miercuri, 22 martie 2017

Pr. Mircea-Cristian Pricop: Dreptatea lui Dumnezeu este deopotriva mila si discernamant, si este o aspiratie fireasca a omului in cautarea mantuirii sale

[Vai vouă, cărturarilor şi fariseilor făţarnici! Că daţi zeciuială din izmă, din mărar şi din chimen, dar aţi lăsat părţile mai grele ale Legii: judecata, mila şi credinţa; pe acestea trebuia să le faceţi şi pe acelea să nu le lăsaţi. (Matei 23, 23); vai vouă, fariseilor! Că daţi zeciuială din izmă şi din untariţă şi din toate legumele şi lăsaţi la o parte dreptatea şi iubirea de Dumnezeu; pe acestea se cuvenea să le faceţi şi pe acelea să nu le lăsaţi.(Luca, 11, 42)]
Dreptatea lui Dumnezeu este deopotriva mila, discernamant si justitie. Deopotriva! La om a inceput specializarea...

 *

Emisiunea “Vestea cea bună” – 21 mar. 2017

Dreptatea lui Dumnezeu și dreptatea omului

Realizatori: Pr. Mircea-Cristian Pricop şi Prof. Mihail Chircor




Cateva spicuiri din inregistrare:


Pr. Mircea-Cristian Pricop: La inceput dreptatea Domnului si dreptatea omului erau unul si acelasi lucru, de aceea trebuie sa ne gandim foarte serios de ce s-au despartit ele si cand. Pai, atunci cand dreptatea omului n-a mai fost in corelatie cu dreptatea Domnului, atunci ea a fost subordonata intereselor individuale, intereselor materiale de regula, si fiind subordonata acestora n-a mai vazut obiectivul in sine, a vazut cumva prin prisma unei site, a unei zguri puse pe ochiul menit sa fie drept, al sufletului nostru.

Ma gandesc acuma la un dialog pe care Domnul L-a avut cu fariseii, inaintea sfintelor Parimiri, un dialog care va fi citit noua la una din Deniile din Saptamana Patimilor Domnului: [Vai vouă, cărturarilor şi fariseilor făţarnici! Că daţi zeciuială din izmă, din mărar şi din chimen, dar aţi lăsat părţile mai grele ale Legii: judecata, mila şi credinţa; pe acestea trebuia să le faceţi şi pe acelea să nu le lăsaţi. (Matei 23, 23); vai vouă, fariseilor! Că daţi zeciuială din izmă şi din untariţă şi din toate legumele şi lăsaţi la o parte dreptatea şi iubirea de Dumnezeu; pe acestea se cuvenea să le faceţi şi pe acelea să nu le lăsaţi.(Luca, 11, 42)] In acest dialog, Domnul spune: farisei fatarnici, cum stiti sa dati impozite din marar si din untarita si din bobul de piper s.a.m.d. dar cele mai importante parti ale legii le-ati lasat deoparte. Si acestea sunt mila, judecata si dreptatea. Prin judecata intelegand discernamantul. Domnul Insusi nu spune dreptatea, nu spune mila, nu spune judecata; le spune pe toate trei corelate. De ce? Pentru ca numai in legatura ele pot sa se apropie cumva, prin imitatie de dreptatea lui Dumnezeu. Dreptatea lui Dumnezeu este deopotriva mila, discernamant si justitie. Deopotriva! La om a inceput specializarea: ori esti prea milostiv, ori esti prea justitiar, ori esti prea rational...

Prof. Mihail Chircor:  Niciodata nu esti prea milostiv.  

Pr. Mircea-Cristian Pricop: Si, atuncea, accentuand laturi de genul acesta risti sa pierzi din vedere ansamblul. 

Prof. Mihail Chircor: Cuvantul Domnului trebuie luat in intregul sau, adica daca scoatem la un moment dat cateva cuvinte dintr-o parte si din alta, si ne raportam la ele, suntem in eroare.

