francisc s-a întâlnit cu Preafericitul Părinte Ilia al II-lea, Patriarhul Catolicos al întregii Georgii, la Palatul Patriarhal din Tbilisi, transmite CTV.
 
Papa Francisc a început astăzi, 30 septembrie 2016, vizita sa de trei zile în Caucaz.

În jurul orei locale 15.00, papa Francisc a ajuns pe Aeroportul Internaţional din Tbilisi, unde a fost întâmpinat de Preşedintele Republicii Georgia şi de Patriarhul Georgiei.

După ceremonia de primire de la aeroport, papa Francisc a fost primit de Președintele Georgiei, Excelența Sa Giorgi Margvelashvili, la palatul prezidențial din Tbilisi.

În continuare, Patriarhul Ilia al Georgiei l-a primit, la palatul patriarhal din capitala Georgiei, pe papa Francisc. În cadrul întâlnirii, au fost transmise mesaje de pace. De asemenea, au fost evidenţiate aspecte din istoria creştinismului georgian şi au fost apreciate bunele relaţii între Biserica Ortodoxă Georgiană şi Biserica Romano-catolică. Cei prezenţi au audiat mai multe imne religioase compuse de Patriarhul Ilia.

Sâmbătă seara, papa Francisc va merge la Mtskheta, unul dintre cele mai vechi oraşe georgiene, care se află în apropierea capitalei, pentru a vizita Catedrala Svetitskhoveli, care datează din secolul al XI-lea. Acolo va fi întâmpinat de Patriarhul Ilia al II-lea.

Papa Francisc va petrece două zile în Georgia, iar duminică, 2 octombrie, va vizita Azerbaidjanul.

Aceasta este a doua vizită a unui papă în Georgia. Papa Ioan Paul al II-lea a vizitat Tbilisi în noiembrie 1999, când s-a întâlnit cu Patriarhul Ilia al II-lea.

În urmaunor contestări cu privire la vizita papei în Georgia, Patriarhia Georgiei a emis un comunicat miercuri, 28 septembrie 2016, în care spune că 
Sanctitatea Sa Papa Francisc I va vizita Georgia la invitaţia Preşedintelui Georgiei şi a Patriarhului-Catolicos al întregii Georgii. Patriarhia Georgiei va primi oaspetele cu respect şi speră ca această vizită să contribuie la apropierea relaţiilor multilaterale şi promovarea păcii în regiune”.