Pr. Mircea-Cristian Pricop: Dreptatea lui Dumnezeu este o aspiratie fireasca a omului in cautarea mantuirii sale, a omului aflat pe cale. Fara aceasta aspiratie pentru dreptatea lui Dumnezeu, omul isi pierde sensul pe pamant. Deci e o obligatie pentru a ne mentine in forma potrivita, pentru a ne mentine in valea prin care trebuie sa curgem fara sa dam pe de-alaturi. Avem obligatia de a cauta dreptatea lui Dumnezeu. Unde gasim lucrul acesta? La Evanghelia dupa Matei, cap. 6, unde Domnul nostru Iisus Hristos spune: "Căutaţi mai întâi - adica cu precadere, prioritar - împărăţia lui Dumnezeu şi dreptatea Lui şi toate acestea se vor adăuga vouă". Adica este una din conditiile fericirii omului, una din conditiile fundamentale ale implinirii noastre, adica a desavarsirii noastre, a plinului. Nu poti sa fi plin de toate bunatatile pamantului, ceresti si materiale, fara sa cauti mai intai Imparatia lui Dumnezeu si dreptata lui Dumnezeu, adica sa iti corelezi propria ta dreptate, cat e ea acolo, carpa lepadata, aceea, cu haina cea buna, a dreptatii Divine, care inseamna mila, judecata - discernamant, adica - si justitie - corectitudine in relatia cu semenii si in relatia cu natura, mai ales in relatia cu tine insuti si cu Dumnezeu.

Spunea si un mare jurist roman ulpian principiile dreptului sunt acestea: sa traiesti cinstit, sa nu ranesti pe nimeni si sa dai fiecaruia ceea ce i se cuvine. Aceste principii sunt invatate de toti oamenii dreptatii pamantesti. Prin urmare, chiar si mergand pe linia aceasta, a filozofului si juristului ulpian, tot ai gasi cate ceva de facut. Toate acestea se regasesc si in invataturile crestine, mult mai evoluat...

Prof. Mihail Chircor: Ei, acuma noi stim ca exista dreptata lui Dumnezeu. Noua ni se pare ca mai exista si dreptatea noastra si dreptatea vecinului... Dar, cum trebuie sa ne golim de noi insine, noi nu trebuie sa pomenim despre dreptatea noastra. Aceasta expresie, aceasta notiune de dreptatea omului ar trebui abandonata si sa ne lasam numai si numai in dreptatea Domnului. 

Pr. Mircea-Cristian Pricop: E adevarat ceea ce spuneti dumneavoastra, cu specificatia ca nu trebuie sa te arunci cumva intr-un neant, in ceva ce nu stii. Sa ne aducem aminte ca in cele noua Fericiri date de Domnul nostru Iisus Hristos lumii, ca si constitutie a vietii crestine, spune asa: "Fericiţi cei ce flămânzesc şi însetează de dreptate, că aceia se vor sătura", se vor umple de ea pana la urma. Caut-o si o vei obtine, dar setea dupa dreptate trebuie sa fie o constanta a existentei noastre. Trebuie sa ai o sete nestavilita de dreptate, si aceasta sete e satisfacuta progresiv: cand ti-e sete trebuie sa bei. Iei o cana cu apa, mai stai trei ore, mai iei o cana cu apa si tot asa. Asta e setea, ea nu se opreste niciodata, pana la moarte ai nevoie de apa. La fel si dreptatea este considerata ca apa. 

Prof. Mihail Chircor: Mai este, din intalnirea Domnului cu Samarineanca...

Pr. Mircea-Cristian Pricop: Sigur, cine va bea din apa cea vie, nu va inseta niciodata. In cazul nostru termenul insetat si infometat de dreptate, inseamna nesfarsita aspiratie spre implinirea in mine si prin mine in lume, a dreptatii dumnezeiesti.   

Prof. Mihail Chircor: Ei, acuma noi ar trebui in primul rand sa cunoastem dreptatea lui Dumnezeu si sa ne supunem ei fara cartire.

Pr. Mircea-Cristian Pricop: O cunoastem adapandu-ne din ea constant, ca ai posibilitatea sa bei din apa cea vie sau dintr-o mocirla, o apa amestecata cu noroi, ca atata te duce pe tine capacitatea sa bei...

Dreptatea lui Dumnezeu se reveleaza omului in mai multe feluri. In primul rand in forma scrisa o avem in Sfanta Scriptura. In Sfanta Scriptura este absolut tot ceea ce este necesar ca baza de pornire pentru o viata dreapta inaintea lui Dumnezeu. Citind Sfanta Scriptura, studiind temeinic cartile Sfintei Scripturi si insusindu-ti temeinic, prin practica, invataturile potrivite, avansezi. 



Sa ne aducem aminte din Pilda Samarineanului milostiv cum il ia samarineanul acela, care de fapt este Domnul nostru Iisus Hristos, Mantuitorul, salvatorul omului cazut, care de fapt suntem noi toti, il duce la casa de oaspeti, il depune in grija Bisericii - ca asta este casa de oaspeti-, pe omul ranit de talhari, ranit de diavoli, il da in grija Bisericii si, la plecare, ii spune gazdei, preotilor, clerului; Domnul Hristos le spune:
Iata doi dinari, adica iata Sfanta Scriptura si iata Sfanta Traditie, pe acestea foloseste-le cu judiciositate in scopul vindecarii omului acestuia. Daca ceea ce ti-am dat Eu nu iti va ajunge si va trebui sa cheltui ceva de la tine in plus - aici este frumusetea lucrului, ca Dumnezeu te invita sa participi si tu - cand ma voi intoarce Eu iti voi da inapoi
Iata dreptatea lui Dumnezeu! Vedeti ce logica are Domnul?! Vedeti cat de frumos abordeaza relatia Sa cu clerul, cu Biserica, cu toate?!
Iata: ti-am dat Sfanta Scriptura, iata: ti-am dat Sfanta Traditie, Eu nu ti-am adus bolnavul in starea asta in care l-am gasit, Eu i-am dat Trupul si Sangele Meu, Eu i-am dat Sfantul Maslu - untdelemnul si vinul asta inseamna -, l-am tamaduit, l-am luat si l-am adus, si ti l-am oferit tie spre a avea grija de el mai departe. Cand ma voi intoarce, daca vei mai cheltui in plus ceva - daca vei avea o contributie suplimentara, individuala fata de ce ti-am oferit Eu...
Vedeti cat de frumos si smerit abordeaza Dumnezeu lucrurile?! Ca putea sa zica: ia de-aicea maximul si tu nu mai ai cu ce sa contribui. Sanatate la neamuri! sau Fa ce-ti spun, ca esti platit! Nu! Ci, contribuie si tu! Iti lasa libertatea sa te manifesti spre bine! Nu-ti lasa libertatea de a te manifesta in sens libertin, ci in sensul de asumare a operei mantuitoare, a operei de sfintire a lumii aceteia.

Prof. Mihail Chircor: Bine, la momentul acesta nu mai stiu cine isi asuma, ce isi mai asuma. Educatia pe care o dam noi tinerilor astazi nu abordeaza si aceste aspecte de asumare, de responsabilitate. Si, pana la urma, lucrurile astea cred ca trebuie rezolvate in familie, in familia crestina, in Biserica. Ca scoala, societatea, din ce observ eu, are mai mult tendinta de a distruge decat de a cladi sufletele, adica vrea sa-l modeleze intr-un sens pe care eu il consider destructiv. Si, aicea nu avem alta solutei decat interventia familiei si a Bisericii, care trebuie sa spuna: asta este lucrul drept si asta este lucrul stramb. Chiar daca la scoala tie ti se spune altceva. "La scoala" - acuma eu nu atac dascalii, nu e vorba de dascali, dar eu atac sistemul pentru ca ma uit si vad o degradare continua.

Pr. Mircea-Cristian Pricop: Nu pare curios, interesant... faptul ca tocmai stalpii unei societati sanatoase sunt zdruncinati din temelie acuma, sunt bombardati?! Asta este constatarea mea, ca pilonii unei societati sanatoase, cum ar fi: Biserica, scoala, familia si spitalul, armata...

Vedeti continuarea discutiei: min 20.19.

       

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu