tag:blogger.com,1999:blog-20651646665426084802024-03-19T04:27:20.528+01:00Român Ortodox în FranțaROFhttp://www.blogger.com/profile/06190121913449788651noreply@blogger.comBlogger1626125tag:blogger.com,1999:blog-2065164666542608480.post-52573274199298876682024-03-12T18:23:00.006+01:002024-03-12T20:30:06.284+01:00Părintele Ilarion Dan și Mihai Vladu despre Părintele Arsenie Papacioc în conferința "De la moarte la viață" (Iași, 1 februarie 2024)<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEj5900tTeGGlvyw6P1HxGoN70M7l5k3Tx9kDAG7nW-YXuT2VaCXCe1Mquxq_yIy50utNnS6-vo5nzwe2qop51449T6chhaiwzTjpBXbCS96noBCnlEZGqDEJEtbQd1iyicPJjS7HFRivM6ZvjbcbmhMbrFeBXtDQyKZKxL0tTNkAMNeclP-73Fn9-uAf5Y/s900/FB_IMG_1609335525669.jpg" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" data-original-height="900" data-original-width="600" height="640" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEj5900tTeGGlvyw6P1HxGoN70M7l5k3Tx9kDAG7nW-YXuT2VaCXCe1Mquxq_yIy50utNnS6-vo5nzwe2qop51449T6chhaiwzTjpBXbCS96noBCnlEZGqDEJEtbQd1iyicPJjS7HFRivM6ZvjbcbmhMbrFeBXtDQyKZKxL0tTNkAMNeclP-73Fn9-uAf5Y/w426-h640/FB_IMG_1609335525669.jpg" width="426" /></a></div><div><br /><div style="text-align: justify;"><blockquote>Văzând doctorul că încă nu l-a batjocorit până la capăt, îi spune așa: "<i>ia zi, Părințele, ți-e frică de moarte?</i>" Bun, și Părintele îi spune așa - s-a cam supărat, vă dați seama- : "<i>auzi doctore, ține mâna pe bisturiu, că o să mă opereze Hristos, nu tu</i>".<b><span style="color: #cc0000;"> <span style="background-color: #fff2cc;">În clipa în care doctorul a tăiat în spatele Părintelui, toată sala de operație s-a umplut de miros de mir.</span></span></b><span style="background-color: #fff2cc;"> <b>De a doua zi doctorul respectiv, când mergea în vizită la Părinte, cobora în genunchi și mergea de la ușă până la pat în genunchi. Asta este teologia Părintelui Arsenie!</b></span></blockquote><h3><div style="text-align: center;"> <span style="color: #990000;"> Conferința "<i>De la moarte la viață</i>" </span></div><div style="text-align: center;"><span style="color: #990000;">Iași, 1 februarie 2024</span></div></h3></div><p style="text-align: center;">
<iframe allow="accelerometer; autoplay; clipboard-write; encrypted-media; gyroscope; picture-in-picture; web-share" allowfullscreen="" frameborder="0" height="360" src="https://www.youtube.com/embed/QTxiaHfNmys?si=2wAnmnB3hVSC3Tzw" title="YouTube video player" width="640"></iframe></p>
<h3 style="text-align: center;"><span style="color: #660000;">Părintele Ilarion Dan de la Crucea:</span></h3><div style="text-align: justify;"><br /></div><div style="text-align: justify;">
Subiectul principal [în această conferință] este
<b><span style="color: #990000;">Părintele Arsenie Papacioc</span></b>, ca personalitate duhovnicească - despre care ați auzit, despre care
cunoașteți anumite aspecte, sigur că da. Există foarte multe filmulețe,
interviuri cu Părintele, care sunt accesibile pe Youtube - iată că tehnologia
asta, care de multe ori ne ridică foarte multe probleme, are și ne aduce și
beneficii. [...]
</div>
<div style="text-align: justify;">
Voi încerca să vorbesc liber și, după cum voi găsi de cuviință,
<b>să vă transmit ceva frumos despre un om frumos</b>,
<b>despre un titan al neamului nostru - </b>deși era micuț de
statură. Și încerc să vă trezesc un pic interesul pentru această personalitate
uriașă, care a fost Părintele Arsenie.
</div><span><a name='more'></a></span><div style="text-align: justify;"><br /></div>
<div style="text-align: justify;">
<b>Cumva, să vorbim despre parcursul de la moarte la viață în cuvintele
Părintelui Arsenie</b>, care mi-a fost duhovnic aproximativ 20 de ani. L-am cunoscut în chip
minunat prin intermediul altui mare duhovnic al nostru, Părintele Sofian
Boghiu, de la mănăstirea Antim din București. Și, la vremea aceea, la
începutul anilor 90 am trăit cei mai tumultuoși ani, pe care i-ați trăit și
dumneavoastră, bineînțeles, cu toate provocările și cu toate speranțele care
s-au născut atunci în inimile noastre.
<b>Fiecare nădăjduim, ca neam sau individual, să avem o viață mai frumoasă,
mai împlinită</b>. Și, sigur că da, realitatea zilei de astăzi ne arată dacă așteptările
noastre s-au împlinit sau nu. Acuma, fiecare apreciază în felul lui, unii spun
că da, alții că nu, unii că suntem încă nelămuriți, dacă este bine sau nu
este atât de bine. Cert este că la acel început al anilor '90, printr-un
concurs de împrejurări am ajuns în București să lucrez acolo, să desfășor
activitatea jumatate de an. Și
<b><span style="background-color: #fff2cc;">atunci și eu, ca foarte mulți dintre români, am redescoperit faptul că,
după acea perioadă a ideologiei comuniste, noi mai avem ca trăsătură a
ethosului nostru credința</span>.</b>
Și am redescoperit Biserica, Ortodoxia. Si au fost atunci, nu știu dacă
vă aduceți aminte,
<b>au fost niște momente de grație pentru poporul nostru</b>. <span style="background-color: #fff2cc;"><b>Îmi aduc aminte că primele zile după Revoluție, dupa acel decembrie
însângerat, în primele zile din ianuarie și în primele luni,</b> </span><b><span style="background-color: #fff2cc;">am simțit atâta eliberare de bucurie, și atâta bunătate în oameni, cum nu
întâlnisem până atunci</span>.</b> </div><div style="text-align: justify;">Eu în ultima parte a anului '89 mă bătea gândul foarte mult să emigrez.
Ajunsesem așa, la un fel de preaplin, și simțeam că nu mai rezist în acea
presiune.
<b>Mă duceam în străinătate nu neapărat din punct de vedere material, ci
din cauza presiunii acleia ideologice, a apăsării aceleia.</b>
Griul acela al vieții cotidiene, mă făcea să mă gândesc foarte mult să plec
din țară, să-mi părăsesc țara. Și au venit acele zile în chip neașteptat.
Poate că așteptam atunci în adâncul inimii noastre. Vedeam ce se întâmplă în
jurul nostru în celelalte țări din blocul comunist, cum cade regimul comunist.
Acuma mai ne dăm seama că n-a fost chiar întâmplător. Pentru că, așa cum a
spus cândva președintele Theodor Roosevelt al Americii, "<span style="background-color: #fff2cc;"><b><i>în politică nimic nu e întâmplător</i></b>"</span>,
<b>și dacă ceva pare întâmplător, așa a fost făcut să pară, să fie, să pară
întâmplător. Acuma lucrurile nu sunt întâmplătoare</b>. Acuma am ajuns mai înțelepți, și am înțeles mai multe.
</div>
<div style="text-align: justify;">
<b><div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjg0vmeFcUBWm3Fl6EH6OQPWuluvZBaAd_8xh3KxbtvGz3a6S4eqdSUn2xa0srm7gZ9yRRgFT9Jsl8l1IHk_cACI3rUjFxVj9h1uKPcBP6rjt-FNi86rVh6DyHjf0JY7NdLYVKMpCRtZyGsuWDliFdusz5JvWQlWcQMLyZ1NkP1TV_7qJY2z5hNdqSIdIE/s570/Painea.jpg" style="clear: left; float: left; margin-bottom: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" data-original-height="570" data-original-width="398" height="400" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjg0vmeFcUBWm3Fl6EH6OQPWuluvZBaAd_8xh3KxbtvGz3a6S4eqdSUn2xa0srm7gZ9yRRgFT9Jsl8l1IHk_cACI3rUjFxVj9h1uKPcBP6rjt-FNi86rVh6DyHjf0JY7NdLYVKMpCRtZyGsuWDliFdusz5JvWQlWcQMLyZ1NkP1TV_7qJY2z5hNdqSIdIE/w279-h400/Painea.jpg" width="279" /></a>
</div>
La vremea aceea eram plin de entuziasm și de nădejde. Si îmi aduc aminte cum
la Televiziunea Română curgeau una după alta colindele, pentru că era
Crăciunul, și redescopeream frumusețea colindelor și frumusețea noastră
interioară, pentru că devenisem cumva triști și urâți și pe interior.</b>
<b>Așa ne făcuse regimul acela</b>. Îmi aduc aminte și acum fețele oamenilor.
Toată lumea era foarte cenușie. Nu știu dacă va aduceți aminte, și
îmbrăcămintea era cenușie, și fețele noastre erau cenușii. <b>Și niciodată n-am mai văzut acea erupție de nădejde, de bucurie și de
solidaritate ca după Revoluție</b>. Cred că a durat câteva zile, poate o săptămână, poate două,
<b>după care a intervenit tulburarea, care a continuat după aceea și în plan
politic, și în plan social</b>.
<b><span style="background-color: #fff2cc;">Dar peste toate acestea a fost această descoperire a faptului că noi
suntem creștini, poporul nostru este creștin, și că regimul ateu n-a
reușit să stingă din noi această căutare a unei experiențe adânci și
profunde, în care au crescut străbunicii noștri, străbunii noștri, bunicii
noștri,</span></b><b style="background-color: #fff2cc;"> și, iată, din care am moștenit și noi ceva</b>. Și astfel și eu am descoperit la momentul acela această
nouă dimensiune a realității și a vieții.
<b>Și, prin intermediul Părintelui Sofian, care a fost părintele meu duhovnic,
l-am cunoscut și pe Părintele Arsenie</b>.
</div>
<div style="text-align: justify;"><br /></div>
<div style="text-align: justify;">
Vedeți, eu ajungeam destul de des la Mănăstirea Techirghiol. Vara, în timpul
studenției, eram ghid, și mergeam cu grupul de turiști străini pe acolo - era
un punct turistic și atâta tot. Vizitam mănăstirea fără să știu că acolo
viețuiește un duhovnic, un mare Părinte. Nu aveam acces la această cunoaștere,
deși intram în curtea lui. Și, nu știu dacă ați fost la Mănăstirea
Techirghiol,
<b>acolo, în mijlocul curții ansamblului mănăstiresc, este chilia
Părintelui</b>. Este o clădire extrem de mică, o căsuță, așa, o căsuță din povești pentru
păpuși, nu pentru oameni. Și mă întrebam adesea care este utilitatea acelei
construcții. Nu vedeam nici un fel de utilitate, nu îmi dădeam seama că acolo
poate să trăiască cineva. Nu m-am gândit niciodată.
</div>
<div style="text-align: justify;">
<b>Și în timpul Paștelui, în 1991, trimis de Părintele Sofian, am ajuns la
Părintele Arsenie.</b>
Și acolo am bătut la ușă și am descoperit la ce folosi acea clădire,
că acolo locuia cineva. <b style="background-color: #fff2cc;"><span style="color: #cc0000;">Și întâlnirea mea cu Părintele Arsenie a fost.... o taină absolut
firească!</span></b> Am intrat acolo fără să cunosc prea multe despre ce înseamnă
duhovnicie, despre ce înseamnă Biserică, ce înseamnă Spovedanie, ce înseamnă
Taine ale Bisericii, și așa mai departe. Nu conștientizăm decât foarte, foarte
puțin.
<b>Am intrat plin de nădejde și de nevoie, ca împins de o dorință de a
descoperi lucruri mai adânci, pe care nu le știam până atunci</b>. Eu din firea mea sunt destul de curios. Curiozitatea poate fi și un păcat,
să știți, dar în anumite situații e benefică. Și când am intrat i-am spus cine
sunt. Fiind în Postul Paștelui, era o aglomerație! Era extrem de
aglomerat și spuneam: la mari duhovnici sunt cozi interminabile. Și m-am dus
acolo într-o dimineața, și am stat cam jumătate de oră. Încă nu aveam deprins
acest dar al răbdării, și probabil că nici acuma nu îl am. Am fost în
viața mea foarte nerăbdător, și asta și pentru că pe foarte mulți ne
caracterizează această patimă a nerăbdării. Răbdarea este cea mai mare virtute
creștină. Și am stat acolo jumătate de oră, nu îmi dau seama cât am stat.
Mi-am dat seama că nu o să ajung acolo nici până seara, și am renunțat, și am
plecat. Dar, n-am renunțat cu totul, și după câteva zile am zis : trebuie să
ajungi la Părintele Arsenie - pentru că așa primisem ascultare de la Părintele
Sofian. Si a doua oară m-am dus și am și așteptat - acuma, însă, o să stau
aicea cât e nevoie! Și, dintr-o dată, așa, aproape în chip magic, în chip
fermecat, am ajuns foarte repede, nu am stat foarte mult. Cred că mai mult de
o oră n-am stat.
<b style="background-color: #fff2cc;"><span style="color: #cc0000;">M-a primit înăuntru, i-am spus cine. Și din acel moment m-am simțit
înfiat.</span>
<span style="color: #cc0000;">Știți, când te duci la cineva și te primește și ca și cum ai fi copilul
lui...</span>
<span style="color: #cc0000;">Nu știu cât se vede acest sentiment când ești cu cineva și te cuprinde cu
ființa lui.</span>
<span style="color: #cc0000;">În momentul acela tu ești a lui, și el este al tău. Atât de simplu!</span></b>
</div>
<div style="text-align: justify;">
Și mi-a zis, după ce m-a ascultat : "<i>să mai vii pe la mine</i>". I-am zis:
"<i>Părinte, eu aș mai veni, dar știți, eu sunt un om ocupat, am familie, și nu
știu dacă pot să vin să stau aici la coadă, atâta timp"</i>. Si mi-a zis: "<i>nu-i nevoie să stai la coadă. Doar în spui, și vei intra cumva mult mai
repede</i>". Asta a fost privilegiul meu ani de zile, de care mult mi-a fost rușine, și
la un moment dat i-am spus : "<i>Părinte, mi-e rușine să intru așa peste oameni. Sunt doamne în vârstă, sunt
copii..</i>" Și mi-a zis : "<i>nu, nu! <b>Asta este privilegiul duhovnicului!</b></i><b>" - adică eu pot să introduc peste rând pe cine cred eu de cuviință</b>.
N-aveam nici un fel de merit, era pur și simplu dorința Părintelui de a mă
primi oricând. Si am profitat mulți ani de acest privilegiu, și am introdus
peste rând mulți oameni, și de multe ori ne-am dus cu grupuri de oameni care
voiau să stea de vorbă cu Părintele,
<b style="background-color: #fff2cc;">și am petrecut seri minunate acolo, seri duhovnicești în care ne-am hrănit
din harul lui, din inima lui, din mintea lui, și am învățat extrem de multe
lucruri</b>.
</div>
<div style="text-align: justify;"><br /></div>
<div style="text-align: justify;">
Și acum să încerc să vă spun câteva lucruri pe care le-am învățat de la
Părintele Arsenie, sau care mi le-a transmis, ca să zic așa.
</div>
<br />
<div style="text-align: justify;">
În primul rând, la câțiva ani după ce ne-am cunoscut, m-a întrebat: "<i><b>tu ai o Biblie acasă?</b></i>", "<i>N-am Părinte.</i>", "<i>Am să-ți dau eu una</i>".
<span style="background-color: #fff2cc;"><b>Și mi-a scris o dedicație pe prima pagină a Scripturii, și mi-a zis
așa:</b>
"<b><i><span style="color: #990000;">Aici este blestemul, aici este binecuvântarea. Aici este moartea, aici
este viața</span></i></b>"</span>. Părintele într-un chip atât de sintetic mi-a transmis acest mesaj pe care-l
transmite Sfânta Scriptură, Sfânta Evanghelie.
<b><span style="background-color: #fff2cc;">Deci o perspectivă nebănuită, pe care n-am epuizat-o și nu cred că voi
epuiza vreodată, pentru că Dumnezeu este infinit, și cunoașterea este
infinită, și dragostea este infinită</span>.</b>
</div>
<div style="text-align: justify;">
Și peste toate acestea, vorbeam cu Mihai, dacă ar trebui să vorbim despre
<b>o teologie pe care ne-a transmis-o Părintele Arsenie, o învățătură adâncă,
o teologie a dragostei, despre o antropologia hristică</b>
- adică, practic,
<b>cum a fost Dumnezeu, Hristos ca om, și cum ar trebui să fim noi ca
Hristos</b>. Iar
<b style="background-color: #fff2cc;">Părintele Arsenie cred că este unul dintre cei care pe mine m-a făcut să
înțeleg cum a fost Hristos, și cum este Hristos.</b>
Nu știu dacă percepeți din filmulețele pe care le vedeți pe Youtube, pentru
mine a fost bărbatul desăvârșit.
<b><span style="color: #cc0000;"><span style="background-color: #fff2cc;">Era un bărbat desăvârșit, era un bărbat care întrunea toate calitățile
unui bărbat adevărat, ale unui om adevărat. Un om, un bărbat, care îl
iubea pe Dumnezeu în chip desăvârșit și își iubea semenii în chip
desăvârșit. Și peste toate, acestea avea o iubire, pe care eu o admir și
acuma, pentru Maica Domnului.</span></span></b>
</div>
<div style="text-align: justify;"><br /></div><div style="text-align: justify;"><div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEimiiyq4cIWPZuDtAMtXeBrS0fXgXaY_DC9IZC-zGG1P_a7BEd0J0E4K20ion2k4synAoQvElACDMl0PPGVjBZzgyrVisu9IcNQHEk-J6y4ne0Yy8_mkwYZMseu8Q7rqQit-_3ohp7h3b79sKxEihSDY00u89J0VSvS-0Dm12EBXGVlGSDrljqYmPJ8HcU/s1549/20240312_172554.jpg" style="clear: right; float: right; margin-bottom: 1em; margin-left: 1em;"><img border="0" data-original-height="1185" data-original-width="1549" height="306" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEimiiyq4cIWPZuDtAMtXeBrS0fXgXaY_DC9IZC-zGG1P_a7BEd0J0E4K20ion2k4synAoQvElACDMl0PPGVjBZzgyrVisu9IcNQHEk-J6y4ne0Yy8_mkwYZMseu8Q7rqQit-_3ohp7h3b79sKxEihSDY00u89J0VSvS-0Dm12EBXGVlGSDrljqYmPJ8HcU/w400-h306/20240312_172554.jpg" width="400" /></a></div><b style="background-color: #fff2cc;">Știți, Părintele Arsenie n-a cunoscut femeia trupește, dar
<span style="color: #cc0000;">eu n-am cunoscut un om, un bărbat care să cunoască femeia atât de profund
ca P<b style="color: black;"><span style="color: #cc0000;">ă</span></b>rintele Arsenie</span></b><b style="background-color: #fff2cc;"><span style="color: #cc0000;">. Pentru că el, iubind-o pe Maica Domnului, a cunoscut femeia într-un alt
plan, într-un plan duhovnicesc, și avea un mare respect pentru
femeie</span>.</b>
Îmi aduc aminte, îmi povestea că la un moment dat a fost în Muntele Athos, și
într-o întâlnire cu mai mulți duhovnici, unul dintre cei prezenți i-a pus o
întrebare: "<i>Sfinția voastră spovediți femei?</i>" - el fiind călugăr. Și a
zis: "<i>da, spovedesc femei</i>". Și l-a lăsat un pic contrariat. Și
Părintele când l-a văzut contrariat cumva, i-a zis: "<i>da', pe Sfinția ta cine te-a născut? O femeie te-a născut</i>". Cum, adică?! Și vă spun,
<b><span style="background-color: #fff2cc;">mie mi-a vorbit Părintele Arsenie, despre femeie cum nu mi-a vorbit
nimeni niciodată. Aceasta arată o înțelegere cu totul deosebită și
superioară a omului, și a manifestării dragostei față de oricine, fie
bărbat, fie femeie</span>.</b></div>
<div style="text-align: justify;"><br /></div>
<div style="text-align: justify;">
Majoritatea dintre dumneavoastră citiți cărți duhovnicești din Sfinți, Părinți
Filocalici, șamd. Și am citit și eu destul la viața mea, nu cât aș fi dorit -
lectura este cea mai mare pasiune a mea - și, din păcate, acum nu mai pot să
citesc, deși mi-ar place foarte mult să citesc.<b> <span style="background-color: #fff2cc;"><span style="color: #cc0000;">Dar, oricât ai citi, sunt lucruri pe care nu le poți prelua din
cărți</span></span></b><span style="color: #cc0000;"><span style="background-color: #fff2cc;">. </span><b><span style="background-color: #fff2cc;">Nu poți cunoaște anumite lucruri decât întâlnind un om în fața ta, și
care să-ți transmită prin trăirea lui ceva.</span></b><b style="background-color: #fff2cc;">
Nu neapărat prin cuvintele lui, ci prin felul lui de a fi, prin felul în
care te privește, prin felul în care te primește,
</b></span><b style="background-color: #fff2cc;"><span style="color: #cc0000;">șamd. Ori,</span>
<span style="color: #cc0000;">acestea nu pot fi luate din cărți, astea pot fi luate direct de la o
inimă la alta</span>.</b><b> Inimile noastre comunică - unele dintre ele-, să știți. </b>De aia, de
foarte multe ori, știți că noi tresărim când ne întâlnim cu cineva și, în mod
așa, de neînțeles,
<b>stabilim o relație cu celălalt, o relație de inimă.</b> În relație
rațională, nu-i neapărat acolo o intenție.
<b><span style="background-color: #fff2cc; color: #cc0000;">Este o recunoaștere reciprocă a inimilor într-un duh.</span></b>
<b><span style="color: #cc0000;">Si cu Părintele asta se întâmpla, avea acea capacitate de a-i cuprinde cu
inima lui pe oameni.</span></b>
</div>
<br />
<div style="text-align: justify;">
În momentul când i-am mărturisit că vreau să intru în mănăstirea sa după mulți
ani de zile, când și eu am trecut în viața mea prin multe etape (La un
moment dat mi-am dat seama că, cumva, eram lămurit cu foarte multe lucruri, și
îmi doream să merg mai departe, și nu știam cum, și mi-am dat seama că vreau
să intru în monahism, tot inspirat de personalitatea lui, bineînțeles - că
trebuie să ai un model, nu te poți apuca de așa ceva fără să ai un model -) și
când i-am mărturisit că vreau să intru în monahism, s-a bucurat foarte mult.
Mai multă lume m-a întrebat: "<i>dar Părintele v-a spus, v-a recomandat asta?</i>", "<i>Nu, niciodată nu făcea așa ceva</i>".
</div>
<div style="text-align: justify;"><br /></div><div style="text-align: justify;">
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjpyKM_o-ex9EScN3crK8ylXYhgOLTuhd_gJHz6n56jFxR__2QcLhbaYvVeH6JhmjcGQbfkguw9G44vNWiaNzAAzEXwXkaLmp_-zzKDJj9YsqNLvOXgaSZbW9AhMLbB3P1YKAfBt8go6QvUOSsUIn6ec5nuevb-Bqtsx1t_dOdnO_Weya_24Kn0aA9hxHA/s800/parinteleduhovnicalmanastiriisfc-1460040846.jpg" style="clear: left; float: left; margin-bottom: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" data-original-height="533" data-original-width="800" height="266" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjpyKM_o-ex9EScN3crK8ylXYhgOLTuhd_gJHz6n56jFxR__2QcLhbaYvVeH6JhmjcGQbfkguw9G44vNWiaNzAAzEXwXkaLmp_-zzKDJj9YsqNLvOXgaSZbW9AhMLbB3P1YKAfBt8go6QvUOSsUIn6ec5nuevb-Bqtsx1t_dOdnO_Weya_24Kn0aA9hxHA/w400-h266/parinteleduhovnicalmanastiriisfc-1460040846.jpg" width="400" /></a></div>Acum fac o mică divagație. Când mi-am depus dosarul pentru închinoviere,
trebuia să am recomandare de la duhovnic, și m-am dus la Părintele Arsenie
să-i cer recomandare, să fiu în chinovia lui. Si Părintele a zâmbit, a râs, a
zis :<b>
"<i>cum poate cineva să facă o recomandare pentru asta, să intre cineva în
mănăstire? Nu poate nimeni să facă așa ceva!</i>". E o chestie strict particulară, strict individuală, și o decizie pe care
o poate lua decât omul într-o asumare personală</b>.
<b style="background-color: #fff2cc;">Și, în momentul când m-am hotărât, și a venit momentul să plec la
mănăstire, m-a luat de umeri și s-a uitat așa la mine, și mi-a zis:</b><span style="background-color: #fff2cc;"> "</span><b><i style="background-color: #fff2cc;"><span style="color: #990000;">Atâta : smerenia, frate Ionele, smerenia!</span></i><span style="background-color: #fff2cc;">"</span></b><b style="background-color: #fff2cc;">
- trasându-mi practic orizontul pe care trebuie să-l întrevăd și către care
trebuie să mă îndrept, acest rezultat al smereniei fără de care nimic nu
este, fără de care nu te poți apropia de Hristos</b><span style="background-color: #fff2cc;"><b>.</b> Pentru că, așa cum spunea el în chip minunat: "<b><i><span style="color: #990000;">Hristos, când te ia la Sine te face mare ca El, iar când vine la tine
se face mic ca tine</span></i></b>".</span>
Cuvinte minunate, cuvinte care arată o realitate atât de profundă, spusă atât
de succint încât te surprinde, că lucruri atât de mari pot fi spuse așa, în
câteva cuvinte.
<b>Această realitate hristică, această micșorare a lui Hristos în fața omului
-</b> că ăsta este paradoxul, să știți,
<span style="color: #cc0000;"><span style="background-color: #fff2cc;"><b>Dumnezeu se face mic în fața omului, tocmai pentru a ne cuceri</b>.
<b>Răul, diavolul sparge ușa camerei noastre interioare dacă poate, dă cu
piciorul, dă în coastă și intră peste tine. Nu a</b></span><b style="background-color: #fff2cc;">ș</b><b><span style="background-color: #fff2cc;">a face Hristos, El stă smerit la ușa inimii noastre, așteptând să-I
deschidem.</span></b></span><b><span style="background-color: #fff2cc;"><span style="color: #cc0000;">
Și poate că asta este marea dramă a omenirii, a omului modern, care nu
înțelege această proximitate a lui Hristos, Care este lângă tine și
așteaptă doar să-ți deschizi ușa inimii pentru a-L primi</span>.</span> </b>
</div>
<div style="text-align: justify;"><br /></div>
<div style="text-align: justify;">
Ne întâlneam cu Părintele Arsenie și el ne provoca tot timpul. Spunea: "<i><b>haideți, pune-ți-mi întrebări, dar întrebări de credință. Puneți
întrebări serioase</b>,<b>
care să ne ducă către niște înțelesuri profunde, niște descoperiri
profunde</b></i>". Noi, copilași... Și întotdeauna avea răspuns pentru toate. Era de o
inteligență nativă.
</div>
<div style="text-align: justify;">
Nu știu dacă știți, el a avut un parcurs în viața civilă. A fost la un moment
dat în armată, și cei de acolo, superiorii, au vrut să-l oprească acolo pentru
că era extrem de perspicace. Și chiar
<b>avea o teorie întreagă despre lupta duhovnicească pe care o expunea într-un
limbaj militar.</b>
Spunea așa : "<i><b><span style="color: #990000;">atunci când te lupți cu inamicul, trebuie să apreciezi distanța de foc,
trebuie să te gândești ce armament are în dotare</span></b></i> - adică, efectiv,
<b>el transpunea în limbajul acesta al artei militare, lupta cu diavolul
- <i><span style="color: #990000;">să te gândești dacă ai capacitatea necesară, dacă ai muniția necesară,
dacă este timpul, dacă este momentul să deschizi un front de luptă sau
să-ți vezi de treaba ta, să fii cuminte, să aștepți</span>"</i></b>.
</div>
<div style="text-align: justify;"><br /></div>
<div style="text-align: justify;">
La un moment dat, știți că
<b><span style="color: #0b5394;">a fost și în politică</span></b>. Acum se spune despre el, sau, mă rog, să pară că a fost treaba de mișcarea
legionară... Sigur că da, la un moment dat, că tot fiind foarte tânăr, foarte
mulți tineri în acea perioadă au fost prinși cumva de acest curent politic,
care a fost foarte viu în Europa de atunci, nu numai în România, adică toată
Europa era vizată de acest curent politic. Era o mișcare în sânul națiunilor
europene. Și România n-a scăpat nici ea de acest curent.
<b>Numai că el a fost extrem de realist, a înțeles foarte bine, și dacă a
făcut ceva, s-a implicat cumva într-o curățenie sufletească totală.</b>
</div>
<div style="text-align: justify;"><br /></div>
<div style="text-align: justify;">
La un moment dat a fost
<b><span style="color: #0b5394;">primar la Zărnești</span></b> și acolo a
reușit să-i uimească pe toți cu
<b>corectitudinea lui și cu modul în care s-a implicat în gospodărirea
problemelor orașului</b>.
</div>
<div style="text-align: justify;">
<b><div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<br />
</div>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgsuHk6RgArzDa9CL0Cw_VlDbw6n18rjKvxsqM1CVudHW9A0Z8dAtVgmPEpxBTCSyphy5pK4HA2xyvwfWGyTwfNkvKI9gfhaqWG1fYDtEPoOfnYPj-osZs6wUR3TZmW5ugovR6t1EH6oTWo6-CxmcyHrlPOAdVflk3bAIGCG7exFAPP8gvW06ClfAy02rI/s846/4ba1022728ae7ca344fd2e450ad70869.jpg" style="clear: right; float: right; margin-bottom: 1em; margin-left: 1em;"><img border="0" data-original-height="846" data-original-width="564" height="400" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgsuHk6RgArzDa9CL0Cw_VlDbw6n18rjKvxsqM1CVudHW9A0Z8dAtVgmPEpxBTCSyphy5pK4HA2xyvwfWGyTwfNkvKI9gfhaqWG1fYDtEPoOfnYPj-osZs6wUR3TZmW5ugovR6t1EH6oTWo6-CxmcyHrlPOAdVflk3bAIGCG7exFAPP8gvW06ClfAy02rI/w266-h400/4ba1022728ae7ca344fd2e450ad70869.jpg" width="266" /></a>
</div>
<span style="color: #0b5394;">A fost și un artist</span></b>, nu știu dacă știți,
<b>Părintele știa să sculpteze, între altele scria și poezii, era un foarte
fin cunoscător de literatură și poezie</b>.<b>
Într-un cuvânt, ar fi putut să facă orice. Numai că la un moment dat,
povestea că mergând cu mașina pe o șosea, iarna, printr-o pădure de brazi</b> <b>încărcați de zăpadă</b>, <b>a avut un gând, și a zis</b>: "<b><i><span style="color: #990000;">dacă aici este atât de frumos, oare în rai, cum o fi?</span></i></b>"
<b>Și având această dorință de a se dărui lui Dumnezeu, de a cunoaște încă de
pe aici frumusețea lumii de Dincolo, a Împărăției Dumnezeu, s-a hotărât și a
intrat în monahism.</b>
</div>
<div style="text-align: justify;"><br /></div>
<div style="text-align: justify;">
Acum, <b><span style="color: #0b5394;">intrând în monahism</span></b>, a avut o perioadă simplă, dar cu multe încercări
<b>la mănăstirea Cozia</b>. La un moment dat a trebuit să plece din mănăstire,
pentru că acolo a avut o mică neînțelegere. În perioada în care fusese acolo
se schimba regimul, venea regimul comunist în România, și, cum era pus în
situația de a preda la școală copiilor lecții de ideologie marxistă, și n-ar
fi trebuit să facă acest lucru, atunci a plecat, și a ajuns într-un final în
zona Moldovei, la <b>mănăstirea Slatina</b>, care la vremea aceea era un fel
de academie monahală. Părintele Arsenie era stareț, monah de mare valoare și
de adâncă trăire. Și tot acolo a fost arestat și părintele Iustinian, un
apropiat al Părintelui Arsenie, care a stat mulți ani la schitul Prodromul, în
Muntele Athos.
</div>
<div style="text-align: justify;"><br /></div>
<div style="text-align: justify;">
Mi-a povestit
<b><span style="color: #0b5394;">cum s-a întâmplat în acea noapte în care a fost arestat Părintele
Arsenie</span>.</b>
Ieșeau de la Vecernie, într-o noapte de toamnă târzie. Ploua foarte tare
afară. Părintele, fiind de rând, slujea ca preot. Toți monahii erau strânși în
naosul bisericii.
<b>Când s-a terminat slujba și s-a deschis ușa, care era între naos și
pronaos, în pronaos îi aștepta o armată de militari cu automatele și cu
felinarele în mân</b>ă.
<b>Era o imagine de coșmar.
<span style="background-color: #fff2cc;">Veneau de la lumina sfântului altar și a lumânărilor, la lumina
felinarelor și a puștilor automate</span></b><span style="background-color: #fff2cc;">.
<b>Era acest contrast dintre dintre două spații: unul spiritual și unul
lumesc, politic.</b></span>
Și de acolo a fost arestat, și, după cum știți, a stat mulți ani în
închisoare, având și acolo trăiri absolut deosebite. Și, apropo de acest timp,
și de acest mod de a trăi profund lucrurile, îmi mărturisea, în convorbirile
pe care le aveam cu el, faptul că era bucuros.
<b>La vârsta senectuții era bucuros că a trecut prin închisoare. Și eu nu
înțelegeam acest cuvânt, și încercam să înțeleg și nu reușeam. Și el
mărturisea :</b>
"<b><i><span style="color: #990000;">am trăit acel timp cu bucurie pentru că știam de ce suntem acolo, știam
că suntem pentru Hristos</span></i></b>".
</div>
<div style="text-align: justify;"><br /></div>
<div style="text-align: justify;">
Și acum să ne întoarcem un pic la acest cuvânt de la
<b><span style="color: #0b5394;">ce înseamnă să treci de la moarte la viață</span></b>.<b>
Știți, problema morții este una care ne frământă pe toți, și este o problemă
pentru care nu există, și nu găsim soluții decât în Biserică, decât în
Hristos</b>.
<b>Vedeți, cultura lumii în care trăim este o cultură materială care ne ține
legați de cele materiale, de viața de aici, de viața omului în societate, în
plan social, în plan economic sau cultural. </b>Noi nu vorbim de o cultură la modul în care se include și cultura Biserici,
pentru că, de fapt, originea culturii este Biserica.
<b style="background-color: #fff2cc;">Cultura modernă s-a detașat de planul spiritual, de planul divinității,
pentru că noi trăim într-o lume care e adânc influențată de gândirea omului
care e rupt de Biserică</b>. După cum bine știți, acum aproape o mie de ani Europa cumva s-a rupt în
două. Odată cu marea schismă de la 1054, Occidentul s-a rupt de Biserica
Răsăriteană și a urmat un traseu în care s-a autonomizat de Biserica
Răsăritului - nu intrăm în dispute eclesiologică sau teologică, vorbim doar în
plan pur istoric. Si
<b>Occidentul a intrat într-un proces de secularizare, pentru că
<span style="background-color: #fff2cc;">mintea omului care se desprinde de Hristos este doar rațiunea care nu mai
are repere decât în ea însăși. Iar omul fără repere, fără Dumnezeu,
Sfântul Nicolae Velimirovici spune că nu mai este om, de fapt. Adică
<span style="color: #cc0000;">omul care rupe această relație cu Creatorul său </span></span></b><span style="color: #cc0000;"><b><span style="background-color: #fff2cc;">ș</span></b><b><span style="background-color: #fff2cc;">i își pierde noblețea, își pierde legătura cu viața</span>.</b></span>
</div>
<div style="text-align: justify;"><br /></div>
<div style="text-align: justify;">
Știți că este un cuvânt la Sfinții Părintiți, care spune cam așa: "<b><i>să te vezi pe tine mai prejos decât un vierme</i></b>". Și, cu mulți ani în urmă, încercam să pătrund cumva acest cuvânt, și nu
reușeam decât în chip superficial, nu înțelegeam cum trebuie să te vezi pe
tine. Ziceam că asta înseamnă să te smerești pe tine, să nu te vezi
important, dar îmi scăpa esența cuvântului.
<b>Și m-am dus la Părinte, și i-am zis că "<i>nu înțeleg cuvântul ăsta, pentru că totuși omul e om, e o ființă
înzestrată cu rațiune</i></b><i>. </i><b><i>Cum să mă compar eu cu un vierme?</i>"</b> Și mi-a zis:
</div>
<div style="text-align: justify;"></div>
<blockquote>
<div style="text-align: justify;">
<i>"<span style="color: #990000;">Este foarte simplu dragul meu. Viermele, la nivelul lui de existență,
ce face? Mișcă. De ce mișcă? Ca să mănânce, să se hrănească. De ce se
hrănește? Ca să trăiască. Deci,
<b>la nivelul lui de ființare împlinește sută la sută cuvântul Dumnezeu,
rațiunea pe care a pus-o Dumnezeu în el.</b>
Nu se abate nici un procent, nici o zecime de procent.
<b>Deci viermele împlinește exact ceea ce a pus Dumnezeu în el.</b> </span></i>
</div>
<div style="text-align: justify;">
<i><span style="color: #990000;"><b>Omul, la nivelul lui de existență, care este ființă rațională, asta
trebuie să facă, să se miște și el. Către cine? Către sursa vieții.
Care este sursa vieții? Dumnezeu</b>! Atunci tu, dacă nu te miști permanent către Dumnezeu, către sursa
vieții, de ce te miști?<b>
Care este rostul mișcării tale zilnice, dacă tu nu te apropii de
Viață?</b>
Sau, poate crezi că ai viața prin tine însuți, prin eforturile tale,
prin activitatea ta, prin faptul că te trezești dimineața, că te miști,
că ai o activitate profesională sau altfel de activitate. Poate ești un
simplu grădinar și pui în grădină semințe, și acolo cresc legume, și te
hrănești cu ele, și crezi că trăiești cu asta. Așa te înșeli amarnic,
pentru că tot ceea ce crește nu crește de la tine. Semințele nu sunt de
la tine, apa nu este de la tine, nici măcar ce efort depui tu nu este la
tine, pentru că dacă noi ne trezim dimineața și ne mișcăm e un dar de la
Dumnezeu.
<b>Nu faptul că ne-am odihnit, nu faptul că am mâncat seara, sau ziua
precedentă ne face să avem viață în noi înșine</b>.
<b>Știți cum se întâmplă: poți să fii oricât de bine hrănit și odihnit,
s-ar putea să fie ultima ta zi de viață.</b>
<b>Nu avem nicio garanție că noi mâine vom trăi.</b> Sigur, avem o
nădejde, ar fi normal și firesc să trăim și mâine, dar nu e obligatoriu.
Și atunci,<b>
ce înseamnă să te întorci de la moarte la viață? Înseamnă să miști!
Pentru că moartea înseamnă nemișcare, încremenire.</b></span>"</i>
</div>
</blockquote>
[40.28-56 min.]<br /><br />
<div style="text-align: justify;"><span style="background-color: #fff2cc;"><b>
Părintele Arsenie asta ne-a dăruit</b>:
<b>ne-a ținut treaz aceast model al omului iubitor de aproapele</b>.</span>
</div>
<div style="text-align: justify;"><br /></div>
<div style="text-align: justify;">
Îmi aduc aminte că <b>era foarte bolnav în ultimii ani de viață.</b> Și
maicile de la Techirghiol nu știau cum să zăvorască ușile, pentru că era
copleșit. Si mie îmi era frică să mă duc la el să-l vizitez, pentru că îmi
dădeam seama cât de mult îl oboseam - sau nu neapărat eu, ci prezența noastră.
Dar<span style="background-color: #fff2cc;">
<b>la Părintele era o bucurie că ne duceam.</b>
<b>Și peste toate această grijă a maicilor, el încă primea oameni, și ieșea
afară și binecuvânta, și spunea un mic cuvânt, și îi umplea de bucurie pe
oameni. Nu se putea opri, pur și simplu, să se dăruiască!</b>
<b>S-a dăruit până la sfârșit, până la ultima suflare, până în ultima zi,
efectiv.</b></span>
</div>
<div style="text-align: justify;"><br /></div>
<div style="text-align: justify;">
Era bolnav, era neputincios, și cu toate acestea
<b><span style="background-color: #fff2cc;">ultimii ani de viață i-a petrecut din dragoste pentru oameni</span>.</b>
La un moment dat, cu câțiva ani înainte de a pleca la Domnul a avut așa, un
moment foarte, foarte dificil, și era pe punctul de a pleca.
<b>Și atunci, după aceea, ne-a mărturisit că s-a rugat la Dumnezeu să-l mai
lase, că nu era pregătit. Nu putea să ne lase, pur și simplu, nu putea să se
despartă de noi. Atât de mult ne iubea.</b>
</div>
<div style="text-align: justify;"><br /></div>
<div style="text-align: justify;">
Și a plecat, a trebuit să plece, pentru că Domnul Dumnezeu îl iubise atât de
mult și până la urmă era și o neputință, <b>avea 97 de ani</b>, trecuse prin
atâtea.
<b>A fost și o minune de la Dumnezeu că a supraviețuit atâta timp.</b>
</div>
<div style="text-align: justify;"><br /></div>
<div style="text-align: justify;">
Și de la Dumnezeu a fost, și mă consider extrem de privilegiat că am putut să
cunosc astfel de oameni. Am mai cunoscut, tot așa, un mare părinte al nostru,
pe <b>Părintele Petroniu,</b> care nu a fost așa de accesibil, pentru că el
trăia în Muntele Athos.
<b>Ei au fost foarte buni prieteni și au fost foarte apropiați.</b>
<b>Și, tot așa, era un om de o smerenie cum numai rar am mai întâlnit.</b> Un
om atât de smerit, și atât de profund!
<b>Eu îi consider că sunt sfinții, la modul cât se poate de obiectiv și de
absolut</b>. Și probabil că la un moment dat Biserica îi va canoniza pentru că n-are cum
să nu-i canonizeze. Și nu numai că s-au sfințit pe ei, dar au dăruit
din sfințenia lor și celor care au venit în contact cu ei.
</div><div style="text-align: justify;"><br /></div><div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEi5DiIpFhzD5CFuD7cfQ0YI3axmFG5qfZHj6yEPUu2c3pN9Ue3i1f51u3wSnQDhk3o2rE-63YDwRwyn1v3wHfdcWlvoW4HwzoxhD6WQkNOR74f6jzcnRsIDdX5VD0dXlCTtRkDyNhTHccU-rRiyuO17KQLd7uxGYIsW0k6S9bfhaZHepW7qeOY8Xf7mZO0/s1303/DSC_0553.jpg" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" data-original-height="869" data-original-width="1303" height="426" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEi5DiIpFhzD5CFuD7cfQ0YI3axmFG5qfZHj6yEPUu2c3pN9Ue3i1f51u3wSnQDhk3o2rE-63YDwRwyn1v3wHfdcWlvoW4HwzoxhD6WQkNOR74f6jzcnRsIDdX5VD0dXlCTtRkDyNhTHccU-rRiyuO17KQLd7uxGYIsW0k6S9bfhaZHepW7qeOY8Xf7mZO0/w640-h426/DSC_0553.jpg" width="640" /></a></div><div style="text-align: justify;"><br /></div>
<h3 style="text-align: center;">
<span style="color: #660000;">Mihai Vladu, teolog :</span>
</h3>
<div style="text-align: justify;">
Eu l-am cunoscut pe Părintele Arsenie indirect. Ca să fiu foarte sincer, am
avut ocazia să-l cunosc în anul 2010, după ce mă întâlnisem cu Înaltul
Bartolomeu Anania, cumva înainte să treacă la Domnul, într-o etapă a vieții
mele când bineînțeles că eram cel mai deștept om care există pe pământ și în
afara pământului. Când mi s-a oferit șansa să-l cunosc pe Părintele Arsenie,
am răspuns sec: "<i>ce să învăț eu de la moșul ăsta?!</i>", și nu m-am dus. Si
bine am făcut că nu m-am dus, că îmi închipui cam ce se întâmpla la întâlnirea
respectivă - acum înțelegând foarte bine firea dânsului.
<b style="background-color: #fff2cc;">Numai că acest moș frumos mi-a salvat viața, la propriu și la figurat, după
ce a trecut la Domnul, într-o mare nevoie de ajutor, și nici măcar nu
înțelegeam despre ce e vorba, nici cu el, nici cu Hristos, nici cu
nimeni.</b>
<b>Iar apoi am început să-l cunosc, și nu se oprește cunoașterea lui, atât
prin ceea ce am citit și am văzut cu dânsul, cât și prin mijlocirea
ucenicului său, care este Părintele Ilarion.</b>
<b>Adică, cumva îl cunosc mijlocit prin acest tip de filiație duhovnicească</b>. [...]
</div>
<div style="text-align: justify;"><br /></div>
<div style="text-align: justify;">
Dincolo de aspectele biografice ale vieții Părintelui Arsenie, [pe care
le-a prezentat P. Ilarion], care sunt extrem de importante și care trasează
niște repere pentru fiecare dintre noi,
<b><span style="color: #0b5394;">eu sunt fascinat de teologia dânsului.</span></b>
Și cred că a venit momentul, ca și în cazul dânsului, și în cazul celorlalți
mari părinți ai noștri pe care îi cunoaștem : Părintele Cleopa, Părintele
Iustin, Părintele Paisie Olaru, Părintele Sofian Boghiu, Părintele Dumitru
Stăniloae și așa mai departe, să li se articuleze practic și viziunea
teologică profundă asupra lucrurilor. Bine, în cazul Părintelui Stăniloae, nu
avem ce să mai articulăm, că a articulat dânsul, a adus totul la zi după 2000
de ani, ca dogmatică. Pe mine asta mă preocupă în legătură cu Părintele
Arsenie în ultimul timp [...] și
<b><span style="color: #0b5394;">aș vrea să schițez câteva lucruri despre această dimensiune a teologiei
Părintelui, așa cum o înțeleg eu, cât de puțin înțeleg eu.</span></b>
</div>
<div style="text-align: justify;"><br /></div>
<h3 style="text-align: justify;">
<span style="color: #0b5394;">
Părintele Arsenie se poate circumscrie cu mare ușurință în pleiadele
Sfinților Părinți</span>
</h3>
<div>
<div style="text-align: justify;">
În primul rând, dacă se citește cu mare atenție, și se vede cu mare atenție
ceea ce a cuvântat Părintele Arsenie, se observă un lucru încă de la
bun început: faptul că,
<span style="background-color: #fff2cc;"><b>pe lângă capacitatea de sinteză extraordinară pe care o avea, veți
vedea că între modalitatea Părintelui de a se exprima și cea a Sfinților
din Pateric (</b><b>spre exemplu, vorbim de maxime duhovnicești, de apoftegme ) nu e nici o
diferență, dar absolut nici o diferență</b>.
<b>Lucrurile acestea nu sunt posibile decât dacă inima omului respectiv,
sau a sfântului respectiv, a primit Harul Duhului Sfânt, și a înțeles.
Cunoașterea lui nu este o cunoaștere de tip intelectualist.</b></span>
Între noi, fie vorba, nici o cunoaștere nu este de tip intelectualist,
pentru că
<b>noi facem o eroare destul de gravă: noi credem că gândim cu mintea</b>.
Mintea nu gândește, mintea și intelectul sunt doar un instrument care
translatează ce simte inima. Și translatează în concepte lumești, în
concepte extrem de finite și limitative. Pentru că asta vedem, asta avem la
îndemână. Si dacă nu ne lărgim orizontul de viață în plan duhovnicesc, așa
cum au făcut-o acești mari Părinți, noi rămânem la reprezentări limitative
extrem de copilărești, pe alocuri, din multe puncte de vedere. Ori, din
perspectiva teologiei sale, eu îndrăznesc să spun că
<b style="background-color: #fff2cc;">Părintele Arsenie - și dacă se vor face studii aprofundate pe acest
subiect, sunt convins că așa va reieși -, se poate circumscrie cu mare
ușurință în pleiadele Sfinților Părinți</b>. N-am să intru acum în detalii, să încerc să definesc ce sunt Sfinții
Părinți; de ce continuitatea lor nu se oprește după al 7-lea Sinod Ecumenic,
așa cum mulți teologi au pretenția; de ce ei se continuă și până în ziua de
astăzi. Dar,
<b>Părintele Arsenie însumează absolut toate detaliile care îl circumscriu
acestui cerc al Sfinților Părinți</b>, și eu cred că este extrem de necesar un astfel de studiu, pentru că
<b style="background-color: #fff2cc;">el este unul din numeroasa familie duhovnicească pe care neamul românesc
a dat-o prin jertfă.</b> Si noi am enumerat mulți dintre aceștia mai devreme, și mulți alții
pe care nu i-am enumerat, și alții de care încă nu știm, și probabil că n-o
să știm niciodată.
</div>
<div style="text-align: justify;"><br /></div>
<h3 style="text-align: justify;">
<span style="color: #0b5394;">Părintele Arsenie a mărturisit pe Hristos și Ortodoxia</span>
</h3>
<div style="text-align: justify;">
<b style="background-color: #fff2cc;"><div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEhYJw20hPrbu9Dlz7zwO4GwtCxfzsDpKwFNc6s9Y9yVwB224yiwF6DFNbTyxHHDGf5RH-nucb6ImLhUEOZMwZeAI1ZJZqsuhAIgeb6rHzGQ967fclSc00MNNCm_JVEM6wHlYpax5u9JiwAO2qJYm64MzzS3agYCIqzx5M87_Ym00QF1ANU0QLkYzEXlW3E/s1303/DSC_0543.jpg" style="clear: left; float: left; margin-bottom: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" data-original-height="869" data-original-width="1303" height="266" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEhYJw20hPrbu9Dlz7zwO4GwtCxfzsDpKwFNc6s9Y9yVwB224yiwF6DFNbTyxHHDGf5RH-nucb6ImLhUEOZMwZeAI1ZJZqsuhAIgeb6rHzGQ967fclSc00MNNCm_JVEM6wHlYpax5u9JiwAO2qJYm64MzzS3agYCIqzx5M87_Ym00QF1ANU0QLkYzEXlW3E/w400-h266/DSC_0543.jpg" width="400" /></a></div>O calitate extraordinară a Părintelui Arsenie, care îi încadrează
teologia în acest sens, este cea de mărturisitor.</b><b style="background-color: #fff2cc;">
Părintele Arsenie a mărturisit pe Hristos și Ortodoxia.</b><b style="background-color: #fff2cc;">
A făcut-o și în plan dogmatic, în diverse răspunsuri pe care le-a dat față
de ecumenism, de exemplu</b>
- n-am să intru în discuții de genul ăsta acum, sau în subiect, dar, dacă
veți căuta veți vedea.
<b>Răspunsurile lui, la fel, sintetizate extrem de mult și la obiect, și
scurte, reprezintă adevărul și adâncimi dogmatice extraordinar de
puternice, și e în același duh cu toți Sfinții Părinți când vorbește
despre Ortodoxie și despre Hristos.</b> <b style="background-color: #fff2cc;">El L-a mărturisit pe Hristos - L-a mărturisit cu viața lui, L-a
mărturisit în pușcării, L-a mărturisit în pustie, L-a mărturisit în
fiecare moment al vieții sale</b>.
</div>
<div style="text-align: justify;"><br /></div>
<div style="text-align: justify;">
<h3>
<span style="color: #0b5394;">Părintele Arsenie exprima lucruri profunde prin umorul sănatos
românesc</span>
</h3>
</div>
<div style="text-align: justify;">
Și, spre exemplu - vedeți, iar capacitatea lui de sinteză! - spunea un lucru
(multe din frazele lui, să știți că nu sunt înțelese foarte mult, pentru că
nu există o aplecare asupra lor decât în plan exotic). Adică spunea: "<b><i><span style="color: #990000;">moartea nu vine să-i faci o cafea, moartea vine și să te ia</span></i></b>". Si majoritatea oamenilor râd, pentru că li se pare amuzant.
<b>E amuzant, pentru că el este purtător de etos românesc</b>,<b>
iar etosulul românesc este ethosul unui neam care de 2000 de ani rezistă
râzând - și nu că rezistăm, murim și înviem râzând. </b>Adică pământul ăsta e sfințit de atâta sânge de oameni care au râs când au
murit, de nu vă puteți imagina. Ori,
<span style="background-color: #fff2cc;"><b>dânsul avea această capacitate de a-și păstra umorul sănătos românesc,
nu bășcălia,</b> <b>chiar când vorbea despre lucruri extrem de serioase.</b></span><b> </b>
</div>
<div style="text-align: justify;">
<b>Si această frază: "<i>moartea nu vine să-ți facă o cafea, vine să te ia</i>", are niște profunzimi extreme, și se referă exact la tema pe care o
discutăm noi acum, <i>de la moarte la viață</i></b>, <b>dar sintetizează într-un mod personal al Părintelui</b>. Temeiul
titlului acestei conferințe stă în Evanghelia de la Ioan, capitolul 5,
versetul 24, în care spune așa Hristos:
</div>
<div style="text-align: justify;">
<blockquote>
<b><i>"<span style="color: #990000;">Adevărat, adevărat zic vouă: Cel ce ascultă cuvântul Meu şi crede
în Cel ce M-a trimis are viaţă veşnică şi la judecată nu va
veni,</span> </i></b>- și schimbă modul verbului: - <b><i><span style="color: #990000;">ci s-a mutat de la moarte la viaţă.</span>"</i></b>
</blockquote>
</div>
<div style="text-align: justify;">
<b>Acum! Așa cum i-a spus tâlharului de pe cruce, acum a trecut de la moarte
la viață.</b>
Când credem "în Cel care M-a trimis pe Mine și ascultă cuvintele Mele". Ori
Părintele Arsenie sintetizează foarte, foarte scurt acest adevăr. Știți,
acest verset este o "ordonanță de urgență" pe care Hristos o dă, de care noi
ortodocșii nu prea suntem conștienți.[...]
</div>
<div><br /></div>
<h3 style="text-align: left;">
<span style="color: #0b5394;">Părintele Arsenie - o prezență continuă</span>
</h3>
<div style="text-align: justify;">
Vedeți, în Ortodoxia spațiului nostru românesc există 2 abordări a vieții
monahale, a vieții duhovnicești: <b><i>nevoința</i></b> și
<b><i>trezvia</i></b>. Ele nu sunt născute în spațiul românesc duhovnicesc, ele sunt născute
încă dintru începuturile creștinismului ca direcții de viață ale
creștinului, dar să știți că,
<b style="background-color: #fff2cc;">cel care sintetizează pentru prima oară în spațiul duhovnicesc românesc
ideea de prezență continuă, de trăire continuă este Părintele Arsenie</b>.
</div>
<div style="text-align: justify;">
Dincolo de acest lucru,
<span style="background-color: #fff2cc;"><b>absolut toate cuvintele sale de învățătură sunt născut într-un mod
firesc în discuții firești</b>,<b> el păstrându-și firescul, și determinând firescul în ceilalți</b>.</span>
</div>
<div style="text-align: justify;"> </div>
<div style="text-align: justify;">
<h3 style="text-align: left;">
<span style="color: #0b5394;">Părintele Arsenie, teolog al rugăciunii</span>
</h3>
</div>
<div style="text-align: justify;">
Știți ce înseamnă teolog? Teolog înseamnă
<b>cel care vorbește cu Dumnezeu</b>, în primul rând. <b>Părintele Arsenie ar putea să aibă parte de o carte de cel puțin 500 de
pagini numai despre teologia rugăciunii.</b>
<b style="background-color: #fff2cc;">Dacă veți fi atenți la ceea ce spune el despre rugăciune, veți vedea că
abordează rugăciunea în absolut toate registrele filocalice, dar în
absolut toate registrele : ca armă de luptă împotriva vrăjmașului, ca și
cale de mântuire, ca și modalitate de comunicare cu Dumnezeu, și așa mai
departe</b>.
</div>
<br />
<div style="text-align: justify;">
El vine și spune o chestiune extrem de frumoasă: "<b><i><span style="color: #990000;">orice suspin poate să fie o rugăciune, și orice clipă poate să fie un
timp</span></i></b>", o veșnicie.<b><span style="color: #cc0000;">
<span style="background-color: #fff2cc;">Astfel de maxime sunt niste lucruri care nu pot să țâșnească, să
știți, decât dintr-o inimă care L-a văzut pe Hristos, și care îl
trăiește pe Hristos față către față</span></span></b><span style="background-color: #fff2cc;">.</span><b> Dacă s-ar vedea aceste lucruri, s-ar vedea firescul în care trăia.</b>
</div>
<div style="text-align: justify;"><br /></div>
<div style="text-align: justify;">
<h3 style="text-align: left;">
<span style="color: #0b5394;">Părintele Arsenie a iubit crucea</span>
</h3>
</div>
<div style="text-align: justify;">
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEhQMoGnTmur3f10LXKdhXrq7H9UVN4Xv1m73Q234f7TyCMmNJ20VDty4Oxpu0Gh-hWcNc7o_7p79V626TEonkgS9UPZx0AlgU-_WCi6uWjUeLh6o-fO5el9U5F_pafo5SoW24eWTy-owJoo0IfeDTS-SslrzdvHWuIoBZoWa7ZNonexwOwEmS_3SkaypOs/s869/DSC_0542.jpg" style="clear: right; float: right; margin-bottom: 1em; margin-left: 1em;"><img border="0" data-original-height="869" data-original-width="580" height="400" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEhQMoGnTmur3f10LXKdhXrq7H9UVN4Xv1m73Q234f7TyCMmNJ20VDty4Oxpu0Gh-hWcNc7o_7p79V626TEonkgS9UPZx0AlgU-_WCi6uWjUeLh6o-fO5el9U5F_pafo5SoW24eWTy-owJoo0IfeDTS-SslrzdvHWuIoBZoWa7ZNonexwOwEmS_3SkaypOs/w268-h400/DSC_0542.jpg" width="268" /></a></div>Am să vă dau două exemple din viața dânsului:
<b>capacitatea lui de jertfă</b>.
<b style="background-color: #fff2cc;">El nu numai că a înțeles crucea și a trăit după cruce, el a iubit
crucea</b>
- ceea ce este o diferență foarte mare. Eu, cel mult în viața mea, accept
crucea, deși cam strâmb din nas de fiecare dată, că nu prea îmi convine.
Însă el, spre exemplu, nu că o accepta, o iubea.
<b><span style="background-color: #fff2cc; color: #cc0000;">În momentul în care iubea crucea, năștea înviere în inima
celuilalt.</span></b>
</div>
<div style="text-align: justify;"><br /></div>
<h3 style="text-align: justify;">
<b><span style="color: #0b5394;">Minunea s</span></b><b><span style="color: #0b5394;">ă</span></b><b><span style="color: #0b5394;">vârșită în sala de operație</span><span style="color: #660000;"> </span></b></h3>
<div style="text-align: justify;">
Am să vă dau un exemplu foarte simplu,
<b>în care se îmbină nu numai teologia lui extrem de profundă, ci și
umorul, </b>și [alte minunate lucruri].
<b style="background-color: #fff2cc;">La vârsta de 94-95 de ani,</b> dacă nu
mă înșel - o să mă corecteze Părintele dacă greșesc-,<b style="background-color: #fff2cc;">
a fost </b><b style="background-color: #fff2cc;">necesar ca Părintele să fie operat pe coloană.</b>
<b>Vă dați seama, să operezi pe coloană un om de 94 de ani este contrar
tuturor principiilor medicale, mai ales în ceea ce privește rahianestezia
care urma să fie folosită.</b>
Dar, fiți atenți, și aici să țineți minte un lucru :
<span style="background-color: #fff2cc;"><b>când faci o declarație în viață vizavi de Hristos, Hristos te va pune
să te verifici dacă o ții.</b>
<b>Părintele Arsenie a spus un lucru, la un moment dat, ca teologie :</b>
"<b><i><span style="color: #990000;">crucea nu e cruce fără umilință</span></i></b>". </span>Și acest om, care la vârsta de 97 de ani a murit fecior, care a fost extrem
de bogat [în tinerețe], extrem de inteligent - printre altele Părintele în
tinerețe a jucat în Lotul Național de Rugby și i se spunea
<i>Pantera Blondă -</i> adică,
<b>a trecut prin atâtea registre în viață, câte nici nu ne închipuim!</b> Acest om care n-a cunoscut trupește femeia,[...] - dacă vedeți poze
din tinerețea lui, ce bărbat frumos era! -
<b>acest om la vârsta de 94 de ani ajunge să fie dezbrăcat complet într-o
sală de operații</b>. Mai mult decât atât, pentru că "<b><i><span style="color: #990000;">crucea nu-i cruce fără umilință</span></i></b>",<b> doctorul care l-a operat </b>care era ateu în momentul respectiv, și
ca orice ateu nu se mulțumește doar să spună că nu există Dumnezeu, ci să și
batjocorească pe cei care cred în Dumnezeu,
<b>uitându-se la Părintele dezbrăcat pe masa de operații, îi spune așa:
<span style="background-color: #fff2cc;">"<i>Părinte, ești ca Adam în rai</i>"</span></b>. Și Părintele, care avea o capacitate de a răspunde instant - care nu
poate fi decâ<span>t</span> suflarea Duhului Sfânt în inima omului
(omul nu are capacitate de reacție prin sine însuși fără Duhul Sfânt) - îi
dă răspunsul scurt: "<b><i style="background-color: #fff2cc;">da, dar nu văd nici o Eva</i></b>". După asta, când doctorul respectiv - care acum e un om extrem de
înduhovnicit, dar acest episod face parte din viața lui, și ne ajută foarte
mult să înțelegem teologia trăită a Părintelui (<b>teologia trăită naște în inima celuilalt teologie, adică cunoaștere de
Hristos. Asta e teologia, nu o chestiune sistematizată în facultatea
tehnică pentru preoți, pentru cei care vor să înțeleagă mai mult. Teologia
este a cunoaște pe Hristos în inima ta, ca inima ta să se roage în inima
lui Hristos. Asta e teologia!</b>
<b>Or, el o trăia!</b>)
<b style="background-color: #fff2cc;">Văzând doctorul că încă nu l-a batjocorit până la capăt, îi spune așa:
"<i>ia zi, Părințele, ți-e frică de moarte?</i></b>" Bun, și părintele îi spune așa - s-a cam supărat, vă dați seama- : "<b><i style="background-color: #fff2cc;">auzi doctore, ține mâna pe bisturiu, că o să mă opereze Hristos, nu
tu</i><span style="background-color: #fff2cc;">".
<span style="color: #cc0000;">În clipa în care doctorul a tăiat în spatele Părintelui, toată sala
de operație s-a umplut de miros de mir. De a doua zi doctorul
respectiv, când mergea în vizită la Părinte, cobora în genunchi și
mergea de la ușă până la pat în genunchi. Asta este teologia
Părintelui Arsenie!</span></span></b>
</div>
<div><br /></div>
<h3 style="text-align: left;">
<span style="color: #0b5394;">Teologia Părintelui Arsenie este trăirea lui Hristos</span>
</h3>
</div>
<div>
<div style="text-align: justify;">
<b><div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEiBn_Crcuyni_DIl4WFE_qF1LXim638xXMB2y5lhljUEfrxsqRcQshHF2VcQ_CsKa00VJ1_q2LKLseRQ_qtPZYT1yCtpwcsrdAJyhTyQI-PO20AK-Lymayba60l1GgXGC9IrCgpASlxAzwJqPHEVl6Gng8JxsZHZSeh0JkJVcbzELoWmh_EAeKjVO6T-qM/s1280/maxresdefault.jpg" style="clear: right; float: right; margin-bottom: 1em; margin-left: 1em;"><img border="0" data-original-height="720" data-original-width="1280" height="225" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEiBn_Crcuyni_DIl4WFE_qF1LXim638xXMB2y5lhljUEfrxsqRcQshHF2VcQ_CsKa00VJ1_q2LKLseRQ_qtPZYT1yCtpwcsrdAJyhTyQI-PO20AK-Lymayba60l1GgXGC9IrCgpASlxAzwJqPHEVl6Gng8JxsZHZSeh0JkJVcbzELoWmh_EAeKjVO6T-qM/w400-h225/maxresdefault.jpg" width="400" /></a></div>Părintele Cezar Axinte</b> care nu este aici, și care trebuia să fie cu
noi aici mi-a povestit cum l-a cunoscut el pe Părintele Arsenie. A mers cu
Părintele Ilarion la el, când erau mireni. El era, mă rog, cu mintea omului
de atunci, avocat. Și mi-a povestit că a tăcut tot timpul, toată discuția,
și că la sfârșit, Părintele Arsenie a zis așa: "<b><i>ai tăcut din gură, dar inima ta a vorbit tot timpul</i></b>". Și pe drum, stând în spate în mașină, Părintele Ilarion, mirean pe
atunci, l-a întrebat, cum vorbeau ei intre ei atunci: "<i>Ia, zi, Cezărică, cum ți s-a părut?</i>". Si Părintele Cezar a răspuns așa: "<b><i style="background-color: #fff2cc;">vreau și eu să-L cunosc pe Dumnezeul Părintelui Arsenie</i></b>".
</div>
<br />
<div style="text-align: justify;"><span style="color: #cc0000;"><b style="background-color: #fff2cc;">
Asta este teologia Părintelui Arsenie, este trăirea lui Hristos!</b> </span>Dar,
dincolo de acest aspect, dacă vreodată, cineva va face un studiu complet
asupra modului lui de exprimare, se va vedea că nu există nici măcar o
materie legată de teologie pe care Părintele să nu o fi abordat-o până în
profunzimile cele mai mari ale ei, în modul lui de a se manifesta, de a
vorbi cu oamenii. <b>El făcea asta într-un mod extrem de personal.</b> Ceea
ce am spus eu mai devreme, faptul că
<b>Părintele Arsenie se identifică cu ușurință în pleiada Sfinților
Părinți,</b>
<b>se poate face printr-un studiu empiric, pentru că Ortodoxia nu este o
știință speculativă</b>. [...]
</div>
<div style="text-align: justify;">
Exemplu: vine o doamnă la el și îl ascultă. V<b>orbește Părintele despre Hristos și femeia, doamna respectivă, nu
înțelege decât ce vrea ea să înțeleagă, și la sfârșit Părintele o
întreabă: "<i>aveți vreo întrebare?</i>". Zice: </b>"<b><i>da, Părinte, cum să fac să cred în Dumnezeu, că eu nu cred că
există?</i></b>" Și Părintele dă un răspuns de Pateric: "<span style="color: #990000;"><b><i>ia, f</i></b><b><i>ă</i></b><b><i>ceți-vă că credeți, să vedeți cum începe să se facă și Dumnezeu că
există</i></b></span>". Asta înseamnă o teologie foarte profundă.
</div>
<div style="text-align: justify;"><br /></div>
<div style="text-align: justify;">
Ori, ca să se demonstreze faptul empiric că face parte sau nu dintre
Sfinții Părinți, trebuie verificat prin comparație dacă este în duhul
acestora și dacă atinge subiectele fundamentale ale teologiei în aceeași
manieră. Și asta nu numai că stă în picioare, dar stă în picioare și a 2-a
dimensiune. Dacă se va uita un pic la adânc,<b> se vor vedea două-trei exemple
din teologia Părintelui, care nu sunt asumate până în momentul de față de
niciun Sfânt Părinte</b>. </div><div style="text-align: justify;"><br /></div><div style="text-align: justify;">Și am să dau un singur exemplu. La un moment dat,
într-un interviu - o să-l găsiți pe internet dacă vreți - Părintele spune
așa că: "<b><i><span style="color: #990000;">odată cu întruparea Mântuitorului, Ierarhiile îngerești Superioare au
suferit o despătimire</span></i></b>". Acest lucru nu-l veți găsi la nimeni prezentat. Cei care erau de față au
fost nedumeriți, pentru că, vedeți,<b> când vorbești despre lucruri
duhovnicești, despre lucruri dumnezeiești în limbaj omenesc e foarte greu,
adică este limitativ, este restrictiv.</b> Noi nu putem să explicăm realitățile
dumnezeiești în limbajul omenesc, dar numai pe ăsta îl avem la dispoziție.
Și să zicem "slavă Ție, Doamne!", că avem o limbă atât de bogată, care are
ca obârșie limba liturgică, că altfel eram vai de capul nostru, nici pe
astea nu puteam să le vorbim așa cum le vorbim. Si atunci Părintele simte
nevoia să facă o lămurire, și spune în felul următor: "<b><i><span style="color: #990000;">nu suferă o
despătimire în sensul în care ierarhiile îngerești ar fi fost împătimite, ci
în sensul în care fiind părtaș acestui secret revelat al dumnezeirii, ascuns
de ele din veac, ele se împărtășesc mai mult de slava dumnezeiască</span></i></b>". Adică
transferă conceptul teologic care se numește <b><i>epectează </i>[Ierarhiilor îngere</b>ș<b>ti].</b><b style="font-style: italic;"> </b>Adică, cu alte
cuvinte, noi ajungem, să dea Dumnezeu! în rai, și eu acolo mă văd cu Anda, și
o văd pe Anda cât de frumoasă e în lumina slavei dumnezeiești, și ea mă vede
pe mine cum mă bucur de frumusețea ei, și se bucură de bucuria mea, și suferă
o creștere a fericirii în Hristos. Și eu mă bucur de faptul că ea se
luminează în continuare, și ea se bucură de lumina mea.<b> Și uite așa, o ținem
din înalt în mai înalt. Asta este epectaza</b>. Ori, <b style="background-color: #fff2cc;">el transferă această
epectază în rândul Ierarhiilor îngerești</b>. Și, la un moment dat, Părintele
își dă seama că a vorbit prea mult, și, în stilul lui caracteristic - să
vedeți înregistrarea! El când vroia să facă o glumă, sau să iasă dintr-o
situație, făcea așa, cumva, cu ochiul, zâmbea și făcea cu ochii, era foarte
ghiduș, ăsta e cuvântul pentru el - și spune: "<b><i>dar destul despre îngeri, să
ne ocupăm de problemele noastre</i></b>". Adică și-a dat seama că s-a cam
deconspirat un pic. Pentru că, fiți atenți, <b>a vorbi despre aceste lucruri,
nu este posibil cu minte omenească</b>. </div><div style="text-align: justify;"><br /></div><div style="text-align: justify;">Dacă veți studia teologia Părintelui
Arsenie, teologia Părintelui Stăniloae, a Sfântului Maxim Mărturisitorul, și a altora, veți vedea că <b>ei nu au avut o căutare de tip intelectualist.</b>
<b>Pe ei nu i-a interesat nici o clipă să înțeleagă aceste lucruri. Tot ce îi
interesa pe ei a fost să-L trăiască pe Hristos cu toată firea lor, cu toată
ființa: "<i>să-l iubești pe Domnul Dumnezeul tău din toată puterea ta, din
toată vârtutea ta, din toată inima ta</i>"</b>.. Asta au făcut ei, adică s-au făcut
nouă repere pentru trăirea virtuții, au trăit virtuțile creștine și
trăindu-le, și trăindu-L pe Hristos, și <b style="background-color: #fff2cc;">căutându-L pe Hristos cu tot
dinadinsul, și cu toată inima lor, această cunoaștere s-a deșertat prin
Duhul Sfânt în inima lor.</b> </div><div style="text-align: justify;"><br /></div><div style="text-align: justify;">El nu putea să vorbească despre aceste lucruri, cu
minte de om, nu putea să le înțeleagă cu minte de om, pentru că, în primul
rând, să înțelegeți, limbajul fiind limitativ ceea ce a văzut și a înțeles
Părintele Arsenie despre așa zisa despătimire ierarhilor îngerești, a
văzut-o într-un sens mult mai desăvârșit decât avea putința s-o reprezinte
prin limbaj. </div><div style="text-align: justify;"><br /></div><div style="text-align: justify;"><b style="background-color: #fff2cc;">Astea sunt așa, câteva repere despre teologia Părintelui. Un
părinte cu viață sfântă, cu siguranță, și care sunt sigur că la un moment dat
va fi canonizat, dar despre asta știe Hristos și sfinții lui</b>.
</div>
<div><br /></div><h3 style="text-align: left;"><span style="color: #0b5394;">Părintele Arsenie avea nădejde în soarta neamului românesc</span></h3><div style="text-align: justify;">Teologia lui este extrem de adâncă, este o bogăție extraordinară, este
un reper fundamental. <b>Părintele avea o nădejde în soarta neamului românesc ca
nimeni altul.</b> <b>Înțelegea perfect timpurile, înțelegea perfect ceea ce urmează,
înțelegea ce trăim...</b> </div><div style="text-align: justify;"><br /></div><h3 style="text-align: justify;"><span style="color: #0b5394;">Despre Apocalipsă</span></h3><div style="text-align: justify;">Uitați, <b style="background-color: #fff2cc;">el explică lucruri despre Apocalipsă într-un fel
pe care 99 % din creștinii care merg la biserică nu-l înțeleg</b><span style="background-color: #fff2cc;">.</span><b><span style="background-color: #fff2cc;"> Când vorbești unui ortodox despre Apocalipsă, vezi că mai are puțin să fugă.</span> Din două motive.
Primul motiv, ca să nu intrăm neapărat în teologia Părintelui Arsenie,<span style="background-color: #fff2cc;"> primul
motiv este că nu se înțelege că Apocalipsa înseamnă biruința Mielului!</span></b><span style="background-color: #fff2cc;"> <b>Adică
Apocalipsa se termină cu Hristos biruitorul</b></span>. <b>Punct. Păi cum să te superi, sau
să te sperii? Aa, ne speriem că nu vrem să suferim deloc. Aia e altă problemă!
</b> Ori, Părintele Arsenie explică niște lucruri fundamentale pe care noi, ca
ortodocși, de obicei nu le înțelegem. Acuma vorbesc de mine, dar fiecare se
regăsește dacă e cazul. Apocalipsa nu înseamnă finalul, cu nebunia din final.
Apocalipsa vine de la verbul "apocalypto" care înseamnă "a dezvălui", și substantivul "apocalypsis", <a href="https://jurnalul.ro/special-jurnalul/reportaje/cine-ti-poate-spune-daca-ora-nu-e-apropiata-503395.html" target="_blank">înseamnă</a> în limba greacă dezvăluire [revelație, descoperire, scoatere la lumină], și <b>înseamnă că cumva
perdeaua se ia și noi vedem adevărul.</b> Apocalipsa începe odată cu Mântuitorul,
cu întruparea Mântuitorului. <b>Noi trăim Apocalipsa în mod continuu, adică ni se
dezvăluie realitățile fundamentale duhovnicești. În Cartea [Apocalipsei] este rostul și
sensul nostru în Hristos și prin Hristos. Și ne pregătim pentru apocalipsa
personală</b> - iar e o chestiune pe care eu am înțeles-o foarte greu, dar am
înțeles-o de la Părintele Arsenie. Nu e nevoie să ajungi la Apocalipsă, la a
doua Judecată să înțelegi, o să aflăm. <b style="background-color: #fff2cc;">Dacă eu mor azi, azi e apocalipsa mea
personală, se dezvăluie totul.</b> Asta înseamnă "<i>moartea vine să te ia, nu să-ți
facă o cafea</i>". Sunt niște înțelesuri extrem de profunde, în sens ontologic
al omului până la urmă.</div><br /><h3><span style="color: #0b5394;">Părintele Arsenie explică firescul femeii până la capat</span></h3><div style="text-align: justify;">Vis-a-vis de femeie.
Într-adevăr, modul în care Părintele Arsenie prezintă femeia, este un mod teologic. Spune că "<b><i><span style="color: #990000;">femeia este împărăteasă, dăruitoare</span></i></b>". <b>El nu
numai că explică firescul de a fi femeie, ci explică firescul de a fi femeie
în funcție de firescul de a fi bărbat, exprimă firescul familiei, firescul
cununiei, firescul copilului, firescul relației între copii și părinți. <span style="background-color: #fff2cc;">Nu
numai că explică firescul femeii, ci îl urmărește până la capăt</span></b>. Niciodată în
ceea ce vorbește, nu vorbește cu jumătăți de măsură. El epuizează subiectul. Dacă veți citi, sau dacă îl veți asculta <b>ce spune despre femeie, veți
vedea pe de o parte că este unic în spațiul ortodox Răsăritean</b>. Deci teologia
lui asupra femeii nu a mai fost redată de niciun Sfânt Părinte în spațiul
Teologic Răsăritean precum a făcut-o el. Au atins subiectul cu același Duh, pentru că adie
același Duh Sfânt în inimile lor, dar nu într-o asemenea profunzime. Iar <b style="background-color: white;">el
urmărește subiectul până la capăt, adică </b><b style="background-color: #fff2cc;">urmărește firescul femeii în
desăvârșire până la capăt, până în mântuire, până la final</b>.</div><br /><div style="text-align: justify;"><h3 style="text-align: left;"><span style="color: #0b5394;">Părintele Arsenie explică diferența între rai și Împărația lui Dumnezeu </span></h3></div><div style="text-align: justify;">Dincolo de asta, Părintele Arsenie explică foarte bine <b style="background-color: #fff2cc;">diferența
între rai și Împărăția lui Dumnezeu.</b> Dacă veți face așa, un sondaj de opinie,
printre oamenii care merg la biserică, toată lumea crede că raiul și Împărăția
Dumnezeu sunt același lucru. Nu-i așa! Care este diferența între rai și
Împărăția Cerurilor? Uitați care e diferența între rai și Împărăția Cerurilor:
<b style="background-color: #fff2cc;">pe de o parte, raiul are o consistență atât duhovnicească, cât și materială,
și Împărăția lui Dumnezeu are doar o consistență duhovnicească</b>. Noi nu putem
să înțelegem în starea întrupată, așa cum suntem, ce înseamnă raiul sau Împărăția
Cerurilor decât gândindu-ne pe noi înșine ca reper față de ele, adică trăirea
noastră. Si acum trebuie să înțelegeți următorul aspect: dacă, spre exemplu, eu
ajung în rai, eu pot să sufăr o trecere dintr-o stare de fericire într-una
superioară, adică să mă împărtășesc de Slava dumnezeiască, dar niciodată în
mod desăvârșit. <b>În rai nu te poți împărtăși de Slava dumnezeiască în mod
desăvârșit, ci numai temporar și parțial.</b> Adică raiul are o stare temporală, tu, în rai, te poți împărtăși de Slava dumnezeiască parțial, nu până la
capăt. Și <b>se poate trece dintr-o stare de fericire duhovnicească într-una
superioară prin 2 moduri, cât timp ești în rai</b>. Unu: <b>prin efectele acțiunilor
tale, care s-au înfăptuit pe pământ vizavi de mântuirea altor oameni.</b> Spre
exemplu, dumneavoastră Scrieți o carte duhovnicească, muriți acum, ajungeți și intrați în rai. "<i>În casa tatălui Meu multe locașuri sunt</i>" și ați ajuns "la
etajul 2 dintr-o vilă". Dacă peste o sută de ani cineva citește cartea, și în
urma lecturii are loc o metanoia, i se schimbă mintea în raport cu Hristos și
începe să creadă, această consecință în urma lecturii cărții face ca eu să
cresc ca stare de fericire duhovnicească în rai. <b><span style="background-color: #fff2cc;">În Împărăția lui Dumnezeu
totul este desăvârșit, acolo nu mai este nimic parțial, totul este față către
față cu Slava dumnezeiască.</span></b><b style="background-color: #fff2cc;"> Starea de rai este până la Judecata de obște. După
aceea, când va fi cer nou și pământ nou, va interveni Împărăția lui Dumnezeu</b>.</div></div><div><br /></div><div style="text-align: justify;"></div><div><div style="text-align: justify;">Mai rețineți o chestiune,[...] până la învierea Mântuitorului toată lumea era în iad, nimeni nu era în rai. Adică exista raiul, dar nu era deschis. Gândiți-vă că sunteți în rai. Dar gândiți-vă că soțul dumneavoastră, soția dumneavoastră, mama e în iad. <b>Vă dați seama că orice stare de fericire duhovnicească ați resimți pentru că ați ajuns în rai trăindu-L pe Hristos, în inima ta tu nu poți fi insensibil față de cei din iad. Și va fi o plecare de inimă permanentă în rai, o plecare nu ca o tristețe, ci ca o dorință arzătoare de jertfă, pe care nu o vei putea să o pui în practică decât prin rugăciune în fața lui Dumnezeu.</b> Ei, Părintele Arsenie detaliază toate aceste lucruri într-un mod absolut excepțional, adică nu lasă urmă de neînțelegere asupra acestor aspecte. Și totuși, să știți dacă veți întreba în jurul dumneavoastră, oameni care merg la Liturghie - și eu nu spun în sens peiorativ acum sau de judecată-, dacă îi veți întreba aceeași întrebare, veți vedea că răspunsul este că între rai și Împărăția lui Dumnezeu nu este nici o diferență.</div><div style="text-align: justify;"><br /></div><div style="text-align: justify;">Vedeți, <b>aceste lucruri ar trebui să schimbe perspectiva noastră de viețuire. Părintele Arsenie era un om care trăia aceste lucruri în sens practic</b>. La el nu exista o acumulare teoretică, adică bun, gata, am înțeles care e diferența între rai și Împărăția Cerurilor, vă explic și vouă, dar eu nu îmi schimb modul de viețuire. El a schimbat modul de viață, el trăia pentru lucrurile astea. <b>Trăind pentru lucrurile astea, Duhul Sfânt se odihnea în inima lui la modul propriu</b> - astea nu sunt metafore, nu sunt alegorii, sub nici o formă! Și Părintele vorbește despre lucrurile asta.</div><div style="text-align: justify;"><br /></div><div style="text-align: justify;">[...] <b>El explică toate lucrurile astea, toate etapele acestea, lucruri pe care noi, bineînțeles că ar trebui să le știm, dar ar trebui să le știu numai dacă le punem în practică, altfel o să murim foarte intelectualizați, așa foarte deștepți, dar nu știu dacă o să nu folosească. Dar <span style="background-color: #fff2cc;">el Îl trăia pe Hristos. Trăind pe Hristos, Îl năștea pe Hristos în inimile celorlalți.</span></b><span style="background-color: #fff2cc;"> <b><span style="color: #cc0000;">Vedeți, ce înseamnă părinte duhovnic, de ce zicem Părinte? Pentru că naște pe Hristos în inimile ucenicilor lui, ăsta e Părinte</span>.</b></span></div><div style="text-align: justify;"><br /></div><h3 style="text-align: justify;"><span style="color: #0b5394;">Părintele Arsenie avea firescul vieții</span></h3><div style="text-align: justify;">Sunt niște lucruri extrem de clare pe care Părintele le explică. El avea un firesc. Am văzut o înregistrare cu <b>niște maici care veniseră de undeva de la o mănăstire, </b>nu contează de unde, dar <b>unde se punea bază pe nevoință foarte multă</b> - nu comentez aspectul - și <b style="background-color: #fff2cc;">l-au întrebat Părinte: <i>"ce să facem, că nu mai putem?</i>", "<i>Ce să faci tată? Ți-e somn, te culci, ți-e sete, bei, ți-e foame, mănânci</i>". A venit cineva și l-a întrebat: "<i>Părinte, cum să fac să nu mai judec?</i>", "<i>Nimic, mai simplu, nu mă judeca!</i>"</b> Vedeți, par niște răspunsuri simple, dar ele nu sunt simple.<span style="background-color: #fff2cc;"> Adică, cu alte cuvinte, ce-i spune: "<b><i>măi, ieși din mintea ta, numai tot gândi atâta</i></b>", adică <b>nu-ți mai autonomiza mintea față de Dumnezeu.</b></span></div><div style="text-align: justify;"><br /></div><div style="text-align: justify;">Vă spun, dacă se vor căuta toate aceste lucruri sunt absolut formidabile. Teologia Părintelui este inepuizabilă și aici eu mă opresc. Aș vorbi foarte mult de Părintele Arsenie. [...] Nădăjduim noi că înțelegându-se valoarea duhovnicească a Părintelui Arsenie să se înțeleagă că el face parte dintr-o familie duhovnicească. Vă spun un lucru : <b>60, 70 % din ierarhii actuali sunt fii duhovnicești ai Părintelui Arsenie, restul sunt fiii duhovnicești ai Părintelui Cleopa și a altor Sfinți Părinți care urmează să fie canonizați</b>. Sunt fapte! Si, ce spune Hristos? "Pomul se judecă după roade". Știți, interesant! Părintele Arsenie eu cred că e un mare sfânt și aici mă opresc.</div><div style="text-align: justify;"><br /></div><div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEiqOFOzWEb1pR_oStXHD8jzSAlU5kej7owwtHhmII2ibGUtM9tsbVMDS_ghOXw2KjyyAtP_ZbIVjiyx-XtNJeJoK7hRXV5EMPd2L8xHh4NICFL5XvYNKChBJe86vXcMPkZKaneAWaSmjXR8C0B0TgmETZ4hmIjynoIC5HkfKg7Gn3QCvlsLORWQbBXCYDo/s1303/DSC_0544.jpg" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" data-original-height="869" data-original-width="1303" height="426" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEiqOFOzWEb1pR_oStXHD8jzSAlU5kej7owwtHhmII2ibGUtM9tsbVMDS_ghOXw2KjyyAtP_ZbIVjiyx-XtNJeJoK7hRXV5EMPd2L8xHh4NICFL5XvYNKChBJe86vXcMPkZKaneAWaSmjXR8C0B0TgmETZ4hmIjynoIC5HkfKg7Gn3QCvlsLORWQbBXCYDo/w640-h426/DSC_0544.jpg" width="640" /></a></div><div style="text-align: justify;"><br /></div><h3 style="text-align: center;"><span style="color: #660000;">P. Ilarion Dan: </span></h3><div style="text-align: justify;"><br /></div><div style="text-align: justify;">Înainte de a trece la întrebări și răspunsuri, apropo de gândirea practică a Părintelui Arsenie, va spun o întâmplare cu o fiică duhovnicească, care mi-a fost și o fostă colegă de facultate. La un moment dat, ea era directoare într-o întreprindere și într-un an, cam în postul Crăciunului, s-a întâmplat un accident acolo, în întreprinderea care o conducea, și a murit un om, un angajat. Bine, așa, practic, a fost foarte neglijent, cumva din vina lui, dar știți cum este, cu anchetă, cu procuratură, cu ITM și așa mai departe. Nu este ușor să ți se întâmple un astfel de lucru, ca un om din unitatea ta să moară. Și ea s-a ocupat de toate. În sfârșit, s-au refăcut toate normele de protecție a muncii, s-au instruit oamenii din nou. A trecut momentul acela. După sărbători - a trecut și Anul Nou - la câteva săptămâni se întâmpla același accident, așa, tras la indigou, și mai moare un om. Ea în momentul ăla a intrat în depresie. Nu-i venea să creadă că se poate întâmpla așa ceva. Vă dați seama, familie copii, soție, toată lumea îndurerată. Și <b>a ajuns la o depresie din care nu a putut să iasă săptămâni la rând.</b> Și, la un moment dat, una din prietenele ei a zis: <i>"ce faci dragă ?", "Păi, uite, așa...", "Ei, hai să te duc la Părintele Arsenie!".</i> O ia de mână, o duce la Părintele Arsenie, o introduce în chilie, și ea, așa, cătrănită, intră și Părintele zice: "<i>Ce ai, ce s-a întâmplat?", "Păi, uite, eu sunt așa, și așa, și așa... Și uite, așa s-a întâmplat"</i>, Și zice Părintele: "<i>da, bun, tu ai vreo vină în toată povestea asta?","Nu! Dar, știți că mă gândesc eu...",<b style="background-color: #fff2cc;"> "Auzi dragă, da' tu cine te crezi, Dumnezeu? <span style="color: #cc0000;">Peste moarte și peste viață</span></b></i><b style="background-color: #fff2cc;"><span style="color: #cc0000;"> </span><i><span style="color: #cc0000;">Dumnezeu este stăpân.</span> Ia, încearcă să-ți vezi de treaba ta"</i></b><span style="background-color: #fff2cc;">. Ea, în momentul ăla a ieșit din chilie și mi-a zis: "<b><i>Părinte, la un minut după ce am ieșit de la Părintele Arsenie nu știam de ce am fost la el. Îmi revenisem complet</i></b>" Adică <b>cam așa grăia Părintele Arsenie!</b></span> </div><div style="text-align: justify;"><span style="background-color: #fff2cc;"><b>V-am dat un exemplu concret de viață,</b> <b>cât de simple par lucrurile acestea, cât de adânci sunt, și cum știa Părintele Arsenie</b> <b>să acționeze ca un adevărat chirurg duhovnicesc, s</b><b>ă</b><b> scot</b><b>ă</b></span><b><span style="background-color: #fff2cc;"> răul instantaneu, aplicând cel mai bun tratament</span>.</b></div><div style="text-align: justify;"><b><br /></b></div><div style="text-align: justify;"><b>[Urmeaz</b><b>ă</b><b> partea de întreb</b><b>ă</b><b>ri </b><b>ș</b><b>i r</b><b>ă</b><b>spunsuri]</b></div><div style="text-align: justify;"><b><br /></b></div><div style="text-align: center;"><b>***</b></div></div><h3 style="text-align: center;"><span style="color: #0b5394;">Părintele Arsenie Papacioc - cuvinte de folos</span></h3>
<p style="text-align: center;">
<iframe allow="accelerometer; autoplay; clipboard-write; encrypted-media; gyroscope; picture-in-picture; web-share" allowfullscreen="" frameborder="0" height="360" src="https://www.youtube.com/embed/ttffZsjrbCA?si=6A3Es3V8xrQXZd-J" title="YouTube video player" width="640"></iframe>
</p>
<p style="text-align: center;">
<iframe allow="accelerometer; autoplay; clipboard-write; encrypted-media; gyroscope; picture-in-picture; web-share" allowfullscreen="" frameborder="0" height="360" src="https://www.youtube.com/embed/1wUK23sM5vY?si=rt1RbofvPgJNBe88" title="YouTube video player" width="640"></iframe>
</p></div>ROFhttp://www.blogger.com/profile/06190121913449788651noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-2065164666542608480.post-84056790092103379212024-02-29T20:11:00.001+01:002024-02-29T20:38:29.606+01:00Un altfel de mărțișor de la Ioan Ianolide<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEihBUUZZJdBzSGViUePodWhrAOJBZS1pewOMpD_uGIx_bjbEv03oKmb_kkBrG3eoJ_YCLajyLXlTLngfZfoGKpHCvDcgaKGdyysqYHGvY9yYTxOUESclZmzcA1pPUyr9K-ytFtH_0fYOY1L17JTiL-0jVX8lFcpyUoOd8btFWyQlFwCRgqmwNWfY0Ghkps/s558/CainAbelDecani2.jpeg" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" data-original-height="558" data-original-width="514" height="400" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEihBUUZZJdBzSGViUePodWhrAOJBZS1pewOMpD_uGIx_bjbEv03oKmb_kkBrG3eoJ_YCLajyLXlTLngfZfoGKpHCvDcgaKGdyysqYHGvY9yYTxOUESclZmzcA1pPUyr9K-ytFtH_0fYOY1L17JTiL-0jVX8lFcpyUoOd8btFWyQlFwCRgqmwNWfY0Ghkps/w369-h400/CainAbelDecani2.jpeg" width="369" /></a></div><div style="text-align: justify;"><br /></div><div style="text-align: justify;">În Vechiul Testament există un <span style="color: #3d85c6;"><b>fir alb</b> <b>al inspiraţiei divine</b></span> şi <b><span style="color: #cc0000;">un fir roşu al concepţiei materialist-umaniste-rasiale</span></b>. Vechiul Testament începe cu deosebirea dintre <b><span style="color: #3d85c6;">Abel</span></b> şi <b><span style="color: #cc0000;">Cain</span></b> şi continuă cu deosebirea dintre <b><span style="color: #cc0000;">neamuri</span></b> şi <b><span style="color: #3d85c6;">Israel</span></b>. În Israel avem <span style="background-color: white;"><b><span style="color: #3d85c6;">Legea Sfântă</span></b>,</span> dar avem şi <b><span style="color: #cc0000;">viţelul de aur</span></b>, avem <b><span style="color: #cc0000;">răzvrătiri împotriva lui Dumnezeu</span></b>, <b><span style="color: #3d85c6;">proorocii</span></b> au fost ucişi de <b><span style="color: #cc0000;">evreii idolatrii</span></b>, <b><span style="color: #cc0000;">rasismul iudaic</span></b> a pătruns în conceptul spiritual al Israelului.</div><div style="text-align: justify;"><br /></div><div style="text-align: justify;">Paralel cu firul roşu al <b><span style="color: #cc0000;">ateismului</span></b> şi <b><span style="color: #cc0000;">rasismului iudaic</span></b>, în poporul iudeu s-a remarcat şi firul alb al <b><span style="color: #3d85c6;">inspiraţiei</span></b> şi <b><span style="color: #3d85c6;">harului divin</span></b>, căci Israelului i s-au dat <b><span style="color: #3d85c6;">legăminte</span></b>, lui i-a dat Dumnezeu <b><span style="color: #3d85c6;">Legea</span></b> şi i-a dat <b><span style="color: #3d85c6;">Tora Făgăduinţei</span></b>, i-a dat <b><span style="color: #3d85c6;">prooroci</span></b>, i-a dat pe <b><span style="color: #3d85c6;">David</span></b>, i-a dat <b><span style="color: #3d85c6;">conştiinţă mesianică</span></b>, <b><span style="color: #3d85c6;">râvnă pentru cele sfinte </span></b>şi <b><span style="color: #3d85c6;">minunate comuniuni cu divinitatea</span></b>, încât a fost posibil să se nască<span style="color: #3d85c6;"> <b>Fecioara Maria</b></span>, din neam iudaic şi să fie templu al Naşterii lui Iisus, Fiul lui Dumnezeu.</div><div style="text-align: justify;"><br /></div><div style="text-align: justify;">Pe firul roşu însă, <b><span style="color: #cc0000;">evreii nu L-au recunoscut pe Hristos</span></b>. <b><span style="color: #cc0000;">Ana şi Caiafa</span></b> au polarizat poporul evreu în jurul lor şi <b><span style="color: #cc0000;">L-au ucis pe Fiul lui Dumnezeu</span></b>. <span style="color: #cc0000;">Evreii sunt blestemaţi şi scoşi din harul divin.</span> <b>Doar o rămăşiţă din Israelul iudaic intră în noul Israel</b>. <span style="color: #3d85c6;">Oamenii tuturor neamurilor au primit har şi misiune de israeliţi</span>.</div><div style="text-align: justify;"><br /></div><div style="text-align: justify;"><b><span style="color: #3d85c6;">Împărăţia lui Dumnezeu este dată oamenilor ce cred şi urmează lui Hristos</span></b>, iar <b><span style="color: #cc0000;">poporul iudeu a rămas ca o negaţie a istoriei, pe o poziţie antihristică</span></b>.<b> De două mii de ani ei militează pe firul roşu al istoriei lor fară Dumnezeu şi împotriva lui Hristos. Ei sunt duşmani ai tuturor oamenilor şi istoria lor trece din dezastru în dezastru, consecinţă a păcatului lor ateu-materialist.</b></div><div style="text-align: justify;"><br /></div><div style="text-align: justify;">Duhul lor negativ se găseşte în <b><span style="color: #cc0000;">raţionalism, pozitivism, umanitarism, ştiinţifism, capitalism şi comunism</span></b>. Ei vor să<b><span style="color: #cc0000;"> iudaizeze lumea</span></b> şi în bună parte au reuşit. Ei <span style="color: #cc0000;">nu-L au pe Hristos, deci <b>Îl urăsc pe Hristos şi pe ei înşişi se consideră hristos</b></span>. Ei <b><span style="color: #cc0000;">se luptă cu Dumnezeu, se luptă cu toată lumea şi se luptă cu toată creştinătatea</span>.</b> <b>Cutezanţa lor e impresionantă, dar şi înspăimântătoare apocalipsă. Opera lor în lume este catastrofală şi monstruoasă.</b></div><div style="text-align: justify;"><br /></div><div style="text-align: justify;"><b>Tentaţia materialist-ateistă nu este strict iudaică, ea e general umană şi adesea ademeneşte şi pe creştini.</b> <b>Dacă <span style="color: #cc0000;">evreii se constituie în mod conştient şi voluntar pe poziţie antihristică</span>, <span style="color: #cc0000;">mulţi creştini se situează pe poziţia de hristoşi mincinoşi</span></b>. <b style="background-color: #fff2cc;">Un fir roşu apare şi în istoria creştinismului, alături de unul alb şi împotriva celui alb. </b><b>Lupta dintre <span style="background-color: white;"><span style="color: #3d85c6;">credinţă</span></span> şi <span style="color: #cc0000;">ateism</span> se perpetuează până la sfârşitul veacurilor.</b> </div><div style="text-align: justify;">Noul Israel cunoaşte epoci de înflorire şi epoci de decădere. În <b style="background-color: #fff2cc;">creştinismul primar</b> au apărut <b><span style="color: #cc0000;">Anania şi Safira</span></b>, în <b><span style="background-color: #fff2cc;">creştinismul prigonit</span></b> au fost mulţi <b><span style="color: #cc0000;">apostaţi</span></b>, mulţi <b><span style="color: #cc0000;">au făcut din Iisus un om şi au negat dumnezeirea Lu</span></b>i. <b><span style="background-color: #fff2cc;">Creştinismul bizantin</span> a fost splendid, dar a şi <span style="color: #cc0000;">capitulat în faţa lumii egoiste</span></b>. <b><span style="background-color: #fff2cc;">Creştinismul roman</span> a fost măreţ, dar nu a putut evita unele <span style="color: #cc0000;">amprente imperiale</span></b>.<b style="background-color: #fff2cc;"> Renaşterea</b><b><span style="color: #cc0000;"> L-a umbrit pe Dumnezeu prin om.</span></b> <b style="background-color: #fff2cc;">Reforma</b> <b><span style="color: #cc0000;">a derutat creştinătatea</span></b>. <b style="background-color: #fff2cc;">Revoluţia franceză</b> <b><span style="color: #cc0000;">s-a închinat unei femei depravate</span></b>, iar <b style="background-color: #fff2cc;">comunismul</b> <b><span style="color: #cc0000;">se subjugă materiei</span></b>. <b>Ateii de azi sunt unii creştini de ieri.</b></div><div style="text-align: justify;"><br /></div><div style="text-align: justify;"><b>Omenirea se materializează, se mecanicizează</b>. <b><span style="color: #cc0000;">Creştinii au pierdut dimensiunea mesianică</span></b>, în timp ce <b><span style="color: #cc0000;">evreii pompează ateismul pentru a dizolva toată cultura creştină</span></b>. <b><span style="color: #cc0000;">Nu mai avem Dumnezeu, nu mai avem speranţa vieţii eterne, nu mai avem nădejdea vieţii veşnice</span></b>.</div><div style="text-align: justify;"><br /></div><div style="text-align: justify;"><b>Lumea e în mâinile lui Dumnezeu, dar ne întrebăm, cutremuraţi de răspunderi, ce fac oamenii?</b> Vin ei în întâmpinarea lui Hristos? <span style="background-color: #fff2cc;"><b>Mântuirea lumii trece prin credinţa oamenilor</b>.</span> În această perspectivă credem în misiunea noului Israel şi respingem iudaismul ca ateism antihristic.</div><div style="text-align: justify;"><br /></div><div style="text-align: justify;"><b><span style="background-color: #fff2cc; color: #cc0000;">Fiara apocaliptică ucide pe cei care spun adevărul</span></b>.<b> Cu toată gravitatea situaţiei, cu toate riscurile vom mărturisi adevărul, chiar de vom fi ucişi, căci răstigniţi suntem de multă vreme</b>. <b style="background-color: #fff2cc;">A spune adevărul despre evrei nu este antisemitism, ci noi, creştinii, plini de iubirea ce L-a mistuit pe Hristos şi repetând-o în aceste vremuri tulburi, noi iubim cu adevărat poporul evreu şi ştim că numai prin Hristos este posibilă mântuirea lor.</b> Tragedia evreilor este catastrofală prin solidaritatea întregului popor evreu cu Ana şi Caiafa. <b><span style="background-color: #fff2cc;">Strigăm deci tuturor evreilor în care mijeşte lumina credinţei, </span><span style="background-color: #fff2cc; color: #cc0000;">să părăsească satanismul, minciuna şi materialismul iudaic,</span><span style="background-color: #fff2cc;"><span style="color: #0b5394;"> </span></span></b><span style="background-color: #fff2cc;"><span style="color: #0b5394;"><b>să se încreştineze şi să se împace cu oamenii</b><b>.</b></span></span></div><div style="text-align: justify;"><br /></div><div style="text-align: justify;">Aşa după cum este evident din toată istoria antică şi modernă că neamurile nu pot tolera să fie stăpânite de evrei, aşa le spunem şi noi: <b style="background-color: #fff2cc;"><span style="color: #0b5394;">să se integreze în omenire</span></b><b style="background-color: #fff2cc;">. Dacă râvna şi energiile antologice de care dispun vor fi orientate în sensul sacru al revelaţiilor divine, atunci poporul evreu ar fi fericit, cerurile se vor bucura şi oamenii îi vor iubi. <span style="color: #cc0000;">Rasismul lor este absolut, materialismul lor le este în fire, minciuna este centrul gândirii lor pocite</span> şi cu cât vor insista mai mult pe aceste coordonate, pe atât dezastrul lor va fi mai crud.</b></div><div style="text-align: justify;"><br /></div><div style="text-align: justify;">Omenirea nu poate accepta nici <b><span style="color: #cc0000;">tirania rasială</span></b> a iudeilor, nici <b><span style="color: #cc0000;">materialismul grosolan</span></b> şi nici <b><span style="color: #cc0000;">răstălmăcirea mentală</span></b> a iudaismului. Prin decizia divină şi prin voinţa oamenilor, ei sunt sortiţi eşecului. Pieirea ta prin tine, Israele!</div><div style="text-align: justify;"><br /></div><div style="text-align: justify;"><br /></div><div style="text-align: right;">(Ioan Ianolide – Deținutul profet, Ed. Bonifaciu, Bacău, 2009, pp. 44-48)</div><div style="text-align: right;">Sursa web: Blog dedicat lui Ioan Ianolide, <a href="https://ioanianolide.wordpress.com/2013/03/16/vechiul-si-noul-israel/" target="_blank">Vechiul și Noul Israel</a></div><div style="text-align: justify;"><br /></div><div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgaaDYFWwFcBObCuawX1gJN76s3LLvrsPXlLLMn9QHISiJx01JDcpOh8TRDTDMczihj7wFULx9U5Uj7TQ3cWXt5x8X66RxddoEUw3y1VxxjYua4VkIUDJNNlf7O9wOvxIBYyAoYlbpW_P681pQmZS4btzmzHFqDHtvRz9esybUpZVJD5LaIGGzG5IQ1nmI/s960/FB_IMG_1650480073139.jpg" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" data-original-height="960" data-original-width="540" height="331" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgaaDYFWwFcBObCuawX1gJN76s3LLvrsPXlLLMn9QHISiJx01JDcpOh8TRDTDMczihj7wFULx9U5Uj7TQ3cWXt5x8X66RxddoEUw3y1VxxjYua4VkIUDJNNlf7O9wOvxIBYyAoYlbpW_P681pQmZS4btzmzHFqDHtvRz9esybUpZVJD5LaIGGzG5IQ1nmI/w186-h331/FB_IMG_1650480073139.jpg" width="186" /></a></div><br /><div style="text-align: justify;"><br /></div>ROFhttp://www.blogger.com/profile/06190121913449788651noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-2065164666542608480.post-89823332199523981422024-02-22T10:26:00.004+01:002024-02-22T10:33:04.727+01:00Daniel Leș, olarul refrământat și refăurit<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjti8qMx8dfxmWzgtjqbXAfCPXRP34zgwJ1EppDvbry3oGvzBqKHEGe5KbKbZMxWq8R8E4MLMAhJHb9wu2RMK6vtNesVn9fY7aBcB_t53ehl_3GL95ZBYsFxr5SqMaQt3FLwjT7_WN7b8czZLTNhCEIq7yY_fK5XMYHjJcUcvNzyb0tUV150G7eyz42Y74/s2496/Daniel_Les.jpg" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" data-original-height="2496" data-original-width="1664" height="640" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjti8qMx8dfxmWzgtjqbXAfCPXRP34zgwJ1EppDvbry3oGvzBqKHEGe5KbKbZMxWq8R8E4MLMAhJHb9wu2RMK6vtNesVn9fY7aBcB_t53ehl_3GL95ZBYsFxr5SqMaQt3FLwjT7_WN7b8czZLTNhCEIq7yY_fK5XMYHjJcUcvNzyb0tUV150G7eyz42Y74/w426-h640/Daniel_Les.jpg" width="426" /></a></div><p style="text-align: justify;"><br /></p><h3 style="text-align: center;"><span style="color: #0b5394;">Renașterea sufletului și transformarea în "Lut Viu" </span></h3><h3 style="text-align: center;"><i>interviu emoționant cu Daniel Leș</i></h3><p style="text-align: center;"><iframe allow="accelerometer; autoplay; clipboard-write; encrypted-media; gyroscope; picture-in-picture; web-share" allowfullscreen="" frameborder="0" height="360" src="https://www.youtube.com/embed/R6-0HOrIKYo?si=Ld8rAZG04GFXK0zx" title="YouTube video player" width="640"></iframe></p>
<p style="text-align: justify;"><br /></p><h3 style="text-align: center;">Câteva extrase din interviu</h3><br /><div style="text-align: justify;">Îmi dau seama, pe zi ce trece, că <b>atâtea mă învață lutul ăsta</b>! Și cu cât îl frământ mai mult devine mai maleabil. <b style="background-color: #fff2cc;">Sunt într-o perioadă în viața mea de făurire, de frământare, de înfrumusețare, simt că "lutul" vieții mele este frământat.</b> Și, pe măsură ce este mai frământat, îmi dau seama că am multe de învățat. [...] </div><div style="text-align: justify;"><b>Frământările nu sunt rele, frământările sunt bune. Atâta timp cât se lasă frământat lutul, ies afară impuritățile. Lutul vieții noastre dacă nu este frământat, acele impurități nu vor ieși afară.</b> Cu cât suntem mai frământați [cu atât vor ieși mai mult]. <b style="background-color: #fff2cc;">Noi ca și nație, ca și neam am avut parte de frământare, dar să nu uităm că suntem un neam ales, pentru că Dumnezeu a ales să ne frământe. De ce? Ca să facă din noi acel vas de cinste.</b> <b><span style="color: #cc0000;">Așadar, dragilor, dacă aveți frământări în viață, să știți că aceste frământări sunt benefice: iese afară ură, lăcomie, slavă deșartă, gelozie, și multe altele.</span></b> [...]</div><span><a name='more'></a></span><div style="text-align: justify;"><br /></div><div style="text-align: justify;"><div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgtTLnv8sY0ZCm4-bT_lo42KWZiH_N3sUK4Q2ITJZsd0U6OCaufNpW4rn1g26RChODssR0a-DcR1CLhP1pYJCFchQeUVPJdd4lIyCKHPfjLZWDoQtN39wlBpR4r0vjl_g50BZxrfYPg_o1zZLbcEpGtISP1B6ETk58XQUjpLNHij-2CVVdeg0vnHUkVa8k/s800/vacanta-traditionala-in-maramures-la-casa-lui-daniel-les.jpg" style="clear: left; float: left; margin-bottom: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" data-original-height="600" data-original-width="800" height="300" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgtTLnv8sY0ZCm4-bT_lo42KWZiH_N3sUK4Q2ITJZsd0U6OCaufNpW4rn1g26RChODssR0a-DcR1CLhP1pYJCFchQeUVPJdd4lIyCKHPfjLZWDoQtN39wlBpR4r0vjl_g50BZxrfYPg_o1zZLbcEpGtISP1B6ETk58XQUjpLNHij-2CVVdeg0vnHUkVa8k/w400-h300/vacanta-traditionala-in-maramures-la-casa-lui-daniel-les.jpg" width="400" /></a></div><b>După aceea, îți dai seama că trebuie să fi un lut maleabil și te lași folosit - folosit de Dumnezeu!</b> <b><span style="color: #cc0000;">Atunci când ești trântit pe roata vieții</span></b> - că <b>roata vieții se învârte cu viteză, și vedeți că din ce în ce mai tare se învârte această roată</b>; e ca un carusel din care ți-e frică să te dai jos -, dar, <b><span style="color: #cc0000;">dacă vom fi bine centrați în jurul acelui filon, care se cheamă credință [nu vom cădea jos].</span></b> Eu prefer să cred că noi, ca și nație [nu vom cădea].</div><div style="text-align: justify;"><br /></div><div style="text-align: justify;">În piept avem trei inimi care bat: este <b>inima de carne</b>, este <b>inima lui Dumnezeu</b>, și <b>este inima tradiției</b>. <b style="background-color: white;">Dacă una din aceste inimi se oprește, noi avem o mare problemă.</b><b style="background-color: #fff2cc;"> Dacă se oprește inima de carne, murim; dacă se oprește inima lui Dumnezeu, noi facem infarct duhovnicesc; și dacă se oprește inima tradiției, noi, ca și neam dispărem</b>. [...]</div><div style="text-align: justify;"><br /></div><div style="text-align: justify;"><b style="background-color: #fff2cc;">Eu am o calitate: sunt frământat! <span style="color: #cc0000;">Noi suntem frământați, dar să nu uităm: suntem în căușul palmei lui Dumnezeu. Și cine ne frământă nu sunt cei din afară, ci este Dumnezeu, </span></b><b style="background-color: #fff2cc;"><span style="color: #cc0000;">ș</span></b><b><span style="color: #cc0000;"><span style="background-color: #fff2cc;">i știe El de ce!</span></span></b><b style="background-color: #fff2cc;"><span style="color: #cc0000;"> Așa că nu uitați: chiar dacă acel vas, după ce este frământat, devine modelabil, și-l finisezi pe dinafară, dar în lăuntrul lui rămân degetele olarului. Așa că în lăuntrul vaselor noastre este degetul lui Dumnezeu, e mâna Lui acolo!</span></b></div><div style="text-align: justify;"><br /></div><div style="text-align: justify;">[...]</div><div style="text-align: justify;"><div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjWVqh23nz0KfNn4v3PX_9LVKf1pYsjySLnmiP8LYuGlfD-kG-NZAiwzfSlN_-D6ih8mFzTrrxrPV1WoH7uOZRDtdnkyyZSaQrbmIwyVMzR7fJhHhFuLP_mX7W7lgwsQAOurAgyBiWCndBMqJ88cgacpEdwi5T05jRqdb5uBsF8cihwGFdyq78BgSltkP4/s1600/FB_IMG_1704051586393.jpg" style="clear: right; float: right; margin-bottom: 1em; margin-left: 1em;"><img border="0" data-original-height="1600" data-original-width="900" height="400" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjWVqh23nz0KfNn4v3PX_9LVKf1pYsjySLnmiP8LYuGlfD-kG-NZAiwzfSlN_-D6ih8mFzTrrxrPV1WoH7uOZRDtdnkyyZSaQrbmIwyVMzR7fJhHhFuLP_mX7W7lgwsQAOurAgyBiWCndBMqJ88cgacpEdwi5T05jRqdb5uBsF8cihwGFdyq78BgSltkP4/w225-h400/FB_IMG_1704051586393.jpg" width="225" /></a></div>Eu recitesc o carte, care se numește "<i>A avea sau a fi?</i>". Ce se întâmplă? <b>A avea e prea puțin. A fi și a ființa înseamnă că ești chemat, ești chemat să intri pe drumul tău. Și asta am încercat, să fiu foarte sigur că sunt pe drumul meu.</b> [...] Eu am primit o lecție frumoasă - și multe lecții le primesc de la omul simplu, de la țară, care el este! Este conectat acolo, cu degetele în pământ, este conectat la filon. Și o femeie de 86 de ani poate să dea lecții la profesori universitari, numai că de multe ori noi nu avem ochi și urechi să vedem. Și vă dau aici un mic exemplu. [...] Am întâlnit o femeie care, pe când îi arânjam lemnele pe lângă casă, mi-a zis: "<i>dragu mamii, hai în casă, că-i hii flămând</i>". Și zic: <i>"nu-s flămând lele Florică</i>". "<i>Da,</i> zice, <i><b>îți hii flămând sufletul</b></i>". Și am zis : femeia asta vrea să-mi spună ceva. Și am intrat în casă, și am văzut câte lucruri avea țesute, și m-am minunat. Și mi-a zis că asta a făcut de când era fetiță. Și am zis: "<i>lele Florică, da prin fereastra asta ți-o văzut să-mpungi atâtă?</i>". Și a zis:<b> "<i>dragu mamii, prin fereastra asta am văzut lumea 86 de ani, și mi-o fost bogăt câte-om văzut</i>".</b> [...] "<i>Păi ce-ai văzut lele Florică?</i>", "<i>Am văzut pe Văsălicuță trecând p-acii cu cojoc, </i><i>ș</i><i>i la un moment dat am vazut c</i><i>ă</i><i> avea petec lâng</i><i>ă</i><i> petec, c</i><i>ă</i><i> pe vremea noastr</i><i>ă</i><i>, când se strica un lucur noi îl reparam." </i>Și, mă întreabă la sfârșit:<i> <b>Oare voi, acolo, la oraș, la bloc, pe ce ferestre vă uitați?</b></i>" Păi, dragilor, pe ce ferestre ne uitam? Facem toată ziua cu degetul așa..., <b>Și ce ne aduc acele ferestre în viața noastră, ce vedem pe acele ferestre?</b> Și acea femeie de 86 de ani a zis: "<i>vreau să-ți arăt ceva!</i>". Și a deschis șifonierul tremurând, și mi-a arătat o roche albă de sus până jos, cusut alb pe alb. Și mi-a zis : "<i>uită-te cu băgare de seamă!</i>". Prima dată am crezut că e o roche simplă, și când am văzut câtă lucrătură, peste tot cusăută alb pe alb. Și mi-a zis : <i>"ca să nu ne mândrim</i>". Și am zis: "<i>lele Florică, da când ai îmbrăcat rochea asta?</i>", "<i>Niciodată!</i>" - a zis. "<i>Dar o să mă îmbrac când o să mă întâlnesc cu Mirele meu ceresc. Aștept ziua aia!</i>".<b> Vedeți? Omul simplu de la țară, așa a înțeles menirea : întâlnirea cu Mirele! Noi, de multe ori uităm lucrul ăsta! Și ei nu merg spre moarte, merg spre lumină, spre Hristos!</b> <b>Acea femeie mi-a dat cea mai mare lecție de creștinism.</b> <b>În Hristos nu există frică, în Dumnezeu nu există frică! Noi trăim tot timpul cu fricile astea înconjurătoare</b>. [...]</div><div style="text-align: justify;"><br /></div><div style="text-align: justify;">În tot amalgamul ăsta cineva m-a învățat că așa sunt eu, sunt slab. Dar <b><span style="background-color: #fff2cc; color: #cc0000;">vine o vreme a vieții tale când ești refrământat și refăurit</span></b>. Și aicea ți-o spun cu cea mai mare responsabilitate. La 24 de ani vasul vieții mele a fost refăurit. Când aveam 18 ani am fugit fraudulos de 7 ori. Am vrut să fug de comunism, de România, de tot ce era urât și cenușiu în viața mea. Și bunicu mi-a spus: "<i>dragu tatii, oriunde te-ai duce, la capătul lumii, te va chema glia înapoi. Tu ești făcut să stai aicea</i>". N-am înțeles atuncea, dar acuma am înțeles. Și, întorcându-mă acasă am intrat în niște găști de cartier, am început să schimb valută, stăteam cu bișnițarii. După aceea ei au văzut că am mână de artist, m-au racolat și m-au pus să fac pașapoarte, ca ei să poată merge din nou în străinătate, că ei aveau interdicție. Treptat-treptat, intrând în aceste găști, n-am mai putut să ies. </div><div style="text-align: justify;"><div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEhfiSkbg1xUdZYCTSrs5PLXWZr6Z4pjilk0bRuO_i1pflS_ArHNSnT28UGZ_mwQKCwPMHJ-27h_YwJZEqMFFpYJS_RNbhcwI5ga6PrzaoX7-mTdGY7iJNLEUhETkGoKKYm4hT1qX_Zk3P-hdUItTew0jGySg38DN9Ff_TtSmkRn4uoKbq9EYddpWgH12To/s1080/FB_IMG_1704051653585.jpg" style="clear: left; float: left; margin-bottom: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" data-original-height="1080" data-original-width="720" height="400" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEhfiSkbg1xUdZYCTSrs5PLXWZr6Z4pjilk0bRuO_i1pflS_ArHNSnT28UGZ_mwQKCwPMHJ-27h_YwJZEqMFFpYJS_RNbhcwI5ga6PrzaoX7-mTdGY7iJNLEUhETkGoKKYm4hT1qX_Zk3P-hdUItTew0jGySg38DN9Ff_TtSmkRn4uoKbq9EYddpWgH12To/w266-h400/FB_IMG_1704051653585.jpg" width="266" /></a></div>Între timp m-am îndrăgostit de doamna vieții mele, care mă suportă de 32 de ani. O spun sincer : m-am însurat cu o sfântă. Fata asta a fugit cu mine când avea 17 ani. Cu cine? Cu un nimeni, care stătea la colț și vindea valută. <b style="background-color: #fff2cc;">Și ea se ruga și plângea pentru mine, și îmi spunea că există Dumnezeu. Aici aș vrea să ajung la refăurirea vasului. Dacă ar fi să mă laud cu ce am făcut eu, ar trebui să mă laud cu toate prostiile pe care le-am făcut eu. Ceea ce este frumos astăzi în viața mea este datorită lui Dumnezeu și datorită ei.</b><b> Și în continuare ea mă îngrijește, și se roagă pentru mine, și mă iubește, așa cum sunt eu.</b> Pentru că așa cum vorbeam, în compozitul ăsta este și rău și bine. Până și Apostolul neamurilor strigă : o nenorocitul de mine, cine mă va scăpa de acest trup de moarte. <b style="background-color: #fff2cc;">Vreau să fac binele și răul stă lipit de mine. În fiecare zi îmi doresc să fac binele și mă pomenesc seara că am ratat. Iar, și iar, și iar! Și mă duc la duhovnic, și duhovnicul mă ia în brațe și plânge, și spune : "<i>dragul meu, Dumnezeu te vede că îți pasă!</i>". Asta trebuie să facem noi: să ne pese!</b> [...]</div><div style="text-align: justify;"><b>Și ea a zis: "<i>vin cu tine până la capătul lumii. Lasă-te de ceea ce faci!</i>".</b> În continuare : alcool, prieteni, șmecherii. Și femeia asta se ruga pentru mine. <b>Și, într-o bună zi intră în mine o frică teribilă.</b> Am capitonat geamurile. Socrul meu mă căuta să mă bage la pușcărie, băieții mă căutatu să le fac pașapoartele... <b>și vine confruntarea, întâlnirea cu refrământarea!</b> <b>Și mă prinde Dumnezeu la colț, că eu nu vroiam să cred. Am zis că nu există Dumnezeu. Dumnezeu sunt eu, sunt buricul pământului, pot să fac ce vreau. Eram șmecher în cartier.</b> Și mă urmăreau toți. Și m-am dus ca un laș în cameră la mine, și am tras ușa, și am zis : "<b><i style="background-color: #fff2cc;">dacă-mi spune și mama, și tata, și bunicul care mi-a cântat toată viața pricesne, și fata asta, o fi existând Dumnezeu?</i><span style="background-color: #fff2cc;">". Și m-am rugat pentru prima oară sincer în viața mea, m-am pus în genunchi, am închis ușa să nu mă vadă nevastă-mea, care tot timpul îmi spunea să mă împac cu Dumnezeu și eu nu-mi doream, și am zis: "<i>Doamne, dacă exiști, vino și bate-mă!</i>" - pentru că toată lumea din jur îmi spunea că o să te bată Dumnezeu.</span></b><span style="background-color: #fff2cc;"> Și probabil că aveau dreptate... ai furat pe fata asta de acasă, etc. </span><b><span style="background-color: #fff2cc; color: #cc0000;">Dar culmea că te întâlnești cu acel Dumnezeu la tine în cameră, că vine, te ia în brațe... Am simțit la modul materialist o dragoste care se scurge din tavan și-mi intră în fiecare por al trupului, și-mi spune : "Te iubesc așa cum ești!". Am simțit acea dragoste!</span> </b><b>Și, lucrul pe care l-am făcut prima dată a fost: am deschis geamul și am spus: "uau, ce frumos e afară!". Și am ieșit. Pomii dansau așa, în adierea vântului, oamenii pe lângă care treceam îmi venea să mă duc să-i iau în brațe să-i pup, atât erau de frumoși! <span style="background-color: #fff2cc;"><span style="color: #cc0000;">Am văzut pentru câteva momente creația lui Dumnezeu prin ochii lui Dumnezeu! Noi suntem făuriți să vedem frumosul, să iubim frumosul, să dansăm, să cântăm, să creem, să ne bucurăm, să fim prezenți în fiecare zi în viața noastră! Și mi-am dat seama ce frumos e Dumnezeu! Am simțit iubirea! </span></span>[...] Și atuncea în acea refrământare a vieții mele a apărut acea frică care s-a transformat în dragoste.</b></div><div style="text-align: justify;"><br /></div><div style="text-align: justify;">Este o poveste interesantă, când un învățat al vremurilor este provocat de Dumnezeu să iasă din confortul lui. <b>Ieremia era un profet al vremurilor și Dumnezeu îi zice așa:</b> <i><b>"pogoară-te în casa olarului, că acuma am să te fac să auzi vocea Mea</b></i>"(cf. <a href="https://doxologia.ro/ieremia-capitolul-18" target="_blank">Ieremia 18, 2</a>). Interesant este că a te pogorî înseamnă a te smeri, a-ți lăsa confortul și a te duce acolo unde e tină. Și merge Ieremia în casa olarului. Și acesta făurea un vas, și în timp ce-l făurea acel vas creștea frumos. Și Ieremia se uia din tocul ușii cum crește vasul. Dar, <b>la un moment dat, vasul s-a deformat, s-a descentrat și a căzut</b>.<b> Și în mod natural mâna olarului îl ia din nou, și-l frământă din nou, și face un vas cum lui i-a plăcut.</b></div><div style="text-align: justify;"><br /></div><div style="text-align: justify;">Vasul vieții mela la 24 de ani, când eu m-am împăcat cu Dumnezeu a fost refrământat, și a fost ceea ce a vrut Dumnezeu să fie.</div><div style="text-align: justify;"><br /></div><div style="text-align: justify;">Și acuma mă întreb : <b><span style="color: #cc0000;">oare în ce perioadă a vieții mă aflu? Vasul meu oare cum arată? Este la frământat? Este pus pe roată? Este pus la șlefuit? Pentru că vine ultima probă: proba focului</span></b>. O să vă arăt acolo, cum este de încins focul. <span style="color: #cc0000;"><b><span style="background-color: #fff2cc;">Și am zis: da, ăsta este secretul! Pentru mine secretul este credința în Dumnezeu!</span></b><b style="background-color: #fff2cc;"> Chiar dacă voi rămâne un ciudat în continuare, care va crede în modul meu naiv în Dumnezeu, într-un mod simplu, caut dragostea! Și, la rândul meu, vreau să ofer această dragoste cât pot, prin ceea ce fac. Așa am fost eu refrământat.</b></span></div><div style="text-align: justify;"><br /></div><div style="text-align: justify;">Și textul continuă în Biblie și spune așa, <span style="background-color: #fff2cc;"><b>îi vine gândul lui Dumnezeu în mintea lui Ieremia, "<i>oare nu pot să fac și eu la fel, cum face acest olar, să vă refrământ?</i>".</b> </span><b><span style="background-color: #fff2cc;">Și asta a făcut cu mine. Și poate face și cu tine, și cu tine și cu oricare. Asta e taina lui Dumnezeu!</span> Și poate face cu România.</b> Să vedeți unde o să ajungă România, în ciuda faptului că o vede toată lumea jos. E un vas gata frământat, pregătit. Si suntem în căușul palmei lui Dumnezeu. Si toată Europa poate să ia lecții de la noi, pentru că suntem un neam ales. <b>Si de asta am ales să rămân aici, să-mi duc viața desculț pe tăpșanele mele, să ascult păsările, să trag aer în piept, să mănânc lapte de bivoliță și pâine făcută în cuptor la mine acasă din grâu românesc</b>. [...]</div><div style="text-align: justify;"><br /></div><div style="text-align: justify;"><div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgC5aacbefLBgNmh_8pTJKb-Pig7l1XV_uqcTKbKBFQQ4H5iW_dIQVw5oq_4KlynlUXvuJUtesVafqxU4fLF3-oJDVfsrH6R9Q4t_znYambFXHgTRWasekBrhWgCvuEfFtSEyNJxkzDQiXYIvJIvJzfss1WKeVAryXGUS2JN5FZEaAYhgbiROy1LxGW3l8/s1620/FB_IMG_1701720433377.jpg" style="clear: right; float: right; margin-bottom: 1em; margin-left: 1em;"><img border="0" data-original-height="1620" data-original-width="1080" height="400" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgC5aacbefLBgNmh_8pTJKb-Pig7l1XV_uqcTKbKBFQQ4H5iW_dIQVw5oq_4KlynlUXvuJUtesVafqxU4fLF3-oJDVfsrH6R9Q4t_znYambFXHgTRWasekBrhWgCvuEfFtSEyNJxkzDQiXYIvJIvJzfss1WKeVAryXGUS2JN5FZEaAYhgbiROy1LxGW3l8/w266-h400/FB_IMG_1701720433377.jpg" width="266" /></a></div>Acuma vă pun și eu o întrebare.<b><span style="color: #cc0000;"> În inima noastră este un tron și este o cruce. Întrebarea este așa: cine stă pe tron și cine stă pe cruce? Mai stăm din când în când și pe cruce? Mai stăm din când în când și în suferință, sau ne place să stăm numai pe tron - cine suntem noi!</span></b> [...]</div><div style="text-align: justify;"><br /></div><div style="text-align: justify;">Aștept momentul potrivit să mă duc să mătur, între ei [măturătorii străzii], pentru că <b style="background-color: #fff2cc;">altfel nu mă cunosc pe mine, rămân un egotist, rămân un lut zgrunțuros, rămân un lut care e smuls de acolo și pus.., și nu iese nimic din el dacă nu ești frământat și nu simți împreună cu cel de lângă tine</b><b>. Dragostea are o limbă: zâmbetul. Toți zâmbim în aceeași limbă. Nu pot eu să fiu mai presus. </b>[...]</div><div style="text-align: justify;"><br /></div><div style="text-align: justify;">Acolo, lângă Părintele Paisie Olariu scrie așa: "<i><b><span style="color: #cc0000;">vă rugăm păstrați liniștea interioară!</span></b></i>" [...]</div><div style="text-align: justify;"><br /></div><div style="text-align: justify;"><b><span style="color: #cc0000;">Caută bucuria și prin a face fapte bune, și prin a simți cu cel de lângă tine, și a-l înțelege, și a-l iubi.<span style="background-color: #fff2cc;"> </span></span><span style="background-color: #fff2cc;">Eu cred că cu așa ne vom mântui ca și neam: cu iubirea asta!</span></b> [...] <b><span style="color: #cc0000;">Să avem ochi să-L vedem în semenul nostru pe Hristos!</span></b></div><div style="text-align: justify;"><br /></div><div style="text-align: justify;">[...] Știi ce se mai întâmplă interesant când se făurește pe roată un vas? <b>În acele striații în care lasă urma degetele olarului, rămâne amprenta vocală</b>. [...] Acuma am centrat lutul. <b style="background-color: #fff2cc;">Imaginați-vă aici un ax, și dacă nu este centrat lutul se bălăngăne și cade jos. Pe roata vieții dacă nu suntem centrați s-ar putea să fim azvârliți afară.</b> [...]</div><div style="text-align: justify;"><br /></div><div style="text-align: justify;"><b style="background-color: #fff2cc;">Te învață răbdarea olăritul. Eu am nevoie. Nu ai cum să greșești aicea, nu-ți permiți. Dacă faci o mișcare greșită se duce vasul jos. Olarul trebuie să fie sigur pe ceea ce face.</b> Și mai e ceva interesant cu lutul ăsta. <b>Eu mă pun cu smerenie la roată, fiindcă știu că lutul ăsta este contopit cu strămoșii mei și trebuie să am mare grijă cum făuresc acest vas, să fie frumos, pentru că la sfârșitul zilei eu trebuie să arăt vasul ăsta la Dumnezeu, nu la oameni.</b>[...] <b>Și atuncea, când duc vasele oriunde în lume, sunt conștient că îmi duc istoria țării noastre, din lut românesc.</b> <span style="background-color: #fff2cc;"><b>Și aceste vase le umplu cu povești și le dau drumul în lume</b>.<b> Sunt oarecum desprinse din mine, am stropit peste ele cu sufletul meu, cu drag.</b></span> Și sunt conștient că arătându-le mereu lui Dumnezeu, trebuie să ai respect pentru ceea ce faci. [...] <b>Vasul acum e moale, dar trebuie să treacă prin proba focului. Și noi avem o probă de foc, dar mă rog lui Dumnezeu să trecem cu fruntea sus</b>. [...]</div><div style="text-align: justify;"><br /></div><div style="text-align: justify;"><div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEhmIv7noaityKLirrikbmsco7xYC4jPf44fr-11OpfCIGnBkTsSPRCholQojfJq-dbYZ4nf6SkIsMQBdhmfNZKDf4K-xvcqj2oKK_DiknBFIwFbCWxbV_Pw6z82ejsAmlZjD0rIrd5SPR2qXh7m7K62Fpu-BPArAc0lhCNqQt2dkLZxwuilyhyk1lUapRw/s960/Mircea_Bezergheanu_detalii_atelier_Dan_Les-09.jpg" style="clear: left; float: left; margin-bottom: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" data-original-height="720" data-original-width="960" height="300" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEhmIv7noaityKLirrikbmsco7xYC4jPf44fr-11OpfCIGnBkTsSPRCholQojfJq-dbYZ4nf6SkIsMQBdhmfNZKDf4K-xvcqj2oKK_DiknBFIwFbCWxbV_Pw6z82ejsAmlZjD0rIrd5SPR2qXh7m7K62Fpu-BPArAc0lhCNqQt2dkLZxwuilyhyk1lUapRw/w400-h300/Mircea_Bezergheanu_detalii_atelier_Dan_Les-09.jpg" width="400" /></a></div>Trebuie să avem grijă, pentru că această informație prelucrată vizual ne distruge creativitatea. <b>Noi suntem creați să creem, noi suntem ființe spirituale care pentru o vreme locuim în trupul ăsta, în oala asta de lut și după ce se va desface oala asta de lut adevăratul vameș va pleca acasă. Unde? Nu știu! Dumnezeu știe! Nu știu cum arată raiul, iadul, dar <span style="background-color: #fff2cc;">este înscrisă în însăși inima mea și mădularele mele acea lege despre Dumnezeu, despre iubire și eu trebuie să îmi urmez traseul ăsta. Trebuie să ne mântuim sufletele prin orice gest pe care-l facem.</span></b> [...]</div><div style="text-align: justify;"><br /></div><div style="text-align: justify;"><b><span style="color: #cc0000;">La un moment dat o să ne fie încercată credința, cum a fost încercată credința Sfinților din închisorile comuniste. Și dacă eu am libertate acuma, este pentru că ei au pătimit acolo.</span></b> <b style="background-color: #fff2cc;">Și, cum le-a fost încercată credința? Când ei erau bătuți, ei se rugau pentru torționarul lor.</b>[...] <b>Deci această taină trebuie să cunoaștem noi.</b> [...] Asta învățau acolo, că aproapele este mai important decât "tu". O credință, așa, frumos, poleită: mai mergem și noi la biserică, ne îmbrăcăm frumos să ne vadă lumea, ne dăm jos dintr-un jeep,... avem de toate... <b style="background-color: #fff2cc;">Caut să mă reglez întotdeauna, să nu fiu mințit. Pentru că în vremurile din urmă vor veni Hristoși mincinoși. <span style="color: #cc0000;">Care sunt acei Hristoși mincinoși? Hristoșii creionați în mintea noastră</span>: un Hristos care mă ajută doar când am nevoie, un Hristos care mă ajută să-mi vând, un Hristos care mă ajută să mai iau un teren, un Hristos care mă ajută să-mi ia examenul copilul. <span style="color: #cc0000;">Și noi ne-am dus de lângă Hristosul nostru și urmăm un Hristos pe care l-am fabricat ca noi. Să ne păzească Dumnezeu! Să nu venim cu această Evanghelie a prosperității, să venim cu Evanghelia Sfântă, care este a Lui!</span> Și în Evanghelia asta care este a Lui, Mântuitorul nu-mi promite că dacă o să-L urmez o să am parte numai de bucurii. El n-a avut nici unde să-și plece capul. <span style="color: #cc0000;">Așa că să fim pregătiți, orice s-ar întâmpla să nu ne piară credința. Și dacă ne ținem de credința asta până la sfârșitul vieții, vom birui dacă El va vrea!</span></b></div><div style="text-align: justify;"><br /></div><div style="text-align: justify;"><b><span style="color: #351c75;">LEGATURI:</span></b></div><div style="text-align: justify;"><ul><li><a href="https://deersphotography.com/despre-daniel-les-si-ceramica-figurativa-traditionala/" target="_blank">Deersphotography</a></li></ul></div><div style="text-align: justify;"><br /></div>ROFhttp://www.blogger.com/profile/06190121913449788651noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-2065164666542608480.post-52729344460253304502024-02-20T18:49:00.006+01:002024-02-20T23:13:20.821+01:00Starețul Tadei de la Vitovnița : "De unde s-a deprins inima noastră să fie iubită cu atâta tărie?"<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjmCtqmdXAmhDqN4Q7B5rDI8JvGaFyBgp74c0sGlCT10A6rSqpV0tqWEQt6ffsBkCQo6ODhOJc39rzaAe7SZEtuP_QyZ16lb07SVDB834l8UW-msX22MfIgOtXoTVGnjpxJ_GAWmUW3f901Ns2cVJrfsYsr0CcEt4kxsN11WgBxVP5KaW9bg95If9kqyow/s604/staretul-Tadei.webp" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" data-original-height="604" data-original-width="604" height="640" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjmCtqmdXAmhDqN4Q7B5rDI8JvGaFyBgp74c0sGlCT10A6rSqpV0tqWEQt6ffsBkCQo6ODhOJc39rzaAe7SZEtuP_QyZ16lb07SVDB834l8UW-msX22MfIgOtXoTVGnjpxJ_GAWmUW3f901Ns2cVJrfsYsr0CcEt4kxsN11WgBxVP5KaW9bg95If9kqyow/w640-h640/staretul-Tadei.webp" width="640" /></a>
</div>
<br />
<h3 style="text-align: center;">
<span style="color: #0b5394;">Cu Dumnezeu toate sunt cu putință</span>
</h3>
<div style="text-align: center;">
<b><i>Predică din 2 septembrie 1990</i></b>
</div>
<br /><br />
<div style="text-align: justify;">
<b><span style="background-color: #fff2cc; color: #cc0000;">De unde s-a deprins inima noastră să fie iubită cu atâta tărie?</span></b>
E limpede că noi toți dorim să fim iubiți și plăcuți de toți și de fiecare în
parte.
<b>Inima noastră nu s-a putut deprinde aici, pe pământ, nici de la părinți,
căci și ei sunt mărginiți de timp și de spațiu, iar sufletul caută la cele
veșnice.</b>
<b><span style="background-color: #fff2cc; color: #cc0000;">Inima noastră s-a învățat să fie iubită și plăcută de la inima cea
dumnezeiască și veșnică, căci și noi suntem dragoste dumnezeiască, de
aceea suntem chemați să fim fiii luminii și fiii lui Dumnezeu, plini de
dragoste dumnezeiască.</span></b>
</div>
<span><a name='more'></a></span><div style="text-align: justify;"><br /></div>
<div style="text-align: justify;">
<b>Fie ca peste tot locul unde mergem pacea să se reverse din noi</b>.
<b>Să fie multă dragoste și bunătate, dar din păcate, puteți vedea și voi, noi
suntem copiii părinților căzuți, astfel încât am pierdut acea putere, căci
ne aflăm în robie</b>.
<b style="background-color: #fff2cc;">Dar Domnul a venit, căci El e aceea dragoste și bunătate, știind bine că
păcatul și moartea au intrat în noi din pricina pizmei duhurilor răutății
care au căzut. Domnul e singurul care poate să-l îndrepte pe om și să-l
aducă la starea dintru început în care l-a și zidit.</b>
<b>El a binevoit să ia firea noastră asupra Sa, să o prefacă, să o învie și să
o aducă în starea dintru început.</b>
Vedem că și Apostolul zice același lucru: că în ziua Înfricoșătoarei Judecați,
Domnul mai întâi îi va învia pe cei care au plecat la Dumnezeu înaintea
noastră, iar noi cei care vom fi în trup, într-o clipă ne vom preschimba. Ce
este muritor se va preface în veșnic și ce este putred în neputred, că trupul
nostru, care a avut parte de nemurire, va fi din nou în starea de la început,
va trece în materie înduhovnicită, independentă de timp sau de spațiu.
<b>Și ca să fim pregătiți pentru acea zi - iar pentru noi fiecare clipă poate
fi sfârșitul vieții, și asta este deja mica înfricoșată judecată vremelnică
-, mai întâi mergem la judecata vremelnică, iar apoi vom merge unde mila lui
Dumnezeu ne va așeza.</b>
</div>
<div style="text-align: justify;"><br /></div>
<div style="text-align: justify;">
<b style="background-color: #fff2cc;">Așadar, să ne străduim pentru că dorim, toți dorim să fim plini de
dragoste. Iar aici, de la ființe mărginite nu putem dobândi aceasta, această
plinătate pe care sufletul o caută. Așadar înseamnă că
<span style="color: #cc0000;">trebuie cu toată inima, cu toată ființa noastră, să căutăm Izvorul
Vieții, de la Tatăl nostru Ceresc, să se împlinească dragostea Sa
dumnezeiască în noi.</span></b>
</div>
<div style="text-align: justify;"><br /></div>
<div style="text-align: justify;">
Voi toți cei ce vă rugați adesea puteți băga de seamă că uneori suntem
luminați cu harul lui Dumnezeu și inima arde de dragoste încât cuprinde nu
numai pământul, ci întreg cosmosul.
</div>
<div style="text-align: justify;"><br /></div>
<div style="text-align: justify;">
<b><div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEh3qcs_1_4xRFjcODTLQWuWWYWpQBBSRN9P4O-w4H_9SaJrN2sZg8CNN_eibbznR_NGqpceVLfJSHoII9Oev4N73hSq1y2BBqCiiVTYNEzYbi7zbw1XdzMiUS2mmMHuYSc-7p9-0n_T2lobzzoKCF8xa777hGTniNJe-fA1ErxCOhAPbHpXAvUu6_-DMUs/s1080/FB_IMG_1687318054931.jpg" style="clear: left; float: left; margin-bottom: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" data-original-height="808" data-original-width="1080" height="299" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEh3qcs_1_4xRFjcODTLQWuWWYWpQBBSRN9P4O-w4H_9SaJrN2sZg8CNN_eibbznR_NGqpceVLfJSHoII9Oev4N73hSq1y2BBqCiiVTYNEzYbi7zbw1XdzMiUS2mmMHuYSc-7p9-0n_T2lobzzoKCF8xa777hGTniNJe-fA1ErxCOhAPbHpXAvUu6_-DMUs/w400-h299/FB_IMG_1687318054931.jpg" width="400" /></a></div>Ce gând ne vine așa, dintr-o dată, încât cu o dragoste nemărginită să
acoperim totul?</b>
<b style="background-color: #fff2cc;">Cu Dumnezeu putem cuprinde totul, căci suntem în El. Dar noi am crezut că,
mici fiind, nu am putea cuprinde atâtea, căci suntem făpturi mărunte, dar cu
Dumnezeu multe se pot și cu Dumnezeu totul se poate.</b>
</div>
<div style="text-align: justify;"><br /></div>
<div style="text-align: justify;">
<b>De aceea să ne străduim și să ne rugăm Domnului zi și noapte, ca Domnul să
reverse binecuvântarea Sa, să ne miluiască, căci mult am pătimit</b>. Poporul nostru sârb a pătimit mereu, și în timpul Primului și celui de-Al
Doilea Război Mondial, dar mulțumim lui Dumnezeu, avem mulți mucenici în fața
lui Dumnezeu care se roagă pentru noi. De aceea
<b>să-L rugăm pe Domnul pentru Maica Sa Preacurată, pentru îngeri și sfinți,
Sfântul Mare Mucenic Gheorghe și pentru toți sfinții, să ne miluiască, să ne
dea putere, ca prin dragoste să le biruim pe toate!</b>
</div>
<div style="text-align: justify;"><br /></div>
<div style="text-align: justify;">
<b style="background-color: #fff2cc;">Dacă în noi se ivește plinătatea dragostei, cu adevărat de toți vrăjmașii
se va alege praful. Căci cine îndrăznește să lupte împotriva dragostei? Nu
este nicio armă care poate să lupte împotriva dragostei. De ce? Căci
Dumnezeu este dragoste, iar acolo unde se ivește plinătatea dragostei
dumnezeiești, de acolo fuge orice răutate!</b>
</div>
<div style="text-align: justify;"><br /></div>
<div style="text-align: justify;">
<b>De aceea să vă străduiți, precum și singuri vedeți,
<span style="background-color: #fff2cc;">când le iubim pe toate și nouă ne este bine, căci atunci gândurile
noastre sunt pașnice, pline de dragoste și bunătate.</span></b>
</div>
<div style="text-align: justify;"><br /></div>
<div style="text-align: justify;">
<b style="background-color: #fff2cc;">Să vă rugați zi și noapte și pe copii învățați-i să se roage Domnului cu
inima, să caute cele bune, să fie plini de dragoste dumnezeiască, să simtă
bucuria vieții și pace dumnezeiască.</b>
</div>
<div style="text-align: justify;"><br /></div>
<div style="text-align: justify;">
<b>Cu rugăciunile Preasfintei Născătoare de Dumnezeu, cu rugăciunile Sfântului
Mare Mucenic Gheorghe, ocrotitorul acestei sfinte biserici, să ne dea Domnul
putere să plinim dragostea Sa dumnezeiască întru noi, să simțim deplin
dragostea, să putem să-L slăvim pe Domnul și aici, și în toată vremea, cu
îngerii și sfinții. Amin!</b>
</div>
<br /><br />
<div style="text-align: center;">***</div>
<br />
<h3 style="text-align: center;">
<span style="color: #0b5394;">Alte sfaturi duhovnicești</span>
</h3>
<div>
<br />
<div style="text-align: justify;">
<b style="background-color: #fff2cc;"><span style="color: #cc0000;">Este anevoie ca Dumnezeu să Se arate omului când acesta e precum o
oglindă spartă în care până și povețele duhovnicești se reflectă
întotdeauna fragmentar. Fiecare primește atât cât poate duce și pe cât
este de spartă oglinda cu care a venit în lume. Hristos a venit pe
pământ ca oglinda noastră să fie iarăși întreagă și, așa întreagă, să Îl
primească deplin pe Dumnezeu</span>.</b><b> De bună seamă, mulți nu Îl pot înțelege pe Dumnezeu și nici nu pot
să-L primească în sine în chip desăvârșit. În starea de acum, trupul
nostru nu poate să țină Lumina în el.</b> Acesta este posibilul motiv pentru care <b style="background-color: #fff2cc;">sfinții</b>, luptându-se întreaga lor viață cu ispitele și biruindu-le, au primit
iluminare și, foarte curând după această iluminare, s-au mutat în lumea
cealaltă.<b><span style="background-color: #fff2cc;"> Mare le este bucuria acolo, căci împreună pătimesc și </span><span style="background-color: #fff2cc; color: #cc0000;">în dragoste cântă laolaltă cu celelalte suflete asemenea lor, care Îl
preamăresc pe Dumnezeu, iar pe lângă toate acesta își păstrează
personalitatea, dar nicidecum într-un chip egoist, ci așa cum o
păstrează întotdeauna pe pământ chiar și oamenii duhovniceșt</span><span style="background-color: #fff2cc;"><span style="color: #cc0000;">i.</span></span></b><b><span style="color: #cc0000;"><span style="background-color: #fff2cc;"> La aceștia, mintea voința și inima au ajuns una. Cel mai
adesea, însă acestea sunt dezbinate în om, de aici și nenumăratele-i
necazuri în viață.</span></span></b><span style="background-color: #fff2cc;"><b> La duhovnicii mari aceasta nu este numai o lumină din afară, pe
care Harul o scoate din când în când la iveală, ci este una lăuntrică,
mult mai adâncă și mai trainică; ea se ridică din inimă și umple omul
întreg.</b> </span><b style="background-color: #fff2cc;"><span style="color: #cc0000;">Această lumină este Dragoste și numai prin ea omul se află cel mai
aproape de Dumnezeu, care este însăși Iubirea.</span></b> <b>Desăvârșirea omului și apropierea de Dumnezeu sunt veșnice, căci Dumnezeu
nu este doar cu neputința a fi cunoscut și pătruns cu mintea, ci e și de
neatins.</b> <b>Totuși <span style="color: #cc0000;">în iubire suntem cel mai aproape de Dumnezeu și la cel mai sigur
adăpost. Atingerea Duhului este fulgerătoare</span>,</b> felul în care noi înțelegem timpul nu are nicio însemnătate în rândul
ierarhiilor duhovnicești. Iar aceste ierarhii există; în Evanghelie este
spus: "<b><i>În casa Tatălui Meu multe locașuri sunt</i></b>" (Ioan 14, 2). <b style="background-color: #fff2cc;">De la măsura duhovnicească la care am ajuns aici primim, după moarte,
locașul potrivit și sufletele înrudite alături de care să viețuim mai
departe acolo</b>. Nu este totuna ce a dorit omul și pentru ce s-a luptat în timpul vieții
sale pe pământ. <b style="background-color: #fff2cc;">Omul duhovnicesc s-a luptat pentru cele duhovnicești, pentru intrarea în
Cer, omul trupesc s-a luptat pentru cele pământești.</b> <b>La prima vedere, pare că este mică deosebirea între cineva care a crezut
în ideea de dreptate, s-a luptat pentru ea, punându-și chiar viața în joc,
și cineva care a crezut în ideea și în dreptatea cerească, acestea
neîmplinindu-se niciodată aici, pe pământ. Deosebirea este totuși una
mare, astfel încât în ciuda unei credințe, cinstiri și jertfe aparente ale
cuiva care caută dreptatea pe pământ, acela va continua să dorească în
chip greșit și se va afla în tovărășie greșită și după moarte. <div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgvPTcI0H2BdUye3Jok5wL2ixvdLkKqO4Yi7cCGUUosFtjnR8VBJSehAjifGWoI-B5x6QWj46Ve2cY3COQrsqsBreD4hBLQbzrOGS0gmR-9ipIjqe2K5a5FtK0imVBHcOljwOcZeHr8Hue0HiGvJvUCsGiS4KBtQ516NzQWvtb_keN_9iPMUYPU1bHCBNg/s1079/FB_IMG_1705041035423.jpg" style="clear: right; float: right; margin-bottom: 1em; margin-left: 1em;"><img border="0" data-original-height="720" data-original-width="1079" height="268" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgvPTcI0H2BdUye3Jok5wL2ixvdLkKqO4Yi7cCGUUosFtjnR8VBJSehAjifGWoI-B5x6QWj46Ve2cY3COQrsqsBreD4hBLQbzrOGS0gmR-9ipIjqe2K5a5FtK0imVBHcOljwOcZeHr8Hue0HiGvJvUCsGiS4KBtQ516NzQWvtb_keN_9iPMUYPU1bHCBNg/w400-h268/FB_IMG_1705041035423.jpg" width="400" /></a></div><span style="background-color: #fff2cc; color: #cc0000;">Sufletele înrudite se caută unul pe celălalt și aici și acolo. Atunci
când întâlniți aici un suflet înrudit duhovnicește, rămâneți cu el, căci
e mare bucurie să vă întovărășiți cu cei de-un cuget.</span></b>
</div>
<div><br /></div>
</div>
<div style="text-align: center;">***</div>
<br />
<div style="text-align: justify;">
<b>Doar cu gândurile bunătății, dragostei și iertării îi putem atrage pe
ceilalți, iar </b><b style="background-color: #fff2cc;">gândurile noastre, care vor să corecteze trăsăturile de caracter ale
celorlalți sunt o lovitură pentru ei. Oricât de apropiat vă este cineva, el
se îndepărtează fiindcă l-am lovit în cuget</b>, iar noi credem că gândul nu este nimic. Gândul este o putere uriașă a
omului.
</div>
<div style="text-align: center;"><br /></div>
<div style="text-align: center;">***</div>
<h4 style="text-align: justify;">
<b><i><span style="color: #0b5394;">Armonia cu natura</span></i></b>
</h4>
<div style="text-align: justify;">
<b style="background-color: #fff2cc;"><span style="color: #cc0000;"><div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEhT9Kdvzy4qUJRsxHlueFEMe8vv8_zvmPh93PRFcl9gA2wtgJE8q1jubSuhZkLQmPkhsdrKV4q4A_6_iTS9x6JBLlPc2DUjkV9T7EigZbWbrFW5gvaNIlKC2RinhDMVkPQBNnrPPl61k_C47NEE-PiEU_rdILNbw4ybYVgTP72_b4o6AQdBOFEoUHVKtfI/s720/FB_IMG_1707545442079.jpg" style="clear: right; float: right; margin-bottom: 1em; margin-left: 1em;"><img border="0" data-original-height="720" data-original-width="478" height="400" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEhT9Kdvzy4qUJRsxHlueFEMe8vv8_zvmPh93PRFcl9gA2wtgJE8q1jubSuhZkLQmPkhsdrKV4q4A_6_iTS9x6JBLlPc2DUjkV9T7EigZbWbrFW5gvaNIlKC2RinhDMVkPQBNnrPPl61k_C47NEE-PiEU_rdILNbw4ybYVgTP72_b4o6AQdBOFEoUHVKtfI/w265-h400/FB_IMG_1707545442079.jpg" width="265" /></a></div>Să ne îndeletnicim cu gânduri pașnice, liniștite, pline de dragoste și
bunătate, să nu jignim pe nimeni, nu doar prin purtare și cuvinte, ci și
prin gânduri, să ne străduim să oferim ceva cât de frumos tuturor.</span></b><b> Toți cer de la noi dragoste și grijă</b>, și dacă înțelegem asta, totul
va fi bun față de noi.
<b><span style="color: #cc0000;">Când se întâmplă o nenorocire cu cineva care este plecat departe,
sufletul care iubește acea persoană începe să se întristeze, căci simte că
ceva nu e bine.</span></b>
<b>Dacă plantele simt, oare cum nu va simți omul? Cum e cu putință ca plantele
să aibă mai multă dragoste decât ființele cugetătoare?</b>
<b style="background-color: #fff2cc;">Iată cum suntem - deloc nu suntem conștienți că în noi se află viață
dumnezeiască, energie dumnezeiască pe care o întrebuințăm în rău. Răul nu
este zidit.
<span style="color: #cc0000;">Răul este întrebuințarea în rău a binelui din partea ființelor
cugetătoare.</span>
Poporul nostru bine zice: "<i><span style="color: #cc0000;">Orice bine în mâinile celui rău, ajunge rău</span></i>".</b>
</div>
<div style="text-align: justify;"><br /></div>
<div style="text-align: justify;">
<b style="background-color: #fff2cc;">Trebuie să fim buni pentru binele nostru, să ne îndeletnicim cu gânduri
pașnice, din noi să lumineze binele, căci noi suntem aparat cugetător mult
mai precis ca radioul sau televizorul</b><b style="background-color: #fff2cc;">.
<span style="color: #cc0000;">Noi avem înrâurire unul asupra altuia. Oricine îndreaptă gândurile spre
noi, ele își găsesc ecoul în noi.</span>
Noi de fapt vorbim prin gânduri. Cuvântul este gând rostit. </b>Mie adesea mi se întâmplă că cineva vrea să mă întrebe ceva, iar eu vorbesc,
vorbesc și nu mă opresc, iar eu de fapt răspund întrebărilor lui. Iar ei spun
: "<i>Am primit răspuns. Am vrut să te întrebăm asta și asta, dar, iată, am
primit răspuns</i>".
</div>
<div style="text-align: justify;"><br /></div>
<div style="text-align: justify;">
<b><span style="color: #cc0000;">Domnul a zis să nu ne împotrivim răului, pentru că asta înseamnă să
întoarcem cu aceeași măsură, să pornim război, care de fapt, este hrana
duhurilor căzute.</span></b>
<b><span style="color: #cc0000;">Dacă nu este împotrivire, armele cad singure.</span></b>
Să ne străduim în orice chip, cu ajutorul lui Dumnezeu, să ne rugăm neîncetat:
"<b><i>Doamne, păstrează pacea mea lăuntrică, învață-mă cum să fiu un suflet
blând, pașnic și liniștit, precum sunt îngerii și sfinții</i></b>".
</div>
<div style="text-align: justify;"><br /></div>
<div style="text-align: justify;">
<b>Veacul XX este foarte îngreunat,
<span style="background-color: #fff2cc;">ritmul vieții este peste măsură de rapid, sistemul nervos nu poate
rezista. Toți cei prea sensibili suferă mult.</span>
Întreg globul pământesc este îngreunat de radiații.</b>
<b>Am scurtat viața pe planetă cu înțelepciunea noastă</b> și acum încă se fac
experimente cu toate că se știe că o singură explozie a acestor bombe
(atomice) degajă o cantitate enormă de radiație, care nu dispare, ci rămâne
multă vreme în atmosferă.
</div>
<div style="text-align: justify;"><br /></div>
<div style="text-align: justify;">
<b>Creierul nostru consumă mult oxigen și dacă nu-l are îndeajuns, noi pierdem
voința de lucru, nu avem putere nici fizică și nici psihică și ne mirăm ce-i
cu noi.</b>
Trebuie multă mișcare, exerciții, ca toate încheieturile să se miște, să nu
înțepenim, căci artrita începe înainte de treizeci de ani. Tuturor ne place să
mâncăm pe săturate și asta e o mare problemă a noastră. Organismul primește
cât are nevoie și elimină ce poate, iar ceea ce nu poate se depune pe oase și
mușchi și de aici artrita, care este mai primejdioasă decât reumatismul, căci
poate paraliza întreg organismul.
</div>
<div style="text-align: justify;"><br /></div>
<div style="text-align: center;">***</div>
<div style="text-align: justify;"><br /></div>
<div style="text-align: justify;">
<b style="background-color: #fff2cc;">Îndemnul spre lume și viața lumească, ca singur scop al vieții, duc
generațiile către fărădelege și nimicirea duhului. <span style="color: #cc0000;">Năruirea în sine a
valorilor duhovnicești nu este altceva decât atingerea iadului încă din
timpul vieții.</span></b>
</div>
<div style="text-align: justify;"><br /></div>
<div style="text-align: justify;">
<b><span style="color: #cc0000;"><span style="background-color: #fff2cc;"><div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEhpcPQWkwhxiWNLC7zaGRu8GkHDRjkE007IQdq1DsfWRG5tkcD-SLHn6hetFGtWejGy28wlSfoQZhXy-IrHSCIhN48oGcIRHBkbTwcNZRvKpWviEAi7UuDYT5ivsMoIcb9IVsjfrmtdg15-C-oOHhc1jlgLrY3SMb0WCVRXzOLoy71IiEXI5mKbXsYDWhs/s1080/FB_IMG_1698406863266.jpg" imageanchor="1" style="clear: left; float: left; margin-bottom: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" data-original-height="810" data-original-width="1080" height="300" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEhpcPQWkwhxiWNLC7zaGRu8GkHDRjkE007IQdq1DsfWRG5tkcD-SLHn6hetFGtWejGy28wlSfoQZhXy-IrHSCIhN48oGcIRHBkbTwcNZRvKpWviEAi7UuDYT5ivsMoIcb9IVsjfrmtdg15-C-oOHhc1jlgLrY3SMb0WCVRXzOLoy71IiEXI5mKbXsYDWhs/w400-h300/FB_IMG_1698406863266.jpg" width="400" /></a></div>Cu toate că planurile pământești sunt de neîmplinit, ele, totuși surpă
legile lui Dumnezeu și poruncile despre dragoste.</span></span><span style="background-color: #fff2cc;">
Generațiile noi nu vor să asculte și să prețuiască rânduiala și Pronia lui
Dumnezeu, de aceea Dumnezeu scurtează înmulțirea răului și îi ia pe unii
ca să-i izbăvească de sine înșiși<span style="color: #cc0000;">.</span></span><span style="color: #cc0000;">
A ști și a nu năzui spre schimbarea relelor obișnuințe și părăsirea căilor
greșite înseamnă a răni de moarte sufletul.</span></b>
Iar Domnul nu îngăduie să se umple iadul cu ființele Sale. Scurtând calea
morții, El ia sufletele spre îmbunătățire la judecata personală, căci trebuie
să se curețe de păcatele dobândite prin viața greșită pe pământ.
</div>
<div style="text-align: justify;"><br /></div>
<div style="text-align: justify;">
Același lucru se întâmpla în vremea Domnului Iisus Hristos, când propovăduia
credința mântuirii. Și atunci părintii i-au răspuns: "<i>Păcatul asupra noastră și asupra copiilor noștri</i>" (Matei 27, 25). Și toate astea se știu, și<b>
părintii și copiii știu, și cu toate astea vor să o țină tot așa, socotind
că vor fi veșnic pe pământ.<span style="background-color: #fff2cc;">
Sunt înrobiți cu voința lor în duhul păgân, care nu știu să gândească și
să judece, sunt legați de măsurile întoarse a valorilor trecătoare
omenești.</span></b><span style="background-color: #fff2cc;">
<b>Prin educația greșită trăiesc în înșelarea propriei voințe. Această
voință este doar nălucire, căci vine de la duhul potrivnic prin care cel
viclean le-a prins în cursă.</b></span>
(cf. 2 Tim. 2, 26).
<b><span style="background-color: #fff2cc; color: #cc0000;">În voia lui Dumnezeu nu este duhul împotriviri, ea este dragoste care
liberează.</span></b>
</div>
<div style="text-align: justify;"><br /></div>
<div style="text-align: center;">***</div>
<br />
<div style="text-align: justify;">
Numai blândețea și dragostea izbăvesc și omul și lumea întreagă.
<b><span style="color: #cc0000;">Niciodată nimic nu s-a dobândit prin silnicie.</span>
Prin silnicie nu poți stârni decât împotrivire și ură.</b>
</div>
<div><br /></div>
<div style="text-align: center;">***</div>
<div style="text-align: justify;"><br /></div>
<div style="text-align: justify;">
Dacă poporul nostru ar avea pocăință nu am fi în starea asta, nu am fi avut
atâția dușmani. <b style="background-color: #fff2cc;">Nu suntem conștienți că în noi este energia și viața lui Dumnezeu și noi
folosim spre rău această energie. Dacă am fi uniți în cuget ne-ar fi bine.
Niciodată nu e prea târziu pentru pocăință.</b>
</div>
<div style="text-align: justify;"><br /></div>
<div style="text-align: center;"><br /></div>
<div style="text-align: center;">***</div>
<div style="text-align: justify;"><br /></div>
<div style="text-align: justify;">
Care este rostul vieții omenești?
<b><span style="color: #cc0000;">Fiecare om trebuie să năzuiască spre dobândirea a cât mai mult har.</span></b>
Cel mai frumos spune Sf. Serafim de Sarov că
<b>scopul vieții noastre este dobândirea harului Sfântului Duh, iar harul
este, precum am văzut, putere dumnezeiască</b>.
</div>
<div style="text-align: justify;"><br /></div>
<div style="text-align: justify;"><br /></div>
<div style="text-align: right;">
Din Stare<span style="text-align: justify;">ț</span>ul Tadei de la
Vitovni<span style="text-align: justify;">ț</span>a,
<b><i><a href="https://www.libris.ro/ai-biruit-patima-ai-biruit-tristetea-staretul-PRA978-606-8195-77-3--p19030430.html" target="_blank">Ai biruit patima, ai biruit tristetea. Cu Dumnezeu toate sunt cu
putinta</a></i></b>, Ed. Predania
</div>
<div style="text-align: justify;"><br /></div>
<br />
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEijJZXI0MY25DMsDzdVNPSTzx_nqxb93EKoDya0hedM0HAjKT4zBVDK6h7JOihpNCXgEL96ZiYicGphfuM4AUgiJIpw3SlqSYooLSlRSm2Sj5_sp7whZ2C4EqwKVZiHczhj8QnQRby8QeoxSG_VNDbB-qOsUayZ6LNNUyHGXU-F7Zgxu74s4TC5YBK_SxY/s950/20231113_124829.jpg" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" data-original-height="632" data-original-width="950" height="426" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEijJZXI0MY25DMsDzdVNPSTzx_nqxb93EKoDya0hedM0HAjKT4zBVDK6h7JOihpNCXgEL96ZiYicGphfuM4AUgiJIpw3SlqSYooLSlRSm2Sj5_sp7whZ2C4EqwKVZiHczhj8QnQRby8QeoxSG_VNDbB-qOsUayZ6LNNUyHGXU-F7Zgxu74s4TC5YBK_SxY/w640-h426/20231113_124829.jpg" width="640" /></a></div><br />ROFhttp://www.blogger.com/profile/06190121913449788651noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-2065164666542608480.post-39864012633194011152024-02-13T08:43:00.005+01:002024-02-13T08:43:52.674+01:00P. Ciprian Mega: " Să descoperi talantul în inima ta înseamnă să fii statornic în adevăr și iubire nefăţarnică"<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEipErVNaL82Ci3o_12G0DjHmzSd_YaBl-wcaMwXHaIcn0ilQrABqlctEjeYYeCkKneu9081grI4tUbB93mXrvoFzR9tyUyBB_M9yeHwfaG5akdAEADQYGP8MNn5lEvSYFOv41QXRGBVLWEPjRCmaKMt9VmE2lcUIgMl1jcfgmSnlwkBoPS7QhBDsVvt278/s4032/20211012_102016.jpg" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" data-original-height="4032" data-original-width="2831" height="640" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEipErVNaL82Ci3o_12G0DjHmzSd_YaBl-wcaMwXHaIcn0ilQrABqlctEjeYYeCkKneu9081grI4tUbB93mXrvoFzR9tyUyBB_M9yeHwfaG5akdAEADQYGP8MNn5lEvSYFOv41QXRGBVLWEPjRCmaKMt9VmE2lcUIgMl1jcfgmSnlwkBoPS7QhBDsVvt278/w450-h640/20211012_102016.jpg" width="450" /></a></div>
<div><br /></div><div><div><div style="text-align: justify;"><blockquote><b><i><span style="color: #990000;">Să descoperi talantul în inima ta înseamnă să fii statornic în adevăr și iubire nefăţarnică. Aceasta este starea necesară pentru a primi lucrarea Duhului Sfânt. Smerit, cu o smerenie subiectivă, și în același timp conștient de darul tău, de faptul că lucrezi cu Dumnezeu talantul după care sapi în inima ta, că acolo, în lăuntrul tău, zidești împreună cu Domnul. Iar Hristos se face responsabil de roadele tale.</span></i></b></blockquote></div><div style="text-align: center;">***</div><h3 style="text-align: center;"><span style="color: #0b5394;">Cuvântul Părintelui Ciprian Mega, în duminica a 16-a după Rusalii, <br />Biserica ”Sf. Spiridon” din Oradea, 11 februarie 2024</span></h3></div><div><p style="text-align: center;">
<iframe allow="accelerometer; autoplay; clipboard-write; encrypted-media; gyroscope; picture-in-picture; web-share" allowfullscreen="" frameborder="0" height="360" src="https://www.youtube.com/embed/mxJGxK1YJbM?si=HLOzgNclps7o_0RL" title="YouTube video player" width="640"></iframe></p>
<p style="text-align: justify;"><br /></p>
<p style="text-align: justify;">
În numele Tatălui, și al Fiului, și al Sfântului Duh, Amin!
</p>
<p style="text-align: justify;">
Preacucernici Părinți, iubiți credincioși, ați ascultat mai devreme, citită din
Sfânta Evanghelie, <span style="background-color: white;"><b>Pilda Talanților</b>.</span> De-ar fi vorba doar despre înzestrările
personale pe care le înmulțim, așa cum îndeobște se vorbește pe marginea
acestui text, ce simplu ar fi de înțeles această parabolă. Însă, această pagină
din Sfânta Scriptură duce creștinismul până la limita absurdului, încât tema
Duminicii de astăzi pare să fi născut o reflecție scandaloasă și aproape
disperată a unui cunoscut teolog apusean din secolul trecut <b>Hans Urs von
Balthasar, care spunea: "<i>Dacă reușești să-l înțelegi, acela nu este Dumnezeu</i>".</b>
Cum oare să-L înțelegi? Dumnezeu Însuși ne spune, azi, că se aseamănă unui stăpân
nedrept, care se dovedește a fi cămătar. Tot ce a dat vrea cu dobândă și
neînduplecat. Pe slujitorul care a îngropat talantul în pământ, ați văzut, îl
pedepsește, chiar dacă a recuperat de la el ceea ce îi dăruise.
</p>
<p style="text-align: justify;">
Pentru a ne apropia de mesajul acestei parabole, să pornim de la elementul
comun, concret, palpabil, anume <b><i><span style="color: #0b5394;">pământul</span></i></b>, în care sluga nevrednică și-a
îngropat talantul. Pământul, țarina, la care dacă veți citi Filocalia a doua
veți vedea că face referire<b><span style="color: #990000;"> Sfântul Maxim Mărturisitorul. "<i>Fiindcă ai părăsit
țarina</i> - spune el -,<i> te îngrijești de cele din jurul țarinii, dar acolo vei
afla doar spini și pălămidă, însă comoara stă ascunsă în țarina inimii tale,
pe care nu ai aflat-o din pricina nelucrării. De-ai fi aflat-o, ai fi vândut
toate și ai fi cumpărat țarina aceea</i>".</span></b> <b style="background-color: #fff2cc;">Țarina este inima omului, comoara este
talantul îngropat în țarină.</b> Fariseii Îl întreabă când va veni Împărăția
Cerurilor, iar Mântuitorul le răspunde că <b>nu va veni așa cum își imaginau ei,
cu semne exterioare, perceptibile și se va instala ca un proces interior al
inimii.</b> <b>Nu vor zice: "<i>iat-o e aici, sau acolo, căci Împărăția lui Dumnezeu este
în lăuntrul vostru</i>". <span style="background-color: #fff2cc;"><span style="color: #cc0000;">Împărăția lui Dumnezeu, iubiți credincioși, este
îngropată în inima fiecăruia. Dacă n-am aflat-o încă, e doar vina lenevirii
duhovnicești, a nelucrării noastre</span>.</span> De aceea le și spune Hristos apoi
ucenicilor: " <i>vă vor spune: iată acolo este, iată aici. Nu vă duceți și nu vă
luați după ei</i>".
</b></p>
<span><a name='more'></a></span><p style="text-align: justify;">Unul a primit <i>cinci</i>, altul <i>doi,</i> și cel din urmă <i>un singur</i><b><i><span style="color: #073763;"> talant.</span></i></b> Pare o
nedreptate, mai ales la final când spune: "<i>de la cel care nu are, se va lua și
ce i se pare că are</i>". <b><span style="background-color: #fff2cc;">Dar talantul, unitatea de măsură, în logica acestui
aparent negoț, devine, doar pentru această situație, defectiv de plural.</span> Doar
aici și în acest context, și doar pentru înțelesul său, un talant reprezintă
întregul indivizibil, e complet, mai mult nu încape.<span style="background-color: #fff2cc;"> Un talant valorează aici
cât doi, valorează cât cinci. Doi sau cinci constituie problema de percepție.
</span> Căutând în inimă văd cinci. Ce stăpân darnic! Sau văd doi, îi lucrez pe
aceștia. Dar, unul singur, mai puțin, văd eu, decât au primit ceilalți, merg să-l
îngrop, că tot sărac sunt.</b></p>
<p style="text-align: justify;"><b><span style="background-color: #fff2cc; color: #cc0000;">
În fapt, Stăpânul Hristos, Dumnezeul nostru, Care ne iubește pe fiecare cu abisul dumnezeirii
Sale, Se dăruiește fiecăruia atât cât primește acela. Se dăruiește, iar
talantul este Împărăția Sa.</span> Niciunul nu este nedreptățit, indiferent dacă a
primit cinci, doi sau unul; că a venit în ceasul al șaselea, al noulea sau al
unsprezecelea</b>.
</p>
<p style="text-align: justify;"><b><i><span style="color: #073763;">
</span></i></b></p><div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"><b><i><span style="color: #073763;"><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEi7sTG8dXUyjq-NqiSEuzDQyttkIb7v7OpD8zvf-UD621lLEr3pNgV_u00_HkfK7CsRXqGcAjIBvvQtAsTsEtFDhM-sFSA1Nlnqrjl8xl8eNUWqs5se0HRuHiLRDVxLaG-KmrIF3MsXR_7PPDBmrV1J3glABSo6qUHT7Vct8jhLMbLOrbhuFDmvg35GBm0/s810/FB_IMG_1705901649730.jpg" style="clear: left; float: left; margin-bottom: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" data-original-height="810" data-original-width="525" height="400" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEi7sTG8dXUyjq-NqiSEuzDQyttkIb7v7OpD8zvf-UD621lLEr3pNgV_u00_HkfK7CsRXqGcAjIBvvQtAsTsEtFDhM-sFSA1Nlnqrjl8xl8eNUWqs5se0HRuHiLRDVxLaG-KmrIF3MsXR_7PPDBmrV1J3glABSo6qUHT7Vct8jhLMbLOrbhuFDmvg35GBm0/w259-h400/FB_IMG_1705901649730.jpg" width="259" /></a></span></i></b></div><b><div style="text-align: justify;"><b><i><span style="color: #073763;">Cinci talanți</span></i></b>. "<i>Cinci bărbați ai avut</i>", îi spune Domnul femeii samarinence.
Amintiți-vă, apoi, <i>Pilda celor poftiţi la cină</i>, când un om, închipuindu-L pe
Dumnezeu, își invită prietenii la ospăţ. Ei îl refuză sub diferite pretexte.
Unul dintre ei spune: "<i>cinci perechi de boi mi-am cumpărat, te rog să mă
ierți</i>". <b>Omul</b>, v-am mai spus și altă dată, <b>are cinci simțuri fundamentale</b>, pe
care le-a enumerat în vechime Aristotel : <b>văzul, auzul, mirosul, gustul și
pipăitul</b>. <b><span style="background-color: #fff2cc;">Pe omul sensibil, profund, cu lucrare lăuntrică, aceste cinci
simțuri îl conduc spre contemplarea creației lui Dumnezeu. Așa cum aceste
simțuri pot deveni și căi pentru păcat, tot așa,</span><span style="background-color: #fff2cc; color: #cc0000;"> în sufletul omului care caută
Împărăția lui Dumnezeu ele sporesc talantul, înmulțesc darul</span><span style="background-color: #fff2cc;"><span style="color: #cc0000;">. "<i>Vă arăt o cale
care le întrece pe toate</i>", spune dumnezeiescul Pavel, anume dragostea, care
curățește taina și deschide omului vederea către Dumnezeu. </span> "<i><span style="color: #990000;">Fericiți cei
curați cu inima, căci aceia vor vedea pe Dumnezeu</span></i>", ne asigură Domnul.</span></b></div></b><p></p>
<p style="text-align: justify;"><b><i><span style="color: #073763;">
Doi talanți</span></i></b> i-a dat altuia. Doi dinari, amintiți-vă, i-a dat Samarineanul
milostiv gazdei, pentru a-l îngriji pe amărâtul acela căzut între tâlhari. <b>Doi
talanți, doi dinari, două Testamente, Vechiul și Noul Legămînt.</b> <span style="background-color: #fff2cc;"><b><span style="color: #cc0000;">Stai în casa
de oaspeţi de pe acest pământ, în Biserică adică, și fă să rodească Sfânta
Scriptură în inima ta și vei fi în bucuria Domnului tău.</span></b> </span></p>
<p style="text-align: justify;">
Apropiindu-se apoi și cel care primise<b><i><span style="color: #073763;"> un talant</span></i></b> a zis: "<i>Doamne, eu am știut
că ești om aspru, care seceri unde n-ai semanat și aduni de unde n-ai
răspândit, de aceea, temându-mă, m-am dus de am ascuns talantul meu în
pământ</i>". Iar stăpânul aprobă ce i se spune: "<i>slugă vicleană și leneșă, știai
că secer unde n-ai semanat și aduni de unde n-am răspândit</i>". Nu se potrivește,
însă, caracterizarea de om aspru. <b>Domnul îi repetă cuvintele, însă nu se
regăsește în această sintagmă. <span style="background-color: #fff2cc;">Asprimea stăpânului este, de fapt, percepția deformată de
viclenia și lenea sufletească a slugii. </span>La fel și inegalitatea de la început,
aparenta nedreptate.</b> </p><p style="text-align: justify;"><span style="background-color: #fff2cc;"><span style="color: #cc0000;"><b>Omul care își îngroapă talantul, nemulțumit de darul lui
Dumnezeu, este cel care refuză Împărăția:</b> <b>merge pe calea păcatului, pervertind
cele cinci simţuri și nesocotind cuvântul lui Dumnezeu din Sfânta Scriptură</b></span>.
<b>De aceea refuză iubirea lui Dumnezeu, nu se poate bucura de Împărăția lui
Hristos în inima sa și i se pare că a primit puțin</b>.</span><b style="background-color: #fff2cc;"> I se pare că are ceva,
puțin, puțin dar e acolo ceva ce ține îngropat: o idee despre Dumnezeu, despre
lume, o oarecare speranță, dacă vreți.</b> I se pare că are, dar spune Domnul că
se va lua de la el și ce i se pare că are. Lumina asupra acestei realități
face textul apostolic pe care l-ați ascultat. <b>Spune Sfântul Apostol Pavel că<span style="color: #cc0000;">
</span><span style="color: #cc0000;">indiferent de necazuri, <i>slujirea noastră să fie în Duhul Sfânt, în iubire
nefăţarnică, în cuvântul adevărului</i></span>.
</b></p>
<p style="text-align: justify;">
</p><div style="text-align: justify;"><div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjqj6gkaAuCzPt1_t1_nZhvTeAp3XinP5gSxMNH7MwzfHOaw_4aBlMoZKozsKhZVDdB-dPY9QDjX5J0GVAsYLYkRHUcBmv1RSynhgT_hnuZ9U2YmlZu1IFvfie7eE5aL33AQoWff6U-WQbIRU_fOqYohZAgedn1Vr6urGxIAJ3mu_ZOeSBOk959prOqVP0/s1024/pod.jpg" style="clear: right; float: right; margin-bottom: 1em; margin-left: 1em;"><img border="0" data-original-height="576" data-original-width="1024" height="225" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjqj6gkaAuCzPt1_t1_nZhvTeAp3XinP5gSxMNH7MwzfHOaw_4aBlMoZKozsKhZVDdB-dPY9QDjX5J0GVAsYLYkRHUcBmv1RSynhgT_hnuZ9U2YmlZu1IFvfie7eE5aL33AQoWff6U-WQbIRU_fOqYohZAgedn1Vr6urGxIAJ3mu_ZOeSBOk959prOqVP0/w400-h225/pod.jpg" width="400" /></a></div><span style="background-color: #fff2cc;"><b>Talantul primit poate fi exploatat pe calea celor cinci simțuri, cărora li se
adaugă, desigur,<i> <span style="color: #cc0000;">intuiția</span></i><span style="color: #cc0000;"> pentru a căuta, a crea, a zidi cu Hristos, înțelegerea celorlalți asupra lumii lui Dumnezeu</span></b>.</span> Această cale poate fi
abordată sub multe forme, dar cea mai vizibilă, totuși, este <b><span style="color: #073763;"><i>creația
artistică</i></span></b>.<b> <span style="color: #cc0000;">Arta este sfera creatoare prin excelență și dezvăluie cel mai bine esența actului creator și, implicit, <span style="background-color: #fff2cc;">dezvăluie zbatereile sufletul omenesc în lucrarea lăuntrică a Împărăției.</span></span><span style="background-color: #fff2cc;"> </span></b><b><span style="background-color: #fff2cc;">În creația artistică este vizibil <i>tragismul</i> oricărei creați, adică neconcordanța între intenție și împlinire.</span> Să știți că intenția oricărui act creator este nemăsurat mai amplă decât orice împlinire a sa. Omul își propune foarte mult, și în cazurile fericite realizează parțial din ce și-a propus. De aceea <span style="background-color: #fff2cc;">actul creator onest vine întotdeauna cu o nemulțumire. La oamenii profunzi, care abordează lucrurile cu credinţă, această nemulțumire față de propria creație se transformă în <span style="color: #cc0000;">smerenie față de singurul Creator Care este Dumnezeu. Și această stare e corectă: care îl așează pe om în adevăr. Și adesea Dumnezeu continuă lucrarea cu celălalt, cu primitorul operei artistice, că este cititor, privitor, spectator, ascultător șamd, învăluindu-l pe acela într-o înțelegere complementară artistului.</span></span></b></div><p></p>
<p style="text-align: justify;"><b><span style="background-color: #fff2cc;">
Atunci când nu este credință, talentul singur, oricât de mare ar fi, aduce
tristețe adâncă, nemulțumire aduce teamă, iar omul se află în afara țarinii,
în afara adevărului și, nelucrând adevărul, se umple de spini și pălămidă, adică
de orgolii, înșelare - acestea fiind minciună existențială</span>.
</b></p>
<p style="text-align: justify;"><span style="background-color: #fff2cc;">
<b><span style="color: #cc0000;">Să descoperi talantul în inima ta înseamnă să fii statornic în adevăr și
iubire nefăţarnică</span></b></span><b style="background-color: #fff2cc;"><span style="color: #cc0000;">. Aceasta este starea necesară pentru a primi lucrarea
Duhului Sfânt.</span></b><span style="background-color: #fff2cc;"><b><span style="color: #cc0000;"> Smerit, cu o smerenie subiectivă, și în același timp conștient
de darul tău, de faptul că lucrezi cu Dumnezeu talantul după care sapi în
inima ta, că acolo, în lăuntrul tău, zidești împreună cu Domnul.</span></b> <b><span style="color: #cc0000;">Iar Hristos
se face responsabil de roadele tale.</span></b></span> <b>Când omul spune: "<i>sunt nevrednic, sunt
imperfect</i>", Dumnezeu îi poruncește: "<i>fi desăvârșit, precum Tatăl vostru
desăvârșit este</i>". Când omul spune: "<i>sunt praf și pulbere</i>", Hristos răspune: "<i>voi sunteți prietenii Mei</i>". Cântăm noi la slujba de înmormântare:
"<i>port ranele păcatelor mele, dar sunt zidit după chipul slavei Tale celei
negrăite</i>". </b></p>
<p style="text-align: justify;"><b><span style="color: #cc0000;">
Îndemnul Părinților Bisericii este de a nu stinge lucrarea Duhului Sfânt</span></b>.
<b style="background-color: #fff2cc;">Săpând în lăuntrul inimii putem găsi Împărăția lui Dumnezeu care crește în
țarina sufletească, sau putem găsi pornirea spre pierzanie.</b> Mântuitorul Însuși
spune în Evanghelie că din inima omului ies și cele rele care îl spurcă pe om.
<b>Marii dascăli ai ascezei cunoșteau foarte bine lucrarea adâncului neștiut al
inimii.</b> <b style="background-color: #fff2cc;">De aceea Evagrie învață astfel: "<i>multe patimi se ascund în lăuntrul
sufletul nostru, numai că nu le vedem, dar venind ispita, le scoate la
iveală</i>".</b> Iar Sfântul Grigorie de Nyssa, vorbește despre <b>doi îngeri, unul al
dreptății și altul al răutății, iar omul trebuie să hotărască pe care dintre
aceștia să îl asculte</b>.
</p>
<p style="text-align: justify;">
"<i><b><span style="color: #073763;">Slugă vicleană</span></b></i>", îi spune Domnul. <b style="background-color: #fff2cc;">Viclenia e înfricoșătoare, este o cădere cumplită a sufletul omenesc pentru că se împotrivește adevărului,
iubirii jertfelnice, lucrării harului.</b><span style="background-color: #fff2cc;"><b> Viclenia lucrează cu minciuna, cu
egoismul, cu intențiile rele, cu gânduri nedemne, pentru a denatura starea
omului și a-l îndepărta de bucuria Împărăției. <span style="color: #cc0000;">Viclenia vine tot din
adâncurile omul și e sămânța pusă de diavol.</span> </b></span>De aceea, când rostim rugăciunea
<i>Tatăl nostru</i>, vom spune, așa cum scrie în Sfânta Evanghelie, "<i>și ne izbăvește
de cel viclean</i>", nu de "<i>cel rău</i>", așa cum greșit se mai obișnuite. <b>Viclenia
este mai mult decât răutatea, este gustul infernului, anticamera iadului. <span style="background-color: #fff2cc;">Omul
rău nesocotește darul lui Dumnezeu și îi disprețuiește pe ceilalți oameni, dar
cel viclean sapă în adânc și ascunde talantul, nu cumva să mai lumineze, nu
cumva să răsară pe undeva sămânța Raiului.</span></b></p>
<p style="text-align: justify;"><b>
Stăpânul nostru, Dumnezeu, iubiți credincioși, Care S-a jertfit pentru noi,
ne-a împărțit fiecăruia talanții Săi, ne-a dăruit darul deplin, întreg, ni S-a
dăruit pe Sine și ni Se dăruiește. Măsură în care Îl primim, depinde doar de
noi.</b>
</p>
<p style="text-align: justify;">
Să vă învrednicească, Domnul, iubiți credincioși, de harul Său și de bucuria
Împărăției Sale. Amin !
</p>
</div></div>ROFhttp://www.blogger.com/profile/06190121913449788651noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-2065164666542608480.post-38624308802522180752024-02-09T21:03:00.009+01:002024-02-13T10:14:10.165+01:00Un dialog provocator și atipic între Părintele Iuvenalie, de la schitul Sf. Nicolae, și antreprenorul Ștefan Mandachi. "Vorba sună, fapta tună!"<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgrB4_Hq7rpDjwLonVitPWNsPUUxhWHeubNJZfho7VsvRA4EHfu9bu8Def32ee_3TlJID5ezZeYY7z0l2myWamV233KSB3ljBfd4hQLc30u9AyOTYwoVurDTCXsNXSgCE4GTILIB7loTsFqa-9RBgNRujP2iUikMxrJjF6Jzivv_cKdtBOVFbLkJaiaAHY/s2114/Screenshot_20240131-203427_YouTube.jpg" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" data-original-height="1080" data-original-width="2114" height="326" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgrB4_Hq7rpDjwLonVitPWNsPUUxhWHeubNJZfho7VsvRA4EHfu9bu8Def32ee_3TlJID5ezZeYY7z0l2myWamV233KSB3ljBfd4hQLc30u9AyOTYwoVurDTCXsNXSgCE4GTILIB7loTsFqa-9RBgNRujP2iUikMxrJjF6Jzivv_cKdtBOVFbLkJaiaAHY/w640-h326/Screenshot_20240131-203427_YouTube.jpg" width="640" /></a>
</div>
<br /><div style="text-align: center;"><b style="text-align: justify;"><span style="color: #cc0000;"><i>"Am învățat să scriu supărările pe nisip și bucuriile pe piatră."</i></span></b></div><div style="text-align: center;"><b style="text-align: justify;"><span style="color: #cc0000;"><i><br /></i></span></b></div><div style="text-align: center;"><b style="text-align: justify;"><span style="color: #cc0000;"><i>*</i></span></b></div><div style="text-align: center;"><b><i><span style="color: #cc0000;">"Viața este un dar al lui Dumnezeu pentru om. </span></i></b></div><div style="text-align: center;"><b><i><span style="color: #cc0000;">Felul în care o trăim este un dar al nostru pentru Dumnezeu."</span></i></b></div><div style="text-align: center;"><b><i><span style="color: #cc0000;"><br /></span></i></b></div><div style="text-align: center;"><b style="text-align: justify;"><span><i>***</i></span></b></div><h3 style="text-align: center;"><span style="color: #0b5394;"> "Vorba sună, fapta tună!"</span></h3><p style="text-align: center;">
<iframe allow="accelerometer; autoplay; clipboard-write; encrypted-media; gyroscope; picture-in-picture; web-share" allowfullscreen="" frameborder="0" height="360" src="https://www.youtube.com/embed/GHWf47dVKXY?si=Nb-kRZp00-3t6cbV" title="YouTube video player" width="640"></iframe>
</p>
<br />
<div style="text-align: justify;">
<b><i>Ștefan Mandachi :</i></b> Astăzi mă aflu într-un loc foarte drag
sufletului meu, alături de un om foarte drag sufletului meu,
<b style="background-color: #fff2cc;">Părintele călugăr Iuvenalie de la Schitul Sfântul Nicolae, lângă Fălticeni,
localitatea Huși.</b>
[...] Părinte mulțumim că ne-ați găzduit aici, la Schit la dumneavoastră
</div>
<div style="text-align: justify;">
<b style="font-weight: bold;"><i>Părintele Iuvenalie :</i></b> Cu plăcere!
Mulțumim și noi pentru invitație!
</div>
<div style="text-align: justify;">[...]</div>
<span><a name='more'></a></span>
<div style="text-align: justify;"><br /></div>
<div style="text-align: justify;">
<b style="font-weight: bold;"><i>Ștefan Mandachi:</i></b> Care a fost cel mai
greu moment de când te-ai călugărit?
</div>
<div style="text-align: justify;">
<b style="font-weight: bold;"><i>Părintele Iuvenalie:</i></b> Au fost multe,
dar le-am uitat, că
<b><span style="color: #cc0000;">am învățat să scriu supărările pe nisip și bucuriile pe piatră.</span></b>
</div>
<div style="text-align: justify;">
<b><i>Ștefan Mandachi</i></b>: Erai supărat? Nu știu, ai vrut vreo dată să dezertezi din călugărie?
</div>
<div style="text-align: justify;">
<b><i>Părintele Iuvenalie:</i></b> Pentru un tânăr novice, care intră în mănăstire,
<b>cel mai greu lucru este tăierea voii</b>.
</div>
<div style="text-align: justify;">
<b><i>Ștefan Mandachi</i></b>: Ce înseamnă asta?
</div>
<div style="text-align: justify;">
<b><i>Părintele Iuvenalie:</i></b> Adică să nu-ți faci voile tale, ci să faci ceea ce ți se spune și exact
în maniera în care ți se spune.
</div>
<div style="text-align: justify;">
<b><i>Ștefan Mandachi</i></b>: Adică trebuie să faci ascultare?
</div>
<div style="text-align: justify;">
<b><i>Părintele Iuvenalie:</i></b> Da!<b><span style="color: #cc0000;"> <span style="background-color: #fff2cc;">Ce înseamnă ascultare? Iubire!</span></span></b>
</div>
<div style="text-align: justify;">
<b><i>Ștefan Mandachi</i></b>: Si dacă primești o dispoziție absurdă din partea superiorului, ce faci?
</div>
<div style="text-align: justify;">
<b><i>Părintele Iuvenalie:</i></b> Ascultare până la păcat, așa ne învață Biserica.
<b>Dacă ascultarea dată de un Stareț, sau de un Episcop, superior mie
contravine cu învățătura Bisericii și a Sfinților Părinti, nu mai sunt
obligat să fac această ascultare.</b>
</div>
<div style="text-align: justify;">
<b><i>Ștefan Mandachi</i></b>: De când mă știu am fost foarte fascinat de viața pe care o duc călugării si
după ce m-am făcut antreprenor, mi-am dat seama că există foarte multe lucruri
în comun. De pildă, disciplina asta, a călugăriei, ar ajuta foarte mult și pe
oameni de afaceri. Crezi că există elemente comune? Acestă emisiune se
adresează antreprenorilor și eu am găsit nuclee de înțelepciune în viața
călugărilor. Ce crezi că au în comun călugării cu antreprenorii?
</div>
<div style="text-align: justify;">
<b><i>Părintele Iuvenalie:</i></b> Păi primul lucru care îmi vine în minte :
<b><span style="color: #cc0000;">pe unde iese cuvântul iese si sufletul!</span></b>
</div>
<div style="text-align: justify;">
<b><i>Ștefan Mandachi</i></b>: Adică, ce legătură are?
</div>
<div style="text-align: justify;">
<b><i>Părintele Iuvenalie:</i></b> Cum să o numim? Nu insidualitate, ci punctualitate.
</div>
<div style="text-align: justify;">
<b><i>Ștefan Mandachi</i></b>: Altceva, ce mai vezi în comun între călugărie și antreprenoriat? Când zici
punctualitate, zici disciplină.
</div>
<div style="text-align: justify;">
<b><i>Părintele Iuvenalie:</i></b> <b style="background-color: #fff2cc;">Cred că între călugărie și orice alt domeniu de activitate cea mai des
întâlnită și cea mai mare asemănare este că este de dus o cruce</b>. Si în călugărie și în orice alt domeniu de activitate, chiar si pentru
antreprenori.
</div>
<div style="text-align: justify;">
<b><i>Ștefan Mandachi</i></b>: Genial! Deci antreprenorii au de dus o cruce!
</div>
<div style="text-align: justify;">
<b><i>Părintele Iuvenalie:</i></b> Da,
<span style="background-color: #fff2cc;"><b>gândiți-vă că fiecare dintre noi, când vom merge la Judecata lui
Dumnezeu, una din întrebări va suna așa: </b>"<b><i>tu, în rolul pe care l-ai avut pe pământ, în funcția pe care ai avut-o
pe pământ, ce trebuia să faci si n-ai făcut?</i></b>"</span>
</div>
<div style="text-align: justify;">
<b><i>Ștefan Mandachi</i></b>: Și dacă răspunsul este: "<i>trebuia să mă bucur mai mult de viață și nu m-am bucurat</i>"?
</div>
<div style="text-align: justify;">
<b><i>Părintele Iuvenalie:</i></b> Eu cred că nimeni nu va putea să răspundă la această întrebare.
</div>
<div style="text-align: justify;"><div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEhhhLs7Nic3JTfNeMc7pbsgiUbNBNnROd99LaA1FAjggOTHBMk3htUiy4HBE9FtD-QrFDPNbzcrTypeiQBWQGUNcrkffmtnM5mxBqQwRLrSDcg0i6OTqXhFBUW9dfOTUlsRA2UfMuwVKGIS8QsQXH9_DsNX4NEMliHEMGyWKrfKiFaawtKMCpvPGlEfT6s/s897/FB_IMG_1706373570991.jpg" style="clear: left; float: left; margin-bottom: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" data-original-height="897" data-original-width="720" height="400" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEhhhLs7Nic3JTfNeMc7pbsgiUbNBNnROd99LaA1FAjggOTHBMk3htUiy4HBE9FtD-QrFDPNbzcrTypeiQBWQGUNcrkffmtnM5mxBqQwRLrSDcg0i6OTqXhFBUW9dfOTUlsRA2UfMuwVKGIS8QsQXH9_DsNX4NEMliHEMGyWKrfKiFaawtKMCpvPGlEfT6s/w321-h400/FB_IMG_1706373570991.jpg" width="321" /></a></div>
<b><i>Ștefan Mandachi</i></b>: Dar <b>ce înseamnă să te bucuri de viață cu adevărat?
</b></div>
<div style="text-align: justify;">
<b><i>Părintele Iuvenalie:</i></b> <b><span style="background-color: #fff2cc; color: #cc0000;">Viața este un dar al lui Dumnezeu pentru om. Felul în care o trăim este
un dar al nostru pentru Dumnezeu.</span></b>
</div>
<div style="text-align: justify;">
Astăzi am început cartea Maicii Gavrilia, și chiar în prima parte a cărții am
citit lucruri foarte interesante, foarte frumoase pe subiectul ăsta, de care
m-ai întrebat.
</div>
<div style="text-align: justify;">
<b><i>Ștefan Mandachi</i></b>: Să savurezi fiecare secundă a vieții.
</div>
<div style="text-align: justify;">
<b><i>Părintele Iuvenalie:</i></b> Exact!
</div>
<div style="text-align: justify;">
<b><i>Ștefan Mandachi</i></b> : Nu simți uneori că te ratezi stând în mănăstire? Poate că ai avea un
potențial mai mare...
</div>
<div style="text-align: justify;">
<b><i>Părintele Iuvenalie:</i></b> Da, unii chiar mi-au reproșat că mă plafonez.
</div>
<div style="text-align: justify;">
<b><i>Ștefan Mandachi</i></b> : Exact! Cum interpretezi?
</div>
<div style="text-align: justify;">
<b><i>Părintele Iuvenalie:</i> În toate locurile unde am ajuns, am ajuns
nu pentru că vreau eu, ci pentru că acolo m-a dus Dumnezeu</b>. Și în locul acesta nu am cerut eu să fiu aici. Și dacă va fi să plec, nu
voi pleca din acest loc pentru că vreau eu, ci pentru că mă vor trimite
superiorii mei.
<b style="background-color: #fff2cc;">Datoria noastră este să facem roade acolo unde suntem.</b>
</div>
<div style="text-align: justify;">
<b><i>Ștefan Mandachi</i></b> : A propos de superiori, cum se detașează în mănăstire un lider? De ce
anumiți călugări avansează? Cum se face că unii dintre călugări poruncesc și
alții execută?
</div>
<div style="text-align: justify;">
<b><i>Părintele Iuvenalie:</i></b> Pentru că sunt aleși.
</div>
<div style="text-align: justify;">
<b><i>Ștefan Mandachi</i></b> : De către cine?
</div>
<div style="text-align: justify;">
<b><i>Părintele Iuvenalie:</i></b> De cei din mănăstire, de către supușii lor.
</div>
<div style="text-align: justify;">
<b><i>Ștefan Mandachi</i></b> : Ce-i diferențiază pe lideri?
</div>
<div style="text-align: justify;">
<b><i>Părintele Iuvenalie:</i></b> <b>Cred că lucrul de căpătâi este dragostea părintească. Altfel poate fi un
șef...</b>
Mi-aduc aminte că eram la Sf. Munte Athos, și Starețul Schitului, deși în
vârstă, deși bolnav, întotdeauna ieșea la ascultări, la treburile de peste zi.
Era un exemplu, chiar dacă nu făcea el mare treabă, dar
<b>prezența lui în mijlocul nostru era foarte importantă.</b>
</div>
<div style="text-align: justify;">
<b><i>Ștefan Mandachi</i></b> : Deci exemplu personal.
</div>
<div style="text-align: justify;">
<b><i>Părintele Iuvenalie:</i></b> Da!
</div>
<div style="text-align: justify;">
<b><i>Ștefan Mandachi</i></b> : Orice călugăr poate să fie exemplu personal, și totuși nu este votat
lider. De ce anumite persoane din mănăstire ajung lider, se detașează ?
</div>
<div style="text-align: justify;">
<b><i>Părintele Iuvenalie:</i></b> Sunt alese și de Dumnezeu, pentru a reprezenta, pentru a conduce o
mănăstire.
</div>
<div style="text-align: justify;">
<b><i>Ștefan Mandachi</i></b> : Ai spus că ai fost în Muntele Athos. De ce ai fost acolo ? De ce nu
ai rămas în Bucovina?
</div>
<div style="text-align: justify;">
<b><i>Părintele Iuvenalie:</i></b> Am stat o perioadă, câțiva ani, am plecat în Sf. Munte Athos din
dorința de a "evolua" spiritual, duhovnicește.
<b>Nu mi-am dorit o evoluție profesională, sau să ajung cineva.</b> Am stat
câțiva ani și din motive de sănătate a trebuit să revin în tară și am rămas.
</div>
<div style="text-align: justify;">
<b><i>Ștefan Mandachi</i></b> : <b>Cum era la Muntele Athos? Este mai greu?</b>
</div>
<div style="text-align: justify;">
<b><i>Părintele Iuvenalie:</i></b> <b>Totul la superlativul absolut!</b>
</div>
<div style="text-align: justify;">
<b><i>Ștefan Mandachi</i></b> : Inima ta este acolo sau este aici?
</div>
<div style="text-align: justify;">
<b><i><div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjLLyUn4lonZxQx750qfnYLA9Q5obuxBp0Mg2iL_9e4PjWHJuUYfMEN07f_CJsiGdOCO_T2sLCKy5NKonLymWlR74Hydr31d5y93Rd9K5Jl5tmft7qPcc8cyYYhrcE6HkdWUlt4phnOudAI2HjJjeiNMRsnXNZpjYeVzP8o8D-xSdLHjbzfgODA6wlYz9Y/s1600/71807265_2404311996497605_1344291005205053440_n.jpg" style="clear: right; float: right; margin-bottom: 1em; margin-left: 1em;"><img border="0" data-original-height="1600" data-original-width="1200" height="400" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjLLyUn4lonZxQx750qfnYLA9Q5obuxBp0Mg2iL_9e4PjWHJuUYfMEN07f_CJsiGdOCO_T2sLCKy5NKonLymWlR74Hydr31d5y93Rd9K5Jl5tmft7qPcc8cyYYhrcE6HkdWUlt4phnOudAI2HjJjeiNMRsnXNZpjYeVzP8o8D-xSdLHjbzfgODA6wlYz9Y/w300-h400/71807265_2404311996497605_1344291005205053440_n.jpg" width="300" /></a>
</div>
Părintele Iuvenalie:</i></b> Jumătate din inima mea, momentan, bate în Africa, iar cealaltă jumătate
din inima mea bate în România, alături de poporul român, pe care-l iubesc.
</div>
<div style="text-align: justify;">
<b><i>Ștefan Mandachi</i></b> : Noi ne-am cunoscut prin intermediul Africii. Eu am făcut niște
fântâni acolo, tu ai ajutat să se facă...
</div>
<div style="text-align: justify;">
<b><i>Părintele Iuvenalie:</i></b> <b>Nu întâmplător continentul African are forma unei inimi, fără frontiere.</b>
</div>
<div style="text-align: justify;">
<b><i>Ștefan Mandachi</i></b> :
<b style="background-color: #fff2cc;">Cum te înțelegeai, efectiv, cu oamenii aceia?</b>
</div>
<div style="text-align: justify;">
<b><i>Părintele Iuvenalie:</i></b> <b style="background-color: #fff2cc;">Pentru început am vorbit cu ei în cinici limbi.</b>
</div>
<div style="text-align: justify;">
<b><i>Ștefan Mandachi</i></b> :
<b style="background-color: #fff2cc;">Cinci limbi? Cum adică? Care sunt alea?</b>
</div>
<div style="text-align: justify;">
<b><i>Părintele Iuvenalie:</i></b> <b style="background-color: #fff2cc;"><span style="color: #cc0000;">Prima dintre ele este <i>zâmbetul</i>, a doua <i>lacrima</i>, a treia
<i>atingerea, sau îmbrățișarea</i>, a patra <i>rugăciunea</i>, iar a
cincea <i>dragostea</i>.</span></b>
</div>
<div style="text-align: justify;">
<b><i>Ștefan Mandachi</i></b> : Formidabil! Și le înțelegeau, le vorbeau?
</div>
<div style="text-align: justify;">
<b><i>Părintele Iuvenalie:</i></b> Bineînțeles! Ca niște profesioniști.
</div>
<div style="text-align: justify;">
<b><i>Ștefan Mandachi</i></b> : De ce ai pus prima dată <i>zâmbetul</i>?
</div>
<div style="text-align: justify;">
<b><i>Părintele Iuvenalie:</i></b> Pentru că este primul lucru pe care l-am văzut la ei.
<b>Când am ajuns în Africa pentru prima dată, și ori de câte ori am fost în
Africa, prima reacție când s-au întâlnit cu un străin, s-au uitat atent si
mi-au zâmbit.</b>
</div>
<div style="text-align: justify;">
<b><i>Ștefan Mandachi</i></b> : Mi-aduc aminte de parcă sunt acolo.
</div>
<div style="text-align: justify;">
<b><i>Părintele Iuvenalie:</i></b> Da... Zâmbetele lor, îmbrățișările lor...
</div>
<div style="text-align: justify;">
<b><i>Ștefan Mandachi</i></b> :
<b style="background-color: #fff2cc;">Dar lacrima? Limba aceasta, a lacrimii?</b>
</div>
<div style="text-align: justify;">
<b><i>Părintele Iuvenalie:</i></b> <b style="background-color: #fff2cc;">Am suferit alături de ei. Am suferit în special alături de copii, pe care-i
iubesc foarte mult si pentru care aș fi în stare de sacrificii,
eforturi mai deosebite.</b>
Motiv pentru care am cosntruit și școli în Africa. Am făcut patru școli. Acum
lucrăm la a patra școală în Uganda.
</div>
<div style="text-align: justify;">
<b><i>Ștefan Mandachi</i></b> : În Rwanda ai fost?
</div>
<div style="text-align: justify;">
<b><i>Părintele Iuvenalie:</i></b> Am fost, și în Kenya, și în Tanzania, și în Congo, și în Madagascar.
Acolo am stat cel mai mult, cinic luni de zile.
</div>
<div style="text-align: justify;">
<b><i>Ștefan Mandachi</i></b>: Si dacă stau să mă gândesc ai pornit de la un vis. Tu ai visat să
construiești fântâni în Africa sau cum s-a întâmplat? Cum ai ajuns să oferi,
să dai apă acelor copilași, acelor oameni?
</div>
<div>
<div style="text-align: justify;">
<b><i>Părintele Iuvenalie</i></b> : Este simplu,<b style="background-color: #fff2cc;">
am răspuns unei provocări. În toamna anului 2018 am răspuns afirmativ
solicitării sau invitației Părintelui Damaschin Grigoriatul, un Părinte
grec cu care m-am cunoscut și m-am împrietenit în perioada cât am stat în
Sf. Munte Athos, și el m-a rugat să-l însoțesc într-una din călătoriile
lui misionare pe continentul african în vederea oficierii unor botezuri</b>. Am fost, am oficiat botezurile.
</div>
<div style="text-align: justify;"><br /></div>
<div style="text-align: justify;">
<b>[<a href="https://suceavalive.ro/din-racoarea-si-verdeata-bucovinei-in-arsita-africana-cum-a-convins-parintele-iuvenalie-oamenii-ca-fericirea-inseamna-un-pahar-de-apa/" target="_blank">Experienta în Africa</a></b>]
</div>
<div style="text-align: justify;"><br /></div>
<div style="text-align: justify;">
<b><i>Ștefan Mandachi</i></b> : Eu, când am văzut pentru prima dată Schitul
acesta, de care sunt foarte legat și pe care-l simt foarte aproape de inima
mea, te-am întrebat ceva de genul... -
<b>Părinte, Schitul acesta nu are nimic deosebit, arhitectural sau... Este
un schit mediocru, dar, m-am simțit în același timp foarte atras de locul
acesta. Exista și o energie aicea și mi se pare fenomenal </b>- și te-am întrebat: "<b><i>Părinte, unde ai vrea să fi îngropat dacă ai muri?</i></b>", și mi-ai spus : "<b><i>aici!</i></b>". Mai e valabil?
</div>
<div style="text-align: justify;">
<b><i>Părintele Iuvenalie</i></b> : Da, mai este valabil. Nu vreau să mă
mut.
<b style="background-color: #fff2cc;">Așa este, este un schit mai puțin cunoscut, este un loc mai retras. Ca să
citez pe cineva din zonă, spune că "<i>aici este locul unde nu s-a întâmplat niciodată nimic</i>".</b>
</div>
<div style="text-align: justify;">
<b><i>Ștefan Mandachi</i></b> : Exact așa mi s-a părut și mie, cu toate că
am fost atras ca de un magnet aici. Dragilor,
<b>acuma este ora 12,30 noaptea, deci facem acum această înregistrare.</b>
</div>
<div style="text-align: justify;">
<b><i>Părintele Iuvenalie</i></b> :
<b>Locul acesta mi-a oferit așezare, liniște, lucruri pe care nu le-am găsit
în alte locuri.</b>
</div>
<div style="text-align: justify;">
<b><i>Ștefan Mandachi</i></b> : Ce este liniștea? Ai dat înainte definiția
tăcerii, care m-a redus la tăcere.
</div>
<div style="text-align: justify;">
<b><i>Părintele Iuvenalie</i></b> : Nu știu dacă este o definiție a tăcerii.
Este un lucru, o idee frumoasă legată de tăcere:<b style="background-color: #fff2cc;">
cuvintele sunt uneltele veacului de acum, tăcerea este limbajul veacului
viitor, nesfârșit.</b>
</div>
<div style="text-align: justify;">
<b><i>Ștefan Mandachi</i></b> : De ce ar fi tăcerea unealta veacului viitor?
</div>
<div style="text-align: justify;">
<b><i>Părintele Iuvenalie</i></b> : Păi, să ne gândim:
<b style="background-color: #fff2cc;">acolo va fi nevoie de cuvinte? Vom petrece cu toții în comuniune cu
Dumnezeu.</b>
</div>
<div style="text-align: justify;">
<b><i>Ștefan Mandachi </i></b>: "<i>La început a fost Cuvântul.</i>.."
</div>
<div style="text-align: justify;">
<b><i>Părintele Iuvenalie</i></b> :"...
<i>și Dumnezeu era Cuvântul, și Cuvântul era la Dumnezeu"</i>.
<b>Sfântul Ioan Teologul folosește cuvântul acesta în sens de Logos, nu de
cuvânt ca materie, ca unealtă a discursului. Se referă strict: Cuvântul
lui Dumnezeu, Logosul întrupat.</b>
</div>
<div style="text-align: justify;">
<b><i>Ștefan Mandachi</i></b> : Ce e fericirea?
</div>
<div style="text-align: justify;">
<b><i>Părintele Iuvenalie</i></b> : Lucrurile mărunte! Când am citit pentru
prima dată Biblia eram mic, în clasa a V-a și primisem în dar o Biblie de la
nașul meu de botez. Și recunosc că am citit-o din mândrie, ca să mă mândresc
față de colegii mei că eu am citit Biblia și ei nu. Și cel mai frumos verset
din Biblie, pe care mi l-am ales ca premiză, sună așa: "<b><i><span style="color: #cc0000;">fericit este acela care-i face pe alții fericiți</span></i></b>". Eu cel mai fericit sunt când fac pe alții fericiți.
</div>
<div style="text-align: justify;">
<b><i>Ștefan Mandachi</i></b> :
<b style="background-color: #fff2cc;">Dar asta nu înseamnă că suferi de "un sindrom al salvatorului"?</b>
Pentru că și eu mă sincronizez cu acest citat pe care l-ai spus, și eu vreau
să-i fac pe ceilalți fericiți, dar, de multe ori mă trezesc eu nefericit în
tot procesul acesta, încercând să-i salvez pe toți ceilalți, încercând să
fac fântâni, să donez, să strâng fonduri, să..., să...
</div>
<div style="text-align: justify;">
<b><i>Părintele Iuvenalie </i></b>:<b>
Uneori sufăr pentru că nu pot să fac atâta bine pe cât aș vrea, pentru că
sunt limitat. Sunt om, cu lipsuri, neajunsuri, neputințe,... M-aș bucura
să pot mai mult.</b>
</div>
<div style="text-align: justify;">
<b><i>Ștefan Mandachi</i></b> : Ce-ți lipsește, ca să poți mai mult?
</div>
<div style="text-align: justify;">
<b><i>Părintele Iuvenalie</i></b> : Este o regulă nescrisă : florile nu
înfloresc pentru ele însele; merii, perii, copacii fructiferi nu fac fructe
pentru ei înșiși; soarele nu luminează pentru el însuși.
<b><span style="color: #cc0000;">A ne jertfi, a ne sacrifica pentru ceilalți, pentru aproapele, este o
lege nescrisă.</span></b>
</div>
<div style="text-align: justify;">
<b><i>Ștefan Mandachi</i></b> : Și când trebuie să ne uităm și spre noi, sau
mai mult către noi?
</div>
<div style="text-align: justify;">
<b><i>Părintele Iuvenalie</i></b> :
<b><i>Nimeni nu are dragoste mai mare ca aceasta, decât a-și pune sufletul
pentru aproapele său.</i></b>
</div>
<div style="text-align: justify;">
<b><i>Ștefan Mandachi</i></b> : Pare teoretic, pare un citat.
</div>
<div style="text-align: justify;">
<b><i>Părintele Iuvenalie</i></b> : Este.
</div>
<div style="text-align: justify;">
<b><i>Ștefan Mandachi</i></b> : Păi,
<b style="background-color: #fff2cc;">cum putem umaniza aceste citate? Pentru că de multe ori în Biserică se
vorbește în pilde care, de multe ori, nu sunt înțelese de toți cei care
ascultă pildele. Și, atunci, către cine vorbești, dacă ascultătorul nu
digeră și nu inhalează toate informațiile? Cum ar trebui să fie discursul
unui preot, ca să fie asimilat de cei care-l ascultă?</b>
</div>
<div style="text-align: justify;">
<b><i><div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjQsluxUPPGSA4NBdEFtkYRm31sFIewwJkF2XPh7sWqe3zUMLXxodPEZLZorWITuumc6PRFk1LfV7643Or7GBjOIHkm_DlF9gLnGySs3nvDFKiwrK08w9iYwkueCN3yXuEz58TtqCWWpBMM8Z0ZB5juR3OvXcgSvj3gCg3LKjWmWcJyp4LocnCfvUFPnjA/s960/193150306_2892845550977578_3680555870711851200_n.jpg" style="clear: left; float: left; margin-bottom: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" data-original-height="960" data-original-width="720" height="400" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjQsluxUPPGSA4NBdEFtkYRm31sFIewwJkF2XPh7sWqe3zUMLXxodPEZLZorWITuumc6PRFk1LfV7643Or7GBjOIHkm_DlF9gLnGySs3nvDFKiwrK08w9iYwkueCN3yXuEz58TtqCWWpBMM8Z0ZB5juR3OvXcgSvj3gCg3LKjWmWcJyp4LocnCfvUFPnjA/w300-h400/193150306_2892845550977578_3680555870711851200_n.jpg" width="300" /></a>
</div>
Părintele Iuvenalie</i></b>
:
<b><span style="background-color: #fff2cc; color: #cc0000;">Vorba sună, fapta tună!</span></b>
Nu cred că ar trebui să le vorbim oamenilor prea multe.
<b>Ar trebuie să-i lăsăm pe oameni să vadă ei înșiși la noi, punând în
practică lucrurile acestea.</b>
</div>
<div style="text-align: justify;">
<b><i>Ștefan Mandachi</i></b> : Care este fapta de care te simit cel mai
mândru?
</div>
<div style="text-align: justify;">
<b><i>Părintele Iuvenalie</i></b> : Nu mă simt mândru de nimic.
<b style="background-color: #fff2cc;">Mândria este un păcat condamnat greu de Biserică și de Dumnezeu. Practic
este boala diavolului, mândria. Este singurul lui păcat pentru care a fost
pedepsit: trufia lui Lucifer.</b>
</div>
<div style="text-align: justify;">
<b><i>Ștefan Mandachi </i></b>: Dar nu trebuie să fi trufași ca să te
respecți pe tine însuți, pentru o faptă care ai făcut-o. De ce ar trebui să
fi trufaș?
</div>
<div style="text-align: justify;">
<b><i>Părintele Iuvenalie</i></b> : Nu mă simt mândru pentru faptele mele,
pentru că nu le recunosc ca fiind ale mele. Repet,
<b style="background-color: #fff2cc;">Mântuitorul Însuși a spus: "<i>Fără de Mine nu puteți face nimic</i>".
Dacă am reușit să fac un bine cuiva, nu eu l-am făcut, ci Dumnezeu prin
mine, și mă bucur că Dumnezeu a ales ca eu să fiu o unealtă în mâna
Lui.</b>
</div>
<div style="text-align: justify;">
<b><i>Ștefan Mandachi</i></b> : Dar un călugăr poate manifesta recunoștință
pentru el însuși?
</div>
<div style="text-align: justify;">
<b><i>Părintele Iuvenalie</i></b> : În general
<b>monahii pentru a putea evolua spiritual trebuie să se lepede de sine, de
eu.</b>
</div>
<div style="text-align: justify;">
<b><i>Ștefan Mandachi</i></b> : Dacă ești conștient de egoul tău, tu nu poți
să-l mulțumești pentru nimic, pentru o faptă care ai făcut-o, pentru un bine
care l-ai adus în societate? Când poți tu să te mângâi pe tine însuți?
</div>
<div style="text-align: justify;">
<b><i>Părintele Iuvenalie</i></b> : Niciodată, pentru că, repet,
<b>faptele bune pe care le facem nu sunt ale noastre. Dumnezeu lucrează prin
noi.</b>
</div>
<div style="text-align: justify;">
<b><i>Ștefan Mandachi </i></b>: Care este cel mai mare regret al tău?
</div>
<div style="text-align: justify;">
<b><i>Părintele Iuvenalie </i></b>: Uneori regret și sufăr pentru că nu pot
să fac atâta bine pe cât aș vrea să fac. Chiar și în Africa, chiar și aici.
</div>
<div style="text-align: justify;">
<b><i>Ștefan Mandachi</i></b> :
<b style="background-color: #fff2cc;">Ai avea nevoie de bani, ca să faci mult mai bine? Ce reprezentă banul
pentru tine?</b>
</div>
<div style="text-align: justify;">
<b><i>Părintele Iuvenalie</i></b> :<b style="background-color: #fff2cc;">
Pentru mine nimic, pentru alții totul.</b>
</div>
<div style="text-align: justify;">
<b><i>Ștefan Mandachi</i></b> : Dar crezi că poți să faci bine prin
intermediul banilor.
</div>
<div style="text-align: justify;">
<b><i>Părintele Iuvenalie</i></b> : Se poate face bine <i>ȘI</i> cu ajutorul
banilor.
</div>
<div style="text-align: justify;">
<b><i>Ștefan Mandachi</i></b> : Se poate face mai mult bine cu bani, sau se
poate face mai mult bine fără bani?
</div>
<div style="text-align: justify;">
<b><i>Părintele Iuvenalie</i></b> :
<b style="background-color: #fff2cc;">Binele nu este bine, dacă nu e făcut bine.</b>
</div>
<div style="text-align: justify;">
<b><i>Ștefan Mandachi</i></b> : Dușmanul binelui este...?
</div>
<div style="text-align: justify;">
<b><i>Părintele Iuvenalie</i></b> : ... mai binele.
</div>
<div style="text-align: justify;">
<b><i>Ștefan Mandachi</i></b> : De la tine știu, și totuși nu sunt de acord
cu asta.
</div>
<div style="text-align: justify;">
<b><i>Părintele Iuvenalie</i></b> : Trebuie să fii de acord.
</div>
<div style="text-align: justify;">
<b><i>Ștefan Mandachi</i></b> : Oricum o să fiu acuzat de telespectatori că
am fost prea combativ, dar mă ierți, dacă am fost virulent!
</div>
<div style="text-align: justify;">
<b><i>Părintele Iuvenalie</i></b> :
<b>Noi, Preoții, dezlegăm: "Doamne, Dumnezeule, iartă!"</b>
</div>
<div style="text-align: justify;">
<b><i>Ștefan Mandachi</i></b> : Care e cea mai grea întrebare pe care o pui
la spovedanie?
</div>
<div style="text-align: justify;">
<b><i>Părintele Iuvenalie</i></b> :<b>
Niciodată nu pun întrebări la spovedanie.</b>
Spovedania nu înseamnă ca cineva să vină, să se așeze în genunchi în fața
preotului și preotul să întrebe. În cadrul Sfintei Spovedanii penitentul,
credinciosul vine, și în fața icoanei Mântuitorului își recunoaște vina,
greșeala. Sf. Ap. Pavel, într-una din Epistole scria așa: "<i>să se cerceteze omul pe sine, și așa să mănânce din Pâine și să bea din
Potir</i>", nu să fie cercetat de către preot sau de către duhovnic, ci
<b>să se cerceteze omul pe sine. Iar preotul nu este decât un martor care va
mărturisi toate cele spuse în fața lui Dumnezeu.</b>
</div>
<div style="text-align: justify;">
<b><i>Ștefan Mandachi</i></b> : Părinte Iuvenalie, dar ce este suferința? Și
este benefică?
</div>
<div style="text-align: justify;">
<b><i>Părintele Iuvenalie</i></b> :<b><span style="color: #cc0000;">
Suferința este cea mai simplă și mai ușoară metodă de a ne apropia de
Dumnezeu, înfruntându-ne.</span></b>
</div>
<div style="text-align: justify;">
<b><i>Ștefan Mandachi</i></b> : Păi te doare, simți o durere, nu poți să o
tolerezi, nu poți să o suporți.
</div>
<div style="text-align: justify;">
<b><i>Părintele Iuvenalie</i></b> : Da, așa este!
</div>
<div style="text-align: justify;">
<b><i>Ștefan Mandachi</i></b> : Păi și cum poți... ?
</div>
<div style="text-align: justify;">
<b><i>Părintele Iuvenalie</i></b> :
<b style="background-color: #fff2cc;">Singurul care poate vindeca acea durere este Dumnezeu. Suferința trebuie
să ne ducă cu mintea spre Dumnezeu. De aceea Biserica, de la persoanele
bolnave nu mai cere alte moduri de nevoință, decât răbdare și mulțumire în
boală. Se spune că canonul bolnavului este patul.</b>
</div>
<div style="text-align: justify;">
<b><i>Ștefan Mandachi</i></b> : Aveai într-un caiet câteva răspunsuri care
îmi plăceau foarte mult. Dacă ai bună-voință, poți să-mi citești din ele?
</div>
<div style="text-align: justify;">
<b><i>Părintele Iuvenalie</i></b> : Sigur că da!
<b>Le-am cules din înțelepciunea Bătrânilor purtători de Duh, din
vechime.</b>
</div>
<div style="text-align: justify;">
<b><i>Ștefan Mandachi</i></b> : Sunt balsam pentru suflet.
</div>
<div style="text-align: justify;">
<b><i>Părintele Iuvenalie</i></b> :
<b><span style="color: #0b5394;">Cele mai importante întrebări pe care și le pun oamenii:</span></b>
</div>
<div style="text-align: justify;"><br /></div>
<div style="text-align: justify;"></div>
<blockquote>
<div style="text-align: justify;">
<b style="background-color: white;"><span style="color: #0b5394;">- Cine este cel mai bun profesor?</span></b>
</div>
<div style="text-align: justify;">
<b style="background-color: white;"><span style="color: #0b5394;">- Suferința!</span></b>
</div>
<div style="text-align: justify;">
<b style="background-color: white;"><span style="color: #0b5394;"><br /></span></b>
</div>
<div style="text-align: justify;">
<b style="background-color: white;"><span style="color: #0b5394;">- Dar, cel mai rău profesor?</span></b>
</div>
<div style="text-align: justify;">
<b style="background-color: white;"><span style="color: #0b5394;">- Plăcerea.</span></b>
</div>
</blockquote>
<div style="text-align: justify;"></div>
<div style="text-align: justify;">
<b><i><br /></i></b>
</div>
<div style="text-align: justify;">
<b><i>Ștefan Mandachi</i></b> : De ce?
</div>
<div style="text-align: justify;"><br /></div>
<div style="text-align: justify;">
<b><i>Părintele Iuvenalie</i></b> : Hai să-ți spun de la Sfinții Părinti, de
la Sf. Marcu Ascetul. Zice așa: "<b><i><span style="color: #990000;">în vremea întristării, nu îmbrățișa plăcerea. Pentru că cea ce intră
prin plăcere iese prin durere</span></i></b>". De asta plăcerea nu este un profesor bun!
</div>
<div style="text-align: justify;"><br /></div>
<div style="text-align: justify;"></div>
<blockquote>
<div style="text-align: justify;">
<b><span style="color: #0b5394;">- Care este abilitatea cea mai rară?</span></b>
</div>
<div style="text-align: justify;">
<b><span style="color: #0b5394;">- Capacitatea de a da, de a oferi.</span></b>
</div>
<div style="text-align: justify;">
<b><span style="color: #0b5394;"><br /></span></b>
</div>
<div style="text-align: justify;">
<b><span style="color: #0b5394;">- Care este cea mai bună abilitate?</span></b>
</div>
<div style="text-align: justify;">
<b><span style="color: #0b5394;">- Aceea de a ierta.</span></b>
</div>
<div style="text-align: justify;">
<b><span style="color: #0b5394;"><br /></span></b>
</div>
<div style="text-align: justify;">
<b><span style="color: #0b5394;">- Care este cea mai dificilă abilitate?</span></b>
</div>
<div style="text-align: justify;">
<b><span style="color: #0b5394;">- Abilitatea de a tăcea.</span></b>
</div>
<div style="text-align: justify;">
<b><span style="color: #0b5394;"><br /></span></b>
</div>
<div style="text-align: justify;">
<b><span style="color: #0b5394;">- Care este cea mai importantă abilitate?</span></b>
</div>
<div style="text-align: justify;">
<b><span style="color: #0b5394;">- Aceea de a cere.</span></b>
</div>
<div style="text-align: justify;">
<b><span style="color: #0b5394;"><br /></span></b>
</div>
<div style="text-align: justify;">
<b><span style="color: #0b5394;">- Care este cea mai necesară abilitate?</span></b>
</div>
<div style="text-align: justify;">
<b><span style="color: #0b5394;">- Aceea de a asculta.</span></b>
</div>
</blockquote>
<div style="text-align: justify;"></div>
<blockquote>
<div style="text-align: justify;">
Pentru că Dumnezeu ne-a dat o singură gură și două urechi, să vorbim mai
puțin și să ascultăm mai mult.
</div>
<div style="text-align: justify;"><br /></div>
<div style="text-align: justify;">
<b><span style="color: #0b5394;">- Care este cea mai periculoasă luptă?</span></b>
</div>
<div style="text-align: justify;">
<b><span style="color: #0b5394;">- Lupta fanatică.</span></b>
</div>
<div style="text-align: justify;">
<b><span style="color: #0b5394;"><br /></span></b>
</div>
<div style="text-align: justify;">
<b><span style="color: #0b5394;">- Care este obiceiul cel mai neplăcut?</span></b>
</div>
<div style="text-align: justify;">
<b><span style="color: #0b5394;">- Cheful de ceartă.</span></b>
</div>
<div style="text-align: justify;">
<b><span style="color: #0b5394;"><br /></span></b>
</div>
<div style="text-align: justify;">
<b><span style="color: #0b5394;">- Care e obiceiul cel mai nociv?</span></b>
</div>
<div style="text-align: justify;">
<b><span style="color: #0b5394;">- Vorba multă.</span></b>
</div>
<div style="text-align: justify;">
<b><span style="color: #0b5394;"><br /></span></b>
</div>
<div style="text-align: justify;">
<b><span style="color: #0b5394;">- Care persoană este cea mai puternică?</span></b>
</div>
<div style="text-align: justify;">
<b><span style="color: #0b5394;">- Oricine este capabil să înțeleagă Adevărul.</span></b>
</div>
<div style="text-align: justify;">
<b><span style="color: #0b5394;"><br /></span></b>
</div>
<div style="text-align: justify;">
<b><span style="color: #0b5394;">- Care persoană este cea mai slabă?</span></b>
</div>
<div style="text-align: justify;">
<b><span style="color: #0b5394;">- Oricine se simte puternic.</span></b>
</div>
<div style="text-align: justify;">
<b><span style="color: #0b5394;"><br /></span></b>
</div>
<div style="text-align: justify;">
<b><span style="color: #0b5394;">- Care persoană este cea mai inteligentă?</span></b>
</div>
<div style="text-align: justify;">
<b><span style="color: #0b5394;">- Aceea care-și urmează inima.</span></b>
</div>
<div style="text-align: justify;">
<b><span style="color: #0b5394;"><br /></span></b>
</div>
<div style="text-align: justify;">
<b><span style="color: #0b5394;">- Ce afecțiune este cea mai periculoasă?</span></b>
</div>
<div style="text-align: justify;">
<b><span style="color: #0b5394;">- Atașamentul de corpul fizic.</span></b>
</div>
<div style="text-align: justify;">
<b><span style="color: #0b5394;"><br /></span></b>
</div>
<div style="text-align: justify;">
<b><span style="color: #0b5394;">- Cine este cel mai sărac om?</span></b>
</div>
<div style="text-align: justify;">
<b><span style="color: #0b5394;">- Cine iubește cel mai mult banul.</span></b>
</div>
<div style="text-align: justify;">
<b><span style="color: #0b5394;"><br /></span></b>
</div>
<div style="text-align: justify;">
<b><span style="color: #0b5394;">- Cine este cel mai aproape de Dumnezeu?</span></b>
</div>
<div style="text-align: justify;">
<b><span style="color: #0b5394;">- Omul milostiv. </span></b>
</div>
<div style="text-align: justify;"><br /></div>
<div style="text-align: justify;">
Pentru că Dumnezeu Însuși se simte dator celor care fac milostenie.
</div>
<div style="text-align: justify;"><br /></div>
<div style="text-align: justify;">
<b><span style="color: #0b5394;">- Cine este omul cel mai slab?</span></b>
</div>
<div style="text-align: justify;">
<b><span style="color: #0b5394;">- Acela care îi înfrânge pe alții.</span></b>
</div>
<div style="text-align: justify;">
<b><span style="color: #0b5394;"><br /></span></b>
</div>
<div style="text-align: justify;">
<b><span style="color: #0b5394;">- Cine este cel mai puternic om?</span></b>
</div>
<div style="text-align: justify;">
<b><span style="color: #0b5394;">- Acela care-și învinge sinele propriu.</span></b>
</div>
<div style="text-align: justify;">
<b><span style="color: #0b5394;"><br /></span></b>
</div>
<div style="text-align: justify;">
<b><span style="color: #0b5394;">- Cum să te lupți cu problemele?</span></b>
</div>
<div style="text-align: justify;">
<b><span style="color: #0b5394;">- Cu bucurie.</span></b>
</div>
<div style="text-align: justify;">
<b><span style="color: #0b5394;"><br /></span></b>
</div>
<div style="text-align: justify;">
<b><span style="color: #0b5394;">- Iar cu suferința?</span></b>
</div>
<div style="text-align: justify;">
<b><span style="color: #0b5394;">- Cu răbdare.</span></b>
</div>
<div style="text-align: justify;">
<b><span style="color: #0b5394;"><br /></span></b>
</div>
<div style="text-align: justify;">
<b><span style="color: #0b5394;">- Care este semnul unui suflet sănătos?</span></b>
</div>
<div style="text-align: justify;">
<b><span style="color: #0b5394;">- Credința nezdruncinată.</span></b>
</div>
<div style="text-align: justify;">
<b><span style="color: #0b5394;"><br /></span></b>
</div>
<div style="text-align: justify;">
<b><span style="color: #0b5394;">- Care este semnul unui suflet bolnav?</span></b>
</div>
<div style="text-align: justify;">
<b><span style="color: #0b5394;">- Disperarea.</span></b>
</div>
<div style="text-align: justify;">
<b><span style="color: #0b5394;"><br /></span></b>
</div>
<div style="text-align: justify;">
<b><span style="color: #0b5394;">- Care sunt semnele acțiunilor greșite?</span></b>
</div>
<div style="text-align: justify;">
<b><span style="color: #0b5394;">- Iritarea.</span></b>
</div>
<div style="text-align: justify;">
<b><span style="color: #0b5394;"><br /></span></b>
</div>
<div style="text-align: justify;">
<b><span style="color: #0b5394;">- Care sunt semnele faptelor bune?</span></b>
</div>
<div style="text-align: justify;">
<b><span style="color: #0b5394;">- Pacea lăuntrică, pacea sufletească.</span></b>
</div>
<div style="text-align: justify;"></div>
</blockquote>
<div style="text-align: justify;"><br /></div>
<div style="text-align: justify;">
<b><i>Ștefan Mandachi</i></b> : Extraordinar!
</div>
<div style="text-align: justify;"><br /></div>
<div style="text-align: justify;">[...]</div>
<div><br /></div>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEh0Z3ZkGYnljjQ2kOmlLXM70d4EH9dZ8uRUXUo6fqSgMLrxf7Fcx-dJl9A8Zv9bBKNgc_XUHGO27ZZ9PYkcMZKUr_mKegCyzBJ9Ynhjx2CUCY1UQVSPiiPcdtW8i6fuXlh4FVnH80XTXOnLBmBR4p3s1FuriwJvZ51XAwQ5Sjmk9JCWUY6YWuL7oRlJGII/s960/A1.jpg" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" data-original-height="960" data-original-width="720" height="640" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEh0Z3ZkGYnljjQ2kOmlLXM70d4EH9dZ8uRUXUo6fqSgMLrxf7Fcx-dJl9A8Zv9bBKNgc_XUHGO27ZZ9PYkcMZKUr_mKegCyzBJ9Ynhjx2CUCY1UQVSPiiPcdtW8i6fuXlh4FVnH80XTXOnLBmBR4p3s1FuriwJvZ51XAwQ5Sjmk9JCWUY6YWuL7oRlJGII/w480-h640/A1.jpg" width="480" /></a>
</div>
<br />
<div><br /></div>
<div style="text-align: center;"><b>Repere în interviu notate de Ștefan Mandachi :</b></div>
<div style="text-align: justify;">
<a href="https://www.youtube.com/watch?v=GHWf47dVKXY&list=PLviK4bgkVZdGu8jLPtR0aTRjn-xQY5TFs&index=91&t=0s"></a>
</div>
<blockquote>
<div style="text-align: justify;">
<a href="https://www.youtube.com/watch?v=GHWf47dVKXY&list=PLviK4bgkVZdGu8jLPtR0aTRjn-xQY5TFs&index=91&t=0s">00:00</a>
–
<a href="https://www.youtube.com/watch?v=GHWf47dVKXY&list=PLviK4bgkVZdGu8jLPtR0aTRjn-xQY5TFs&index=91&t=484s">08:04</a>
Antreprenoriat vs. Monahism. Punctualitatea, disciplina şi crucea de dus
sunt principalele asemănări dintre viaţa în monahism şi cea din
antreprenoriat (sau oricare alt domeniu)
</div>
<div style="text-align: justify;">
<a href="https://www.youtube.com/watch?v=GHWf47dVKXY&list=PLviK4bgkVZdGu8jLPtR0aTRjn-xQY5TFs&index=91&t=485s">08:05</a>
–
<a href="https://www.youtube.com/watch?v=GHWf47dVKXY&list=PLviK4bgkVZdGu8jLPtR0aTRjn-xQY5TFs&index=91&t=673s">11:13</a> Ce înseamnă să te bucuri de viaţă.
</div>
<div style="text-align: justify;">
<a href="https://www.youtube.com/watch?v=GHWf47dVKXY&list=PLviK4bgkVZdGu8jLPtR0aTRjn-xQY5TFs&index=91&t=674s">11:14</a>
–
<a href="https://www.youtube.com/watch?v=GHWf47dVKXY&list=PLviK4bgkVZdGu8jLPtR0aTRjn-xQY5TFs&index=91&t=1238s">20:38</a>
Athos şi Africa. Cum a ajuns părintele Iuvenalie din Athos, să facă
misiune în Africa, să boteze şi construiască fântâni şi şcoli în Africa –
cum s-a înţeles cu localnicii şi despre motivaţia şi bucuriile aceastei
experienţe pe care ar vrea să o îmbogăţească ajutând în continuare, dar
rămânând la dorinţa de a fi înmormântat în schitul Sf. Nicolae, din Huşi.
</div>
<div style="text-align: justify;">
<a href="https://www.youtube.com/watch?v=GHWf47dVKXY&list=PLviK4bgkVZdGu8jLPtR0aTRjn-xQY5TFs&index=91&t=1239s">20:39</a>
–
<a href="https://www.youtube.com/watch?v=GHWf47dVKXY&list=PLviK4bgkVZdGu8jLPtR0aTRjn-xQY5TFs&index=91&t=1525s">25:25</a>
Liniştea şi fericirea.<b> </b>Ce este liniştea, cum grăieşte fapta,
care poate fi fericirea cea mai mare şi de ce nu încape sindromul
salvatorului în această ecuaţie - se discută aici.
</div>
<div style="text-align: justify;">
<a href="https://www.youtube.com/watch?v=GHWf47dVKXY&list=PLviK4bgkVZdGu8jLPtR0aTRjn-xQY5TFs&index=91&t=1526s">25:26</a>
–
<a href="https://www.youtube.com/watch?v=GHWf47dVKXY&list=PLviK4bgkVZdGu8jLPtR0aTRjn-xQY5TFs&index=91&t=1841s">30:41</a>
Mândria, regretul, banul şi suferinţa. De ce nu se simte mândru de nimic
părintele Iuvenalie, care este cel mai mare regret al său, cum se
raportează la bani şi în ce mod poate fi benefică suferinţa – toate îşi
primesc răspuns aici.
</div>
<div style="text-align: justify;">
<a href="https://www.youtube.com/watch?v=GHWf47dVKXY&list=PLviK4bgkVZdGu8jLPtR0aTRjn-xQY5TFs&index=91&t=1842s">30:42</a>
–
<a href="https://www.youtube.com/watch?v=GHWf47dVKXY&list=PLviK4bgkVZdGu8jLPtR0aTRjn-xQY5TFs&index=91&t=2106s">35:06</a>
Caietul cu abilităţi. Culese şi notate într-un caiet, abilităţile citite
de părintele sunt picături de înţelepciune numai bune de folosit ca teme
de meditaţie şi în viaţa de zi cu zi.
</div>
<div style="text-align: justify;">
<a href="https://www.youtube.com/watch?v=GHWf47dVKXY&list=PLviK4bgkVZdGu8jLPtR0aTRjn-xQY5TFs&index=91&t=2107s">35:07</a>
–
<a href="https://www.youtube.com/watch?v=GHWf47dVKXY&list=PLviK4bgkVZdGu8jLPtR0aTRjn-xQY5TFs&index=91&t=2317s">38:37</a>
Vocaţia şi educaţia. În acest fragment afli cum se raportează invitatul la
vocaţie, care sunt cele trei meserii care implică existenţa vocaţiei şi ce
spune părintele despre educaţie.
</div>
<div style="text-align: justify;">
<a href="https://www.youtube.com/watch?v=GHWf47dVKXY&list=PLviK4bgkVZdGu8jLPtR0aTRjn-xQY5TFs&index=91&t=2318s">38:38</a>
–
<a href="https://www.youtube.com/watch?v=GHWf47dVKXY&list=PLviK4bgkVZdGu8jLPtR0aTRjn-xQY5TFs&index=91&t=3267s">54:27</a>
Poezia şi Moartea În acest fragment invitatul citeşte poezia pe care a
compus-o: „<i>Vrăjitoarei albe - scrisoare aleasă pentru a mea mireasă</i>” şi explică modul în care se raportează la moarte.
</div>
<div>
<div style="text-align: justify;">
<a href="https://www.youtube.com/watch?v=GHWf47dVKXY&list=PLviK4bgkVZdGu8jLPtR0aTRjn-xQY5TFs&index=91&t=3268s">54:28</a>
-
<a href="https://www.youtube.com/watch?v=GHWf47dVKXY&list=PLviK4bgkVZdGu8jLPtR0aTRjn-xQY5TFs&index=91&t=3438s">57:18</a>
Zona de confort şi Frica În finalul interviului, se atinge subiectul
ieşirii din zona de confort şi al fricii, şi se discută despre adevărata
metodă de a măsura vârsta omului.
</div>
</div>
</blockquote>
<div>
<div style="text-align: justify;"></div>
<br /><br />
</div>
</div>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEh4tiFXAOsn-nYYLqmO2MX58x3Ja-jZdfSF6h2zIzG_cTbTgP70yisF_0IX0P-0d8dcgEtVtT3o6lq_07ouBblTbruCGh7dP24pGZiPR69ppgCryXmaAsqKQaVznRxwQS9_gHE7YasKyvmKkH-A2_5Mw-FMFDxvSi0IRDZ4rz1fTvJS1lwYzcYTdJ27foY/s960/193556636_2892844830977650_3551426801101942246_n.jpg" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" data-original-height="635" data-original-width="960" height="424" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEh4tiFXAOsn-nYYLqmO2MX58x3Ja-jZdfSF6h2zIzG_cTbTgP70yisF_0IX0P-0d8dcgEtVtT3o6lq_07ouBblTbruCGh7dP24pGZiPR69ppgCryXmaAsqKQaVznRxwQS9_gHE7YasKyvmKkH-A2_5Mw-FMFDxvSi0IRDZ4rz1fTvJS1lwYzcYTdJ27foY/w640-h424/193556636_2892844830977650_3551426801101942246_n.jpg" width="640" /></a>
</div>
<br />
<br />
ROFhttp://www.blogger.com/profile/06190121913449788651noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-2065164666542608480.post-1970224759906812202024-02-01T22:26:00.008+01:002024-02-03T07:48:39.418+01:00P. Ciprian Mega: "Arvunirea Duhului este șansa noastră". Cum a ajuns omenirea să plătească factura binecunoscutului Iosif...<p style="text-align: center;">
<iframe allow="accelerometer; autoplay; clipboard-write; encrypted-media; gyroscope; picture-in-picture; web-share" allowfullscreen="" frameborder="0" height="360" src="https://www.youtube.com/embed/Vjggb99deAA?si=h6zXWAwwXo8wwVuI" title="YouTube video player" width="640"></iframe>
</p>
<p style="line-height: 100%; margin-bottom: 0cm;"></p><div style="text-align: justify;"><br /></div><div style="text-align: justify;">În numele Tatălui, și al Fiului, și al Sfântului Duh, amin !</div><div style="text-align: justify;"><br /></div><div style="text-align: justify;">Prea Cucernici Părinți, iubiți credincioși, un cuvânt teribil spune Sfântul Ap. Pavel în fragmentul pe care l-ați ascultat astăzi în cea de-a II-a Epistolă către Corinteni: "<b><i><span style="color: #990000;">Dumnezeu a dat arvuna Duhului în inimile noastre</span></i></b>" (II Cor. 1, 22). Iar, în Pericopa Evanghelică de la Matei, Mântuitorul spune că <b><i>Împărăția Cerurilor s-a asemănat nunții,</i></b> "<i>pe care omul împărat a făcut-o fiului său</i>" (Matei, 22, 2) . <i>Arvuna Duhului</i> pe de-o parte, și <i>Împărăția Cerurilor, a lui Dumnezeu, ca o nuntă</i>. <b><span style="background-color: #fff2cc;">Adică Dumnezeu ni se oferă în chipul nunții.</span></b><b style="background-color: #fff2cc;"> Nu ni se oferă ca morală, ca descoperire, ca sistem de gândire, nici ca religie sau ca putere [pământească], ci se dăruiește ca bucurie, ca generozitate. Dumnezeu coboară în dar. </b><b>Deși nemărginit, Dumnezeu ni se oferă ca întreg, iar taina aceasta n-o putem pătrunde, n-o putem înțelege, ci doar rămânem copleșiți înaintea ei -</b> curajul Preasfintei Născătoare de Dumnezeu de-a nu se opune tainei. Acesta este răspunsul creației, prin dumnezeiasca simetrie: răspunsul oferit voinței lui Dumnezeu de a birui firea creată de El, și o biruiește întrupându-Se. Noi nu înțelegem lucrurile acestea decât cât luminează Duhul în grădina inimilor noastre.</div><div style="text-align: justify;"><br /></div><div style="text-align: justify;"><b>Arvuna duhului, înțelegem în parte, pentru că Duhul Sfânt Care ne-a fost dat este doar un avans, o promisiune și o garanție pentru plenitudinea darurilor dumnezeiești ce ne vor copleși Dincolo.</b> De altfel, termenul acesta, <b><i>arvunire</i></b>, este de origine grecească și este legat de Taina nunții. În trecut logodirea mirilor nu se făcea odată cu slujirea Cununiei, și tinerii din familiile creștine, băiat și fată, se făgăduiau unul altuia în momentul îndrăgostirii, iar semnul acestui legământ erau inelele, pe care preotul le așeza pe degetul lor, făcându-le o slujbă de promisiune - înaintea lui Dumnezeu, înaintea părinților, desigur, și înaintea celor apropiați-, că, la vremea cuvenită, când vor ajunge la vârsta potrivită - pentru că lucrul acesta se întâmpla adesea în adolescență -, cei doi se vor căsători, dar până atunci se vor păstra în feciorie unul pentru celălalt. De aceea <b><i>logodna</i></b>, în cărțile de cult grecești se numește: "Ακολουθία του Αραβόνος" adică <b><i>rânduiala arvunirii.</i></b> Si spune preotul : "<b>Ἀρραβωνίζεται ὁ δοῦλος τοῦ Θεοῦ</b> (ὁ τάδε) <b>τή δούλη τοῦ Θεοῦ</b> (τήν τάδε) [στό ὄνομα τοῦ Πατέρα, καί τοῦ Υἱοῦ, καί τοῦ Ἁγίου Πνεύματος. Ἀμήν"] - "<b><i>se arvunește roaba lui Dumnezeu, robului lui Dumnezeu</i></b>".</div><div style="text-align: justify;"><br /></div><div style="text-align: justify;">La fel și noi, <b><span style="background-color: #fff2cc;">prin arvunirea Duhului, despre care vorbește Sf. Ap. Pavel, ni se logodește Împărăția lui Dumnezeu.</span></b><b style="background-color: #fff2cc;"> Acum doar intuim, cu puterea îndrăgostirii și aceasta ni se dăruiește prin harul lui Dumnezeu, intuind bucuria nunții din Veșnicia Împăratului</b>. <b><span style="color: #cc0000;">Cu toată arvunirea aceasta, există și alt aspect, care s-a strecurat în inima lucrurilor : împotrivirea, revolta omului înaintea lui Dumnezeu, omul care rupe logodna cu Împărăția</span></b>. Spune Sf. Evanghelie : "<b><i><span style="color: #990000;">Şi a trimis pe slugile sale ca să cheme pe cei poftiți la nuntă, dar ei n-au voit să vină</span></i></b> " (Matei 22, 3). <b style="background-color: #fff2cc;"><span style="color: #cc0000;">Sunt multe forme sub care omul rupe legătura cu Împărăția lui Dumnezeu, dar astăzi aș vrea să vorbim despre</span> <span style="color: #cc0000;">disprețul față de Evanghelie, denaturarea ei pentru a justifica propriile neajunsuri sufletești, schimonosirea mesajului mântuitor</span>.</b></div><span><a name='more'></a></span><div style="text-align: justify;"><br /></div><div style="text-align: justify;">Vă dau un exemplu la îndemână, pentru că se întâmplă aici în județ. Întotdeauna, când unii dintre dumneavoastră m-ați întrebat dacă să dați curs invitațiilor la diferite evenimente din comunitățile neoprotestante, întotdeauna v-am rugat să nu participați, pentru că noi trăim taina Bisericii, și nu este locul nostru acolo. Sunt și preoți în oraș care au alte păreri. <b>În fapt, eu cred că nu este locul creștinului ortodox la evenimentele religioase ale vecinilor sau rudeniilor de altă confesiune, cum nu este locul preotului, sau locul episcopului ortodox la întâlnirile de rugăciune în comun.</b></div><div style="text-align: justify;"><br /></div><div style="text-align: justify;">Revenind la exemplul de care vă spuneam, știți că zilele trecute <b>fiul unui pastor neoprotestant</b> - care este, de altfel, un predicator cunoscut în toată țara, un om cu notorietate, un pastor din Bihor-, <b>fiul lui a fost reținut pentru trafic de droguri.</b> Am primit tot feluri de mesaje legate de această știre, de la preoți, de la creștini de-ai noștri - și nu vă spun lucrul acesta ca să vă rușinez în vreun fel, ci ca <b>să înțelegem unde ne aflăm</b>, pentru că toți ați venit cu acestă explicație: "<b><i>i-a arătat lui Dumnezeu!</i></b>", sau: "<b><i>ai văzut cum lucrează Dumnezeu?</i></b>".<b> Nu, iubiți credincioși, nu Dumnezeu lucrează așa, ci diavolul cu inimile și mințile celor care gândesc astfel.</b> <b style="background-color: #fff2cc;">Acolo nu mai este o temă doctrinară, este vorba despre un tată, al cărui fiu a fost arestat, iar când găsești tu o explicație pentru durerea unui asemenea părinte, al cărui copil este după gratii, te împotrivești Evangheliei și rupi legătura cu Împărăția lui Dumnezeu<span style="color: #cc0000;">.</span></b><b><span style="color: #cc0000;"> Când Hristos te vrea în biserică, în rânduiala ta ortodoxa, tu preot sau episcop, te găsești la serile de rugăciune în comun, ai deschidere ecumenică, dar când Domnul îți cere omenie, îndurerare pentru necazul celuilalt, îți amintești de-odată că acela este rătăcit și îți închipui că e lucrarea lui Dumnezeu</span></b>. <b style="background-color: #fff2cc;">Asemenea gânduri viclene, care izvorăsc dintr-o răutate structurală, slăbesc logodna cu Împărăția Cerurilor.</b></div><div style="text-align: justify;"><br /></div><div style="text-align: justify;">Mai departe, <b>dacă nu ne referim strict la acest caz, și ne gândim la multe alte cazuri de copii de creștini, care adesea au apucat pe căi greșite - iar eu cunosc destui feciori de preoți-, <span style="background-color: #fff2cc; color: #cc0000;">să judeci cu măsura propriei gândiri dramele altora înseamnă să nesocotești Evanghelia.</span> Mai ales că noi știm cazuri de Sfinți care au plecat din această viață cu durerea de a-și fi știut copiii departe de Biserică.</b></div><div style="text-align: justify;"><br /></div><div style="text-align: justify;"><div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjFrIZCqaMQ3PULJsVaLPwGusiCOkOyqbNij_GCYqg33VC6WyVTpQKx2ci9jb22sTYgtjpiE9UWx7naG3YeRpRD6kJJHOMEsalPsv76VQDzFxuFD7jyUedkVkgpCbCW5r4bG3SkcB7oyjCqqkYZf6F072IkIyf7AgLXdXPwUx5Jd6CVUYdAiNzecyFn3lc/s512/sfluca.webp" style="clear: left; float: left; margin-bottom: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" data-original-height="338" data-original-width="512" height="264" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjFrIZCqaMQ3PULJsVaLPwGusiCOkOyqbNij_GCYqg33VC6WyVTpQKx2ci9jb22sTYgtjpiE9UWx7naG3YeRpRD6kJJHOMEsalPsv76VQDzFxuFD7jyUedkVkgpCbCW5r4bG3SkcB7oyjCqqkYZf6F072IkIyf7AgLXdXPwUx5Jd6CVUYdAiNzecyFn3lc/w400-h264/sfluca.webp" width="400" /></a></div>Am mai vorbit despre situația familială a <b>Sf. Ierarh Luca al Crimeei</b>, dar sunt mule alte exemple. <b>În cazul Sf. Luca, desigur, devotamentul pentru credința curată, slujirea Evangheliei și statornicirea în adevăr - statornicire cu prețul jertfei proprii familii -, au adus revolte în sufletele copiilor săi. <span style="background-color: #fff2cc;">Dar, sunt </span></b><span style="background-color: #fff2cc;"><b>ș</b><b>i alte cazuri [de revolt</b><b>ă</b></span><b><span style="background-color: #fff2cc;">], mai ales acolo unde credința este deformată, construită pe superstiții, pe lucrurile acestea ieftine, și care ne înstrăinează de Dumnezeu, adică prin ceea ce eu aș numi religiozitate. Religiozitatea este sufocantă pentru cei din jur.</span></b></div><div style="text-align: justify;"><br /></div><div style="text-align: justify;">Aș putea exemplifica foarte mult, dar mi se pare grăitoare o chestiune care se întâmplă la nivelul societății romanești. <span style="background-color: #fff2cc;"><b>După Revoluție Biserica a trimis profesori de religie în școli. După 34 de ani în care s-a studiat această materie în școlile din România, categoriile de vârstă cel mai slab reprezentate în biserică, la nivelul țării, sunt generațiile care au făcut religie.</b> <b>Paradoxal, cei care au primit o educație ateistă sunt și cei care merg la biserică, mai ales la sate</b></span>. Sigur, sunt mulți profesori de religie care și-au îndeplinit menirea în școli, dar, repet, <b>la nivelul întregii țări, lumea nouă, cu vederi de stânga, generația aceasta radical-progresistă se construiește cu cei care au purtat în ghiozdan manualul de religie</b>. Adică Biserica a avut la îndemână vreme de 34 de ani, un instrumentar pe care nu l-a știut folosi. <b style="background-color: #fff2cc;">Se poate, desigur, teoretiza, cu argumente sociale sau sentimentale, dar rezultatul est același, un faliment spiritual.</b></div><div style="text-align: justify;"><br /></div><div style="text-align: justify;"><b>Același lucru se întâmplă în comunități de credință, în familii, acolo unde, chiar dacă se face uz de cuvintele Scripturii, de rugăciune și de celelalte,</b> <b>nu se trăiește arvunirea Duhului, logodna cu Împărăția, Taina Veșniciei, Nunta lui Dumnezeu cu sufletul omenesc - Mireasă, cu omul-Biserică</b>. <span style="color: #cc0000;"><b style="background-color: #fff2cc;">Dacă nu există bucuria harului, rămâne religiozitatea</b><b style="background-color: #fff2cc;">. Iar aceasta este pe cât de stearpă pe atât de apăsătoare. Iar acestă apăsare naște revoltă în sufletul omului.</b></span></div><div style="text-align: justify;"><br /></div><div style="text-align: justify;">Când auzim de grozăvii de tot felul pe lume, mai ales de catastrofele istorice pe care le-a cunoscut omenirea, se ne gândim că deciziile au fost luate tot de oameni, de oameni creați după chipul lui Dumnezeu, de suflete destinate Împărăției lui Dumnezeu.</div><div style="text-align: justify;"><br /></div><div style="text-align: justify;"><div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEhmxtzD4qTA30PufPCw7Vyd1XfOFMIFLa-0MVb_1fqchenOv4ubih2iXFhMGHHQ83bsLaIEPlmj_TL0DO-b6jqNQV-1aC_P5fw_-HFItFMdlLf25SCMj3vF9uz9CeI4FHgzOADBxs9f60_Nn8IWn1PPXuiUwIzN6dbr_P4PajvaSEpq6rWLHX9cZVCFLoQ/s816/Stalin_1893-1.1.2_detail.jpg" style="clear: right; float: right; margin-bottom: 1em; margin-left: 1em;"><img border="0" data-original-height="816" data-original-width="612" height="320" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEhmxtzD4qTA30PufPCw7Vyd1XfOFMIFLa-0MVb_1fqchenOv4ubih2iXFhMGHHQ83bsLaIEPlmj_TL0DO-b6jqNQV-1aC_P5fw_-HFItFMdlLf25SCMj3vF9uz9CeI4FHgzOADBxs9f60_Nn8IWn1PPXuiUwIzN6dbr_P4PajvaSEpq6rWLHX9cZVCFLoQ/s320/Stalin_1893-1.1.2_detail.jpg" width="240" /></a></div>Cu aproape 150 de ani în urmă, într-un sat din Caucaz trăia o familie foarte săracă, iobagi. După ce au fost eliberați din iobăgie, bărbatul s-a angajat cizmar la o fabrică din capitala Georgiei și ajungea rar acasă. Din patru copii, datorită sărăciei, trei au murit. A rămas unul singur: <b><a href="https://en.wikipedia.org/wiki/Early_life_of_Joseph_Stalin" target="_blank">Iosif</a>.</b> Iosif din familia Djugașvili, care până la vârsta de șase ani a crescut speriat și înfometat, că atunci când venea taică-su acasă, venea mereu beat și îl bătea cumplit. Apoi cizmarul nu s-a mai întors deloc. Mama, care muncea pe te miri ce, curățind casele boierilor, a reușit, când copilul a împlinit 8 ani, să-l ducă la o școală bisericească. <b>Acolo cu Biblia în mână, cu icoane și cântări bisericești, copilașul acela, cu hainele peticite, cel mai sărac din clasă, era batjocura zilnică atât a profesorilor cât și a colegilor săi </b>- <b>colegi care erau fii de negustori sau feciori de preoți</b>. Cu toate acestea era strălucit la învățătură. <b>Mai târziu, când a ajuns adolescent, maică-sa care-l visa preot, a reușit să-l ducă la Seminarul Teolgic.</b> <b>Nu știm ce s-a întâmplat în spatele zidurilor acelui internat din mănăstire, dar, într-o seară, Iosif a sărit gardul pentru totdeauna, înjurând cât îl ținea rărunchii, că Hristos este cel mai mare capitalist.</b> Apoi a mers și s-a angajat muncitor în Tibilisi la vagoanele de marfă.</div><div style="text-align: justify;"><br /></div><div style="text-align: justify;">Era în vremea marelui Imperiu Țarist. <b>Familii nobiliare, cinstite de Biserică, ridicau biserici poleite cu aur -</b> marii aristocrați, bărbații aceia îmbrăcați elegant, cu favoriți, așa cum îi vedem noi în filmele de epocă, oameni bisericoși, oameni educați care călătoreau din când în când la Paris sau la Karlovy Vary [stațiune în Cehia] cu mici escapade pe la cazinouri. Acolo, pe moșiile lor, când se îmbătau, îi înșirau pe mujici și îi luau drept țintă pentru împușcături. <b>Nu-i considerau oameni, pe cei sărmani legați de glia lor.</b></div><div style="text-align: justify;"><br /></div><div style="text-align: justify;"><div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEg66fPK6QxTJlazmkZ66huXHXDbXOy0QIt4bHfLiWH1XJ9o9S9dAzYbxqUDYjqLcz0G2fC3J_MHIFAAd0snmUzio4DNKaAFAf1NFn10oRrGtGmVBN6pWWdawRrBMPDnnO5pRh_OFkZokAW3xJGchswQMqQU3MMUB5oN4heT-EXFXhvNwzzy9HPI33CuIto/s559/20240201_220737.jpg" style="clear: left; float: left; margin-bottom: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" data-original-height="544" data-original-width="559" height="311" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEg66fPK6QxTJlazmkZ66huXHXDbXOy0QIt4bHfLiWH1XJ9o9S9dAzYbxqUDYjqLcz0G2fC3J_MHIFAAd0snmUzio4DNKaAFAf1NFn10oRrGtGmVBN6pWWdawRrBMPDnnO5pRh_OFkZokAW3xJGchswQMqQU3MMUB5oN4heT-EXFXhvNwzzy9HPI33CuIto/s320/20240201_220737.jpg" width="320" /></a></div>La depoul de vagoane, unde lucra cum spuneam, muncitorii au declanșat o grevă, cereau condiții omenești de muncă, pentru că ziua de lucru ajunsese la 20 de ore. Poliția s-a năpusti asupra lor, i-a arestat pe 50 dintre ei, și i-a dus pe un câmp în afara orașului. Soldații Tarului s-au aliniat în fața lor, fiecare având câte un bici de piele, garnisit cu ținte metalice. <b>Unul câte unul, muncitorii, cu spatele gol, treceau prin fața plutonului sub ploaia de lovituri de bici.</b> <b>Sângele țâșnea din răni, durerea era insuportabilă, de aceea unii leșinau. La final a venit rândul liderului revoltei, adică Iosif, cel crescut în școala bisericească. Și-a dezgolit spatele, dar, înainte de a primi osânda, s-a aplecat și a smuls un fir de iarbă. Apoi a trecut printre soldați ținând firul de iarbă între dinți, încet, țeapăn, primind loviturile fără să-și deschidă gura. Niciun strigăt de durere. <span style="background-color: #fff2cc;">Ajungând în dreptul ultimului soldat, după ce și-a primit lovitura din urmă, l-a privit pe acela în ochi și i-a dat firul de iarbă.</span></b><span style="background-color: #fff2cc;"> <b>Si-i spune</b> : "<b><i>uite, nici nu l-am mușcat! Tu să ți minte numele meu, nu cumva să-l uiți vreo dată. Mă cheamă Stalin</i></b>".</span><b style="background-color: #fff2cc;"> Acesta este momentul în care și-a schimbat numele în Stalin (Сталин) care înseamnă în rusește "<i>cel de oțel</i>".</b> Este momentul în care începe să-și renege originea georgiană. Iar numele lui, asociat cu o jumătate de veac de suferințe și de ateism a rămas unul dintre cele mai sonore din lume, încât și astăzi ne înfricoșează.</div><div style="text-align: justify;"><br /></div><div style="text-align: justify;">Am auzit de multe ori întrebarea aceasta: "<b><i>de ce nu a intervenit direct Dumnezeu, pentru a opri teroarea dezlanțuită de acel dictator nebun împotriva propriului popor, împotriva Biserici, împotriva întregii lumi?</i></b> <b><i>De ce îngăduit Dumnezeu acea prigoană care a mutilat fața lumii?</i></b>" Cred că dacă L-am întreba pe Dumnezeu ne-ar răspunde : "<b><i><span style="color: #cc0000;">nu l-am trimis Eu la voi, copilaș flămând, speriat, desculț, cu haine jerpelite? Vi l-am dat vouă, în curtea bisericii, în școala voastră, l-ați avut acolo, printre icoane, a cântat în cor la Liturghie. Ce-ați făcut cu el?</span></i></b>".</div><div style="text-align: justify;"><br /></div><div style="text-align: justify;">Stalin, spuneam că-și ascundea originile georgiene. Probabil se rușina de suferințele din copilărie, de sărăcia în care a crescut. Toți colaboratorii săi știa că provine din Caucaz, însă nimeni nu avea curaj să vorbească deschis despre acest lucru. <b>Când devenise deja conducătorul Uniunii Sovietice a venit la Kremlin un evreu bătrân, care striga că-l cunoaște și că a venit din Georgia să-l vadă. </b>Colaboratorii lui Stalin, se înțelege, încercau să-l îndepărteze știind că îl va supăra teribil orice legătură cu Georgia, <b>dar, când l-a văzut pe bătrân, dictatorul s-a dus să-l îmbrățișeze. A fost singura dată când a fost văzut cu lacrimi în ochi. Le-a spus celor din anturajul său că acel evreu gruzin a fost singurul om pe lumea asta, care, când era copil flămând, i-a dat să mănânce, lui și mamei sale.</b> Să ne amintim ce ne spune Hristos: "<b><i><span style="color: #990000;">flămând am fost, și nu mi-ați dat să mănânc, însetat am fost și nu Mi-ați dat să beau, gol am fost și nu M-ați îmbrăcat</span></i></b>" (cf. Matei 25, 31-46)<b> Primiți ce ați semănat,</b> "<b><i><span style="color: #990000;">plângerea și scrâșnirea dinților</span></i></b>". <b><span style="background-color: #fff2cc;"><span style="color: #cc0000;">Dar, stalinismul a însemnat opera unui om condus de diavol în sălbăticia nebuniei umane.</span> </span>Nici nu vreau să ne imaginăm plângerea și scrâșnirea dinților din iadul veșniciei cu diavolul.</b></div><div style="text-align: justify;"><br /></div><div style="text-align: justify;"><b>Dacă în dreptul acelui copil, societatea, boierii, mai ales Biserica, toți creștinii aceia care-l vedeau amărât, dacă l-ar fi ajutat, așa cum l-a ajutat acel bătrânel, cu siguranță altfel ar fi arătat sec. XX.</b> <b><span style="background-color: #fff2cc;">Dar oamenii aceia, iubiți credincioși, nu trăiau logodna Duhului, și credința aceea era împotriva Evangheliei.</span></b><b><span style="background-color: #fff2cc;"> De aceea, în sufletul acelui copil încredințat Bisericii, în loc să trezească arvunirea Duhului, au trezit revoltă.</span></b><b style="background-color: #fff2cc;"> Iar factura umilințelor, loviturilor de bici, a înfometării, nu doar a lui, ci a multor alte suflete, care țineau în dinți același fir de iarbă, factura aceea a fost plătită de un continent biciuit mai bine de o jumătate de sec</b>.</div><div style="text-align: justify;"><br /></div><div style="text-align: justify;">Noi putem vorbi cu dispreț la adresa oamenilor din trecut, îi putem judeca aspru pe acești însângerați dictatori, dar să nu uităm că în ochii lui Dumnezeu fiecare suflet valorează cât lumea întreagă. O spune clar Domnul în Evanghelie. Teologia noastră mărturisește despre unicitatea sufletului omenesc. <b><span style="background-color: #fff2cc; color: #cc0000;">Arvunirea Duhului este șansa noastră</span></b>.</div><div style="text-align: justify;"><br /></div><div style="text-align: justify;">În Evanghelia de azi, la nunta feciorului de împărat ați ascultat cum stăpânul a văzut pe cineva care ședea la masă dar care nu era îmbrăcat în haină de nuntă. "<b><i><span style="color: #990000;">Prietene</span></i></b> - îi spune - <b><i><span style="color: #990000;">cum ai intrat aicea fără haină de nuntă?</span></i></b>". Haina de nuntă este răspunderea chemării lui Dumnezeu, cum spunea unul din Sfinții Părinti, că este<b><span style="background-color: #fff2cc;"> haina primită la Sfântul Botez, veșmântul harului, păzirea simțurilor și, mai ales, înlăturarea gândurilor viclene, alungarea invidiei care dărâmă conștiința</span><span style="background-color: #fff2cc; color: #cc0000;">.</span></b><b><span style="color: #cc0000;"><span style="background-color: #fff2cc;"> În haină de nuntă e îmbrăcat cel care a primit logodirea Duhului. Acela este bucuros, căci el știe, el simte că Domnul va veni și i se va dărui complet și că bucuria de acum va fi neîngrădită în veșnicie.</span></span><span style="background-color: #fff2cc;"><span style="color: #cc0000;"> Acea bucurie o așteaptă.</span></span></b> </div><div style="text-align: justify;"><br /></div><div style="text-align: justify;"><b style="background-color: #fff2cc;">Legătura aceasta să o cultivați cu Dumnezeu, logodna cu Dumnezeu, iubiți credincioși, logodna cu Împărăția Sa, să cultivați arvunirea Duhului în viața dumneavoastră, în familiile dumneavoastră, în sufletele copiilor voștri. Amin!</b> </div><div style="text-align: justify;"><br /></div><div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgGbgtDeXcVyO8bSQkGbASG2IzOkYrp7xaO-g7MzgfD7yzM8JGBWz1GpKfghVkatuV1AdeB_CFFQh2zHKtR_zH9y4nwkrzzRwCX25WPK5drT_i8ISJAsPf21Oi4c5Bz9e6Y66Eh4j4Lx-bM4j1Ddsks8tNDQONtgel9p2CIQ3v2-LwjaqK4b6ueG6n-4zY/s1220/20220927_095839.jpg" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" data-original-height="825" data-original-width="1220" height="432" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgGbgtDeXcVyO8bSQkGbASG2IzOkYrp7xaO-g7MzgfD7yzM8JGBWz1GpKfghVkatuV1AdeB_CFFQh2zHKtR_zH9y4nwkrzzRwCX25WPK5drT_i8ISJAsPf21Oi4c5Bz9e6Y66Eh4j4Lx-bM4j1Ddsks8tNDQONtgel9p2CIQ3v2-LwjaqK4b6ueG6n-4zY/w640-h432/20220927_095839.jpg" width="640" /></a></div><br /><div style="text-align: justify;"><br /></div><div style="text-align: justify;"> </div><p></p>
ROFhttp://www.blogger.com/profile/06190121913449788651noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-2065164666542608480.post-32589005144193218732024-01-30T16:45:00.017+01:002024-02-11T10:55:49.878+01:00Arhim. Elie, de la Mănăstirea "Schimbarea la Față", despre tiraniile moderne <div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEisejIAV00eW_HyiJtDQmx80TR3VXZqdAM-J9xVG0E8FVQ8VPJDpg8E0cKsAWqlCJtrihHg-SdFSna0MkeRXYn-c7mvZcTelPzqQdAx2vG9ur9L2g1YevtR5ggZRAeWauzahHYvu8qerztCqSYbJvBrZtHcTPHym1wjgun6ckxcZn5PTY7vMGyKLLF1lIY/s1000/1032943118.jpg" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" data-original-height="541" data-original-width="1000" height="346" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEisejIAV00eW_HyiJtDQmx80TR3VXZqdAM-J9xVG0E8FVQ8VPJDpg8E0cKsAWqlCJtrihHg-SdFSna0MkeRXYn-c7mvZcTelPzqQdAx2vG9ur9L2g1YevtR5ggZRAeWauzahHYvu8qerztCqSYbJvBrZtHcTPHym1wjgun6ckxcZn5PTY7vMGyKLLF1lIY/w640-h346/1032943118.jpg" width="640" /></a>
</div>
<br />
<div style="text-align: justify;">
În lumina în care Părintele Placide explică Cartea
<b>Apocalipsei, vedem în mod clar cum aceasta revelează sensul profund al
Istoriei oamenilor.</b>
<span style="background-color: #fff2cc;"><b>Cele șapte peceți care închid Cartea nu pot fi deschise decât de Mielul
Însuși, adică de Hristos, a Cărui vocație Cartea o explică, revelându-ne
planul de mântuire pe care Dumnezeu îl urmărește prin jertfa Fiului
Său.</b>
<b>El, și doar El singur schimbă cursul Istoriei!</b>
<b>În aceasta stă toată nădejdea noastră și toată bucuria noastră pe pământ;
în aceasta se găsește unica sursă a puterii care ne însuflețește în
încercările și persecuțiile acestei lumi.</b></span>
Căci, persecuții - precum cele ale lui Nero, din timpul Sfântului Ioan Teologul,
și toate cele au urmat până astăzi-, au fost și încă probabil vor fi mai multe.
Cu siguranță, este providențial că Părintele Placide a prezentat Cartea
Apocalipsei a Sf. Ioan în acest sfârșit de secol XX, care a fost atât de
sângeros și de tragic - între alții pentru creștini -, și în această trecere
spre secolul XXI, al cărui prim sfert deja s-a scurs și care nu se arată a fi mai
puțin costisitor.
<b><span style="background-color: #fff2cc;"><span style="color: #cc0000;">Dacă nu uităm masacrele evreilor de care au fost responsabili naziștii în
cel de-al Doilea Război Mondial, cu atât mai mult nu putem să uităm
milioanele de morți ai revoluției bolșevice și maoiste, nici genocidul de la Vendée din 1793, sau masacrele de la Lyon </span></span><b><span style="background-color: #fff2cc;"><span style="color: #cc0000;">și</span></span></b><span style="background-color: #fff2cc;"><span style="color: #cc0000;"> Montbrison din aceeași epocă,
nici tiraniile contemporane ale "supra-guvernanților" ai Marii Finanțe, ale lobby-urilor internaționale, și ale altor "Forumuri", fie că sunt de la Davos sau
din altă parte, care
</span></span><span style="color: #cc0000;"><span style="background-color: #fff2cc;">se manifestă prin tiranii deghizate sub pretexte sanitare, ecologice sau
economice, </span></span></b><b><span style="color: #cc0000;"><span style="background-color: #fff2cc;">și </span></span></b><b><span style="color: #cc0000;"><span style="background-color: #fff2cc;">al căror resort st</span><b style="color: black;"><span style="color: #cc0000;"><span style="background-color: #fff2cc;">ă</span></span></b><span style="background-color: #fff2cc;"> mereu în pervertirea inimilor și în împotrivirea
față de Dumnezeu, "<i>cancel culture</i>" [altfel spus </span><span style="background-color: #fff2cc;">"</span></span></b><a href="https://ro.wikipedia.org/wiki/Cancel_culture" target="_blank"><b><i><span style="background-color: #fff2cc; color: #cc0000;">cultura anihilării</span></i></b></a><b><span style="color: #cc0000;"><span style="background-color: #fff2cc;">"]</span></span><span style="background-color: #fff2cc;">.</span></b></div>
<span><a name='more'></a></span><div style="text-align: justify;"><br /></div>
<div style="text-align: justify;">
<b><span style="color: #cc0000;"><div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgvQ-csYY9Q2MO6A4qS82kZJFWDOEdYIqHngzrCeH3oxPJCgXZWO8j2JnLrXXTMSWFdrcF7LuxLGG7t4fBy7kTe5Lf6PNYMu9rmV8N09W4Z5dPLaFWBI3M2SNOMY4W-DH3u9n6LaVSmmDfnpoQhQvEz3xD89G5D11-3OsJHgvA_SUxFAz1DaM-4CcItrdo/s800/Marche_Paris2012_56_resize.jpg" style="clear: right; float: right; margin-bottom: 1em; margin-left: 1em;"><img border="0" data-original-height="533" data-original-width="800" height="266" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgvQ-csYY9Q2MO6A4qS82kZJFWDOEdYIqHngzrCeH3oxPJCgXZWO8j2JnLrXXTMSWFdrcF7LuxLGG7t4fBy7kTe5Lf6PNYMu9rmV8N09W4Z5dPLaFWBI3M2SNOMY4W-DH3u9n6LaVSmmDfnpoQhQvEz3xD89G5D11-3OsJHgvA_SUxFAz1DaM-4CcItrdo/w400-h266/Marche_Paris2012_56_resize.jpg" width="400" /></a>
</div>
Vrând să se distrugă sensul persoanei umane și al echilibrului moral
indispensabil pentru coeziunea unei societăți, se favorizează și se
finanțează genocidul copiilor în sânul maicii lor</span></b>. Și nu doar cazurile dramatice, pe care nimeni nu le poate judeca, ci la nivel de masă. [<a href="https://www.who.int/fr/news-room/fact-sheets/detail/abortion">OMS anunță că
<b>în lume anual sunt aproximativ 73 de milioane de întreruperi voluntare de
sarcină</b></a>]
<b style="background-color: #fff2cc;"><span style="color: #cc0000;">Cât sânge al inocenților a fost vărsat!</span> Putem să-i numărăm printre martiri pe acești inocenți - și cu atât mai mult martiri, pentru că sunt
complet anonimi, uitați, negați, abandonați în latrine sau utilizați în
cosmetice, forme moderne ale antropofagiei!</b>
</div>
<div style="text-align: justify;"><br /></div>
<div style="text-align: justify;">
<b style="background-color: #fff2cc;">Drogul și drogurile din ce în ce mai tari omoară un număr considerabil
dintre cei care au scăpat avortului</b>
[în Franța în 2020 au fost 130 000 morți, la care, dacă adăugăm 220 000 de
avorturi, conform statisticii INSEE din 3 martie 2022, avem 352 000 de morți
doar pentru aceste două plăgi într-un an, în timp ce în al Doilea Război
Mondial au fost 541 000 morți în 4 ani!!]
<b>Pământul mai are încă nevoie să bea sângele nostru? Și tot nu înțelegem
semnul Cerului!</b>
<b style="background-color: #fff2cc;">Toate aceste lucruri sunt făcute posibile prin corupția de la toate
nivelurile, minciuni diavolești, dezinformare, cenzură, lăcomia unora,
furturile altora, și încă dorința de putere a altora! Numai tiranii
implacabile, orchestrate și dirijate de mâini de fier! </b>Nero a fost bătut până în cele mai mici detalii. Urmașii lui vor rămâne surzi
la strigătele de îndurare?
<b>Dar Apocalipsa arată că aceste forțe ale răului vor fi distruse și că
Împărăția lui Dumnezeu și a martorilor Lui va fi definitiv statorncită.</b>
</div><div style="text-align: justify;"><b><br /></b></div><div style="text-align: justify;"><div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgdov3G5CAgP-J3ur5pUh-n8g370KOBa7vpUI1nTWyM_GYMlklR3Hd-qIzdqUGZi6NYW4iGrV70ou3nJaA4okX1nhybmlxABGduebNMpIFnnZWUkxfUCHh4sU8mcpVASbCt37uRtGobifirQ2ZrKbbGovm5qLDQLltX-DLP_oRLVXOrg2VA3HUoscf5EKY/s800/robot-human-hand-x--e1695855295694-qd1ruwk4vy1ldp8x2qhu9et6497oz89wuprckxuz3k.png" style="clear: left; float: left; margin-bottom: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" data-original-height="568" data-original-width="800" height="284" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgdov3G5CAgP-J3ur5pUh-n8g370KOBa7vpUI1nTWyM_GYMlklR3Hd-qIzdqUGZi6NYW4iGrV70ou3nJaA4okX1nhybmlxABGduebNMpIFnnZWUkxfUCHh4sU8mcpVASbCt37uRtGobifirQ2ZrKbbGovm5qLDQLltX-DLP_oRLVXOrg2VA3HUoscf5EKY/w400-h284/robot-human-hand-x--e1695855295694-qd1ruwk4vy1ldp8x2qhu9et6497oz89wuprckxuz3k.png" width="400" /></a></div><b style="color: #cc0000;"><span style="background-color: #fff2cc; color: #cc0000;">"Cei care ne dirijează" discret, tiranii contemporani, folosesc
resorturile inconștiente ale patimilor noastre pentru a ne perverti și
mai cu seamă pentru a-i perverti pe cei tineri, omenirea de mâine, de care vor să
se debaraseze, deși se lucrează pentru a crea un om nou, "transuman"</span></b><span style="color: #cc0000; font-weight: bold;"><span style="background-color: #fff2cc;">. </span>Astfel, se favorizează, de exemplu,
</span><a href="https://en.wikipedia.org/wiki/Woke#" style="font-weight: bold;" target="_blank">woke-ismul</a><span style="color: #cc0000; font-weight: bold;">
contemporan - printr-o minoritate, desigur, dar cât de influentă, de occidentali
care se luptă cu plăcere și fac prozelitism, distrugând totul în urma lor.
</span><b style="background-color: #fff2cc; color: #cc0000;">Prind în mrejele lor pe copiii noștri din fragedă pruncie, de la școală și
chiar, adeseori, de la creșă.</b><span style="color: #cc0000; font-weight: bold;">
</span><b style="background-color: #fff2cc; color: #cc0000;">Adevărului i se substituie noi religii, după ce și-au luat precauțiile
pentru a ne face să credem că nu există doar un Adevăr în sine; astfel sunt
programele ecologiste, egalitariste, cele ale "genului" și pe alte teme,</b><span style="color: #cc0000; font-weight: bold;">
pe care nu ne propunem să le dezvoltăm, dar fiecare poate să facă asta pentru
el. În aceleași școli,
</span><b style="background-color: #fff2cc; color: #cc0000;">sub pretextul de a fi inofensiv (ceea ce este fals!), se banalizează satanicul
Halloween, urâțind trupul copilașilor noștri, dar mai ales degradându-le insidios sufletul, discernământul, capacitatea de a gândi, de a
analiza, și de a judeca!</b><b style="color: #cc0000;"><span>
Sunt adăpați cu desene animate studiate științific, pentru a distila
deviații în adâcimile sufletelor lor: este vorba de posedări
diabolice, de jocuri cu diavolul, cărora educatorii - mai putem oare sa-i
numim astfel? - le fac promovarea și le asigură inițierea.</span></b><b style="background-color: #fff2cc; color: #cc0000;">
Se întâmplă același lucru cu practicile de magie</b><span style="color: #cc0000; font-weight: bold;">. Copiii care nu participă sunt batjocoriți, ostracizați sau nu obțin
rezultatele școlare pe care le-ar merita conform calității muncii lor. Câți
copii nu sunt învățați încă de când intră la școală să invoce diavolul pentru
a reuși la examene sau în lucrările lor, căci se pare "</span><i style="color: #cc0000; font-weight: bold;">că împlinește cererile mai repede decât Dumnezeu!</i><span style="color: #cc0000; font-weight: bold;">" (sic!) [Aceste lucruri sunt spuse în urma mai multor mărturii ale
părinților, pe care nu-i putem învinui de fanatism sau sectarism, dar cărora
le protejăm, în mod evident, anonimatul (nota autorului)].</span></div>
<div style="text-align: justify;"><br /></div>
<div style="text-align: justify;">
<b><div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjYT9LdJRbEelnZUSI0_vQ5Mdlia2BEnVatTHY5Meqk5GFVw1LeEDwy19Fq1cooIt-2atYymX86hDfKWntwIFFk5eIslnrmLoJ8_iNuaFqVcXevvfLXoZqKHkk47nI6px2ditqU3Cn6bvBOAhm0YzSdZwhyphenhypheneOOv1Tjf5KcLZAPD3vUDm_0TV5Ouew9Ex1M/s1514/pilda-celor-10-fecioare.jpg" style="clear: right; float: right; margin-bottom: 1em; margin-left: 1em;"><img border="0" data-original-height="1514" data-original-width="1048" height="400" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjYT9LdJRbEelnZUSI0_vQ5Mdlia2BEnVatTHY5Meqk5GFVw1LeEDwy19Fq1cooIt-2atYymX86hDfKWntwIFFk5eIslnrmLoJ8_iNuaFqVcXevvfLXoZqKHkk47nI6px2ditqU3Cn6bvBOAhm0YzSdZwhyphenhypheneOOv1Tjf5KcLZAPD3vUDm_0TV5Ouew9Ex1M/w278-h400/pilda-celor-10-fecioare.jpg" width="278" /></a>
</div>
Numele șefilor satanici bine cunoscuți</b>
ca să-i mai evocăm aici reprezintă pentru noi tot atâția Nero, Dioclețian,
Traian, sau Marcus-Aurelius. (<b>Este indispensabil să-i cunoaștem și să-i facem cunoscuți, nu pentru a fi
osândiți, căci nu este creștinește, ci pentru a contracara proiectele lor
tiranice și pentru a aduce nădejde oamenilor de bună-credință.</b>
Este, în mod normal, imperativ vocația și rolul Bisericii lui Hristos, și
apostolatul fundamental al slujirii sale, începând cu locurile cele mai înalte
în ierarhia bisericească și până la cei mai de jos de pe scară.
<span style="background-color: #fff2cc;"><b>Este urgent să ne trezim </b>"<i><b><span style="color: #990000;">în miezul nopții și să se facă strigare: Iată, mirele vine! Ieșiți
întru întâmpinarea lui!</span></b></i>" (cf. Matei 25, 6).
<b>Cealaltă parte a misiunii Bisericii este de a face vizibilă Împărăția, de
a-i face pe creștini să intre în ea, iar asta nu se poate întâmpla decât
prin Sfânta Liturghie, care, este participarea aici și acum a creștinilor
de pe pământ la Liturghia cerească, cea care dă sens încercărilor noastre
și martiriului </b></span>- nota autorului).<b><span style="color: #cc0000;"> La fel ca în primele secole, nu este vorba de "conspira</span></b><b><span style="color: #cc0000;">ț</span></b><b><span style="color: #cc0000;">ionism",
pentru a vorbi în termeni de actualitate, pentru că noii noștri tirani
spun, scriu, anunță și descriu ceea ce vor să facă și ceea ce fac "pentru
binele umanității" sau pentru salvarea Planetei Pământ, și aceasta cu
prețul a multe miliarde de morți!</span></b>
<b>Francezii deja au plătit această filozofie din timpul revoluției lor "sacrosante" din 1789, ale cărei principii fundamentale erau și au rămas
aceleași.</b>
Sârbii au fost victime chiar în perioada în care Părintele Placide scria
[despre Apocalipsă] iar plăgile, încercările, fluviile de sânge curg mereu.
<b style="background-color: #fff2cc;"><span style="color: #cc0000;">Dar, ca ucenici ai lui Hristos, noi mărturisim că prin Învierea Sa și
Înălțarea Sa la Ceruri a schimbat cursul istoriei, însă trebuie să bem
potirul timpurilor prezente până în ultima clipă.</span>
"<i><span style="color: #990000;">Ci Dumnezeu este judecătorul; pe unul îl smerește și pe altul îl
înalță. Paharul este în mâna Domnului, plin cu vin curat bine-mirositor,
și îl trece de la unul la altul, dar drojdia lui nu s-a vărsat; din ea
vor bea toți păcătoșii pământului.</span></i>" (Psalm 74, 7-8)</b>
</div>
<div style="text-align: justify;"><br /></div>
<div style="text-align: justify;">
Să mai amintim, între paranteze, că<b style="background-color: #fff2cc;">
plăgile care ne asaltează nu sunt "pedepse" sau "răzbunări" divine, ci sunt
adeseori consecința egoismului oamenilor care vor să se auto-îndumnezeiască
ei înșiși</b>.
<b><span style="color: #cc0000;">Toate "revoluțiile" noastre au avut ca scop, iluzoriu, dar proclamat, să
creeze un "om nou", o societate nouă, o lume nouă, creată de oameni.</span></b>
<b style="background-color: #fff2cc;">Pentru aceasta s-au folosit de "rațiunea" lor și de științele lor umaniste
sau tehnice, și au manipulat natura și au transformat-o în lucruri
monstruoase sau himere sterile și inumane.</b>
<b><span style="color: #cc0000;">În acest scop, le este indispensabil să distrugă vechea lume, cultura și
înțelepciunea universală, reperele veșnice, civilizațiile, culturile,
familia și îns</span></b><b><span style="color: #cc0000;">ă</span></b><b><span style="color: #cc0000;">și firea omului.</span></b>
<b>Trebuie "resetat</b><b>ă</b><b>"! Se lucrează la asta!</b>
<b style="background-color: #fff2cc;">Trebuie să remarcăm că vocabularul pe care tiranii moderni îl utilizează parodiază noțiuni și cuvinte pe de-a dreptul creștine: "omul nou", "unirea
lumii"[a popoarelor], "pacea generală"... etc. </b><b><span style="background-color: #fff2cc; color: #cc0000;">Singura diferență, dar care este fundamentală, este că-L alungă și
încearcă să-L omoare atât pe Dumnezeu, cât și creația Sa, substituind recea și
mândra lor inteligență, cu siguranță greșită și monstruoasă, dar, pentru
moment înfricoșător de eficace!</span>
E un t</b><b>ă</b><b>v</b><b>ă</b><b>lug,</b>
<b>așa cum Nero vroia să eradicheze creștinismul și să termine cu toți
creștinii!</b>
<b><span style="color: #cc0000;">Recunoaștem aici semnătura "Fiarei" apocaliptice, dar știm, de asemenea, cum </span></b><b><span style="color: #cc0000;">se termină</span></b><b><span style="color: #cc0000;"> "marea B</span></b><b><span style="color: #cc0000;">ă</span></b><b><span style="color: #cc0000;">tălie", și Cine este Biruitorul și cine sunt "beneficiarii"!</span></b></div>
<div><br /></div>
<div style="text-align: right;">
Traducere din francez<span style="text-align: justify;">ă</span> de Român Ortodox în Franta, din "<a href="https://www.librairie-monastere.fr/enseignements-spirituels/1716-pour-ceux-qui-sont-affliges-et-accables-lapocalypse-de-saint-jean-9782955424483.html">Pour ceux qui sont affligés et accablés : l'Apocalypse de Saint Jean -
Explication selon l'Archimandrite Placide, suivies de commentaires de
l'Archimandrite Elie</a>" , Edition Monastère de la Transfiguration, 2023
</div>
<div><br /></div>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEi1uD-wA3upZFum13iJfT0cxP0MD6d8w6Hwa0SKTRXwyK06ZVENQuSjX9LGCQ23IFOLjyypuJZsg3YiSJGR-PQxBxMHE_pTazkacPYyJ-gQ1riGlha6CfNqbOjBNJ-bswPZN5Cwnu8vK4pgMsvV2FrsF7EBNjOxu84ixoFVz-SuuJ-78SR7W-REhIrz_rg/s630/%CE%A4%CF%83%CE%B9%CE%BC%CF%80%CE%BF%CF%8D%CE%BA%CE%B7%CF%82_%CE%95%CE%B9%CE%BA%CF%8C%CE%BD%CE%B1_02b.jpg" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" data-original-height="520" data-original-width="630" height="528" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEi1uD-wA3upZFum13iJfT0cxP0MD6d8w6Hwa0SKTRXwyK06ZVENQuSjX9LGCQ23IFOLjyypuJZsg3YiSJGR-PQxBxMHE_pTazkacPYyJ-gQ1riGlha6CfNqbOjBNJ-bswPZN5Cwnu8vK4pgMsvV2FrsF7EBNjOxu84ixoFVz-SuuJ-78SR7W-REhIrz_rg/w640-h528/%CE%A4%CF%83%CE%B9%CE%BC%CF%80%CE%BF%CF%8D%CE%BA%CE%B7%CF%82_%CE%95%CE%B9%CE%BA%CF%8C%CE%BD%CE%B1_02b.jpg" width="640" /></a>
</div>
<div><br /></div><div style="text-align: justify;"><blockquote><blockquote><b style="background-color: #fff2cc;">Precizare:</b> <span style="color: #cc0000;"><b>Acest articol nu a fost publicat dintr-un apetit pentru teoriile conspiraționiste, nici pentru a ne erija în drept-măritori ortodocși care vânează hoitul lumii, și, bineînteles, nici pentru a veni cu bau-baul apocaliptic, înfircoșând sau adăugând o greutate în plus oamenilor. <span style="background-color: #fff2cc;">Motivul de căp</span></b><b style="background-color: #fff2cc;">ă</b><b><span style="background-color: #fff2cc;">tâi pentru publicarea lui, cât și a altor articole cu aceasta temă, este CRUCEA LUI HRISTOS!</span> Pentru că El este cel care poartă suferința întregii omeniri. Si dacă El a fost prigonit, și ucenicii Lui asemnea. Pentru ca suferința martirilor și a mărturisitorilor să nu fie trecută sub tăcere, pentru a nu ascunde crucea lui Hristos, pe care o cinstim, vom fi aidoma "glasului ce strigă în pustie".... </b></span></blockquote></blockquote></div>
<div><br /></div>
<div>
<div style="background-color: white; color: #222222; font-family: Arial, Tahoma, Helvetica, FreeSans, sans-serif; font-size: 15.4px; text-align: justify;">
<b><i><span style="color: #351c75;">LEGATURI:</span></i></b>
</div>
<ul style="text-align: left;">
<li style="text-align: justify;">
<a href="https://corortodox.blogspot.com/2024/01/arhim-elie-de-la-manastirea-schimbarea.html" target="_blank">Arhim. Elie, de la Mănăstirea "Schimbarea la Față" : <b>Gheronda Emilianos
a fost cu adevărat un "martor" și un "profet" al Apocalipsei</b></a></li><li style="text-align: justify;"><a href="https://corortodox.blogspot.com/2021/05/arhim-elie-de-la-manastirea-schimbarea.html"></a><a href="https://corortodox.blogspot.com/2021/05/arhim-elie-de-la-manastirea-schimbarea.html" target="_blank">Arhim. Elie, de la Mănăstirea "Schimbarea la Față" din Franța : <b>"Iov și Covid-19" - o radiografie duhovnicească a încercărilor în boală</b></a>
</li>
<li style="text-align: justify;">
<a href="https://corortodox.blogspot.com/2020/03/cuvant-neclintit-in-credinta-al-arhim.html">Cuvânt neclintit în credință al Arhim. Elie, de la Mănăstirea
Schimbării la Față, Franța, <b>despre vremurile pe care le trăim</b></a>
</li>
<li style="text-align: justify;">
<a href="https://corortodox.blogspot.com/2019/05/omilie-arhim-elie-de-la-manastirea.html">Omilie a Arhim. Elie, de la Mănăstirea Schimbarea la Față, <b>cu ocazia
trecerii la cele veșnice a Arhim. Emilianos Simonopetritul: "Un vultur
și-a luat zborul!"</b></a>
</li>
<li style="text-align: justify;">
<a href="https://corortodox.blogspot.com/2010/04/manastirea-sfantul-antonie-din-franta.html">Din Athos, ortodoxia in Franta</a>
</li>
</ul>
</div>
<br />
ROFhttp://www.blogger.com/profile/06190121913449788651noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-2065164666542608480.post-40877863371108233062024-01-29T19:41:00.007+01:002024-02-10T18:22:38.948+01:00Arhim. Elie, de la Mănăstirea "Schimbarea la Față" : Gheronda Emilianos a fost cu adevărat un "martor" și un "profet" al Apocalipsei<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjuj1dpJctUIIkKtLWWnMy017aeQnYc9LPyhEp_3wV0PkC0us_PZN6utTwQoAeLgP03o8_VOJfJQzXb34FK_-EdicBxmAd-WP0vhRZTLVz-_YOEMpfhKC-l3piIMQbKxQgt08sRz7GadQ-OyloMM6P5fkH0hoflzWTGGgIuH-GH7kLSjPvAx0eZcZ40UrY/s771/20240129_190248.jpg" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" data-original-height="771" data-original-width="514" height="640" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjuj1dpJctUIIkKtLWWnMy017aeQnYc9LPyhEp_3wV0PkC0us_PZN6utTwQoAeLgP03o8_VOJfJQzXb34FK_-EdicBxmAd-WP0vhRZTLVz-_YOEMpfhKC-l3piIMQbKxQgt08sRz7GadQ-OyloMM6P5fkH0hoflzWTGGgIuH-GH7kLSjPvAx0eZcZ40UrY/w426-h640/20240129_190248.jpg" width="426" /></a>
</div>
<br />
<div style="text-align: justify;">
Mărturisitorii timpurilor moderne abundă. În toate țările. În unele, ei sunt
canonizați. În altele rămân anonimi : ateism legal, anticlericalism afișat,
traumă de "ce-o să se zică", dezinteres al autorităților ecleziale pentru
"regiunile barbare", concurență inter-eclezială, suspiciune de complezență
politică.... și mulți factori, care sunt cauza, se adaugă acestora.<b>
Dar, în afara înfloririi [num</b><b>ă</b><b>rului] adevăraților martiri și acum recunoscuți în Rusia
sovietică, Martorii Mielului sunt pletoră.</b>
<b>Alții se adaugă lor datorită forțelor musulmane</b> - în care nu putem să
nu vedem un avatar al plăgilor care s-au abătut asupra creștinilor
contemporani Sfântului Ioan -
<b>surse contemporane ale valurilor de martiri și, în special, de martiri
creștini</b>.
<b style="background-color: #fff2cc;">Conform unor statistici serioase, creștinismul, în toate formele lui, este
astăzi religia cea mai persecutată din lume</b>
- în Egipt, Siria, Libia, Irak, Armenia, Georgia, Serbia, Muntenegru, Kosovo,
Indonezia, Coreea, China, Nigeria, Afganistan, Europa <b>(dar, șiit!, nu trebuie
să spunem!)</b>. Nu pot cita toate locurile și nici nu le cunosc pe toate, dar
lista nu încetează să crească. Însă,
<b>încă și mai lungă este lista mărturisitorilor care sunt în mod oficial
canonizați în țările în care creștinii beneficiază de o semi-libertate</b>. În Grecia foarte mulți au fost recunoscuți în secolul al XX-lea, și mulți
și la începutul secolului XXI. Mulți și-au vărsat sângele trupului lor, și mulți
s-au oferit ca "martiri albi", fără vărsare de sânge, prin dăruirea vieții lor
într-o asceză riguroasă, o părăsire eroică a lumii.
<b>Acum mijlocesc pentru noi și ne pregătesc pentru încercările care vor
veni</b>. Sunt demni de a fi înfățișați în Registrele [iconice ale] Apocalipsei, în
rândul Părinților.
</div>
<div style="text-align: justify;"><br /></div>
<div style="text-align: justify;">
Printre ei, dacă îmi este permis, aș vrea să evoc unul, care îmi pare că
reprezintă, ceea ce îndrăznesc să numesc
<b style="background-color: #fff2cc;"><span style="color: #cc0000;">"un profet al Apocalipsei"</span>.</b><b> <span><a name='more'></a></span></b></div><div style="text-align: justify;"><b>Prin aceasta aș vrea să spun că acesta nu-mi pare a fi un "mărturisitor" ca
ceilalți, ci, </b><b><span style="background-color: #fff2cc; color: #cc0000;">prin harul lui Dumnezeu, a fost un mesager, un binevestitor al vremurilor
apocaliptice</span><span style="background-color: #fff2cc;">, cu toate că a refuzat, din câte știu, să rostească în mod
voluntar vreo profeție. Este vorba de fericitul
</span><span style="background-color: #fff2cc; color: #cc0000;">Gheronda Emilianos, b<b style="color: black;"><span style="color: #cc0000;">ă</span></b>trânul Stareț al Mănăstirii Simonos Petra</span><span style="background-color: #fff2cc;">.</span></b><b><span style="background-color: #fff2cc; color: #cc0000;">
Cei care l-au cunoscut îndeaproape știu că dorea, încă de când era copil,
să-și dăruiască toată viața lui Dumnezeu prin martiriu.</span></b>
Acest lucru i-a fost acordat de Dumnezeu în felul în care El împlinește
rugăciunile :
<b style="background-color: #fff2cc;">nu a murit printr-o moarte violentă, vărsându-și sângele, ci ultimii 25 ani
din viața lui au fost un adevărat martiriu.</b>
<b>S-a văzut afundat în boală, dar, martor al Lucrării transfiguratoare a lui
Dumnezeu, și-a păstrat mereu pacea și zâmbetul, și, atât cât a fost posibil,
a continuat să trăiască ca și cum nu s-ar fi întâmplat nimic, apoi a
suportat deteriorarea trupului fără nicio plângere.</b>
Precum Apostolul Pavel, pe care-l iubea, "<b><i><span style="color: #990000;">urma calea [desăvârșirii], gonind că doar o va prinde, întrucât și el a
fost prins de Hristos Iisus</span></i></b>" (cf. Filipeni 3, 12).
<b><span style="background-color: #fff2cc; color: #cc0000;">A văzut ceea ce Sfântul Ioan Teologul a văzut în timpul Liturghiei [revelația
Apocalipsei], și aceasta a fost pentru Gheronda Emilianos "revelația"
sa.</span></b>
<b>Trăia până în sfârșit,</b> precum Sfântul Apostol Pavel exprimă în
versetele următoare: "<b><i><span style="color: #990000;">tinzând către cele dinainte, alerg la țintă, la răsplata chemării de
sus, a lui Dumnezeu, întru Hristos Iisus</span></i></b>"(cf. Filipeni 3, 13-14).</div>
<div style="text-align: justify;"><br /></div>
<div style="text-align: justify;">
<b style="background-color: #fff2cc;">Este binecunoscut de către toți ucenicii lui Gheronda Emilianos, că tipul
de viață monahală la care îi iniția, orientarea duhovnicească pe care le-o
indica, exemplul pe care le dădea, entuziasmul pentru Dumnezeu pe care le
arăta, n-avea decât un singur scop: să le împărtășească experiența sa în
Dumnezeu.<span style="color: #cc0000;">
"Să-L trăiască pe Dumnezeu" era chintesența învățăturii sale.</span></b>
</div>
<div style="text-align: justify;"><br /></div>
<div style="text-align: justify;">
<b style="background-color: #cfe2f3;"><div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgbTlMi2qWRxWyoItC1KFSzqucJVnEHtNYYLqxWVAdcLDxWDZLiItANsrB6jw3npzVU2ZDoeTCFAMipItirNOWdaqmBJsaFaW6MLsmp6CJI1XmCIkhb__6xQa7Dbjuq-c7_bPahUzmZajV0gc9hwOMUTCyH4jGHsoVpg0u8PcHTwhj8cw-vuUJkp84g5Xg/s1024/DOUSIKO-1024x576.jpg" style="clear: right; float: right; margin-bottom: 1em; margin-left: 1em;"><img border="0" data-original-height="576" data-original-width="1024" height="225" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgbTlMi2qWRxWyoItC1KFSzqucJVnEHtNYYLqxWVAdcLDxWDZLiItANsrB6jw3npzVU2ZDoeTCFAMipItirNOWdaqmBJsaFaW6MLsmp6CJI1XmCIkhb__6xQa7Dbjuq-c7_bPahUzmZajV0gc9hwOMUTCyH4jGHsoVpg0u8PcHTwhj8cw-vuUJkp84g5Xg/w400-h225/DOUSIKO-1024x576.jpg" width="400" /></a>
</div>
Vedenia sa asupra Apocalipsei?</b><b style="background-color: #fff2cc;"><span style="color: #cc0000;">
Știam că el însuși era inspirat în cunoașterea vieții duhovnicești dintr-o
"experiență" mistică pe care a primit-o într-o zi, sau mai degrabă într-o
noapte, în
<a href="https://doxologia.ro/manastirea-sfantul-visarion-dousikou-din-pyli-grecia" target="_blank">mănăstirea Sfântul Visarion</a>, nu departe de orașul grecesc Trikala, în Thessalia</span></b>. Sunt unul dintre cei mai mici ucenici ai săi, și, trăind în mod continuu în
Franța, nu știu mare lucru din viața sa, pe care doar ucenicii săi cei mai
vechi au putut să o cunoască.
<b>Se pare că o carte biografică bine documentată este pe cale de a fi
pregătită</b>, dar, înainte de a fi publicată în greacă, apoi tradusă în franceză, o să
mai curgă multă apă pe râu.
<b>Acești martori știu ei [mai multe], și dacă da, vor mărturisi oare despre
"vedenia" din noapte a Părintelui Emilianos?</b>
Astăzi este imposibil să răspundem la această întrebare. În schimb,
<b>nimic nu ne împiedică să o ghicim din ceea ce ne-a învățat, și toată lumea
poate să descopere, în parte, din culegerea de omilii și conferințe </b>editate mai întâi în lb. greacă, apoi în franceză, în română, în sârbă, în
rusă, în engleză și în alte limbi.
</div>
<div style="text-align: justify;"><br /></div>
<div style="text-align: justify;">
<b style="background-color: #fff2cc;">Vom avea deci îndrăzneală să scrutăm ceea ce l-a însuflețit pe Gheronda
Emilianos, așa cum Sf. Ap. Toma a avut îndrăzneala să pună degetul său în
rana din coasta Dumnezeului înviat</b><b style="background-color: #fff2cc;"><span style="color: #cc0000;">. Cei care l-au cunoscut pe Gheronda, imediat după această noapte
mistică, spuneau toți : "<i>l-a văzut pe Dumnezeu!</i>"</span></b>. Nevăzându-L noi înșine, ne este dificil să ne imaginăm - ceea ce în orice
caz n-ar fi un lucru fericit. Nu este convenabil să "știm" într-un fel
indiscret, ci
<b>să trăim aceeași experiență, urmând calea pe care ne-a arătat-o</b>.
<b>Așa putem "ști"!</b>
<b><span style="background-color: #fff2cc; color: #cc0000;">Ne pare că această experiență a fost identică cu revelația pe care a
primit-o Sfântul Ioan; a fost deci o "Apocalipsă".</span><span style="background-color: #fff2cc;">
Nu ne-a descris-o, dar, în comuniune cu el, a încercat să ne comunice
entuziasmul pe care l-a resimțit, să ne împărtășească viața
dumnezeiască.<span style="color: #cc0000;">
În acest sens, putem spune că Gheronda Emilianos a fost cu adevărat un
"martor" și un "profet" al Apocalipsei.</span></span></b>
</div>
<div style="text-align: justify;"><br /></div>
<div style="text-align: justify;">
<b style="background-color: #cfe2f3;">Și, care este învățătura sa?</b><span style="color: #cc0000;">
</span><b style="background-color: #fff2cc;"><span style="color: #cc0000;">În afară de calea pocăinței, a convertirii și a Rugăciunii</span> </b>[folosim majusculă căci nu e vorba de rugăciuni citite, recitite sau cântate,
ci de<b>
starea de Rugăciune care constă într-o prezență intimă în fața lui Dumnezeu
și în Dumnezeu, în liniștea gândurilor, în adâncul inimii devenită "cameră
nupțială", ce sălășluiește intima unire a persoanei cu Dumnezeu</b>],
<b style="background-color: #fff2cc;"><span style="color: #cc0000;">Gheronda ne-a arătat iminența Celei de-a Doua Veniri a Domnului</span></b><b style="background-color: #fff2cc;"><span style="color: #cc0000;">.</span> Nu mai mult ca Sf. Ioan, nu ne-a dat vreun calendar sau pronosticuri horoscopice, dar <span style="color: #cc0000;">n-a încetat să nu arate apropierea imediată a izvorârii lui
Dumnezeu în viețile noastre, dacă știm să-L așteptăm</span>.</b><b><span style="color: #cc0000;">
De când Dumnezeu-Omul, Hristos, a înviat, lumea a intrat în ultima sa fază, înainte de a fi înălțată la Cer Nou.</span></b>
<b><span style="color: #cc0000;">Deci trebuie să așteptăm aceasta și să ne pregătim</span></b>, așa cum ne-a recomandat în faimosul dialog la Mănăstirea "Schimbarea la
Față" [de la Terasson], pe 24 iunie 1990.
</div>
<div style="text-align: justify;"><br /></div>
<div style="text-align: justify;">
<b style="background-color: #fff2cc;"><div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgF0zTOFnVcoSs_wEO2vTLMtHvKtRjKsS5k2K083nd1zLqY7-Gf6MKtB6oboNUcJ_k7CwVDQiw427luT7XzcdUV4hfyHA6W4fECuJPudsiYLleL5Ot9y9NX08ZhjzasmK-YQ_k0SESMcGS69spfWwB4Z1L1ruAJ9iz87W7C5znV6JubQXYOkWWWJqhvfwI/s900/.jpg" style="clear: left; float: left; margin-bottom: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" data-original-height="900" data-original-width="575" height="400" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgF0zTOFnVcoSs_wEO2vTLMtHvKtRjKsS5k2K083nd1zLqY7-Gf6MKtB6oboNUcJ_k7CwVDQiw427luT7XzcdUV4hfyHA6W4fECuJPudsiYLleL5Ot9y9NX08ZhjzasmK-YQ_k0SESMcGS69spfWwB4Z1L1ruAJ9iz87W7C5znV6JubQXYOkWWWJqhvfwI/w255-h400/.jpg" width="255" /></a></div>Gheronda Emilianos a adus ceva nou în edificarea Trupului lui Hristos</b>. Nu că ar fi "inventat" sau reformat ceva, dar<b style="background-color: #fff2cc;">
a manifestat o instanță, o apropiere a venirii Mântuitorului</b><b><span style="background-color: #fff2cc;">. Prin asceza sa extremă, prin jertfirea vieții sale oferită ca "martiriu
alb" (nesângeros), prin rugăciunea sa, prin metaniile sale, prin blândețea
și îngăduința sa față de oameni, alăturate intransigenței sale în ceea ce
privește raportul personal cu Dumnezeu, prin imitarea vieții lui Hristos, ne
este cu putință să spunem că, </span><span style="color: #cc0000;"><span style="background-color: #fff2cc;">datorată lui, Împărăția lui Dumnezeu s-a
apropiat de noi.</span></span></b><span style="background-color: #fff2cc;">
<b>Ne-a făcut să o atingem cu vârful degetului, ne-a oglindit-o în ochi, ne-a
introdus în ea.</b></span>
Niciodată vreo liturghie pe care a slujit-o n-a fost diferită de cele slujite
de ceilalți preoți. N-a adăugat nimic individual, n-a mimat nimic, nimic nu
era original, dar, în același timp,
<b style="background-color: #fff2cc;">profunzimea prezenței sale în fața lui Dumnezeu, în altar, făcea din
Liturghiile pe care le slujea, o teofanie.</b>
</div>
<div style="text-align: justify;"><br /></div>
<div style="text-align: justify;">
<b>Inițierea la care ne făcea să participăm Gheronda nu era totuși doar în mod
unic o experiență liturgică intensă.</b>
<b style="background-color: #fff2cc;"><span style="color: #cc0000;">Dacă ne iniția în vederea lui Dumnezeu în și prin Sfinta Liturghie,
consacra întreaga sa energie pentru a ne face să intrăm în Împărăția
deschisă pentru noi toți în intimitatea inimii noastre, în care putem, și
trebuie, și noi, de asemenea, să facem experiența unei Lumi Noi.</span>
Întru aceasta este un martor dintre cei pe care îi descrie Sf. Ioan în
Cartea [Apocalipsei] despre care vorbim.</b>
</div>
<div style="text-align: justify;"><br /></div>
<div style="text-align: justify;">
Imaginea următoare se va vădi fără îndoială foarte îndrăzneață, dar, asta
este, se impune cu putere ochilor mei, și nu pot să o trec sub tăcere :
<b style="background-color: #fff2cc;"><span style="color: #cc0000;">nu pot să mă împiedic să nu-l văd pe Gheronda Emilianos ca participând
pentru noi cu Hristos la deschiderea peceții care pecetluiește Cartea
Scripturii, și a tainei vieții monahale, și a căii îndumnezeirii!</span></b>
</div>
<div style="text-align: justify;"><br /></div>
<div style="text-align: justify;">Din pricina unei cunoașteri insuficiente a limbii grecești și din cauza insensibilității mele personale, nu-mi este posibil să descifrez cu certitudine <b>care a fost urmarea "gândului" lui Gheronda în învățătura pe care ne-a dat-o.</b> Nu cred însă că mă înșel sugerând că <b><span style="color: #cc0000;"><span style="background-color: #fff2cc;">a putut să vadă treptat pe contemporanii săi - în consecință și pe noi - scufundându-se într-o viață din ce în ce mai dificilă și slăbănogită, pentru care pocăință cere un efort care, în lumina sărăcăcioaselor noastre puteri, devine un adevărat eroism, un "martiriu"- vrând să ne arate că însuși păcatul poate să nu fie un obstacol în viața cu Dumnezeu.</span></span></b><b style="background-color: #fff2cc;"> De câte ori nu ne-a spus că Dumnezeu se folosește chiar de păcatele noastre pentru a se revela nouă, pentru a ne convinge de Milostivirea Sa și să suscite din partea noastră o întoarcere a iubirii printr-o pocăință de recunoștință? De câte ori nu ne-a arătat că păcatele noastre sunt tot atâtea trambuline pentru a lua cu asalt cerul, care ne angajează într-o mântuitoare luptă asemănătoare celei lui Iacob cu Dumnezeu (Facerea 32, 23-33) - care nu lipsește să ne lase urme de șchiopătare, căci, fiind răniți la încheietura coapsei, dar având experiența lui Dumnezeu, putem să spunem "<i>Am văzut pe Dumnezeu în față şi mântuit a fost sufletul meu!</i>" </b>(Fc. 32, 30). <b>Cu adevărat păcatele și patimile noastre sunt pentru Gheronda precum plăgile și calamitățile iscate de Satan, precum în vedenia lui Ioan, dar și o invitație de a fi "martiri-mărturisitori" ai Noii Lumi făcută simțită în inima noastră și în Sfânta Liturghie</b>. <b><span style="color: #cc0000;">"Profet" și martor al Apocalipsei, Gheronda ne-a inițiat să trăim în mod concret astăzi deplinătatea mântuirii, restul nefiind decât problema credinței, a metodei, a determinării, și a constanței.</span></b></div><div> <br />
<div style="text-align: right;">Traducere din franceza de Român Ortodox în Franta, din "<i><a href="https://www.librairie-monastere.fr/enseignements-spirituels/1716-pour-ceux-qui-sont-affliges-et-accables-lapocalypse-de-saint-jean-9782955424483.html" target="_blank">Pour ceux qui sont affligés et accablés : l'Apocalypse de Saint Jean -
Explication selon l'Archimandrite Placide, suivies de commentaires de
l'Archimandrite Elie</a></i>" , Edition Monastère de la Transfiguration, 2023
</div>
<div style="text-align: justify;"><br /></div><div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEh-d3qzX19NdyfM6tb9S9RAv3GK6xypM6CD68_4O9eRQtySw82kXqRXRYydAzr4QHoGXYIuOieZHfkcRc16e1UuP6yOF2DjVDLZW5QKd0nmLklg0BLU-9cAWpYtoIySpx5F6qS_VfdWvYkrCNl68UcGIAdEPnYxA2y3qU2AJqNuJ5AEHKFAtC76yJGPSFM/s920/20240129_193917.jpg" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" data-original-height="541" data-original-width="920" height="376" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEh-d3qzX19NdyfM6tb9S9RAv3GK6xypM6CD68_4O9eRQtySw82kXqRXRYydAzr4QHoGXYIuOieZHfkcRc16e1UuP6yOF2DjVDLZW5QKd0nmLklg0BLU-9cAWpYtoIySpx5F6qS_VfdWvYkrCNl68UcGIAdEPnYxA2y3qU2AJqNuJ5AEHKFAtC76yJGPSFM/w640-h376/20240129_193917.jpg" width="640" /></a></div><br /><div style="text-align: justify;"><br /></div>
<div style="text-align: justify;">
<b><i><span style="color: #351c75;">LEGATURI:</span></i></b>
</div>
<div style="text-align: justify;"><br /></div>
<a href="https://corortodox.blogspot.com/2021/05/arhim-elie-de-la-manastirea-schimbarea.html"></a>
<ul style="text-align: left;">
<a href="https://corortodox.blogspot.com/2021/05/arhim-elie-de-la-manastirea-schimbarea.html"></a>
<li>
<a href="https://corortodox.blogspot.com/2021/05/arhim-elie-de-la-manastirea-schimbarea.html"></a><a href="https://corortodox.blogspot.com/2021/05/arhim-elie-de-la-manastirea-schimbarea.html">Arhim. Elie, de la Mănăstirea "Schimbarea la Față" din Franța : "Iov și
Covid-19" - o radiografie duhovnicească a încercărilor în boală</a>
</li>
<li>
<a href="https://corortodox.blogspot.com/2020/03/cuvant-neclintit-in-credinta-al-arhim.html">Cuvânt neclintit în credință al Arhim. Elie, de la Mănăstirea Schimbării
la Față, Franța, despre vremurile pe care le trăim</a>
</li>
<li>
<a href="https://corortodox.blogspot.com/2019/05/omilie-arhim-elie-de-la-manastirea.html"><b>Omilie a Arhim. Elie, de la Mănăstirea Schimbarea la Față, cu ocazia
trecerii la cele veșnice a Arhim. Emilianos Simonopetritul: "Un vultur
și-a luat zborul!"</b></a>
</li>
<li>
<a href="https://corortodox.blogspot.com/2010/04/manastirea-sfantul-antonie-din-franta.html">Din Athos, ortodoxia in Franta</a>
</li>
</ul>
<br />
</div>ROFhttp://www.blogger.com/profile/06190121913449788651noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-2065164666542608480.post-87915241157630016522024-01-19T15:51:00.010+01:002024-01-19T22:10:35.708+01:00Părintele Spiridon Bailey : "Creștinii trebuie să se pregătească pentru martiriu"<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEiCJ92VU2h62HmSvaIkD4AVoJDv9vDpcgmP7RbgBoUZpiayHSKBfUGkQjlhDwucKuIZBOxBnVMgpVGlLh_E8WMiPnBRxJ6VlgTWgOGBxxWjlGINlmnMC7H_htFh-sfPbhqoxqZIuo2Wha2k5v3a7YHUMV4HcpvCJH0U3xLo4tqTmaadblcnruH9rGEyX5E/s1612/FB_IMG_1703713721785.jpg" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" data-original-height="1612" data-original-width="1036" height="640" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEiCJ92VU2h62HmSvaIkD4AVoJDv9vDpcgmP7RbgBoUZpiayHSKBfUGkQjlhDwucKuIZBOxBnVMgpVGlLh_E8WMiPnBRxJ6VlgTWgOGBxxWjlGINlmnMC7H_htFh-sfPbhqoxqZIuo2Wha2k5v3a7YHUMV4HcpvCJH0U3xLo4tqTmaadblcnruH9rGEyX5E/w412-h640/FB_IMG_1703713721785.jpg" width="412" /></a></div><div><h3 style="text-align: center;"><br /></h3><div style="text-align: center;"><iframe allow="accelerometer; autoplay; clipboard-write; encrypted-media; gyroscope; picture-in-picture; web-share" allowfullscreen="" frameborder="0" height="360" src="https://www.youtube.com/embed/eW7u4gc1-x8?si=Iu9t0_K9u9zFantA" title="YouTube video player" width="640"></iframe></div>
<div style="text-align: justify;"><br /></div>
<div style="text-align: justify;">
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjmeInszN3tRAgq9x6vfIF-hseIlVq48-rovB0HN5RSKiKY8VgnU9uf3nV64sjqH6ibGiOlM8uD0mIlEgY0i-0TS1u8083bNYST0wZoCQpa4ByQ0hyphenhyphenKlGw56kt7R85y72rlidv0JOG_GxIw8VpH9vMQeut9Jb5pKqOq2VQD251nXVqJtslJ1bPu1dskQSE/s960/FB_IMG_1624902829217.jpg" style="clear: right; float: right; margin-bottom: 1em; margin-left: 1em;"><img border="0" data-original-height="960" data-original-width="720" height="400" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjmeInszN3tRAgq9x6vfIF-hseIlVq48-rovB0HN5RSKiKY8VgnU9uf3nV64sjqH6ibGiOlM8uD0mIlEgY0i-0TS1u8083bNYST0wZoCQpa4ByQ0hyphenhyphenKlGw56kt7R85y72rlidv0JOG_GxIw8VpH9vMQeut9Jb5pKqOq2VQD251nXVqJtslJ1bPu1dskQSE/w300-h400/FB_IMG_1624902829217.jpg" width="300" /></a></div><div style="text-align: justify;">În capitolul al 12-lea al Evangheliei după Sfântul Luca, <b>avem o făgăduință și
o încredințare de la Hristos că
</b><i><b><span style="color: #990000;">oricine Îl mărturisește înaintea oamenilor din această lume, și El va
mărturisi [pentru el] înaintea Îngerilor lui Dumnezeu</span></b> </i>(<a href="https://www.bibliaortodoxa.ro/carte.php?id=48&cap=12#8" target="_blank">cf. Luca 12, 8</a>). <b>Aceasta este o făgăduință și o încredințare [adeverită] de-a lungul veacurilor.</b> De-a
lungul istoriei au fost mulți sfinți care au găsit mântuirea mărturisindu-L pe
Hristos chiar până la martiriu. Mărturisindu-L pe Hristos înaintea oamenilor, și-au găsit astfel mântuirea. Și astfel, <b style="background-color: #fff2cc;">în aceste cuvinte ale lui Iisus, ni se
oferă încurajare și încredințarea că, pe măsură ce lumea din jurul nostru se
întunecă, pe măsură ce mulți dintre noi vom fi provocați cu privire
la credința noastră, mulți dintre noi vor fi chemați înaintea despoților,
ateilor și conducătorilor împărați, și în sinagogi, puterile întunericului din
această lume vor lucra în favoarea noastră, deoarece Hristos ne va da ocazia
să găsim mântuirea, fiind dispuși să-L mărturisim în fața acestor puteri
pământești.</b> <b>Și Biserica ne asigură că până la sfârșitul veacurilor vor exista
asemenea mărturisitori, asemenea martiri, încât credință nu va fi complet
înlăturată în această lume, indiferent cât de mult crește răul și pare să
domnească.</b></div></div>
<div style="text-align: justify;"><br /></div>
<div style="text-align: justify;"><b>
Dar noi suntem mai slabi decât mulți dintre creștinii care au fost înaintea
noastră, decât sfinții veacurilor de dinainte. Suntem afectați de lume, [de
secularism], mult mai mult decât cei care au fost înaintea noastră</b>. <b style="background-color: #fff2cc;">Suntem mai
slabi, căutăm mai mult confort, mai multă ușurință, facem compromisuri în atât
de multe feluri</b>. Deșerturile nu mai sunt pline de pustnici, și mănăstirile nu
mai dau numărul mare de sfinți care obișnuiau. Mai sunt Sfinți, dar acum mai rar, este mai rar să găsești Sfinți. Nu trebuie să fim descurajați de
nimic din toate astea.
</div>
<div style="text-align: justify;"><br /></div>
<div style="text-align: justify;"><b>
Lumea se îndepărtează de Dumnezeu și, pe măsură ce se întoarce, va exista mereu
ocazia de a mărturisi și de a rămâne credincioși</b>. Credincioși, chiar și în fața
cerințelor lumii pe care le refuzăm. <b style="background-color: #fff2cc;">Dar haideți să fim conștienți de starea
spirituală în care ne aflăm.
</b></div>
<div style="text-align: justify;"><br /></div>
<div style="text-align: justify;">
În unele epoci minunile lui Dumnezeu, harul lui Dumnezeu a fost din belșug.
Minunile erau mult mai frecvente, dar au fost experimentate mai des decât în
epoca noastră. Era mai obișnuit să întâlnim sfințenie, și mari sfinți, și femei sfinte, în epocile anterioare. Mulți oameni, oameni obișnuiți s-au
luptat, s-au luptat să fie virtuoși, și s-au luptat într-o viață ascetică. Dar
astăzi, putem spune că o astfel de luptă este o excepție. Nu mai este
atât de obișnuit în lumea noastră de azi. Astăzi toți putem auzi [tot felul de] plângeri, și ne
plângem, iar uneori chiar auzim plângeri despre Dumnezeu. <b>Se face puțin efort
în viața spirituală</b>. <b>Scuzele vin atât de ușor în comparație cu oamenii din
trecut. Iar întunericul nu va face decât să crească. <span style="background-color: #fff2cc;"><span style="color: #cc0000;">Să nu ne păcălim,
întunericul doar va crește în această lume, pentru că este rodul înșelăciunii.</span></span></b><span style="background-color: #fff2cc;"><b>
Întunericul este rodul înșelăciunii.</b> </span><b style="background-color: #fff2cc;">Pe măsură ce ne apropiem de sfârșit,
oricând ar fi acest moment, necredința și imoralitatea se vor înmulți peste
tot în jurul nostru.</b><b style="background-color: #fff2cc;"> Și, în mijlocul acestuia, fiecare mărturisitor al lui
Hristos, oricine va reuși să agonisească puțină luptă, va fi prețios
pentru Dumnezeu.</b><b style="background-color: #fff2cc;"> Să păstrăm [neclintită] această încredințare.</b><b> Dacă ținem
chiar și la o minimă, o mică agonisire de luptă pentru Hristos, dacă suntem
dispuși să-L mărturisim în fața a ceea ce cere lumea, vom rămâne atât de
prețioși pentru Dumnezeul nostru. </b></div>
<div style="text-align: justify;"><br /></div>
<div style="text-align: justify;"><b><span style="background-color: #fff2cc;">
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"><br /></div><div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgdu4bCr0vuZMO1rbHfhRNMJPnN2GefUfoQVUwuGP4jrTHc_dwQnMBorekbYqTd-_xO-4BZETgrrCRc9pcDRlrp0lqyPx7MllSzedzKIHP9DmPmfXY4-Y6Fa2u23Dsh1Q6Wm_lUndi8O2n_2u2YxB55luk1XZ-m-O_t0iXKd4YAZjkBqcOkUsqSHzvETs8/s1066/FB_IMG_1670908133150.jpg" imageanchor="1" style="clear: left; float: left; margin-bottom: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" data-original-height="848" data-original-width="1066" height="319" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgdu4bCr0vuZMO1rbHfhRNMJPnN2GefUfoQVUwuGP4jrTHc_dwQnMBorekbYqTd-_xO-4BZETgrrCRc9pcDRlrp0lqyPx7MllSzedzKIHP9DmPmfXY4-Y6Fa2u23Dsh1Q6Wm_lUndi8O2n_2u2YxB55luk1XZ-m-O_t0iXKd4YAZjkBqcOkUsqSHzvETs8/w400-h319/FB_IMG_1670908133150.jpg" width="400" /></a></div>Diavolul este un înșelător. El ne înșeală să ne gândim și să vorbim despre
tot felul de banalități, ne înșeală ca să fim consumați de politică și, mai
rău, ne face să gândim și să vorbim despre lucruri păcătoase și trupești. </span><span style="color: #cc0000;"><span style="background-color: #fff2cc;"><u>El
ne înșală să ignorăm unul altul durerea celuilalt, să nu reușim să
vedem mizeria și durerea celuilalt, care degradează omul.</u></span></span><span style="background-color: #fff2cc;"><u> </u><span style="color: #cc0000;"><u>Diavolul înjosește omul într-o stare de nebunie</u>.</span> <span style="color: #cc0000;">Iar asta vedem în
mass-media noastră, desigur.</span> <span style="color: #cc0000;">Diavolul a înșelat cu adevărat mulți oameni
pentru a-L respinge complet pe Dumnezeu,</span> <span style="color: #cc0000;">deoarece resping ideile false despre
Dumnezeu, ideile false pe care grupurile eretice și chiar însăși </span></span></b><b><span style="background-color: #fff2cc;"><span style="color: #cc0000;"> lumea </span></span></b><b><span style="background-color: #fff2cc;"><span style="color: #cc0000;">le-au
evocat, și le-au prezentat ca și cum ar fi adevărul lui Dumnezeu. Și oamenii resping
asta pe bună dreptate. Dar, crezând că este adevăratul Dumnezeu, ei resping </span></span></b><b><span style="background-color: #fff2cc;"><span style="color: #cc0000;">noțiunea și posibilitatea lui Dumnezeu Însu</span></span></b><b><span style="background-color: #fff2cc;"><span style="color: #cc0000;">ș</span></span></b><b><span style="background-color: #fff2cc;"><span style="color: #cc0000;">i.</span></span></b><span style="background-color: #fff2cc;"><span style="color: #cc0000;"> </span></span></div>
<div style="text-align: justify;"><br /></div>
<div style="text-align: justify;"><b>
Deci, trebuie să fim pregătiți, trebuie să încercăm să trăim altfel decât
lumea, pentru că suntem chemați să fim sare. Da! Și, pentru a fi sare,
trebuie să trăim diferit de felul în care trăiește lumea</b>. <b>Trebuie să încercăm să ne curățim pe noi înșine, pentru a rezista la ceea ce
lumea ar vrea sa ne transforme.</b> </div><div style="text-align: justify;"><br /></div><div style="text-align: justify;">Să fim clari. <b style="background-color: #fff2cc;"><span style="color: #cc0000;">Stricăciunea care vine în
lume este atât trupească cât și sufletească, și trebuie să luptăm
împotriva ei.</span> <span style="color: #cc0000;">Nici unul, nimeni nu-L va mărturisi pe Hristos cu puterea lui.
Nu trebuie să ne închipuim că suntem martiri când trăim vieți atât de
păcătoase.</span> Dacă trăim și ne dăruim patimilor pe care le avem, nu vom fi
mărturisitori ai lui Hristos. </b></div><div style="text-align: justify;"><b style="background-color: #fff2cc;"><br /></b></div><div style="text-align: justify;"><b style="background-color: #fff2cc;"><div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEiXqfB66RwdreXKty6zx_-aNBQg1ETkpNn7YzXjSmplXcUFudSMnoIQOPbupFcb09SVyPLnLvmStTUOCwVfj9LsyzZBqcSbLsVyQcA9dxBfJWKNfCr1U0PYCY0s-wDvOSvjnQlcIIJd7S3sQwz-AZ830880OyZGjZrhUrvBOx3AW0-ZTx2y8tHysA3h4XM/s720/20231213_204612.jpg" style="clear: right; float: right; margin-bottom: 1em; margin-left: 1em;"><img border="0" data-original-height="720" data-original-width="478" height="320" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEiXqfB66RwdreXKty6zx_-aNBQg1ETkpNn7YzXjSmplXcUFudSMnoIQOPbupFcb09SVyPLnLvmStTUOCwVfj9LsyzZBqcSbLsVyQcA9dxBfJWKNfCr1U0PYCY0s-wDvOSvjnQlcIIJd7S3sQwz-AZ830880OyZGjZrhUrvBOx3AW0-ZTx2y8tHysA3h4XM/s320/20231213_204612.jpg" width="212" /></a></div>Duhul Sfânt este Cel care convinge sufletul lui
Hristos, și Duhul Sfânt intră doar în acele locuri care sunt curățite și
pregătite pentru El</b><b style="background-color: #fff2cc;">.</b><span style="background-color: #fff2cc;"> </span><b style="background-color: #fff2cc;"><span style="color: #cc0000;">In fața amenințărilor lumești, și fața puterii lumești numai cei care
sunt uniți cu Hristos Îl vor mărturisi ca Dumnezeu</span></b><span style="background-color: #fff2cc;">. <b>Numai aceia care sunt
uniți cu Hristos vor avea puterea Duhului Sfânt, Care le va da puterea
de a-L mărturisi pe Hristos ca Dumnezeu</b>. </span><b style="background-color: #fff2cc;"><span style="color: #cc0000;">Să nu ne păcălim pe noi înșine! <u>Dacă
ne dăm pe noi înșine patimilor mâniei, urii, poftei, mândriei, dacă ne agățăm
de lucrurile acestei vieți și din această lume, atunci nu Îl vom mărturisi pe
Hristos, Duhul Sfânt nu va fi în noi</u></span></b>. Dar să ne încurajăm, să privim înapoi la
martirii și mărturisitorii veacurilor trecute. Duhul Sfânt i-a întărit și
le-a dat cuvintele. <b><span style="background-color: #fff2cc;">Nu vă îngrijiți pentru cuvintele pe care le veți
rosti, a spus Iisus, căci Duhul Sfânt le va da</span> (<a href="https://www.bibliaortodoxa.ro/carte.php?id=53&cap=13#11" target="_blank">cf. Marcu 13, 11</a>). Și Duhul Sfânt a făcut-o. El a făcut-o și continuă să o facă, pentru că
Dumnezeu este același ieri, azi și mâine. Așa că haideți să ne punem nădejdea și încrederea în Duhul Sfânt al lui
Dumnezeu, Care ne va da puterea indiferent de slăbiciunile noastre</b>. </div><div style="text-align: justify;"><br /></div><div style="text-align: justify;"><b><span style="color: #cc0000;">Compasiunea lui Dumnezeu este așa încât El va da putere celor care-L
iubesc și Îl strigă.</span></b> <b>Nu trebuie să ne temem. Dumnezeu ne dă puterea de a
îndura toate lucrurile. Dar trebuie să ne pregătim. <span style="background-color: #fff2cc;"><span style="color: #cc0000;">Trebuie să ne uităm la
sufletul nostru și să respingem ispitele, să respingem păcatele, să
strigăm către Dumnezeu pentru iertare, pentru ceea ce vedem în noi</span>. Și trebuie
să trăim în fiecare zi pregătindu-ne pentru acest scop</span></b><span style="background-color: #fff2cc;">. </span></div>
<div style="text-align: justify;"><br /></div>
<div style="text-align: justify;">
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgyk63akl_4GOE2UFChI0dYEwaGsjGyHJpCP6VljZEyCvKxxIF_68NvtrhNY-ZIrwR_78-9NAvZDmqGRMRWCHthx-lWyJGJ0rb5j7rSvnTDEaKh7V4mvvfnYDQ5KXJm_h_HW5zA_egjWwaZGgY4lvqwFc_SIksrYx-z6qK6R47sYdZ3ssjQ5Ip4S2iIhnM/s1089/FB_IMG_1663788258614.jpg" style="clear: left; float: left; margin-bottom: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" data-original-height="1089" data-original-width="736" height="320" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgyk63akl_4GOE2UFChI0dYEwaGsjGyHJpCP6VljZEyCvKxxIF_68NvtrhNY-ZIrwR_78-9NAvZDmqGRMRWCHthx-lWyJGJ0rb5j7rSvnTDEaKh7V4mvvfnYDQ5KXJm_h_HW5zA_egjWwaZGgY4lvqwFc_SIksrYx-z6qK6R47sYdZ3ssjQ5Ip4S2iIhnM/s320/FB_IMG_1663788258614.jpg" width="216" /></a></div>Părinții trebuie să-și crească copiii să fie martiri, să fie mărturisitori.
<b style="background-color: #fff2cc;">Noi trebuie să ne încurajăm copiii în credința lor, să-i protejăm
de întunericul și infecția lumii din jurul lor, de lumescul care îi va
afecta.</b> Părinții, și nașii trebuie să joace rolul nostru, să-i aducă la
biserică, să-i hrănească, <b>să le dea o temelie puternică de credință pe care să
poată crește. Lăsați-i să crească în credință, lăsați-i să fie acea generație
viitoare care marturisește, dacă Dumnezeu îi cheamă.
</b></div>
<div style="text-align: justify;"><br /></div>
<div style="text-align: justify;"><b><span style="color: #cc0000;">
Cu siguranță am intrat în etapa finală a lumii. Oportunitatea de a-L mărturisi
pe Hristos, chiar până la moarte, vine pentru mulți, în această generație, în
generația următoare, noi nu știm, dar vine.</span></b> Dar această oportunitate - și știm
că este o oportunitate, pentru că ne-a făgăduit Hristos că este o
oportunitate de a-L mărturisi-, va veni pentru mulți. <b><span style="background-color: #fff2cc;">Trebuie să ne punem
speranța și credința în lumea de Dincolo de această lume, dar mai ales
să credem în această făgăduință. Prindeți nădejde, luați-vă curaj din
această făgăduință a Domnului nostru că, dacă Îl mărturisim înaintea
oamenilor, El va mărturisi pentru noi înaintea îngerilor lui Dumnezeu</span>.</b></div>
<div style="text-align: justify;">
<blockquote>
"<i><b>Chiar dacă ne vom găsi cu diavolul sau cu fiara [apocaliptică], Dumnezeu
este prezent. Nici diavolul, nici fiara nu vor putea să ne facă rău,
dacă nu are îngăduință de la Dumnezeu să o facă</b></i>". (Sf. Efrem din Arizona)</blockquote><div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjt-ApAgzwtCnDyuC9m48QIqqb6bcuevLvgeR3QiNiarcbHpFErhT29MOQ41MPSa_AR2kkv7cCjUQqRAXqOQWPO-JeX4P8Rt4xPQhbuUlkV_D-GL2qjBAGK44Yb5jmIAvb1-iC-_PEwlpV5xZsBlceQ6AC-CIcLRb6GheeSHkOmxJRNG3Nj1ohhbjvfMWA/s920/FB_IMG_1680202288289.jpg" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" data-original-height="900" data-original-width="920" height="313" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjt-ApAgzwtCnDyuC9m48QIqqb6bcuevLvgeR3QiNiarcbHpFErhT29MOQ41MPSa_AR2kkv7cCjUQqRAXqOQWPO-JeX4P8Rt4xPQhbuUlkV_D-GL2qjBAGK44Yb5jmIAvb1-iC-_PEwlpV5xZsBlceQ6AC-CIcLRb6GheeSHkOmxJRNG3Nj1ohhbjvfMWA/w320-h313/FB_IMG_1680202288289.jpg" width="320" /></a></div><p></p>
</div>
<div style="text-align: justify;"><b><i><span style="color: #351c75;">LEGATURI:</span></i></b></div><div style="text-align: justify;"><ul><li><b>O Chilie Athonita: <a href="https://www.chilieathonita.ro/tag/p-spiridon-bailey/" target="_blank">P. Spiridon Bailey</a></b></li></ul></div>
</div>ROFhttp://www.blogger.com/profile/06190121913449788651noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-2065164666542608480.post-7338882884162434072024-01-15T18:23:00.024+01:002024-01-22T14:00:04.762+01:00 Poeme de Ioan Alexandru. "Rămane-va lumina din văpaie, Rămane-va uitarea din cuvânt, Rămane-va iubirea iubitoare, Din sărăciile ce sunt..."<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEhL2BGrPdA7W1XVzRmW_FokqlhHZ0bF59wwoef2JuOPN67cGNPHhjNTKFx933yN9Aek3fZQ993KFsTWKSK8i3o5fA5WcdQ-Bu6FftXEhl0_ie-AaHRe3j4ZxHYuB5P1buKOhrRPOJ6ZdM1hjN63Y_3ByAzhkOYuC5bxmxLI8NkBX_8Q5_CT3KQTo5aySOg/s968/Screenshot_20230908-181413_Facebook.jpg" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" data-original-height="967" data-original-width="968" height="400" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEhL2BGrPdA7W1XVzRmW_FokqlhHZ0bF59wwoef2JuOPN67cGNPHhjNTKFx933yN9Aek3fZQ993KFsTWKSK8i3o5fA5WcdQ-Bu6FftXEhl0_ie-AaHRe3j4ZxHYuB5P1buKOhrRPOJ6ZdM1hjN63Y_3ByAzhkOYuC5bxmxLI8NkBX_8Q5_CT3KQTo5aySOg/w400-h400/Screenshot_20230908-181413_Facebook.jpg" width="400" /></a></div><br /><div><br /></div><div><div style="text-align: center;"><b><span style="font-size: medium;"><i>Lumină lină, leac divin,</i></span></b></div><div style="text-align: center;"><b><span style="font-size: medium;"><i>Încununându-l pe străin,</i></span></b></div><div style="text-align: center;"><b><span style="font-size: medium;"><i>Deasupra stinsului pământ,</i></span></b></div><div style="text-align: center;"><b><span style="font-size: medium;"><i>Lumină lină, Logos sfânt...</i></span></b></div></div><div style="text-align: justify;"><b><span style="color: #cc0000;"><br /></span></b></div><div style="text-align: justify;"><b><span><a name='more'></a></span></b></div><div> <div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEixaml6TJuFKGFCRySsDDSbcztQW8SxxgEaQxfg3bPGHVQUmEvFMB_GSnrrcTLKWqAgcfF8VJDeO0K0TOZlSX4_CBmnc6Qhn79iwRmxQQ8vCj3AHLaRJA2LR7MEKh8g1x8vLUEOrEg9sMxy5Y5NSNKmUca_bhsC0mQVQ1kPHFTlYj8E06ySq-RSYVN8ZpM/s1518/sf-si-dreptul-iov-mult-rabdatorul-18-1.jpg" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" data-original-height="1518" data-original-width="1134" height="400" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEixaml6TJuFKGFCRySsDDSbcztQW8SxxgEaQxfg3bPGHVQUmEvFMB_GSnrrcTLKWqAgcfF8VJDeO0K0TOZlSX4_CBmnc6Qhn79iwRmxQQ8vCj3AHLaRJA2LR7MEKh8g1x8vLUEOrEg9sMxy5Y5NSNKmUca_bhsC0mQVQ1kPHFTlYj8E06ySq-RSYVN8ZpM/w299-h400/sf-si-dreptul-iov-mult-rabdatorul-18-1.jpg" width="299" /></a></div>
<div><br /></div>
<div>
<h3 style="text-align: center;">
<a href="https://poeziisiversuri.com/ioan-alexandru/iov/" target="_blank">Iov</a>
</h3>
<blockquote>
<blockquote>
<blockquote>
<b><span style="color: #cc0000;">Pierduse tot şi toate îl dureau,<br />Carnea pe trup şi orice
amintire,<br />Dar ceva în el crescuse uriaş<br />Şi-nţelegea că
asta e iubire.</span><br /></b><br /><b>Părasit de prieteni şi averi,<br />Sugrumat de răni şi de
puroaie,<br />Lins de flăcări şi de remuşcări,<br />Sta pe rug
cântând în vâlvătaie.</b><br /><br /><b>Se-ncinsese-n suflarea lui,<br />În adâncul neputinţei sale,<br />Ca
un fel de dans mistuitor,<br />Trâmbiţând la ceruri osanale.</b><br /><br /><b><span style="color: #cc0000;">Înecat de milă şi de dor,<br />Copleşit de fericiri senine,<br />Iov
ştia de moarte c-a scăpat,<br />Şi trăia de-acum făra de
sine.</span></b>
</blockquote>
</blockquote>
</blockquote>
<div style="text-align: center;">***</div>
</div>
<div>
<br />
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEiUhrqtAnpfn2_QS6592IwUk4NM7tJSGQXgFTMnCturkZe3Q8dMCW37VkyELmCE7_tTJ2IUWdbAriYb-6ltBmpsF_og8iQkT2d9y0gocoCB-JouaU_nabeXkkedm1nPCK68_FXjZHdLfLCcdEuT2gDHpAC0UKRJ4-tlD9LdlQv22FrB3x6GXFPctJ9f0S8/s960/FB_IMG_1674327325309.jpg" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" data-original-height="960" data-original-width="756" height="400" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEiUhrqtAnpfn2_QS6592IwUk4NM7tJSGQXgFTMnCturkZe3Q8dMCW37VkyELmCE7_tTJ2IUWdbAriYb-6ltBmpsF_og8iQkT2d9y0gocoCB-JouaU_nabeXkkedm1nPCK68_FXjZHdLfLCcdEuT2gDHpAC0UKRJ4-tlD9LdlQv22FrB3x6GXFPctJ9f0S8/w315-h400/FB_IMG_1674327325309.jpg" width="315" /></a>
</div>
<br />
<h3 style="text-align: center;">
<a href="https://poeziisiversuri.com/ioan-alexandru/iubirea/" target="_blank">Iubirea</a>
</h3>
<div>
<div>
<blockquote>
<blockquote>
<blockquote>
<b><span style="color: #cc0000;">Părtași suntem multor iubiri,<br />Una singură e
împlinire, <br />Celelalte numai presimțiri,<br />Până
dăm în inimă de Mire.</span></b><br /><br />Împodobit cu-nfățisarea Lui<br />Dinspre înviere
răsărindă<br />Pe cât în lacrimile orișicui<br />Voi râvni iubirea
să-și aprindă. <br /><br /><b><span style="color: #cc0000;">Ce există să iubesc nespus:<br />Oceanul stingerii de
sine,<br />Să rodească-n cele care nu-s,<br />Răsăritul ce le
aparține.</span></b>
</blockquote>
</blockquote>
</blockquote>
<div style="text-align: center;">***</div></div><div style="text-align: center;"><br /></div><div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgsCHh7RHvNgjViRc0ByFD849Xvo100L97Z7p3pfaKNZUGDkh3KXQwq7sRput0IFjHO6fm_jVAGcwItY10PaQaSiaC0xW6zaJI9VJ3Sy0SSbTU2SZ8DXr-af5U0JqE9gNumt-jR3-hw75OVRFAXLPUc0HyMToVCVDGBfNXWpemSqCtgAfA87xCBdz9uRzc/s674/FB_IMG_1701066376401.jpg" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" data-original-height="674" data-original-width="540" height="400" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgsCHh7RHvNgjViRc0ByFD849Xvo100L97Z7p3pfaKNZUGDkh3KXQwq7sRput0IFjHO6fm_jVAGcwItY10PaQaSiaC0xW6zaJI9VJ3Sy0SSbTU2SZ8DXr-af5U0JqE9gNumt-jR3-hw75OVRFAXLPUc0HyMToVCVDGBfNXWpemSqCtgAfA87xCBdz9uRzc/w320-h400/FB_IMG_1701066376401.jpg" width="320" /></a></div><div><br /></div><b><div style="text-align: center;"><b>Iubire</b></div></b><blockquote><div></div><blockquote><div></div><blockquote><div><b><span style="color: #cc0000;">Iubire nu-i decât această<br />Curată împăcare pe pământ:<br />Un om se dă cu grijă la o parte,<br />Să poată trece trandafirul Sfânt.</span></b></div><div> <br />
<b><span style="color: #cc0000;">Iubirea nu-i decât mireasma <br /> Rămasă după crinul ce-a trecut, <br /> Din care-ți faci cămașă pe măsură, <br /> Să poți trăi pe lume nevazut.</span></b></div></blockquote></blockquote></blockquote></div>
<div style="text-align: center;">***</div>
<br />
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEhnsahwkoAjeBC3aXN9O9hBfIPXd7jOKMzUkefzHXM2ylO3Z0YE8fmX72U1NAqurogQayGxgmWbDcp0FcXaXyJFQdN2kPxVmgnuXKfvCt-6_dMgU777PKtKkX-VuXfj12tpGNl25wRSBDaRNnBb0igVdU72_F3fc2ne-n3NDeQZCSW4Tv7jUFtev9dMC9M/s576/20240115_180314.jpg" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" data-original-height="576" data-original-width="406" height="400" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEhnsahwkoAjeBC3aXN9O9hBfIPXd7jOKMzUkefzHXM2ylO3Z0YE8fmX72U1NAqurogQayGxgmWbDcp0FcXaXyJFQdN2kPxVmgnuXKfvCt-6_dMgU777PKtKkX-VuXfj12tpGNl25wRSBDaRNnBb0igVdU72_F3fc2ne-n3NDeQZCSW4Tv7jUFtev9dMC9M/w283-h400/20240115_180314.jpg" width="283" /></a>
</div>
<br />
<h3 style="text-align: center;">
<a href="https://poeziisiversuri.com/ioan-alexandru/psalm-4/" target="_blank">Psalm</a>
</h3>
<blockquote>
<blockquote>
<blockquote>
<b><span style="color: #cc0000;">Oriunde plec, Tu eşti mereu cu mine.<br />Unde-aş fugi să nu pot
fi ajuns?</span></b><br /><b>Sunt singur, e noapte, vin să mă ruine<br />Nelegiuri cu câte te-am
străpuns...</b><br /><br /><b><span style="color: #cc0000;">De faţa Ta nimic nu mă ascunde,</span><br />Oriunde cer azil sunt
prigonit.<br />Oceanul nu are îndestule unde,<br />Să-mi dea odihna
nemărturisit.</b><br /><br /><b>Nici lacrimile nu mă mai încearcă,<br />De teama Ta şi ele-au
amuţit.<br />Porunca-ai pus în toate să mă-ntoarcă,<br />Să mă
predea unde Te-am pângarit.</b><br /><br /><b>Știu că o faci din mila Ta cea mare,<br />Ce nu îți dă odihna
să mă uiţi,<br />Să-mi treacă zilele fără lucrare,<br />Cu faţa Ta
de-acuma mă confrunți.</b></blockquote></blockquote></blockquote><div>
<div style="text-align: center;">***</div><div style="text-align: center;"><br /></div><div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjMGTfa3JWPLaoKnKT8AadxCUWsDNLcBBn_Jv_iBxdQlj1bGN7jlkuMdDREoAnGRtcQzRGDx3og0QbblyxHCnj1OLs8ag3cFVeH6mLOOhy1PPMNI99rSLiKmfjvy2amW5ARWRzgIy7mnRe4UVjcJlCPAArCB1NPhuti06Ih_O__nXL6mz223dasOZfVvKA/s706/Imbratisarea.png" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" data-original-height="706" data-original-width="702" height="320" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjMGTfa3JWPLaoKnKT8AadxCUWsDNLcBBn_Jv_iBxdQlj1bGN7jlkuMdDREoAnGRtcQzRGDx3og0QbblyxHCnj1OLs8ag3cFVeH6mLOOhy1PPMNI99rSLiKmfjvy2amW5ARWRzgIy7mnRe4UVjcJlCPAArCB1NPhuti06Ih_O__nXL6mz223dasOZfVvKA/s320/Imbratisarea.png" width="318" /></a></div><div><br /></div><h3 style="text-align: center;"><a href="https://www.poezie.ro/index.php/poetry/14125341/%C3%8Entoarcerea" target="_blank">Întoarcerea</a></h3><blockquote><blockquote><blockquote><b><span style="color: #cc0000;">Ce suntem când ne știm iubiți aceea vom rămâne<br />În veci de veci, de la iubire-n sus.</span></b><br /><b>Mireasma vinului se-mprăștie în pâine,<br />Unde-o jertfă-n taină s-a depus.</b><br /><br /><span style="color: #cc0000;"><b>Fiul risipitor că e iubit știe,<br />Altfel cum să se smulgă să bată atâta drum,<br />Să ia calea întoarcerii e-o veșnicie,<br />Din pulbere să iasă și din scrum,</b><br /><br /><b>De nu l-ar fi-nsoțit în cea din urmă ură,<br />Lacrima Părintelui l-a-nvins,<br />Ce l-a întrezărit la cotitură,<br />Când mâneca de ochi i s-a atins...</b></span></blockquote></blockquote></blockquote><div style="text-align: justify;"><br /></div><div style="text-align: center;">***</div><div style="text-align: justify;"><br /></div>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEhDPCFZsdgHaoIRONb5J5S0y_cu-H5gGTChcNrBg-og-AukjIG6BtFFQEG7AFaXPPwSEuibSXDqhCf-phGAsPfv2SiwqAQnhZHyGnLkIz6ruon3x2nr2GMOK_gOBaGlzDFQSdGxJcIjqXK26dXd6jsjb_Ny5rUdSGbnqTF-2cj5BNEDtdbHUqfDN-PQFuY/s907/20240115_173802.jpg" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" data-original-height="907" data-original-width="595" height="400" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEhDPCFZsdgHaoIRONb5J5S0y_cu-H5gGTChcNrBg-og-AukjIG6BtFFQEG7AFaXPPwSEuibSXDqhCf-phGAsPfv2SiwqAQnhZHyGnLkIz6ruon3x2nr2GMOK_gOBaGlzDFQSdGxJcIjqXK26dXd6jsjb_Ny5rUdSGbnqTF-2cj5BNEDtdbHUqfDN-PQFuY/w263-h400/20240115_173802.jpg" width="263" /></a>
</div>
<br />
<h3 style="text-align: center;">
<a href="https://poeziisiversuri.com/ioan-alexandru/cerul-si-pamantul/" target="_blank">Cerul și pământul</a>
</h3>
</div>
<div><br />
<div style="text-align: center;">
<b>Trece-vor graiurile universului,</b>
</div>
<div style="text-align: center;"><b>Se va stinge-n țărână seara</b></div>
<div style="text-align: center;"><b>Pământului</b>. Lămpile vor orbi</div>
<div style="text-align: center;">Și-n văzduh va amuți larma</div>
<div style="text-align: center;">Cucuvailor. Vulturii se vor retrage</div>
<div style="text-align: center;">În nevăzut, și <b>tăria vederii</b></div>
<div style="text-align: center;"><b>Se va preface-n amurg. Toate</b></div>
<div style="text-align: center;"><b>Se vor aduna în acea matcă,</b></div>
<div style="text-align: center;"><b>Ușoară de nimic, din care</b></div>
<div style="text-align: center;">
<b>Smulse-au fost de Duh la începuturi.</b>
</div>
<div style="text-align: center;"><br /></div>
<div style="text-align: center;"><b>Atunci Te voi vedea pe Tine</b></div>
<div style="text-align: center;"><b>Cum mă vezi, și ne-om cunoaște</b></div>
<div style="text-align: center;"><b>Îndeaproape, cuvânt din cuvânt,</b></div>
<div style="text-align: center;">
<b>Putere din putere</b>. Dimineața fi-va,
</div>
<div style="text-align: center;">
Fi-vor ani, fi-va și <b>reveni-vor blânde</b>
</div>
<div style="text-align: center;">
<b>-N veșted vânt aprinsele, tulburătoarele zări,</b>
</div>
<div style="text-align: center;">
<b>Ce ne hrăneau nădejdea altădată.</b>
</div>
<div style="text-align: center;">
<b>Pământ și cer vor trece ca o faclă,</b>
</div>
<div style="text-align: center;">
<b><span style="color: #cc0000;">Din umbra Sfântului mormânt</span></b>
</div>
<div style="text-align: center;">
<b><span style="color: #cc0000;">Rămane-va lumina din văpaie,</span></b>
</div>
<div style="text-align: center;">
<b><span style="color: #cc0000;">Rămane-va uitarea din cuvânt,</span></b>
</div>
<div style="text-align: center;">
<b><span style="color: #cc0000;">Rămane-va iubirea iubitoare,</span></b>
</div>
<div style="text-align: center;">
<b><span style="color: #cc0000;">Din sărăciile ce sunt.</span></b>
</div>
<br />
<div>
<div>
<div style="text-align: center;">***</div><div style="text-align: center;"><br /></div>
</div>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgKyQumGPGIxCQFCkq4LGWE867k7XkzrRntLcj7E2yc_KezE3touhzdqjqllA1TAWmYDMyTxcc4sbhbNwzuPUs4cpmkgFZKKKpZZnd_3JGXQ5jYUN6cZDcNjnLzMO0CadAzvMareW37InZIf1gVd0cHk5PFPONME0FWoy3DDVXtO9hnFOAolM4lw3GdQkU/s1080/FB_IMG_1614705470678.jpg" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" data-original-height="608" data-original-width="1080" height="360" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgKyQumGPGIxCQFCkq4LGWE867k7XkzrRntLcj7E2yc_KezE3touhzdqjqllA1TAWmYDMyTxcc4sbhbNwzuPUs4cpmkgFZKKKpZZnd_3JGXQ5jYUN6cZDcNjnLzMO0CadAzvMareW37InZIf1gVd0cHk5PFPONME0FWoy3DDVXtO9hnFOAolM4lw3GdQkU/w640-h360/FB_IMG_1614705470678.jpg" width="640" /></a>
</div>
<div style="text-align: center;"><br /></div><h3 style="text-align: center;">
<a href="https://poeziisiversuri.com/ioan-alexandru/lumina-lina/" target="_blank">Lumină lină</a></h3>
<blockquote>
<div></div>
<blockquote>
<div><div style="text-align: justify;"></div></div>
<blockquote>
<div>
<div style="text-align: justify;">
<b>Lumină lină, lini lumini</b></div>
<div style="text-align: justify;">
<b>Răsar din codrii mari de crini.</b></div>
<div style="text-align: justify;">
<span style="color: #cc0000;"><b>Lumină lină, cuib de ceară,</b>
</span></div>
<div style="text-align: justify;">
<b><span style="color: #cc0000;">Scorburi cu miere milenară</span>.</b>
</div>
<div style="text-align: justify;">
<b><br /></b>
</div>
<div style="text-align: justify;">
<span style="color: #cc0000;"><b>De dincolo de luni venind,</b>
</span></div>
<div style="text-align: justify;"><span style="color: #cc0000;"><b>Și niciodată poposind,</b>
</span></div>
<div style="text-align: justify;">
<span style="color: #cc0000;"><b>Un răsărit ce nu se mai termină,</b>
</span></div>
<div style="text-align: justify;">
<b><span style="color: #cc0000;">Lină lumină din lumină lină.</span></b>
</div>
<div style="text-align: justify;">
<b><br /></b>
</div>
<div style="text-align: justify;">
<span style="color: #cc0000;"><b>Cine te-aşteaptă te iubeşte,</b>
</span></div>
<div style="text-align: justify;">
<span style="color: #cc0000;"><b>Iubindu-te nădăjduieşte,</b>
</span></div>
<div style="text-align: justify;">
<span style="color: #cc0000;"><b>Căci într-o zi lumină lină,</b>
</span></div>
<div style="text-align: justify;">
<b><span style="color: #cc0000;">Vei răsării la noi deplină.</span></b>
</div>
</div>
<div>
<div style="text-align: justify;">
<b><br /></b>
</div>
<div style="text-align: justify;">
<b>Cine primeşte să te creadă,</b>
</div>
<div style="text-align: justify;">
<b>Trei oameni vor venii să-l vadă,</b>
</div>
<div style="text-align: justify;">
<b>Lumină lină, lini lumini,</b>
</div>
<div style="text-align: justify;">
<b>Răsari din codrii mari de crini.</b>
</div>
</div>
<div>
<div style="text-align: justify;">
<b><br /></b>
</div>
<div style="text-align: justify;">
<b>I-atâta noapte şi uitare,</b>
</div>
<div style="text-align: justify;">
<b>Și lumile au perit în zare,</b>
</div>
<div style="text-align: justify;">
<b>Au mai rămas din vechea lor,</b>
</div>
<div style="text-align: justify;"><b>Luminile luminilor.</b></div>
<div style="text-align: justify;">
<b><br /></b>
</div>
<div style="text-align: justify;">
<b>Lumină lină, lini lumini,</b>
</div>
<div style="text-align: justify;"><b>Înstrăinându-i pe străini,</b>
</div>
<div style="text-align: justify;">
<b>Lumină lină, nuntă leac,</b>
</div>
<div style="text-align: justify;">
<b>Tămăduind veac după veac.</b>
</div>
</div>
<div>
<div style="text-align: justify;">
<b><br /></b>
</div>
<div style="text-align: justify;">
<b>Cel întristat şi sărăcit,</b>
</div>
<div style="text-align: justify;">
<b>Cel plâns şi cel nedreptățit,</b>
</div>
<div style="text-align: justify;">
<b>Și pelerinul însetat,</b>
</div>
<div style="text-align: justify;">
<b>In vatra ta au înoptat.</b>
</div>
</div>
<div>
<div style="text-align: justify;">
<b><br /></b>
</div>
<div style="text-align: justify;">
<b><span style="color: #cc0000;">Lumină lină, leac divin,</span></b>
</div>
<div style="text-align: justify;">
<b><span style="color: #cc0000;">Încununându-l pe străin,</span></b>
</div>
<div style="text-align: justify;">
<b><span style="color: #cc0000;">Deasupra stinsului pământ,</span></b>
</div>
<div style="text-align: justify;">
<b><span style="color: #cc0000;">Lumină lină, Logos sfânt.</span></b>
</div>
</div>
</blockquote>
<div><div style="text-align: justify;"></div></div>
</blockquote>
<div></div>
</blockquote>
<div></div>
</div>
</div>
</div>
<div style="text-align: center;">***</div><div style="text-align: center;"><br /></div><div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgsc6zJH2HcMhnaw-Jdsr8UntGogeBnS_3ZyoSYa99JUb48DvLQXew3ibtQE3-o0Q8cCfv1VNzNTP1hO9jOH1E0VuzG_YDZSkfyw9ABI14_9XKjEO6aHaIpkM-g5-_5DRSCVNXAr8O2q3yhf_-geqlWnEFVnK1LNwId8mTd489eFHQJQfiqojaRLm6tPgw/s4000/20240114_123017.jpg" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" data-original-height="1848" data-original-width="4000" height="296" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgsc6zJH2HcMhnaw-Jdsr8UntGogeBnS_3ZyoSYa99JUb48DvLQXew3ibtQE3-o0Q8cCfv1VNzNTP1hO9jOH1E0VuzG_YDZSkfyw9ABI14_9XKjEO6aHaIpkM-g5-_5DRSCVNXAr8O2q3yhf_-geqlWnEFVnK1LNwId8mTd489eFHQJQfiqojaRLm6tPgw/w640-h296/20240114_123017.jpg" width="640" /></a></div><div><br /></div><h3 style="text-align: center;"><a href="https://www.poezie.ro/index.php/poetry/30194/Logos" target="_blank">Logos</a></h3><blockquote><blockquote><blockquote><b><span style="color: #cc0000;">Logosul, de n-ar fi suferit,<br />Dacă nu ar fi trecut prin moarte,<br />Aș fi singur. Dar sunt fericit,<br />Că nici moartea nu ne mai desparte.</span></b><br /><br />Si extazele, din când în când,<br />De aceia sunt devastatoare,<br /><b><span style="color: #cc0000;">Cosmosul va devenii Cuvânt</span>,<br />Cum și eu voi fi înfățișare.</b><br /><br /><b><span style="color: #cc0000;">Până-atunci în horă sunt cuprins,<br />In această zbatere prea strâmtă</span>,<br />Dar pământul printre stele nins,<br />I-absorbit de zorile de nuntă.</b></blockquote></blockquote></blockquote></div><div><div style="text-align: center;">***</div><div style="text-align: center;"><br /></div><div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEhAUrrWawCdrzjBTha1dPhcM3GgGECoMnbLrONJHshGdVJwz_rDVF589c-jULRDlmLJXJCcOqyKQ1diZRiJjluFasVoGw0blapGxZIdzaZ49j9tNym8H0pleDkk6KO_cRJU2XF80WpTCwSdSkj86OVDuKo4TFU8yxB4yRn205zk-_AydiyJZlMAedp-b0o/s512/izvorAlbastru.jpg" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" data-original-height="512" data-original-width="340" height="400" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEhAUrrWawCdrzjBTha1dPhcM3GgGECoMnbLrONJHshGdVJwz_rDVF589c-jULRDlmLJXJCcOqyKQ1diZRiJjluFasVoGw0blapGxZIdzaZ49j9tNym8H0pleDkk6KO_cRJU2XF80WpTCwSdSkj86OVDuKo4TFU8yxB4yRn205zk-_AydiyJZlMAedp-b0o/w266-h400/izvorAlbastru.jpg" width="266" /></a></div><div style="text-align: justify;"><br /></div><h3 style="text-align: center;"><a href="https://www.poezie.ro/index.php/poetry/20646/Izvorul" target="_blank">Izvorul</a></h3><blockquote><blockquote><blockquote><b>Izvorului asemeni sunt și eu,<br />Cutremurat sub stelele de vară,</b><br />Cu cât e cerul mai fașă de vânt,<br />Cu-atât lăuntrurile mele se-nfioară.<br /><br />Nu dinafară-i zvon ce mă frământă,<br />Nici din adâncuri, nici de sus,<br />O urmă s-a desprins din slavă,<br />Icoana ei în mine a apus.<br /><br /><b>Din ce în ce sunt cercuri mai adânci,<br />Si mai departe horele pe ape,<br />S-a deșteptat în mine un izvor,<br />Ce nu-l mai pot cuprinde și încape.</b></blockquote></blockquote></blockquote><div><br /><div style="text-align: center;">***</div><div style="text-align: justify;"><br /></div><div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEimeN77ZJwwn1wUL-pM3EU-FV0RkjNdZoRebIjp8-MHblivZ8qJzAxp_4V1T8HF9yo0P7PQXi_vIcp2zT9eD-c_PcnqVPfWBQTDE0qEI3TZZtfjSyfIOVDlppJTv8l17ZphEPWf5lyqk0bv0wzKRVwAjuiwWRYH-g9AASoFYxdhkcactJAoP9e6AefZ8RQ/s1156/7Scari2.png" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" data-original-height="1156" data-original-width="650" height="400" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEimeN77ZJwwn1wUL-pM3EU-FV0RkjNdZoRebIjp8-MHblivZ8qJzAxp_4V1T8HF9yo0P7PQXi_vIcp2zT9eD-c_PcnqVPfWBQTDE0qEI3TZZtfjSyfIOVDlppJTv8l17ZphEPWf5lyqk0bv0wzKRVwAjuiwWRYH-g9AASoFYxdhkcactJAoP9e6AefZ8RQ/w225-h400/7Scari2.png" width="225" /></a></div><div><br /></div><h3 style="text-align: center;"><a href="https://www.poezie.ro/index.php/poetry/13915569/C%C3%A2ntec" target="_blank">Cântec</a></h3><div><br /></div><blockquote><blockquote><blockquote><b>La marginea drumului trăiește izvorul<br />Îndrăgostit de stele.<br />Noaptea îl poți auzi,<br />Din prund,<br />Suspinând după ele.</b><br /><br /><b>Ziua țintuit în pământ,<br />Numai oglinzi și răcoare,<br />Izvorul se dăruie tuturor<br />Cu-nfrigurare.</b><br /><br /><b>Îl iau în pumni,<br />Ori în genunchi, mă plec<br />Cu inima-nsetata.<br /><span style="color: #cc0000;">Izvorul – coloană-n adânc<br />Ridicată.</span></b><br /><br /><b><span style="color: #cc0000;">Acum a înghețat.<br />Peste ape,<br />Un flux de lumini plângând l-a țesut<br />Dedesubt – izvorul ce face?<br />Și cum a fost la început?</span></b></blockquote></blockquote><div></div></blockquote><div style="text-align: center;">***</div><div><br /></div><div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEiJdYRdwpos91RmtlzJQPGX7_MgQuig3YIey7-KlEmrMeIEF7Uw7N8EsJuQNBo3OqQplXpZ9L4_c2MItKanw2DhtKmqdVefihdwKKzw43hZSWmVhCCVSxXUzRZ1I3xqhAIX2AstJpdfzLEWoyORwD9E1V52DSE_v35PNRi40k5ZgdvS_LCcMIMcPfsTfBM/s903/LunaSteleMare.png" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" data-original-height="903" data-original-width="832" height="400" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEiJdYRdwpos91RmtlzJQPGX7_MgQuig3YIey7-KlEmrMeIEF7Uw7N8EsJuQNBo3OqQplXpZ9L4_c2MItKanw2DhtKmqdVefihdwKKzw43hZSWmVhCCVSxXUzRZ1I3xqhAIX2AstJpdfzLEWoyORwD9E1V52DSE_v35PNRi40k5ZgdvS_LCcMIMcPfsTfBM/w369-h400/LunaSteleMare.png" width="369" /></a></div><div><br /></div><h3 style="text-align: center;"><a href="https://www.poezie.ro/index.php/poetry/14125331/Fiul_meu" target="_blank">Fiul meu</a></h3><blockquote><blockquote><blockquote><b><span style="color: #cc0000;">Singura tristețe-ngăduită<br />Omului pe pământ,<br />Din care moartea-i izgonită,<br />E că nu-i sfânt.</span></b><br /><br />Geniu poți fi, stăpân peste popoare,<br />Omenirii binefăcător,<br /><b>Dar să trăiești ca frunza-n tremurare<br />Din iubire slugă tuturor.</b><br /><br /><b><span style="color: #cc0000;">Răul să-l uiți, oricât ți se va face,<br />Să te-nduri de cel ce te-a lovit,<br />Cum vinul în iertare se preface,<br />În sanctuarul graiului jertfit.</span><br /></b><br />Cel din urmă să te socoți în toate,<br />La răbdare să-ndrăznești întâi,<br /><b>Nu vei greși din milă pentru frate,<br />În locul lui și-n iad să te propui.<br /></b><br /><b><span style="color: #cc0000;">Cum e prezent luceafărul de seară,<br />Pe-o lacrimă în valuri și ferești,<br />Așa n-ai să ajungi povară,<br />În cer și pe pământ oriunde ești.</span></b></blockquote></blockquote></blockquote><div style="text-align: center;">***</div><div style="text-align: center;"><br /></div><div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEiH73ImgOsBwOMBhcFVrohlIrZFDlJzq_29GjqqOc1B2c6Sf-cCsf5qtc4pLIsWiyVOCJ-sTicvbXmFk71PJ6Z8fjiuh79Ab5RnOjajPfnz9pzYoKxyBBG7odtwsSgzUY7Qay0i7GkYVpIp2FYYdlBSB_djsEsGpiPiPheYWLv_NRS_7tk8YbF3752XZjQ/s1080/FB_IMG_1704435372551.jpg" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" data-original-height="720" data-original-width="1080" height="266" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEiH73ImgOsBwOMBhcFVrohlIrZFDlJzq_29GjqqOc1B2c6Sf-cCsf5qtc4pLIsWiyVOCJ-sTicvbXmFk71PJ6Z8fjiuh79Ab5RnOjajPfnz9pzYoKxyBBG7odtwsSgzUY7Qay0i7GkYVpIp2FYYdlBSB_djsEsGpiPiPheYWLv_NRS_7tk8YbF3752XZjQ/w400-h266/FB_IMG_1704435372551.jpg" width="400" /></a></div><div><br /></div><h3 style="text-align: center;"><a href="https://www.poezie.ro/index.php/poetry/14125338/Fiul_meu" target="_blank">Fiul meu</a></h3><blockquote><blockquote><blockquote><b><span style="color: #cc0000;">În sudoarea frunții-i izbăvire,<br />În suferinți, și lipsuri, și nevoi,<br />Lucrarea săvârșită cu iubire<br />Ne va striga din moarte înapoi.<br /></span></b><br /><b><span style="color: #cc0000;">Eternitatea nu-i tocmeală,<br />Cei milostivi vor fi biruitori,</span><br />Nu poți să te întorci cu mâna goală,<br />Truda poate dezveli comori.</b><br /><br /><b>Fără jertfă nu ies la vedere,</b><br />Nu sunt nașteri fără suferinți,<br />Primește-le ca pe o mângâiere,<br />Ce-a izbăvit părinții din părinți.</blockquote></blockquote></blockquote><div style="text-align: center;">***</div><div><br /></div><div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjU5X-ned7qW1NupxbQhyphenhyphenammc24J2fuWvTLrnhD6672bokoIuTssxeWXA-1N3kLdBiAjo61HZYre9kXyi1pZWImE1xj_CFyHmaf19RkJWQcQF4r7_o4xMFOVAKu34Y7FhutSB1rbuV3ZcvDZLYDvPCh0GIELl0k4olk55joPQlqAxmppidO7T1ZHUkPU7g/s901/FB_IMG_1692359554932.jpg" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" data-original-height="901" data-original-width="720" height="400" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjU5X-ned7qW1NupxbQhyphenhyphenammc24J2fuWvTLrnhD6672bokoIuTssxeWXA-1N3kLdBiAjo61HZYre9kXyi1pZWImE1xj_CFyHmaf19RkJWQcQF4r7_o4xMFOVAKu34Y7FhutSB1rbuV3ZcvDZLYDvPCh0GIELl0k4olk55joPQlqAxmppidO7T1ZHUkPU7g/w320-h400/FB_IMG_1692359554932.jpg" width="320" /></a></div><div><br /><h3 style="text-align: center;"><a href="https://www.poezie.ro/index.php/poetry/13989950/Flori_%C8%99i_fluturi" target="_blank">Flori și fluturi</a></h3></div><div><blockquote><blockquote><blockquote><b>Când omul a fost izgonit din rai,<br />Florile primit-au dezlegare<br />Să-l însoțescă toate câte pot,<br />Fără să-și ia o altă înfățișare.</b><br /><br /><b>Să poată numai ține urma lui,<br />Cât fi-va el străpuns de agonie.<br /><span style="color: #cc0000;">Se cade viețuirea fără veac,<br />Să și-o smerească o vremelnicie.</span></b><br /><br /><b>Și unde omul noaptea va îndrăzni,<br />Să-și plece capul în liniștire,<br /><span style="color: #cc0000;">În zori pe rouă când se va trezi,<br />Să-l copleșească raiul din zidire.</span></b><br /><br /><b>Și din sudoarea zbaterii pe loc,<br />Pământul să-l frământe a plămadă,<br />Și să nu-l mustre-atâta nenoroc,<br />Fluturi perechi pe floare să se vadă.</b><br /><br /><b>Cum vin pe rând și se împărtășesc;<br />Din licărele-acestea de potire;<br /><span style="color: #cc0000;">Iscând în flori întocmai ce-au adus;<br />Puțina sete după nemurire...</span></b></blockquote></blockquote></blockquote><div style="text-align: center;">***</div></div><div><br /></div><div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjuVzrnD4VV84wATSg1EPwZN1mr6CPEactxUOpaE3HhN3eS2Gt7PQ1H3FyElH8nsKJldIxf5R9sg-kCZtvy5lwjslPpJrhr_926U2aOFtWQdnEOcCII48m0RsTpgpkSy4DD77MikJCJIu6Kzr5FGQEmGLHAzaObCpAwefpk1qoqBHNyJnacigQkVgs7MkY/s570/ospitalitate.jpg" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" data-original-height="372" data-original-width="570" height="261" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjuVzrnD4VV84wATSg1EPwZN1mr6CPEactxUOpaE3HhN3eS2Gt7PQ1H3FyElH8nsKJldIxf5R9sg-kCZtvy5lwjslPpJrhr_926U2aOFtWQdnEOcCII48m0RsTpgpkSy4DD77MikJCJIu6Kzr5FGQEmGLHAzaObCpAwefpk1qoqBHNyJnacigQkVgs7MkY/w400-h261/ospitalitate.jpg" width="400" /></a></div><div><br /></div><h3 style="text-align: center;"><a href="https://www.poezie.ro/index.php/poetry/108213/Cina" target="_blank">Cina</a></h3><div></div><blockquote><div></div><blockquote><div></div><blockquote><div><b><span style="color: #cc0000;">Vine un musafir la noi în casă,<br />Aducător de har orice străin</span>,</b><br />Îl vom pune în frunte la masă,<br />Lângă pâine și vin.</div><div><br />Cât ne este vatra de săracă,<br />Pe cât suntem de mulți lângă foc,<br /><b>Îi place lui Dumnezeu să petreacă,<br />Cu noi la un loc.</b><br /><br />Fărămiturile-astea puține,<br />Trebuie să le-mparțim chibzuit,<br />Să rămână coșurile pline,<br />Din cât a prisosit.<br /><br /><b>Fiece casă-mpărăție,<br />Fiece masă prestol,<br /><span style="color: #cc0000;">Prin fiecine poate să vie<br />De când mormântul e gol</span>.</b></div></blockquote><div></div></blockquote><div></div></blockquote><div style="text-align: center;">***</div><div style="text-align: center;"><br /></div><div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEiAMrp3pjd1E0_6L5ov6TWvqmIN3jp0DgKEzdxnXhWLthjcym13IAwMs9C4iOi3wsKtxBzS6h_zev9Urau6r2gJuiEA8V4I_vvqeKoaXzxf9efJhLvDK3MbbC5A2Whn_1lTCVgXJkdu8W6ahikfFXUg9YRsaiEElkozjvn-cpYXM3bz1TCUSkInOQw2zTs/s720/15439996_1184835354927954_5659622056153140652_n.jpg" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" data-original-height="720" data-original-width="720" height="320" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEiAMrp3pjd1E0_6L5ov6TWvqmIN3jp0DgKEzdxnXhWLthjcym13IAwMs9C4iOi3wsKtxBzS6h_zev9Urau6r2gJuiEA8V4I_vvqeKoaXzxf9efJhLvDK3MbbC5A2Whn_1lTCVgXJkdu8W6ahikfFXUg9YRsaiEElkozjvn-cpYXM3bz1TCUSkInOQw2zTs/s320/15439996_1184835354927954_5659622056153140652_n.jpg" width="320" /></a></div><div><br /></div><h3 style="text-align: center;"><a href="https://www.poezie.ro/index.php/poetry/14125339/Avere" target="_blank">Avere</a></h3><div><blockquote><blockquote><blockquote><b><span style="color: #cc0000;">Averea unui neam, nepieritoare,<br />Stă în puterea de-a iubi,<br />Cât de smerit e-n sine fiecare,<br />Câți pruncuți îmbracă zi de zi.</span></b><br /><br />Nu câte oale fierb la mine-n vatră,<br />Și de vin ulcioare am golit,<br /><b><span style="color: #cc0000;">Ci inima de n-a rămas de piatră,<br />Cât urât în ea s-a pustiit.<br /></span></b><br />De am trecut pe lângă mâna goală,<br />Întinsă de un cerșetor,<br />Zadarnic umbra-n jur răscoală,<br />Din peșteră ecou răsunător.</blockquote></blockquote></blockquote><br /><br /><div><b><span style="color: #351c75;"> LEGATURI: </span></b><a href="https://www.poezie.ro/index.php/author/0002195/Ioan_Alexandru" target="_blank"></a><ul style="text-align: left;"><a href="https://www.poezie.ro/index.php/author/0002195/Ioan_Alexandru" target="_blank"></a><li><a href="https://www.poezie.ro/index.php/author/0002195/Ioan_Alexandru" target="_blank"></a><a href="https://www.poezie.ro/index.php/author/0002195/Ioan_Alexandru" target="_blank">Poezii de Ioan Alexandru</a></li></ul><div><span style="color: #351c75;">ROF: <br /></span>
<ul>
<a href="https://corortodox.blogspot.com/2022/01/sergiu-ciocarlan-indemn-pe-orice-om.html"></a>
<li style="text-align: justify;">
<a href="https://corortodox.blogspot.com/2022/01/sergiu-ciocarlan-indemn-pe-orice-om.html"></a><a href="https://corortodox.blogspot.com/2022/01/sergiu-ciocarlan-indemn-pe-orice-om.html">Sergiu Ciocârlan: "<i>Îndemn pe orice om, frate, seamăn să fie martor al
iubirii în această noapte a anilor ce vor urma..."</i></a>
</li>
<li style="text-align: justify;">
<a href="https://corortodox.blogspot.com/2017/12/lumina-lina-de-ion-alexandru.html">Lumină lină de Ion Alexandru (versuri și muzica: Tudor Gheorghe)</a>
</li>
<li style="text-align: justify;">
<a href="https://corortodox.blogspot.com/2017/08/balada-brancovenilor.html">Balada Brâncovenilo</a>r
</li>
<li style="text-align: justify;">
<a href="https://corortodox.blogspot.com/2015/01/elena-murariu-si-universul-iconografiei.html">Elena Murariu si universul iconografiei Sfintilor Brancoveni</a>
</li>
<li style="text-align: justify;">
<a href="https://corortodox.blogspot.com/2016/11/marian-munteanu-despre-situatia.html">Marian Munteanu despre situația Bisericii Ortodoxe Romane. "<i>Am avut
dintotdeauna crucea nu numai la piept, ci şi în suflet</i>"</a>
</li>
<li style="text-align: justify;">
<a href="https://corortodox.blogspot.com/2016/10/despre-adn-ul-neamului-romanesc.html">Despre "ADN-ul" neamului romanesc. Vrășmașul știe care este, dar oare noi
îl știm?</a>
</li>
<li style="text-align: justify;">
<a href="https://corortodox.blogspot.com/2014/09/cuvinte-memorabile-despre-cruce-si.html">Cuvinte memorabile despre Cruce si Inviere ale poetului Ioan Alexandru,
la trecerea a 14 ani de la adormire<br /></a>
</li>
</ul>
</div></div></div></div></div>ROFhttp://www.blogger.com/profile/06190121913449788651noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-2065164666542608480.post-38373852658078745682024-01-13T22:43:00.004+01:002024-01-14T18:57:01.316+01:00P. Varnava Iankos: " Împărăția lui Dumnezeu este posibilitatea de a avea relații în Hristos unul cu altul"<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjOnlF4cEqCJLH9VsQExeSQrjH9ksd6z7a3ecQZJbjMPRLWyzJf3CMb7RENDbrXikcOyy_tnK4y2o-GP037AI-V54s_X3-0uERuiIUcpcNJBxzc6BFKpZgZUZ1v2W1SjZr8yctowh8LVpJL-G_w0Z-hzPjrIes2xUuyKM0yEzmJzpNVDSdBVyqSM7OKotg/s720/6.jpg" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" data-original-height="720" data-original-width="686" height="640" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjOnlF4cEqCJLH9VsQExeSQrjH9ksd6z7a3ecQZJbjMPRLWyzJf3CMb7RENDbrXikcOyy_tnK4y2o-GP037AI-V54s_X3-0uERuiIUcpcNJBxzc6BFKpZgZUZ1v2W1SjZr8yctowh8LVpJL-G_w0Z-hzPjrIes2xUuyKM0yEzmJzpNVDSdBVyqSM7OKotg/w610-h640/6.jpg" width="610" /></a>
</div>
<div style="text-align: justify;"><br /></div>
<div style="text-align: justify;"></div>
<blockquote style="text-align: justify;">
<b><span style="color: #cc0000;"><i>* Dragostea lui Dumnezeu este gustare, este hrană, este simțire și
bucurie.</i></span></b>
</blockquote>
<blockquote>
<div style="text-align: justify;">
<b><span style="color: #cc0000;">* <i>
Împărăția lui Dumnezeu, așadar, nu este o stare izolată, un proces,
individualist, unde se înfățișează fiecare el însuși și îl gustă pe
Dumnezeu și se desfătează de darurile și de răsplățile ostenelilor și
ale faptelor sale, ci Împărăția lui Dumnezeu este posibilitatea de a
avea relații în Hristos unul cu altul.</i></span></b>
</div>
<div style="text-align: justify;">
<b><i><span style="color: #cc0000;"><br /></span></i></b>
</div>
<div style="text-align: justify;">
<b><i><span style="color: #cc0000;">* Unul care se hrănește din harul și din Dragostea lui Dumnezeu nu
poate să nu aibă nevoie de a se hrăni și din prezența celuilalt, dar
în același timp să hrănească și el prezența celuilalt.</span></i></b>
</div>
<div style="text-align: justify;">
<b><i><span style="color: #cc0000;"><br /></span></i></b>
</div>
<div style="text-align: justify;">
<b><i><span style="color: #cc0000;">* Strădania omului nu este doar aceea de a stăpâni peste patimile
sale, ci de stăpâni peste patimile sale prin relația cu Hristos și cu
celălalt.</span></i></b>
</div>
<div style="text-align: justify;">
<b><i><span style="color: #cc0000;"><br /></span></i></b>
</div>
<div style="text-align: justify;">
<b><i><span style="color: #cc0000;">* Toată problema este să se concentreze mintea noastră pe această
Cină a Împărăției Cerurilor, care constă în a ne hrăni din dragostea
lui Dumnezeu.</span></i></b>
</div>
</blockquote>
<div style="text-align: justify;"></div>
<div style="text-align: center;"><br /></div>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjKj2xYRAwq9Lc2SsmKo9PFIvxZHjlF04yCSES57UoYV5v9n5vaTzkl1QCPpbpivqUZHvsId0RVibop24jzIqhfjMqNyjOnLAMJwsd6ynZPVz9WM_L_Z7C47ICwvJFtCqZw_2pxdotr6hQ7QFcaXdcaJTefkQookVeV4TVJzAzgd3tTF8_kS6kEYZKwY-0/s3010/20211012_100720.jpg" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" data-original-height="2120" data-original-width="3010" height="450" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjKj2xYRAwq9Lc2SsmKo9PFIvxZHjlF04yCSES57UoYV5v9n5vaTzkl1QCPpbpivqUZHvsId0RVibop24jzIqhfjMqNyjOnLAMJwsd6ynZPVz9WM_L_Z7C47ICwvJFtCqZw_2pxdotr6hQ7QFcaXdcaJTefkQookVeV4TVJzAzgd3tTF8_kS6kEYZKwY-0/w640-h450/20211012_100720.jpg" width="640" /></a>
</div>
<br /><span></span><span><a name='more'></a></span>
<div style="text-align: justify;"><br /></div>
<div>
<h3 style="text-align: center;">
<span style="color: #0b5394; text-align: justify;">Luca 14, 16-24</span>
</h3>
<div style="text-align: justify;">
<blockquote>
<span style="color: #990000;">Iar El i-a zis:<b>
Un om oarecare a făcut cină mare şi a chemat pe mulţi</b>; Şi a trimis la ceasul cinei pe sluga sa ca să spună celor chemaţi:<b>
<i>Veniţi, că iată toate sunt gata</i>. Şi au început unul câte unul,
să-şi ceară iertare.</b>
Cel dintâi i-a zis:<b>
<i>Ţarină am cumpărat şi am nevoie să ies ca s-o văd; te rog
iartă-mă</i></b>. Şi altul a zis:
<i><b>Cinci perechi de boi am cumpărat şi mă duc să-i încerc; te rog
iartă-mă</b></i>. Al treilea a zis:<i>
<b>Femeie mi-am luat şi de aceea nu pot veni</b></i><b>. </b>Şi întorcându-se, sluga a spus stăpânului său acestea. Atunci,
mâniindu-se, stăpânul casei a zis:<b>
<i>Ieşi îndată în pieţele şi uliţele cetăţii, şi pe săraci, şi pe
neputincioşi, şi pe orbi, şi pe şchiopi adu-i aici</i></b>. Şi a zis sluga:<b>
<i>Doamne, s-a făcut precum ai poruncit şi tot mai este loc</i>.</b>
Şi a zis stăpânul către slugă<b>: </b><i><b>Ieşi la drumuri şi la garduri şi sileşte să intre, ca să mi se
umple casa</b>, Căci zic vouă:
<b>Nici unul din bărbaţii aceia care au fost chemaţi nu va gusta din
cina mea</b></i><b>.</b></span>
</blockquote>
</div>
<div><br /></div>
<h3 style="text-align: center;">
<span style="color: #0b5394;">Matei 22, 1-14</span>
</h3>
<div style="text-align: justify;">
<blockquote>
<span style="color: #990000;">Şi, răspunzând, Iisus a vorbit iarăşi în pilde, zicându-le:
<b>Împărăţia cerurilor asemănatu-s-a omului împărat care a făcut nuntă
fiului său.</b>
Şi a trimis pe slugile sale ca
<b>să cheme pe cei poftiţi la nuntă, dar ei n-au voit să vină.</b>
Iarăşi a trimis alte slugi, zicând:
<i>Spuneţi celor chemaţi:<b>
Iată, am pregătit ospăţul meu; juncii mei şi cele îngrăşate s-au
junghiat şi toate sunt gata. Veniţi la nuntă</b></i><b>.</b> Dar
<b>ei, fără să ţină seama, s-au dus: unul la ţarina sa, altul la
neguţătoria lui</b>;
<b>Iar ceilalţi, punând mâna pe slugile lui, le-au batjocorit şi le-au
ucis.</b>
Şi auzind împăratul de acestea, s-a umplut de mânie, şi trimiţând oştile
sale, a nimicit pe ucigaşii aceia şi cetăţii lor i-au dat foc. Apoi a
zis către slugile sale:
<i><b>Nunta este gata, dar cei poftiţi n-au fost vrednici. Mergeţi deci
la răspântiile drumurilor şi pe câţi veţi găsi, chemaţi-i la
nuntă</b></i>. Şi ieşind slugile acelea la drumuri,<b>
au adunat pe toţi câţi i-au găsit, şi răi şi buni, şi s-a umplut casa
nunţii cu oaspeţi</b>. Iar intrând împăratul ca să privească pe oaspeţi, a văzut acolo un om
care nu era îmbrăcat în haină de nuntă, Şi i-a zis:
<b><i>Prietene, cum ai intrat aici fără haină de nuntă?</i> El însă a
tăcut.</b>
Atunci împăratul a zis slugilor:
<i>Legaţi-l de picioare şi de mâini şi aruncaţi-l în întunericul cel mai
din afară. Acolo va fi plângerea şi scrâşnirea dinţilor.
<b>Căci mulţi sunt chemaţi, dar puţini aleşi</b></i><b>. </b></span>
</blockquote>
</div>
<br />
<h3 style="text-align: left;">
<div style="text-align: center;">
<span style="color: #0b5394;">P. Varnava Iankos</span>
</div>
<div style="text-align: center;">
<span style="color: #0b5394;">- Biserica Păcătoşilor -</span>
</div>
<div style="text-align: center;">
<i><span style="color: #0b5394;">Relație de viață</span></i>
</div>
</h3>
<br />
<div style="text-align: justify;">
Am citit astăzi una dintre parabolele Domnului nostru (v. Luca 14, 16-24,
Matei 22, 1-14), aceea a chemării la cina domnească. În cuprinsul ei se
spune că un om a făcut cină mare și a chemat pe mulți oameni să participe la
această cină a bucuriei. Au refuzat, însă, unul după altul, invitația; unul
pretextând grija pentru soția lui, altul grija pentru protejarea
proprietăților sale, iar altul noile perechi de boi pe care le cumpărase.
Spunând cinci perechi de boi, parabola înțelege simțurile omului.
</div>
<div style="text-align: justify;"><br /></div>
<div style="text-align: justify;">
Așadar, robirea omului față de simțurile sale și față de grijile vieții
cotidiene îl împiedică să vină la această cină, la Cina Împărăției
Cerurilor. La Cina la care se oferă Trupul cel Stăpânesc, Trupul Domnului
nostru.
</div>
<div style="text-align: justify;"><br /></div>
<div style="text-align: justify;">
<b><div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjeYGnuFRFL3bTJeeoN3EgcCpT9lJxqxKibptGw4fWF6ybpNHhLNQ93ghlM22eGZzbooJ08-tNITRRNHEQpKCvV8kFmMsQMlZZE2N0JqEeAYl5gyxr0_jTW8UbYSn2s0o_zI_kds0n-o2zdUE4WLjscBpOyKZebxaq16jxzi5fNjFuBd1zz2q-QEJVj3d0/s1444/FB_IMG_1624903043288.jpg" style="clear: left; float: left; margin-bottom: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" data-original-height="1444" data-original-width="1080" height="320" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjeYGnuFRFL3bTJeeoN3EgcCpT9lJxqxKibptGw4fWF6ybpNHhLNQ93ghlM22eGZzbooJ08-tNITRRNHEQpKCvV8kFmMsQMlZZE2N0JqEeAYl5gyxr0_jTW8UbYSn2s0o_zI_kds0n-o2zdUE4WLjscBpOyKZebxaq16jxzi5fNjFuBd1zz2q-QEJVj3d0/s320/FB_IMG_1624903043288.jpg" width="239" /></a>
</div>
Biserica este statornicită în principal ca vatră, ca locaș și casă, iar
cel mai însemnat lucru pe care-l putem face într-o casă este ca noi,
oamenii, să venim în contact și în relație unii cu alții.</b>
<b>Această relație și acest contact se exprimă, în principal, prin cină,
prin mâncare, prin oferirea mesei.
<span style="background-color: #fff2cc;">Această oferire a mesei se referă și la Împărăția Cerurilor, deoarece
aceasta este posibilitatea de a ne hrăni din dragostea lui Dumnezeu.
Prin urmare,
<span style="color: #cc0000;">Dragostea lui Dumnezeu este gustare, este hrană, este simțire și
bucurie</span>.</span></b>
</div>
<div style="text-align: justify;"><br /></div>
<div style="text-align: justify;">
<b style="background-color: #fff2cc;"><span style="color: #cc0000;">Împărăția lui Dumnezeu, așadar, nu este o stare izolată, un proces,
individualist, unde se înfățișează fiecare el însuși și îl gustă pe
Dumnezeu și se desfătează de darurile și de răsplățile ostenelilor și
ale faptelor sale, ci Împărăția lui Dumnezeu este posibilitatea de a
avea relații în Hristos unul cu altul</span>, drept pentru care nu s-ar putea exprima această coexistentă și relație
cu altceva mai puternic decât prin înțelesul de <i>cină</i>.</b>
</div>
<div style="text-align: justify;"><br /></div>
<div style="text-align: justify;">
<b><div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEg0sRCg0MnxR6pVwI02MWERer1hCmJQAHIvInf9uJgscxDpwmKoduxovjgXRl1k5ShJ9S-re8JHCTBDMeszRosw4J2dS01OilgxtRORXyisei_nMZzl1aqW_g_fnMMufGL0u3XsD9dPEeoWSxSU-ew1zFZKdYpRWY52KEuRETsY8YjkSuTW3MAADpOaIW8/s1080/FB_IMG_1629952961758.jpg" style="clear: right; float: right; margin-bottom: 1em; margin-left: 1em;"><img border="0" data-original-height="738" data-original-width="1080" height="219" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEg0sRCg0MnxR6pVwI02MWERer1hCmJQAHIvInf9uJgscxDpwmKoduxovjgXRl1k5ShJ9S-re8JHCTBDMeszRosw4J2dS01OilgxtRORXyisei_nMZzl1aqW_g_fnMMufGL0u3XsD9dPEeoWSxSU-ew1zFZKdYpRWY52KEuRETsY8YjkSuTW3MAADpOaIW8/s320/FB_IMG_1629952961758.jpg" width="320" /></a>
</div>
Prin urmare, nu poate fiecare, el însuși, în mod individual, să se
desfăteze de Împărăția Cerurilor, ci poate doar în comuniune,</b>
de obște, iar aceasta se exprimă în principal prin statul la masă.
<b style="background-color: #fff2cc;">Masa, așadar, este aceea care oferă în mod simbolic<span style="color: #cc0000;">
înțelesul deschiderii, al spargerii singurătății omului, și a
posibilității sale de a se deschide spre dragostea lui Dumnezeu</span>.</b>
</div>
<div style="text-align: justify;"><br /></div>
<div style="text-align: justify;">
<b>Avem, așadar, parabola chemării la cina cea mare. Însă omul nu poate
realiza comuniunea, nu suportă masa cinei. Vrea să câștige el însuși, vrea
să se întoarcă spre familia lui, spre femeia lui, vrea să se întoarcă spre
lucrurile sale, spre munca lui.</b>
</div>
<div style="text-align: justify;"><br /></div>
<div style="text-align: justify;">
Vedeți,<span style="background-color: #fff2cc;">
<b><span style="color: #cc0000;">dificultatea noastă este exact acesta: cum să spargem hotarele
individualismului nostru</span></b>.<span style="color: #cc0000;"> </span></span><b><span style="background-color: #fff2cc;"><span style="color: #cc0000;">Și este realmente o hulire a trupului Bisericii însăși acest proces
și însăși această strădanie a omului, de a exista în mod
individualist</span>. Ca o strădanie de evlavie individualistă, de cucernicie individuală
și de îmbunătățire a moralei individuale și a purtării sale.</span></b>
</div>
<div style="text-align: justify;"><br /></div>
<div style="text-align: justify;">
<b style="background-color: #fff2cc;"><span style="color: #cc0000;"><div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjnF9RNE8RjqO3bP_gkXFZTIMEBA6GhN89cfuUATQYMg_cfoW1RqssHGRkTumgs4dlUY7W9_NsHi_IJcsRTjHpFMwikrJ2UPC4i87Xwt1a0CH49Ez_AHAuVEe5m-S69UfMI8Wh8yUovZxXR_bUuTNEQSjjfrZzj7fHwkJjQJ7rQVqeIVNfAJvPoAyKjvTA/s2048/boboteaza-2024-metes-jud-alba.jpg" style="clear: left; float: left; margin-bottom: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" data-original-height="2048" data-original-width="1536" height="320" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjnF9RNE8RjqO3bP_gkXFZTIMEBA6GhN89cfuUATQYMg_cfoW1RqssHGRkTumgs4dlUY7W9_NsHi_IJcsRTjHpFMwikrJ2UPC4i87Xwt1a0CH49Ez_AHAuVEe5m-S69UfMI8Wh8yUovZxXR_bUuTNEQSjjfrZzj7fHwkJjQJ7rQVqeIVNfAJvPoAyKjvTA/s320/boboteaza-2024-metes-jud-alba.jpg" width="240" /></a>
</div>
Strădania omului nu este doar aceea de a stăpâni peste patimile sale, ci
de stăpâni peste patimile sale prin relația cu Hristos și cu
celălalt</span>. Aceasta nu este o nevoință artificială, adică să urc pe un alt nivel de
îmbunătățire al minții și a inimii, dacă nu trece prin relație. Și încă,
mai mult,
<span style="color: #cc0000;">această îmbunătățire este valorizată dacă este adevărată sau mincinoasă
prin mijlocirea relației cu Dumnezeu și cu aproapele nostru</span>.</b>
</div>
<div style="text-align: justify;"><br /></div>
<div style="text-align: justify;">
<b style="background-color: #fff2cc;">Aceasta este o rană grea în Trupul Bisericii și un semn al secularizării
în adevăratul sens al cuvântului atunci când omul ignoră masa (Bisericii)
și se întoarce spre o rugăciune individuală, de la care așteaptă o simțire
de plăcere și de mulțumire pe care desigur că o socotește a fi
duhovnicească.</b><b>
Nu este o plăcere duhovnicească, ci psihologică, pentru ca să se simtă
bine cel ce se roagă.</b>
Noi spunem "merg la Biserică", dar să facem un tur de galop și
<b>să-i întrebăm pe oameni "<i>de ce mergeți la Biserică?</i>" Un număr
foarte mare va răspunde "<i>deoarece mă simt bine</i>". Nu aceasta este
esența.</b>
</div>
<div style="text-align: justify;"><br /></div>
<div style="text-align: justify;">
<b style="background-color: #fff2cc;">În Biserică nu mergem ca să ne simțim bine și frumos, mergem ca să ne
vedem realitatea noastră care este urâtă și să depășim această urâțenie</b><b style="background-color: #fff2cc;">. Nu făcându-ne o injecție, nu dopându-ne organismul nostru sufletesc cu
cântările și icoanele din biserică, ci împărtășindu-ne la Cina
Împărăției</b><b style="background-color: #fff2cc;">. Atunci și cântările și icoanele ne conduc la acestă posibilitate, la
faptul că Împărăția Cerurilor și Hristos este masa.</b><b style="background-color: #fff2cc;"><span style="color: #cc0000;">
Unul care se hrănește din harul și din Dragostea lui Dumnezeu nu poate
să nu aibă nevoie de a se hrăni și din prezența celuilalt, dar în
același timp să hrănească și el prezența celuilalt.</span></b>
</div>
<div style="text-align: justify;"><br /></div>
<div style="text-align: justify;">
Drept pentru care acest refuz al oamenilor din parabolă ce arată? Unul
dintre ei, se zice, era căsătorit, altul avea cinci perechi de boi, iar
celălalt avea un ogor pe care-l cumpărase și trebuia să-l cerceteze. Așadar,
toți erau oameni integri, cinstiți, erau oameni dinamici.
<b>Atunci când toți acești oameni cinstiți nu au venit la cină, stăpânul
casei a ales să-i invite pe oamenii invalizi, pe ciungi, pe șchiopi, pe
săraci și, când a constatat că încă mai este loc, i-a silit să intre și pe
aceia care erau afară, pe drumuri și pe la garduri, adică pe aceia care
erau în afara hotarelor Bisericii.</b>
</div>
<div style="text-align: justify;"><br /></div>
<div style="text-align: justify;">
Aceasta ce înseamnă? Oamenii cinstiți sunt cei botezați, cei "în regulă",
adică noi. Noi, însă, ce facem?
<b style="background-color: #fff2cc;">Suntem simbolic "în regulă", pentru că suntem botezați și se poate să
urmărim și vreo oarecare postire și vreo oricare altă lucrare
duhovnicească și astfel să ne simțim asigurați. </b><b style="background-color: white;">Atât de asigurați încât să lăsăm cu tot dreptul ca voința noastră să se
concentreze pe femeia noastră, pe bărbatul nostru, pe lucrurile noastre,
pe grijile noastre.</b><b><span style="background-color: white;"> </span>Drept pentru care ce se
întâmplă? Toate acestea funcționează nu într-o corelare, ci unul anulează
pe celălalt și în cele din urmă rămânem numai cu unul dintre ele. Ne numim
doar creștini sau oameni duhovnicești, adevărul însă se vede în cât suntem
de legați de lucrurile sau de modul nostru de viață în parcursul nostru
cotidian.</b>
</div>
<div style="text-align: justify;"><br /></div>
<div style="text-align: justify;">
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEg7U0tzZEw30zRQOJG7ErJJHlFqbHs-eCGDUaAXTLzfGlmNXpVS9GAmj3KNizVDJpBuK5E1JMiUZvqPx9pJt9zJ6C_20yC_6DhojLRybq4YD7vAyFusr10GX_I2yqPnEGP73Th-g05DZoi7gaCyh6keeWMa1V9b6ciglUyvZYDYrNaFPFWc-41uyaKxLpo/s1432/FB_IMG_1640028736865.jpg" style="clear: right; float: right; margin-bottom: 1em; margin-left: 1em;"><img border="0" data-original-height="1432" data-original-width="1069" height="320" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEg7U0tzZEw30zRQOJG7ErJJHlFqbHs-eCGDUaAXTLzfGlmNXpVS9GAmj3KNizVDJpBuK5E1JMiUZvqPx9pJt9zJ6C_20yC_6DhojLRybq4YD7vAyFusr10GX_I2yqPnEGP73Th-g05DZoi7gaCyh6keeWMa1V9b6ciglUyvZYDYrNaFPFWc-41uyaKxLpo/s320/FB_IMG_1640028736865.jpg" width="239" /></a>
</div>
Și îi avem și pe <b>cei lipsiți de integritate,</b> adică aceia care-L caută
pe Dumnezeu și nu L-au găsit.<b style="background-color: #fff2cc;">
<span style="color: #cc0000;">Există și neputincioși, aceia care înțeleg că acelea pe care le trăiesc
nu-i satură, sau nu știu unde să se întoarcă. Iar lipsa lor este aceea
că nu au aflat numele lui Hristos</span>. Hristos, însă, vede inima lor și-i silește să intre înăuntru. Îi
conduce la această cină într-un anumit fel cu sila pentru că omul smerit,
acela care înțelege că are nevoie de hrană, acela va intra.</b>
</div>
<div style="text-align: justify;"><br /></div>
<div style="text-align: justify;">
În vreme ce noi considerăm că suntem luminați. Nu suntem însă luminați, ci
"pretinși luminați", care ne-am aranjat și, în cele din urmă,
<b>odată cu trecerea timpului, ne-am stricat înlăuntrul nostru și ne-am
divinizat femeia, căsătoria, relațiile, așadar munca și proprietățile
noastre.</b>
</div>
<div style="text-align: justify;"><br /></div>
<div style="text-align: justify;">
<b style="background-color: #fff2cc;">Noi se poate ca să avem numele de creștini, dar ne hrănim cu viața
cotidiană a eului nostru. Astfel noi ne-am scurtcircuitat și ne vine o
anumită epuizare. Iar creștinul de astăzi este un creștin mort și nu poate
insufla pe nimeni, nici măcar pe el însuși.</b>
</div>
<div style="text-align: justify;"><br /></div>
<div style="text-align: justify;">
După aceea Domnul, se spune în parabolă, când a văzut că mai există și alt
loc, i-a silit să intre la cină și pe aceia care se aflau "pe la garduri,
afară". Din ce motiv? Pentru că aceștia încă nu-L cunoscuseră pe Stăpânul
casei.<b style="background-color: #fff2cc;">
Astfel, într-un anumit mod Dumnezeu îi "silește" prin faptul de a se face
într-o mai mare măsură descoperit.
<span style="color: #cc0000;">Nu-i trage zorindu-i, ci, atunci când se arată Hristos viu, de-acum ca
lumină adevărată, într-un mod mai presus de fire, aceasta este o formă
de silire</span>.</b><b>
Oamenii nu au auzit, nu au văzut, nu sunt capabili prin lucrurile lor
omenești, dar au dispoziție bună chiar dacă sunt în afara Bisericii. Și
acest Domn îi silește prin faptul de a se face mai mult descoperit fără
însă ca să-i priveze de libertate. Așadar, aceasta face Dumnezeu.</b>
</div>
<div style="text-align: justify;"><br /></div>
<div style="text-align: justify;">
<b>Noi avem nevoie să înțelegem în cele din urmă că bucuria noastră este
relația care se exprimă prin mâncare și băutură</b>. Mâncarea și băutura sunt împărtășire de Dragostea lui Dumnezeu. Așa cum,
atunci când ai două iubite, dragostea ta se micșorează pentru una din ele,
și în cele din urmă nu mai ești în niciun fel îndrăgostit și, prin urmare,
nu guști relația în mod corect, așa se întâmplă și cu Dumnezeu.
<b>Dumnezeu vrea această exclusivitate, erosul nostru și dragostea noastră
să se îndrepte spre El. El este mâncarea și băutura.</b>
</div>
<div style="text-align: justify;"><br /></div>
<div style="text-align: justify;">
<b style="background-color: #fff2cc;"><span style="color: #cc0000;"><div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEij7zkT2iyjpA7vcDV6QLzHIxKcBG6heVY-ZaFiSy43nC6PSkIAwWQKak6X7QjPA7ztidoz40gEGs0WnCO2L9kF-fMa3hVW3Kkj3LMmtMvoT9M885OE4eUZS-nQlnJ-3NzOYtAiTDQ8QR-rLvI_4M4cSvxPNB7_1kZ5SzGnbQqBDKiD7BsvcRz166bDeQ8/s621/icoana-pomul-vietii-vita-vie-1.jpg" style="clear: left; float: left; margin-bottom: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" data-original-height="621" data-original-width="449" height="320" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEij7zkT2iyjpA7vcDV6QLzHIxKcBG6heVY-ZaFiSy43nC6PSkIAwWQKak6X7QjPA7ztidoz40gEGs0WnCO2L9kF-fMa3hVW3Kkj3LMmtMvoT9M885OE4eUZS-nQlnJ-3NzOYtAiTDQ8QR-rLvI_4M4cSvxPNB7_1kZ5SzGnbQqBDKiD7BsvcRz166bDeQ8/s320/icoana-pomul-vietii-vita-vie-1.jpg" width="231" /></a>
</div>
Orice lucru sau fapt (eveniment) se judecă drept păcat sau nu, în măsura
posibilității încorporării lui în Trupul lui Hristos ca să fie făcut
nestricăcios. Mâncarea, relația, dragostea și altele câte îl chinuiesc
pe om în ceea ce privește conținutul lor moral sau nu, devin păcat
deoarece nu putem să le încorporăm în Trupul lui Hristos pentru a fi
făcute nestricăcioase.</span>
<span style="color: #cc0000;">Și ce sunt? Sunt evenimente moarte! Devin pricini ale morții. Acestea
trebuie să fie încorporate în Trupul lui Hristos, ca să devină pricini
ale Învierii.</span></b>
</div>
<div style="text-align: justify;"><br /></div>
<div style="text-align: justify;">
<b style="background-color: #fff2cc;">Pricină a Învierii mele poate să fie mâncarea atunci când devine oferire
a dragostei prin Hristos aproapelui. Iar relația poate să devină experiere
a Învierii dacă o lucrez cu o dispoziție de deschidere față de celălalt,
de oferire către celălalt, de cedare a drepturilor mele "în dragoste și în
libertate" către celălalt</b><b style="background-color: #fff2cc;">. Să dau locul meu altuia ca să răsufle, să-l fac pe altul să se simtă
fără griji și confortabil. Să se simtă celălalt mare, însemnat și
important.</b>
</div>
<div style="text-align: justify;"><br /></div>
<div style="text-align: justify;">
<b style="background-color: #fff2cc;">Aceasta este o lucrare a lui Hristos, este o posibilitate. Și aceasta
trebuie s-o facă omul. Dacă o face cu propriile lui puteri va înnebuni.
Dacă, însă, o va face cu dragostea lui Dumnezeu, cu care se hrănește, se
va dezvolta, se va elibera încă mai mult și se va îmbogăți încă și mai
mult.</b>
</div>
<div style="text-align: justify;"><br /></div>
<div style="text-align: justify;">
În consecință,
<b><span style="color: #cc0000;"><span style="background-color: #fff2cc;">toată problema este să se concentreze mintea noastră pe această Cină
a Împărăției Cerurilor, care constă în a ne hrăni din dragostea lui
Dumnezeu</span>.</span></b>
<b>Atunci va exista posibilitatea de a se integra, poate chiar în mod
automat, întreaga noastră viață în Trupul lui Hristos și să fie făcută
nestricăcioasă. Astfel, vom înțelege că acestea nu sunt antagonice și
adverse, ci sunt posibilități ale împreună-lucrării, una cu cealaltă.
Lucrurile să fie pentru Hristos și Hristos pentru lucruri.</b>
</div>
<div style="text-align: justify;"><br /></div>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEiMllqk-uTC-eLnK-SzzBo6vmV3E1BH6PLpl4nTmK-g3Giek7j3N94XHbsqUXxlT5UsZ6sqkbpWu7bj45YlayiaRxHgUe2ktXV4h8FoRgqR2e-co15JUZl5NoZ-u4Zk0s-vfHKw30oNXW3sq6K0BDxPZO0v-uFIIW8BPacBeUVB4AnkcOsN61sHOwCGGHA/s1544/FB_IMG_1624256491174.jpg" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" data-original-height="1544" data-original-width="1015" height="640" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEiMllqk-uTC-eLnK-SzzBo6vmV3E1BH6PLpl4nTmK-g3Giek7j3N94XHbsqUXxlT5UsZ6sqkbpWu7bj45YlayiaRxHgUe2ktXV4h8FoRgqR2e-co15JUZl5NoZ-u4Zk0s-vfHKw30oNXW3sq6K0BDxPZO0v-uFIIW8BPacBeUVB4AnkcOsN61sHOwCGGHA/w421-h640/FB_IMG_1624256491174.jpg" width="421" /></a></div><div style="text-align: justify;"><br /></div>
<h3 style="text-align: center;">
<span style="color: #0b5394;">P. Varnava Iankos<br />- Biserica Păcătoşilor -<br /><i>Păcatul suficienței de sine</i></span>
</h3>
<div>
<div><br /></div>
<div style="text-align: justify;">
Astăzi am citit pericopa evanghelică a celor chemaţi la cina cea mare (v.
Luca 14, 16-24 Matei 22, 1-14), în care Domnul nostru i-a chemat pe oameni
la cina domnească. Prin aceasta se simbolizează şi se indică Cina
Stăpânească, Cina în timpul căreia se oferă Hristos, se oferă Trupul şi
Sângele Lui.
</div>
<div style="text-align: justify;"><br /></div>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEiuxKoSlQSewZXLiYraTOMYihSBIvL8kHSPS_pbP3-EXKHuSeKBQX6uUSOSLe1kTRDLawjaRcu6nOHopHqoCEi1BoWwdxorVKH7qe5F9kzdHJPeVJsV9SlP22EG2MHT59wYp2fWYPFztJgxdvYLAiBly3N6YSugPU3bYNvMz4v5sFqBG_x7D9BmGHPpwNg/s3870/20211012_100837.jpg" style="clear: right; float: right; margin-bottom: 1em; margin-left: 1em;"><img border="0" data-original-height="3870" data-original-width="2787" height="400" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEiuxKoSlQSewZXLiYraTOMYihSBIvL8kHSPS_pbP3-EXKHuSeKBQX6uUSOSLe1kTRDLawjaRcu6nOHopHqoCEi1BoWwdxorVKH7qe5F9kzdHJPeVJsV9SlP22EG2MHT59wYp2fWYPFztJgxdvYLAiBly3N6YSugPU3bYNvMz4v5sFqBG_x7D9BmGHPpwNg/w288-h400/20211012_100837.jpg" width="288" /></a>
</div>
<div style="text-align: justify;">
<b>In cadrul parabolei se menţionează că oamenii au pretextat un oarecare
motiv serios, aparent logic şi omenesc ca să refuze invitaţia. Pricina a
fost aceea a nevoii grijilor vieţii</b>, aşa cum este menţionat că unul, din pricina ogorului, a proprietăţilor
pe care le cumpărase şi pe care le avea de îngrijit şi de controlat, nu a
mai avut timp pentru a participa la Cina Domnului. Despre altul se
menţionează că făcuse o afacere comercială: cumpărase – se spune – cinci
perechi de boi. Potrivit Sfinţilor Părinţi, prin cele cinci perechi de boi
sunt simbolizate cele cinci simţuri. Aşadar,
<b>nevoia şi dependenţa omului de viaţa simţurilor nu i-au mai lăsat vreme
şi dispoziţie pentru Cina Domnului</b>. Un altul a pretextat promisiunile datorate femeii lui, atunci când a
zis „<i>femeie mi-am luat şi de aceea nu pot veni</i>”. Atunci Domnul,
mâniindu-se, l-a îndemnat pe slujitorul său, pe îngerul său, să alerge pe
drumuri şi să-i aducă pe invalizi, pe orbi şi pe şchiopi şi, dacă mai este
loc, să-i silească şi pe ceilalţi să intre înăuntru la acei cină. Şi,
încheie Domnul spunând, că <i>mulţi sunt chemaţi, dar puţini aleşi.</i>
</div>
<div style="text-align: justify;"><br /></div>
<div style="text-align: justify;">
<b>Aici se arată taina responsabilităţii şi libertăţii noastre
personale.</b>
<b>Adică faptul
<span style="background-color: #fff2cc;">dacă ne vom hotărî să considerăm drept cel mai important eveniment al
vieţii noastre comuniunea cu Hristos sau comuniunea cu mediul omenesc
imediat.</span></b>
</div>
<div style="text-align: justify;"><br /></div>
<div style="text-align: justify;">
Domnul doreşte aici să decodifice
<b>taina libertăţii omului, taina voinţei lui</b>.
<b style="background-color: #fff2cc;">Însă voinţa lui, unde anume se concentrează şi cum se judecă? Nu se
judecă după fenomenele exterioare, dacă avem familie, dacă venim la
Biserică, dacă urmărim o viaţă armonioasă social, ci după faptul de a
arăta şi de
<span style="color: #cc0000;">a descoperi unde este dată inima noastră</span>.</b>
</div>
<div style="text-align: justify;"><br /></div>
<div style="text-align: justify;">
În cele din urmă, ceea ce judecă calitatea stării noastre duhovniceşti
este faptul de a arăta
<b>unde este dată inima noastră, ce stăpâneşte în ea şi care nume
stăpâneşte în inima noastră.</b>
</div>
<div style="text-align: justify;"><br /></div>
<div style="text-align: justify;">
Ceea ce este extrem de primejdios şi se vede şi în această parabolă este
„omul bun”.
<b>"Omul bun", omul legalist, este uneori cea mai mare piedică pentru
raportarea la Hristos.</b>
</div>
<div style="text-align: justify;"><br /></div>
<div style="text-align: justify;">
<b style="background-color: #fff2cc;">„Omul bun” de obicei este împletit cu suficienţa de sine. Acela care se
simte bine cu viaţa lui, cu munca lui, cu familia lui, cu investiţiile
lui, care le-a pregătit atât de bine înlăuntrul lui, încât să zică „<i>acum sunt în regulă, pot să mă bucur înlăuntrul meu, pot să mă desfăt
de viaţa mea</i>”.</b>
</div>
<div style="text-align: justify;"><br /></div>
<div style="text-align: justify;">
Visul oricărui om, probabil şi al celui mai bun creştin este să-şi
împlinească scopurile sale, care însă scopuri se epuizează în planul
biologic al familiei, în planul biologic al celor mai bune investiţii,
astfel încât să lase o moştenire bună şi dreaptă. Dar ca să fie întoarsă
inima noastră spre Hristos, în niciun caz.
</div>
<div style="text-align: justify;"><br /></div>
<div style="text-align: justify;">
Cineva ar putea spune „<i>dar eu am şi una, am şi pe cealaltă”</i>.
<b>Nu se poate să o ai şi pe una şi pe cealaltă.</b> Aceasta este altă
înşelare.
<b>Problema este ca toate acestea să fie Hristos, să devină Hristos, să se
preschimbe în Hristos, să devină Dumnezeiască Liturghie în inima
noastră.</b>
</div>
<div style="text-align: justify;"><br /></div>
<div style="text-align: justify;">
<b style="background-color: #fff2cc;">Inima mea să fie jertfelnic şi să-mi jertfesc voia mea nu ca să-i
slujesc pe oamenii mei, ci ca să-L slujesc pe Hristos.</b><b style="background-color: #fff2cc;">
Atunci se justifică şi oamenii mei.
<span style="color: #cc0000;">Inima mea să fie jertfelnic, unde sunt chemat să-mi transfigurez
viaţa mea, petrecerea mea cotidiană în posibilitatea şi prezenţa lui
Hristos.</span></b>
</div>
<div style="text-align: justify;"><br /></div>
<div style="text-align: justify;">
„<i>Dar nu fac eu aceasta?</i>”, ar putea spune cineva? “<i>Pentru familia mea mă lupt din răsputeri, mă străduiesc să devin şi
iubitor de oameni, pentru ea lucrez.</i>” Nu, în realitate nu este aşa.
<b style="background-color: #fff2cc;">Cum putem să judecăm corect starea noastră? Să vedem dacă toate acestea
vin să ne creeze o asigurare sentimentală sau o putere propulsoare spre
Hristos.</b>
</div>
<div style="text-align: justify;"><br /></div>
<div style="text-align: justify;">
Nu acestea reprezintă ţinta noastră. Nu este perspectiva vieţii noastre.<b>
Cel ce spune că scopul familiei este naşterea de prunci este încă un om
pământesc.</b><span style="color: #cc0000;"> </span><b style="background-color: #fff2cc;"><span style="color: #cc0000;">Scopul vieţii de familie şi al căsătoriei este Hristos</span>. Iar copiii noştri se poate să devină un antidot al lui Hristos, să
devină un fapt potrivnic lui Hristos,<span style="color: #cc0000;">
care ne satisfac în locul lui Hristos şi nu prin Hristos şi spre
Hristos.</span></b>
</div>
<div style="text-align: justify;"><br /></div>
<div style="text-align: justify;">
Prin urmare, toată problema este
<b><span style="color: #0b5394;">să cercetăm în interiorul nostru cine este comoara noastră</span></b>. Să analizăm mai mult acest lucru. Se poate ca cineva să fie păstor şi
să facă pastoraţie în Biserică şi să adune lume. Un altul ar putea să fie
un lucrător social şi să lucreze pentru lume.
<b>Dar toate acestea să fie făcute pentru propria lor recunoaştere, pentru
propria lor slavă şi nu ca să fie o posibilitate propulsoare spre
Hristos şi o posibilitate a mărturisirii şi a descoperirii lui
Hristos.</b>
</div>
<div style="text-align: justify;"><br /></div>
<div style="text-align: justify;">
Prin urmare, toate acestea nu se mişcă într-un plan exterior, aşadar [nu
contează] cât de dinamici şi de muncitori suntem, ci
<b>în ce măsură putem să ajungem la o abordare isihastă şi de comuniune a
noastră şi a inimii noastre.</b>
<b style="background-color: #fff2cc;">Aşadar, dacă ne vor fi luate toate acestea, care reprezintă o comoară
pentru noi, munca noastră, poate chiar şi lucrarea noastră creştină,
putem noi să ne simţim bine? Rămânem oameni deplini? Sau simţim că ne-am
pierdut pământul de sub picioare?</b>
</div>
<div style="text-align: justify;"><br /></div>
<div style="text-align: justify;">
Dacă ne-am pierdut averea noastră, dacă ne-am pierdut sănătatea, dacă
ne-am pierdut familia noastră, dacă dăm greş chiar şi în creşterea
copiilor noştri, ne pierdem pământul de sub picioare, sau există ceva mai
puternic, şi acesta este Hristos?
<b>Piatra credinţei, Hristos, acolo Sus unde este zidită Biserica
noastră.</b>
Însă putem recunoaşte aceasta, doar dacă vrem să venim la o abordare
ascetică a eului nostru, dacă ne place să trăim isihast, să
avem un contact personal cu Hristos şi cu noi înşine.
</div>
<div style="text-align: justify;"><br /></div>
<div style="text-align: justify;">
Atunci vom înţelege că adevărata cină nu sunt nici proprietăţile noastre,
nici perechile de boi, nici femeia noastră, nici bărbatul nostru şi copiii
noştri.
<b style="background-color: #fff2cc;">Adevărata cină este aceea la care ne cheamă Domnul nostru.</b>
</div>
<div style="text-align: justify;"><br /></div>
<div style="text-align: justify;">
De ce însă preferă să-i lase deoparte pe cei chemaţi? Cine sunt cei
chemaţi? Noi suntem, despre noi vrea să spună Hristos aici. Noi, care
suntem
<b>nişte creştini aranjaţi, cu serviciul nostru, cu familia noastră, cu
lupta noastră, cu Liturghia noastră.</b>
Despre noi vrea să spună. Şi ce va face Domnul? Ne va lăsa pe noi şi-i va
invita pe cei ce sunt în afara Bisericii. Care nu-L cunosc pe Hristos,
însă au gândul cel bun, dar nu le-a descoperit nimeni adevărul lui
Hristos.
<b>Deşi se pare că ei au o viaţă extra-bisericească, cu toate acestea, au
mărinimie, au bunătatea lui Hristos, care, dacă li s-ar fi descoperit
Hristos, L-ar fi recunoscut şi ar fi zis: „<i>Acesta este comoara, nimeni nu ne-a zis de El, nimeni nu ni L-a
arătat aşa cum este El cu adevărat</i>”.</b>
</div>
<div style="text-align: justify;"><br /></div>
<div style="text-align: justify;">
Pe aceştia îi va alege Hristos. Nu-i va alege pe cei aranjaţi. Îi va alege
pe aceia care căutau adevărul si nu-l cunoşteau, pentru care nu s-a aflat
vreun vestitor adevărat al Cuvântului lui Hristos, ca să le arate adevărul
şi să-i odihnească. Au alergat la orice fel de sistem filosofic ca sa
caute „gunoaiele de sub tinichele”.
<b>Şi le va spune Hristos: „<i>Aici este Adevărul</i>“, şi ei vor spune </b>„<i><b>dar noi pe acesta l-am căutat de atâta timp. Aici este Viața</b></i>”.
</div>
<div style="text-align: justify;"><br /></div>
<div style="text-align: justify;">
Pentru că
<b style="background-color: #fff2cc;"><span style="color: #cc0000;">viaţa este Trupul şi Sângele lui Hristos şi prin această viaţă învie
şi cotidianul nostru</span></b>.
</div>
<div style="text-align: justify;"><br /></div>
<div style="text-align: justify;"><br /></div>
<div style="text-align: right;">
(din:
<a href="http://www.libris.ro/biserica-pacatosilor-varnava-iankos-EGU978-606-550-238-3--p1037898.html">Preot Varnava Iankos, Biserica pacatosilor, Editura Egumenita, 2016</a>)
</div>
</div>
</div>
ROFhttp://www.blogger.com/profile/06190121913449788651noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-2065164666542608480.post-24954452443968907792024-01-11T23:57:00.004+01:002024-01-13T16:39:28.366+01:00Arhim. Elisei Simonopetritul despre Gheronda Emilianos și răspunsuri la întrebări despre singurătate, mărturisirea creștină în lume și taina credinței <div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEhz5dnzMJTgGxuMqNTz8nZkRuDfmAxtkQ-g2OPYOYOzGPD3ddnAcy_3uJZUhGZTDNGVObMNg0Hc_y3aY18e6SM2eKCq8MyJBZp-1H3kULXvThqI-RhMuiI2K3gPl-xftT0CtN0aMmUbSeZkCg247bCJocsg8Bzobe_AjR2UjcSzaZa4dg8aQm0EiKR9Xsc/s2503/20240111_232116.jpg" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" data-original-height="1848" data-original-width="2503" height="472" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEhz5dnzMJTgGxuMqNTz8nZkRuDfmAxtkQ-g2OPYOYOzGPD3ddnAcy_3uJZUhGZTDNGVObMNg0Hc_y3aY18e6SM2eKCq8MyJBZp-1H3kULXvThqI-RhMuiI2K3gPl-xftT0CtN0aMmUbSeZkCg247bCJocsg8Bzobe_AjR2UjcSzaZa4dg8aQm0EiKR9Xsc/w640-h472/20240111_232116.jpg" width="640" /></a>
</div>
<div><br /></div><b><div style="text-align: justify;"><b><i style="background-color: white;"><span style="color: #990000;"><blockquote>Cel care, așa cum spunea Gheronda Emilianos, este singur cu Dumnezeu, de fapt, este cel mai sociabil om, îi îmbrățișează pe toți oamenii. În timp ce singurătatea pe care o avem în societate înseamnă a fi în dialog doar cu sine însuși, fără a se deschide celorlalți.</blockquote><p> </p></span></i></b></div></b>
<h3 style="text-align: center;">
Fragment din Sinaxa Arhim. Elisei, <br />Starețul Măn.
Simonopetra, <br />ținută la Mănăstirea Sfântul Antoine cel Mare <br />din
Franța, pe 3 septembrie 2023
</h3>
<div>
<br /><br />
<div style="text-align: justify;">
[...] Și acum, ce-aș putea să vă spun despre
<b>Părintele Emilianos? Era un om cu trezvie continuă, postitor, om trecut
prin toate încercările,</b>
și pe care l-am avut [ca Părinte] pentru a înființa comunitatea noastră pe Muntele Athos,
pentru a fonda marea Mănăstire de la Ormylia, care are acum 130 de monahii,
și pentru a ajunge la tot ceea ce este astăzi. Dar, în mijlocul a toate
acestea, niciodată
<b>Părintele Emilianos n-a uitat rugăciunea ca primul lucru de făcut, și
spunea : "<i>Ceea ce faceți acum, toate aceste lucruri, sunt foarte frumoase, dar
acestea n-au nicio valoare dacă nu sunt susținute pe rugăciune</i>".</b>
<b>Dacă am plecat de la Meteora spre Muntele Athos, este pentru a găsi o
viață de rugăciune. N-ar fi servit la nimic să ne deplasăm, dacă n-am fi
cultivat rugăciunea în Muntele Athos.
<span style="background-color: #fff2cc;">Doar prin rugăciune putem să aducem roade.</span></b>
</div>
<span><a name='more'></a></span><div style="text-align: justify;"><br /></div>
<div style="text-align: justify;">
Într-o zi, am slujit Sfânta Liturghie într-un paraclis în afara mănăstirii,
în mijlocul nopții. Eram trei persoane. Cum știți,
<b>Părintele Emilianos avea un fel foarte intens de a sluji Sfânta
Liturghie</b>. Am terminat slujirea la ora trei de dimineață. Apoi el m-a chemat : "<i>Vino în chilia mea!</i>". Avea Sfânta Evanghelie deschisă și mi-a zis: "<i>Îți amintești Evanghelia pe care am citit-o la Sf. Liturghie?</i>". I-am răspuns că da. "<b><i style="background-color: #fff2cc;"><span style="color: #cc0000;">L-ai văzut pe Hristos cum a apărut în momentul citirii
Evangheliei?</span></i></b>", "<i>Nu, nu L-am văzut!", "<b>Cum, n-ai ochi de văzut?",</b> "Așa se pare,
căci nu L-am văzut!", "N-ai înțeles nimic. Du-te și te culcă."</i>
</div>
<div style="text-align: justify;"><br /></div>
<div style="text-align: justify;">
<b style="background-color: #fff2cc;">Părintele Emilianos trăia aievea în lumina slavei lui Dumnezeu. Niciodată
nu l-am văzut trist. Când eram tulburați sau neliniștiți, ne spunea: "<i><span style="color: #cc0000;">Ce-ai pățiți? Îl jicnești pe Dumnezeu dacă ești trist! Ce ți se
întâmplă? Nu-i firesc! Totul o să fie bine!</span></i>"</b>
</div>
<div style="text-align: justify;"><br /></div>
<div style="text-align: justify;">
<b style="background-color: #fff2cc;"><div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEh7pDRVgX7KvMwFIIwvNa6qJ93v52EFpyfpwyTHIZHPbix8ObqD4BvJuC85aEBAXdEIV-EfWRV_BQebDaYt172sFrbqfnMdBpzPN97SOFA9NLMPj7AvlzrMJYV4J59LqqYbexhOcvPP2kExFmDISK1RovomfFsULBSL9_EUUsa9rC7gHWWfXuEWDyY0Rdk/s1739/IMG-20220929-WA0013.jpg" style="clear: left; float: left; margin-bottom: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" data-original-height="1739" data-original-width="1134" height="320" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEh7pDRVgX7KvMwFIIwvNa6qJ93v52EFpyfpwyTHIZHPbix8ObqD4BvJuC85aEBAXdEIV-EfWRV_BQebDaYt172sFrbqfnMdBpzPN97SOFA9NLMPj7AvlzrMJYV4J59LqqYbexhOcvPP2kExFmDISK1RovomfFsULBSL9_EUUsa9rC7gHWWfXuEWDyY0Rdk/s320/IMG-20220929-WA0013.jpg" width="209" /></a></div><span style="color: #cc0000;">Era de ajuns să-l întâlnești pentru a ți se schimba starea de spirit</span></b><span style="color: #cc0000;">. </span>Într-o zi a venit la noi un monah dintr-o altă mănăstire pentru a cere
sfat Părintelui Emilianos. Avea o mare problemă și a cerut, prin urmare,
să-l vadă pe Gheronda Emilianos în chilia sa. Acest călugăr, fără a-mi spune
problema lui, mi-a povestit ce s-a întâmplat : "<b><i style="background-color: #fff2cc;">I-am explicat problema mea, și Părintele Emilianos nu mi-a spus nimic
special, mi-a spus doar lucruri banale, lucruri pe care le știam deja.
<span style="color: #cc0000;">Eu aș fi vrut o soluție pentru problema mea, aș fi vrut să o
analizeze și să-mi dea niște sfaturi. Dar, când eram să plec, am văzut
slava lui Dumnezeu care pleca de pe chipul său și intra în inima mea.
Am uitat de problema mea, nu mai aveam nicio problemă. În timp ce
cuvintele sale nu aveau nimic special, această energie care se degaja
din el a schimbat complet starea mea lăuntrică</span></i></b>".
</div>
<div style="text-align: justify;"><br /></div>
<div style="text-align: justify;">
Era o doamnă, într-o zi, care vroia să se spovedească la Gheronda Emilianos,
și cerea să-l vadă. I-am spus: "<i>Acum este cu altcineva, așteptați să vă vină rândul să vă duceți la el</i>". Atunci ea a așteptat să-i vină rândul. Îl vede pe Gheronda care a ieșit
și spune celorlalți credincioși, care erau acolo: "<i>Eu am cerut să-l văd pe Părintele Emilianos</i>". "<i>El era</i>", i s-a spus. "<i>Nu, nu era el!</i>",<span style="background-color: #fff2cc;">
"<b><i>Ba da, el era! Părintele Emilianos a ieșit acuma</i></b>", "<b><i>Nu, era Hristos! Am văzut chipul lui Hristos!"</i></b>.<b>
Noi știam foarte bine că era Gheronda Emilianos care era în acea
încăpere, dar ea L-a văzut pe Hristos, a văzut chipul lui Hristos!</b></span>
</div>
<div style="text-align: justify;"><br /></div>
<div style="text-align: justify;">
<b style="background-color: #fff2cc;">Vedeți în ce fel de atmosferă trăiam! Dar, pentru a ajunge la această
familiaritate cu Dumnezeu, e nevoie de multe lupte ascetice.</b>
</div>
<div style="text-align: justify;"><br /></div>
<div style="text-align: justify;">
Cu toate astea, ce aș putea să vă spun? Ce am putea înțelege din astea?
<b>Trebuie să credem că noi, credincioșii, trăim o minune!
<span style="background-color: #fff2cc;">Suntem în lume, dar trăim în taina Bisericii. De aceea trebuie<span style="color: #cc0000;"> să ne
întoarcem privirea spre aceste dimensiuni dumnezeiești ale Bisericii,
fiecare în modul său personal.</span> </span><span style="background-color: #fff2cc; color: #cc0000;">Aceasta ne va conduce și ne va susține în viața noastră, pentru că ceea
ce admirăm ne va hrăni, și ceea ce iubim vom urma</span><span style="background-color: #fff2cc;"><span style="color: #cc0000;">. Și ceea ce urmăm, și ceea ce vrem să continuăm să urmăm, o facem în
iubire. Și în iubire, nu este frică! Astfel vom fi în această lume
martori ai luminii</span></span></b><span style="background-color: #fff2cc;"><span style="color: #cc0000;">,</span></span>
<b>începând din familia noastră, din casa noastră, până și la locul nostru
de muncă, independent de ceea ce poate să se întâmple în lume în jurul
nostru, și independent de problemele societății.</b>
</div>
<div style="text-align: justify;"><br /></div>
<div style="text-align: justify;">
Aș putea să vă vorbesc mult timp, dar asta nu are atâta importanță, ci,
<b>ceea ce contează, este ca fiecare dintre voi să o resimtă în adâncul lui
ca experiență trăită, personală</b>.
<b style="background-color: #fff2cc;">E bine să ascultăm povestiri, de a asculta toate aceste întâmplări ale
Părinților, este bine să citim, este bine să-i slujim pe ceilalți în
Biserică, dar
<span style="color: #cc0000;">fiecare dintre noi trebuie să cultive ceva în taină în inima lui, o
taină ascunsă în adâncul sufletului său.</span></b>
<b>De aceea Hristos ne-a spus: "<i>Căutați mărgăritarul de mult preț"</i>.
Dacă-l găsim, nimeni nu ne va putea tulbura. Și când vei fi întrebat: "<i>Ce mai faci?</i>", vei zice: "<i>Slavă Domnului, bine!</i>".</b>
</div>
<div style="text-align: justify;"><br /></div>
<div style="text-align: justify;">
Era o monahie care era foarte bolnavă. Și am întrebat-o:
<b>"<i>cum sunteți?", "Foarte bine! Sunt bolnavă, dar înlăuntrul meu sunt
foarte bine, în lăuntrul meu trăiesc ca în Rai"</i></b>. Si asta în timp ce din punct de vedere al sănătății sale fizice, era o
catastrofă.
<b style="background-color: #fff2cc;">Astfel, cineva care păstrează acest mărgăritar de mult preț în inima lui,
orice i s-ar întâmpla, va rămâne fericit și va fi de folos societății,</b>
va fi un bun psalt, un bun muncitor, un bun angajat,...
<b style="background-color: #fff2cc;">pentru că va cultiva în lăuntrul lui acest mărgăritar de mult preț,
pentru că în viața lui duhovnicească se va putea sprijini pe această
trăire intimă și personală.</b><span style="background-color: #fff2cc;">
<b><span style="color: #cc0000;">Chiar dacă cineva îți va face necazuri, nu vei fi tulburat, pentru că
înlăuntrul tău ai o comoară, și această comoară o cultivăm prin
rugăciune.</span>
Așa cum spunea Sfântul Paisie: "<i>Rugați-vă ca păcătoșii și Dumnezeu va veghea asupra voastră!</i>"</b></span>
</div>
<div style="text-align: justify;"><br /></div>
<div style="text-align: justify;">
Cineva care se exersa să se roage i-a spus într-o zi lui Gheronda Emilianos:
"<i>Gheronda, nu pot face nimic, nu înțeleg nimic din rugăciune, obosesc, mă
apucă somnul când mă rog, pic de somn, timpul trece și am impresia că nu
pot să mă rog</i>". Și Gheronda îi spune:
<i>"Tu ce vrei ?", "Aș vrea totuși să am ceva de la Dumnezeu, o impresia a
prezenței Lui". "Dar, cine pretinzi că poți fi pentru a-L vedea pe
Dumnezeu? Ești un sfânt?", "Nu, nu sunt un sfânt.", "<b>Și nu-i suficient pentru tine că Dumnezeu te vede?"</b></i>.
<b style="background-color: #fff2cc;">Așa trebuie să vedem lucrurile: nu trebuie să ne întrebăm cum Îl vom
vedea pe Dumnezeu. Important este că Dumnezeu ne vede.</b>
</div>
<div style="text-align: justify;"><br /></div>
<div style="text-align: justify;">
Las un timp dacă aveți întrebări, dar e bine dacă n-aveți, pentru că aici nu
este un centru de studii și nu suntem aici să rezolvăm probleme ale
societății.
<b>Personal n-avem probleme, ca și creștini. Sunt foarte multe probleme în
afară, dar în fața lui Dumnezeu nu avem probleme, căci am găsit
mântuirea.</b>
</div>
<div style="text-align: justify;"><br /></div>
</div>
<blockquote style="border: none; margin: 0px 0px 0px 40px; padding: 0px;">
<div>
<div style="text-align: justify;">
<span style="color: #073763;"><b>Cu toate acestea, câteva întrebări s-au înfiripat:</b></span>
</div>
</div>
</blockquote>
<div>
<div style="text-align: justify;"><br /></div>
<div style="text-align: justify;">
<b><i><span style="color: #0b5394;"><blockquote>
- Gheronda Emilianos spunea să fim singuri cu Dumnezeu. Pe de altă
parte, în această lume suntem aduși în situația de a fi indivizi,
singuri, dar fără Dumnezeu. Cum putem face trecerea de la
singurătatea pe care ne-o aduce lumea, la singurătatea de care
vorbea Gheronda Emilianos?
</blockquote></span></i></b>
</div>
<div style="text-align: justify;">
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjnFJb2jl3tj8yf5WIcMWVgH0hDRstpHsmoUoZugea27RJcdGYX08wm7SKA3qZGhjBwd_WRYRk2JRsoU-f5NeRx7Rie-aUtvGRlJ1VhBDCk9uAit_ngKJvUAHvFaOB_jZPaj3Z-BZdRByTkeFO74NyiRcCWO1Cc-jChUhX54Ytlz7G1wmdlXCXbqCBZq30/s719/FB_IMG_1701066272541.jpg" style="clear: right; float: right; margin-bottom: 1em; margin-left: 1em;"><img border="0" data-original-height="480" data-original-width="719" height="214" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjnFJb2jl3tj8yf5WIcMWVgH0hDRstpHsmoUoZugea27RJcdGYX08wm7SKA3qZGhjBwd_WRYRk2JRsoU-f5NeRx7Rie-aUtvGRlJ1VhBDCk9uAit_ngKJvUAHvFaOB_jZPaj3Z-BZdRByTkeFO74NyiRcCWO1Cc-jChUhX54Ytlz7G1wmdlXCXbqCBZq30/s320/FB_IMG_1701066272541.jpg" width="320" /></a></div>G. Elisei:
<b><span style="background-color: #fff2cc;">Cineva care se roagă simte meru că Dumnezeu este alături de el. Trebuie
să știm că duhul nostru, mintea noastră (nous) este care se unește cu
Dumnezeu. Ca să reușim asta avem nevoie să ne rugăm, și monahii sunt cei
care au condițiile cele mai prielnice și posibilitățile pentru a ajunge
la asta. Oamenii din lume au mai puțin timp și mai puțină putere.</span>
De aceea Dumnezeu cere mai mult monahilor, deoarece au condiții mai
bune</b>. Pentru oamenii din lume cere mai puțin.
<b>Dar, în ciuda dificultăților, Dumnezeu le dă harul simțirii prezenței
Sale.</b>
<b style="background-color: #fff2cc;">Și a fi singur cu Dumnezeu, cum spunea Gheronda Emilianos, înseamnă a
avea această simțire a rugăciunii.</b>
<b><span style="color: #cc0000;">Cineva care se roagă în mod drept și care simte rugăciunea, nu este
cineva izolat</span></b>. Aceasta este o altă formă de singurătate.<span style="color: #cc0000;">
<b style="background-color: #fff2cc;">Cel care, așa cum spunea Gheronda, este singur cu Dumnezeu, de fapt, este
cel mai sociabil om, îi îmbrățișează pe toți oamenii.</b></span><b style="background-color: #fff2cc;">
<span style="color: #cc0000;">În timp ce singurătatea pe care o avem în societate, de care vorbiți,
înseamnă a fi în dialog doar cu sine însuși, fără a se deschide
celorlalți.</span> </b><b>Putem fi un mare filozof care vorbește cu el-însuși, care monologhează și
nu poate comunica cu ceilalți. Cineva poate să fie un mare filozof, să fim
alături de el, dar el nici nu remarcă prezența noastră, pentru că e în
lumea lui.</b>
</div>
<div style="text-align: justify;"><br /></div>
<div style="text-align: justify;">
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEh8Zvuey054ia-f9c7WkRDadpox2salM6Wt-XOkmqFMCW8kPKLpUxzhODSjKsXQP5cJ03TUh7Qlve7L9fSRWakdjksx759yDPankJIR2T9dPfH9UX1uiI6zHX2whHqO-worgfw8LpgIloeMIlo2lOBSdEqwBSF8G4Eg6Dejjq7tYgvWvpHZW3odjh1FauA/s791/IMG_20210205_101556_693.jpg" style="clear: left; float: left; margin-bottom: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" data-original-height="791" data-original-width="559" height="320" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEh8Zvuey054ia-f9c7WkRDadpox2salM6Wt-XOkmqFMCW8kPKLpUxzhODSjKsXQP5cJ03TUh7Qlve7L9fSRWakdjksx759yDPankJIR2T9dPfH9UX1uiI6zHX2whHqO-worgfw8LpgIloeMIlo2lOBSdEqwBSF8G4Eg6Dejjq7tYgvWvpHZW3odjh1FauA/s320/IMG_20210205_101556_693.jpg" width="226" /></a></div>Din contră, un om de rugăciune îi îmbrățișează pe toți oamenii. Devine
sociabil și se roagă pentru toți.
<b>Este singur cu Dumnezeu, dar e cu toți oamenii. Prin rugăciunea solitară,
de care vorbea Gheronda Emilianos, devenim cu adevărat sociabili</b>. În mănăstire, când monahii intră în cămara lor pentru a se ruga singuri
noaptea, citesc Biblia, se roagă toată noaptea. Ziua trebuie să slujească
altora, să pună masa, să primească pelerinii, să muncească în grădină sau la
alte ascultări.<b><span style="background-color: #fff2cc; color: #cc0000;">
De fapt, monahul are două lucruri: <i>singurătatea</i> și
<i>viața socială</i>. Și asta îi dă ocazia să fie smerit, să fie
sensibil în relația cu celălalt, să îl asculte pe celălalt.</span></b>
</div>
<div style="text-align: justify;"><br /></div>
<div style="text-align: justify;">
<b><i><blockquote>
<span style="color: #0b5394;">- Cum să facem să nu ne pierdem în viața lumească, și cum să-L
mărturisim pe Hristos când nu avem noi înșine o experiență a lui
Dumnezeu? Cum putem fi creștini în lume?</span>
</blockquote></i></b>
</div>
<div style="text-align: justify;"><br /></div>
<div style="text-align: justify;">
G. Elisei:
<b style="background-color: #fff2cc;">Când trăim în acord cu voia lui Dumnezeu, când urmăm poruncile lui
Dumnezeu, aceasta este cea mai bună mărturie pe care o putem da lumii.</b><b>
Și, în ceea ce privește
<span style="color: #cc0000;">viața noastră duhovnicească, trebuie să o trăim cu toată inima noastră:
să fie experiența noastră personală</span>, nu lucruri pe care le-am învățat din tradiție, din cărți sau la
cateheză, ci trebuie să ne li impropiem.</b>
<b><span style="background-color: #fff2cc;">Dacă este ceva care vine din noi, trăim ca pe ceva mult mai intens. Și
ceea ce trăim într-un mod intens nu e nevoie să strigăm de pe
acoperișuri.</span></b><span style="background-color: #fff2cc;">
<b>Însuși prezența noastră este o mărturie.</b></span>
<b>Și când trăim într-o maniera atentă în relațiile noastre, atunci suntem
mai puțin influențați de lucrurile rele din lume.</b>
<b><span style="color: #cc0000;">Trăim în lume dar nu trăim după lume, într-un fel anume duhul nostru
este în altă parte, avem alte valori decât cele ale lumii</span></b>. Avem noblețe, suntem amabili, politicoși cu ceilalți, îi respectăm.
Pentru a putea mărturisi adevărul în societatea actuală, nu trebuie să fim
fanatici. Suntem aici, îi respectăm pe ceilalți, alegerile pe care le fac,
dar noi avem o altă formă de viața. În acest sens,
<b>rămânem în lume, dar trăim propria noastră viață, cu propriile noastre
valori. Ceilalți ne vor vedea, vor fi impresionați, vor vedea că suntem
bucuroși și liniștiți. Aceasta caută lumea!
<span style="background-color: #fff2cc;"><span style="color: #cc0000;">Creștinii ca și necreștini, toți caută bucuria și pacea</span>.</span></b><span style="background-color: #fff2cc;">
<b><span style="color: #cc0000;">Și dacă noi mărturisim bucuria și pacea, și dacă noi respirăm pacea,
o transmitem fără a fi nevoie să vorbim.</span></b></span>
Nu este nevoie să facem mare apologie, ceilalți vor fi impresionați. Pot
spune punctul lor de vedere, și voi spuneți ce gândiți, dar nu e nevoie să
se țină mari discursuri.
<b>E deajuns ca creștinii să fie exemple ale unei vieți autentice și cu un
comportament delicat.</b>
</div>
<div style="text-align: justify;"><br /></div>
<div style="text-align: justify;">
<b>Dar, câteodată ne e teamă să arătăm că suntem creștini. Gândim că este
viața noastră privată și că nu trebuie să o arătam. Și de fapt noi avem
adevăratele valori ale vieții, și nu trebuie să ne temem de ce vor spune
oamenii.</b>
</div>
<div style="text-align: justify;"><br /></div>
<div style="text-align: justify;">
<b>Nu spun că toate acestea sunt ușoare, nici că este ușor de a trăi în
lumea actuală.
<span style="background-color: #fff2cc; color: #cc0000;">Cheia este de a trăi cu adevărat ceea ce credem. Dacă trăim cu adevărat
Evanghelia, nu vom fi influențați de nimic.</span></b>
</div>
<div style="text-align: justify;"><br /></div>
<div style="text-align: justify;">
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgZiyC1u0VX7tJFKDMAZCUWLF1L36bhzhz21b-PuSztHNPXnXKsxgyhBcM4SJiikf21JEcCf7dFsN3qFlbfqCgxHNaQHfhRH2aXNyAur5aJBFn1-cZ7bTYhEqxcHs6RjW64WXDXLanuyu1oE6Zyg-nhHqEzdlSQjXwvZBhDoE64JZgVttvYFlxXazc1KgM/s4128/20181028_151717.jpg" style="clear: left; float: left; margin-bottom: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" data-original-height="4128" data-original-width="3096" height="320" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgZiyC1u0VX7tJFKDMAZCUWLF1L36bhzhz21b-PuSztHNPXnXKsxgyhBcM4SJiikf21JEcCf7dFsN3qFlbfqCgxHNaQHfhRH2aXNyAur5aJBFn1-cZ7bTYhEqxcHs6RjW64WXDXLanuyu1oE6Zyg-nhHqEzdlSQjXwvZBhDoE64JZgVttvYFlxXazc1KgM/s320/20181028_151717.jpg" width="240" /></a></div>De ce vă spun toate acestea? Spun mai ales pentru cei tineri dintre voi
pentru că așa am fost educați și noi.
<b>L-am cunoscut pe Gheronda Emilianos când eram foarte tineri. Era un om
extraordinar, un model de viață creștină</b>.
<b>Dar, de-abia mai apoi am înțeles, ne-am gândit: ne inspira pe baza
exemplului său de viață</b>. În oraș se duceau grupuri de tineri care căutau divertisment. Noi nu ne
duceam. Nu ne interesa asta. Eram deschiși, discutam cu ei, aveam activități
comune, dar nu eram atrași de lucrurile cu care se amuzau. Aveam alte
valori. Acelea nu ne interesau.
<b style="background-color: #fff2cc;"><span style="color: #cc0000;">Oamenii au nevoie de modele de viață, dar ceea ce este important
este să ști ce model iei pentru viața ta, și pe care-l urmezi.</span></b>
</div>
<div style="text-align: justify;"><br /></div>
<div style="text-align: justify;">
Sfinții Părinți spun cu umor: "<i>Când vezi un tânăr că aleargă prea repede spre mănăstire, trebuie să fi
avut vreun Bătrân care l-a "păcălit", care l-a atras spre el</i>". E o glumă, dar e un pic așa cum se întâmplă în Grecia. Experiența pe
care o avem este cea a celui care este atras de un Bătrân.<b>
Un băiat caută o fată, o fată caută un băiat, avem nevoie de modele și de
companie. De cele mai multe ori, în aceste alegeri de viață, nu ascultăm
sfaturile date de alții, urmăm sentimentele propriei inimi.</b>
</div>
<div style="text-align: justify;"><br /></div>
<div style="text-align: justify;">
<i><b><span style="color: #0b5394;"><blockquote>
- Puteți să ne vorbiți de taina credinței? Sunt persoane care au
credința de când sunt mici, altele care o găsesc cu mult mai
târziu...
</blockquote></span></b></i>
</div>
<div style="text-align: justify;"><br /></div>
<div style="text-align: justify;">
G. Elisei: Este adevărat ceea ce spuneți.
<b>Este un aspect al credinței care este cel pe care-l moștenim de la
părinții noștri, din tradiție.</b>
Avem o bunică virtuoasă ca model, continuăm modelul ei de viețuire,
expresiile credinței ei :
<b style="background-color: #fff2cc;">avem credința pe care am primit-o moștenire. Dar trebuie să știm că în
cele din urmă, ceea ce Dumnezeu cere, nu sunt doar lucrurile exterioare,
lucrurile pe care le primim prin moștenire : ceea ce contează este ceea ce
am câștigat noi prin propria sudoare. </b><b>Toți dintre noi care sunt creștini ortodocși botezați, primim prin botez
harul credinței, al buneivoiri, al răbdării... îl primim în germene ca un
dar. </b>Și deci,<span style="background-color: #fff2cc;">
<b><span style="color: #cc0000;">acest germene al virtuților îl primim atât prin botez, cât și ca
moștenire de la părinții noștri, dar, ceea ce avem în adâncul nostru
are nevoie de a fi cultivat.</span></b></span>
<b><span style="color: #cc0000;">Și, cum se cultivă acest germene? Trebuie să ai dorința de a-l cultiva,
trebuie să lucrezi pentru asta, trebuie să citești, trebuie să te rogi,
trebuie să urmezi poruncile lui Dumnezeu</span></b>. <b>Așa putem să facem să crească acest germene al credinței</b>.
<b><span style="background-color: #fff2cc; color: #cc0000;">Nevoința pentru virtuți permite cultivarea credinței, și, de asemeni,
durerile vieții care ne aduc încercări.</span>
Cum pot să iubesc? Dragostea o avem înlăuntrul nostru în germene, dar
trebuie să luptăm împotriva egoismului pentru a putea să-i iubim pe
alții.</b>
</div>
<div style="text-align: justify;"><br /></div>
<div style="text-align: justify;">
Avem cu toții germenul virtuților :
<b style="background-color: #fff2cc;">Dumnezeu nu ne va cere niciodată ceva ce nu avem prin botez.</b>
</div>
<div style="text-align: justify;"><br /></div>
<div style="text-align: justify;">
Și, pentru a termina,
<b><span style="background-color: #fff2cc; color: #cc0000;">cel mai bun prieten al nostru este Dumnezeu. Dumnezeu este prietenul
cel mai ușor de a ajunge la El, pentru că putem să-L găsim ușor. Între
noi avem dificultăți!</span>
Să știți că dacă vreți ceva, prietenul cel mai fidel care poate să
răspundă la toate cererile noastre, este Dumnezeu. Și
<span style="color: #cc0000;">dacă Îl avem pe Hristos ca prieten, relațiile noastre cu ceilalți
oameni vor fi ușoare</span>.</b>
</div>
<br />
<div style="text-align: right;">
Traducere din franceză de Român Ortodox în Franța din „<i>Lettre aux amis des Monastères „Saint Antoine le Grand” et de la
„Protection del la Mère de Dieu”</i>, 2023
</div>
<br /><br />
</div>
<br />
ROFhttp://www.blogger.com/profile/06190121913449788651noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-2065164666542608480.post-34006562621867689082024-01-10T14:41:00.004+01:002024-01-22T22:09:50.999+01:00Egoismul duhovnicesc ne duce spre un proces tehnologic de mântuire, nu în comuniune personală. Raţiunea vieţii este dragostea crucii<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgnt8FF6Xw55NVgs5hxC-U-vZOAmFienLuNXwU7ZRMB9UfLUBYEP3TUMJIKXlx-xLW-EbQ2B7GE3Ad9w7uY93BxNEu2P2En2b2LXt3h297GWDWkac1f68MzJsO6zIw57khY9c9EJ2rX_FDqnqLXeP-B39YqEoH3xCX1187edOl0uG5HUw9ASnwttGVKS8I/s1382/Screenshot_20210117-172611_Facebook.jpg" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" data-original-height="1016" data-original-width="1382" height="470" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgnt8FF6Xw55NVgs5hxC-U-vZOAmFienLuNXwU7ZRMB9UfLUBYEP3TUMJIKXlx-xLW-EbQ2B7GE3Ad9w7uY93BxNEu2P2En2b2LXt3h297GWDWkac1f68MzJsO6zIw57khY9c9EJ2rX_FDqnqLXeP-B39YqEoH3xCX1187edOl0uG5HUw9ASnwttGVKS8I/w640-h470/Screenshot_20210117-172611_Facebook.jpg" width="640" /></a></div><div><br /></div><h3 style="text-align: center;"><span style="color: #0b5394;">Luca 17, 12-19</span></h3><div style="text-align: justify;"><blockquote><b><span style="color: #990000;">Intrând într-un sat, L-au întâmpinat zece leproşi care stăteau departe, Şi care au ridicat glasul şi au zis:<i> Iisuse, Învăţătorule, fie-Ţi milă de noi!</i> Şi văzându-i, El le-a zis:<i> Duceţi-vă şi vă arătaţi preoţilor. </i>Dar, pe când ei se duceau, s-au curăţit. Iar unul dintre ei, văzând că s-a vindecat, s-a întors cu glas mare slăvind pe Dumnezeu. Şi a căzut cu faţa la pământ la picioarele lui Iisus, mulţumindu-I. Şi acela era samarinean. Şi răspunzând, Iisus a zis:<i> Au nu zece s-au curăţit? Dar cei nouă unde sunt? Nu s-a găsit să se întoarcă să dea slavă lui Dumnezeu decât numai acesta, care este de alt neam? </i> Şi i-a zis:<i> Scoală-te şi du-te; credinţa ta te-a mântuit.</i></span></b></blockquote></div><div><br /><h3 style="text-align: center;"><span style="color: #0b5394;">Arhim. Varnava Iankos:<br /><i>Binecuvântarea neputinţei (2016)</i></span></h3><div style="text-align: justify;"><br /></div><div style="text-align: justify;">Pericopa noastră evanghelică de astăzi pomeneşte <span style="background-color: #cfe2f3;"><b>evenimentul tămăduirii celor zece leproşi</b> <b>(v. Luca 17,12-19)</b></span>. Aici se menţionează că zece leproşi şi-au cerut în genunchi tămăduirea de la Domnul şi au primit-o. Însă numai unul dintre aceştia s-a întors ca să-i mulţumească Domnului şi ca să-şi exprime recunoştinţa pentru vindecarea sa. Atunci Domnul a pus întrebarea: „<i>Ceilalţi nouă unde sunt? Pentru ce nu au venit?</i>“. Continuând lectura pericopei evanghelice, <b>Îl vedem pe Domnul nostru că-l îndreptăţeşte duhovniceşte pe acel unul, care mai era şi samarinean, spunând că credinţa lui l-a mântuit.</b></div><div style="text-align: justify;"><br /></div><div style="text-align: justify;">Avem prezente aici două elemente. Acela al <b><i>binefacerii</i></b> şi acela al <b><i>recunoaşterii</i></b>.</div><div style="text-align: justify;"><br /></div><div style="text-align: justify;">Întâi de toate, trebuie să analizăm faptul că din cei zece leproşi <b>cel de neam mai de jos a primit acest privilegiu, adică acela de a-i fi recunoscută de Domnul credinţa lui şi posibilitatea mântuirii lui.</b> <b>Acela care nu era de neam ales, <i>cel străin de neam</i>, acela care nu se afla în cadrul poporului moştenirii lui Dumnezeu.</b></div><div style="text-align: justify;"><br /></div><div style="text-align: justify;"><b><span style="background-color: #fff2cc;">De cele mai multe ori problema se află în faptul că</span><span style="background-color: #fff2cc; color: #cc0000;"> <u>noi suntem atât de izolaţi în noi înşine, încât nu putem să vedem nimic mai departe</u>.</span><span style="background-color: #fff2cc;"> Fie că aceasta este <u>o idee</u>, fie că aceasta este <u>o virtute,</u> fie că este orice altceva. </span><span style="background-color: #fff2cc; color: #cc0000;">Fiecare dintre noi îşi confecţionează <u>un sistem de gândire, de sentimente şi funcţiuni personale, care nu are nicio legătură cu celălalt, nu are nicio legătură cu Hristos</u></span><span style="background-color: #fff2cc;"><span style="color: #cc0000;">. </span></span></b><b style="background-color: #fff2cc;"><span style="color: #cc0000;">Dar aceasta este o închidere asfixiantă în noi înşine. Odată cu trecerea timpului sufletul se osifică într-o anumită stare, iar omul devine precum betonul şi astfel capătă o anumită formă.</span> <span style="color: #cc0000;">Are certitudini, are obsesii şi nu admite schimbări.</span></b></div><span><a name='more'></a></span><div style="text-align: justify;"><br /></div><div style="text-align: justify;">Din cei zece leproşi care s-au tămăduit, <b>cine a venit şi şi-a manifestat recunoştinţa sa? Cel neputincios!</b> Acela care nu era de neam ales. Aşadar, <b style="background-color: #fff2cc;"><span style="color: #cc0000;">în cele din urmă este un privilegiu să fim neputincioşi, să fim vlăguiţi, să nu fim recunoscuţi. Este un privilegiu, pentru că nu ne închinăm la noi înşine.</span></b></div><div style="text-align: justify;"><br /></div><div style="text-align: justify;">Există, desigur, <b><span style="background-color: #fff2cc;">primejdia </span><span style="background-color: #fff2cc; color: #cc0000;"><u>dezamăgirii</u></span><span style="background-color: #fff2cc;">, care în realitate este un </span><span style="color: #cc0000;"><span style="background-color: #fff2cc;">simptom al mândriei.</span></span></b><span style="background-color: #fff2cc;"> <b><span style="color: #cc0000;">Dacă omul respinge acest simptom şi primeşte cu răbdare nevrednicia sa personală, întorcându-se spre Dumnezeu, are toate acele premise necesare pentru a ieşi din microcosmosul său, de a ieşi din limitarea sa vizuală, astfel încât să-l vadă pe celălalt şi mai departe.</span></b></span></div><div style="text-align: justify;"><br /></div><div style="text-align: justify;"><b style="background-color: #fff2cc;">De obicei, sistemul gândurilor şi al funcţiunilor noastre personale este sprijinit pe <span style="color: #cc0000;">îndumnezeirea mulţumirii noastre de sine, a satisfacerii noastre</span></b>. Lucrul acela pe care noi îl grăim: „<b><i><span style="color: #741b47;">să mă simt bine</span></i></b>”. Aşadar, de mult ori există această <b style="background-color: #fff2cc;"><u>dilemă: să mă simt bine, să petrec bine jertfind Adevărul, căutarea lui, sau să aleg acest proces dureros de căutare a Adevărului, care mă va scoate dintr-un impas existenţial, de viaţă?</u></b> Această dilemă se pune zilnic în faţa noastră şi de multe ori capătă şi dimensiuni tragice. <b style="background-color: #fff2cc;">Să alegem dorirea Adevărului sau compromisul prin mijlocirea căruia vom petrece bine şi vom fi aranjaţi?</b></div><div style="text-align: justify;"><br /></div><div style="text-align: justify;"><b><span style="background-color: #fff2cc; color: #cc0000;">De obicei omul caută raţiunea echilibrului său psihic, psihologic, dar nu a odihnei lui ontologice</span></b>. <b>Omul se luptă să afle o clipă de mulţumire, dar este neputincios şi indiferent să afle limitele vieţii şi raţiunile vieţii.</b> <b>Adică <span style="background-color: #fff2cc;"><span style="color: #cc0000;">desfăşoară o deosebită luptă pentru a găsi un artificiu, prin mijlocirea căruia să se simtă bine, <u>artificiu care poate să fie şi viaţa religioasă, dar să nu intre în procesul de a afla raţiunea vieţii, raţiunea faptelor sale, raţiunea alegerilor sale</u></span>.</span></b></div><div style="text-align: justify;"><br /></div><div style="text-align: justify;"><b><span style="color: #cc0000;"><span style="background-color: #fff2cc;">Omul vrea să se simtă bine, să-l iubească ceilalţi de pildă, dar <u>nu intră în aventura de a căuta ce este în cele din urmă dragostea?</u></span></span></b><span style="background-color: #fff2cc;"> Cum se întâmplă să fie? Cum se defineşte? </span><b style="background-color: #fff2cc;">Omul devine pur şi simplu un receptor pasiv al stărilor plăcute sau neplăcute. Iar <span style="color: #cc0000;">pe Dumnezeu şi-L doreşte ca pe un mag, care într-un mod pasiv, deodată şi fără propria lui participare, fără coparticiparea libertăţii lui, fără participarea la căutarea adevăratei raţiuni, îl va face pe om să se simtă bine</span>. Asemenea rezolvări căutăm.</b></div><div style="text-align: justify;"><br /></div><div style="text-align: justify;"><b><span style="color: #cc0000;">Nu este însă cu putinţă ca omul să înainteze în acest fel</span></b>. Există evenimente în viaţa noastră care ne aduc în dileme tragice. <b style="background-color: #fff2cc;">De multe ori ne aflăm faţă-n-faţă cu viaţa sau cu moartea.</b> Iar omul atunci simte un nod în gât. <b style="background-color: #fff2cc;">Simte înlăuntrul său că i se zdrobesc, că i se spulberă puterile. Din ce motiv? Pentru că <span style="color: #cc0000;">exact atunci intră în confruntare cu sine însuşi. Conştiinţa lui îi mărturiseşte faptul că alegerea aranjării lui este o tăgăduire a vieţii</span>. Şi se întreabă ce să facă?</b></div><div style="text-align: justify;"><br /></div><div style="text-align: justify;"><b><span style="color: #cc0000;">Viaţa</span> este exact această trezire a existenţei noastre şi a intensificării activităţii ei. Să simtă omul că merită faptul că a venit în această viaţă, că există cu adevărat, că trăieşte în spaţiu şi timp.</b> <b style="background-color: #fff2cc;">Nu într-un mod abstract, nu într-un mod ideologic, ci cu o raţiune practică, prin mijlocirea căreia caută şi se verifică pe sine însuşi.</b></div><div style="text-align: justify;"><br /></div><div style="text-align: justify;"><b>Simptomul acestor obsesii ale noastre, ale raţiunii psihologice şi ale tăgăduirii celei ontologice, conduce la diferitele sisteme de gândire.</b> <b style="background-color: #fff2cc;">Uneori chiar şi sistemul bisericesc este rodul infirmităţii sau al alegerii omului de a nu voi să găsească viaţa.</b></div><div style="text-align: justify;"><br /></div><div style="text-align: justify;"><b>Astfel se creează grupurile alese, parohiile alese, oamenii aleşi, religiile alese, sistemele filosofice alese şi neamurile alese</b>. Pentru aceasta şi Hristos în mod scandalizator nu tămăduieşte pe vreunul dintre cei aleşi, pe vreunul dintre iudei, ci tămăduieşte şi mărturiseşte virtutea unuia care nu era un „ales”, a unui samarinean.</div><div style="text-align: justify;"><br /></div><div style="text-align: justify;"><b style="background-color: #fff2cc;">Cineva ar putea spune că unii sunt cu adevărat harismatici, că genele anumitor oameni îi fac să fie speciali. Şi ce-i cu asta</b><span style="background-color: #fff2cc;"><b>?</b> Se mântuiesc? <b><span style="color: #cc0000;">Pur şi simplu aceştia <u>au mai multă răspundere</u>.</span></b></span><b style="background-color: #fff2cc;"> <span style="color: #cc0000;">Dacă, desigur, ei se înfumurează pentru superioritatea genelor lor şi pentru harismele lor, ce fac? Tăgăduiesc modul duhovnicesc, potrivit căruia puterea omului se vede în faptul de a vrea să fie învins, în faptul de a îndura înfrângerea şi mai cu seamă <u>dacă înfrângerea sa este posibilitatea vieţii pentru altul</u>.</span></b></div><div style="text-align: justify;"><br /></div><div style="text-align: justify;"><b><span style="color: #cc0000;"><u style="background-color: #fff2cc;">Omul, însă, funcţionează cu o raţiune antihristică, cu o raţiune care este refuz al Crucii. El vrea să pară puternic şi să-l stăpânească pe celălalt. Să-l recunoască drept puternic, indiferent dacă promovarea propriei sale puteri este consumarea completă a celuilalt, este spulberarea celuilalt.</u></span></b></div><div style="text-align: justify;"><br /></div><div style="text-align: justify;"><b>Ales, în cele din urmă, este acela care vrea să trăiască<span style="color: #cc0000;"> în chipul lui Hristos</span></b>. <b><span style="background-color: #fff2cc; color: #cc0000;">Aşadar, este alegerea noastră de a ne integra „întru pocăinţă” în Trupul lui Hristos</span></b>. Fie că suntem superiori din punct de vedere biologic, psihologic sau chiar şi genetic, fie inferiori. Vom avea de dat într-o mai mare măsură seamă lui Dumnezeu dacă noi suntem mai aleşi decât alţii.</div><div style="text-align: justify;"><br /></div><div style="text-align: justify;"><b>Dumnezeu nu este părtinitor, nu caută la faţa omului, nu-i deosebeşte pe oameni în buni şi răi, ci <span style="background-color: #fff2cc;">însuşi omul alege să se deosebească în faţa lui Dumnezeu, preferând virtutea sau răutatea, adoptând <span style="color: #cc0000;">raţiunea vieţii</span> sau <span style="color: #cc0000;">raţiunea morţii</span>.</span></b></div><div style="text-align: justify;"><br /></div><div style="text-align: justify;"><b><span style="color: #cc0000;"><u style="background-color: #fff2cc;">Raţiunea vieţii este să învăţăm să iubim, adică să fugim de închiderea noastră, de microcosmosul nostru.</u></span></b><b style="background-color: #fff2cc;"> Acest microcosmos de multe ori este <span style="color: #cc0000;">creat şi prin lucruri bune, prin ideile noastre, prin virtuţile noastre şi prin însăşi conştiinţa noastră religioasă.</span></b></div><div style="text-align: justify;"><br /></div><div style="text-align: justify;"><b><span style="color: #cc0000;"><u style="background-color: #fff2cc;">Conştiinţa religioasă a creştinului nu este una instituţionalizată, ci este o conştiinţă a „persoanei”, este conştiinţa lui Hristos, este conştiinţa vieţii.</u></span></b></div><div style="text-align: justify;"><br /></div><div style="text-align: justify;">Toate acestea, ştiţi, constituie cadrul teoretic. Însă, <b>fiecare om are momente în viaţă când este judecat. Dacă el Îl alege pe Hristos sau pe sine însuşi. Dacă alege viaţa sau moartea. Dacă alege să experieze o raţiune a vieţii, dacă alege planul ontologic, planul duhovnicesc sau dacă va rămâne ţintuit în forme, fără să existe acolo propria lui participare dureroasă, care se exprimă drept cale a nevoinţei şi a Crucii.<span style="background-color: #fff2cc;"> Dacă, în final, cere o odihnă, o aranjare şi o relaxare, care să-l facă să petreacă el şi familia lui clipe plăcute până când va pleca din această lume</span></b>.</div><div><br /></div><div style="text-align: right;">Sursa web: <b>Cuvântul Ortodox: <a href="https://www.cuvantul-ortodox.ro/duminica-a-29-a-dupa-rusalii-leprosii-binecuvantarea-neputintei-ratarea-intalnirii-cu-dumnezeu-inchiderea-in-sine/" target="_blank">Duminica a 29-a dupa Rusalii: BINECUVANTAREA NEPUTINTEI. “<i>Să alegem dorirea Adevărului sau compromisul prin mijlocirea căruia vom petrece bine şi vom fi aranjaţi?</i>” RISCUL DUHOVNICESC AL “OSIFICARII”, al “inchiderii asfixiante” in propriul sistem si al RATARII INTALNIRII CU DUMNEZEU</a></b></div></div><div><br /><div style="text-align: right;">(din: <a href="http://www.libris.ro/biserica-pacatosilor-varnava-iankos-EGU978-606-550-238-3--p1037898.html" target="_blank">Preot Varnava Iankos, Biserica pacatosilor, Editura Egumenita, 2016</a>)</div></div><div><br /></div><div style="text-align: center;">***</div><div style="text-align: center;"><br /></div><div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEhNiSDiOI-hCQfvvv1_RoNV5HoBaQUast5k7MRQgjkqlKuavTO1lnUF26kdFHoWYaEueHiqv2t6-voy1kjV2rUSvE0vUeL5IA5dRfAIxCd7K6hdbj5eFnjq05PxrEQH5P-aMlNrUWBXg61-yhIipqOQEk6DM6ytvkoy3vwq4xuBOVTMl1yufi-irElLkZs/s980/f1464fa72526d7f10bd199078a3162de.jpg" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" data-original-height="980" data-original-width="736" height="400" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEhNiSDiOI-hCQfvvv1_RoNV5HoBaQUast5k7MRQgjkqlKuavTO1lnUF26kdFHoWYaEueHiqv2t6-voy1kjV2rUSvE0vUeL5IA5dRfAIxCd7K6hdbj5eFnjq05PxrEQH5P-aMlNrUWBXg61-yhIipqOQEk6DM6ytvkoy3vwq4xuBOVTMl1yufi-irElLkZs/w300-h400/f1464fa72526d7f10bd199078a3162de.jpg" width="300" /></a></div><div style="text-align: justify;"><br /></div><h3 style="text-align: left;"><div style="text-align: center;"><span style="color: #0b5394;">Marius Iordachioaia:</span></div><div style="text-align: center;"><span style="color: #0b5394;"><i>O predica ...din topor (2014)</i></span></div></h3><div><div style="text-align: justify;"><br /></div><div style="text-align: right;"><i><b>Acum securea stă la rădăcina pomilor; deci orice pom care nu face roadă bună se taie şi se aruncă în foc</b>. Şi mulţimile îl întrebau, zicând:<b> Ce să facem deci?</b></i> (LUCA 3, 9)</div><div style="text-align: justify;"><br /></div><div style="text-align: justify;"><b style="background-color: #fff2cc;"><span style="color: #cc0000;">Orice om e un lepros care stă departe de Împărăţia Cerurilor, de poporul de acolo şi de Calea ei</span>, aşa cum leproşii din vremea acţiunii Evangheliei din acestă duminică stăteau departe de sat, de populaţia sănătoasă şi de drumurile publice.<span style="color: #cc0000;"> Şi numai Iisus ne poate vindeca şi integra în lumea cea firească, veşnică, nimeni altcineva. Căci numai Iisus iartă păcatele şi vindecă patimile, lepra sufletului, boala care te trimite pe veci „afară”….</span></b></div><div style="text-align: justify;"><br /></div><div style="text-align: justify;"><b><span style="color: #cc0000;">Iisus ne cheamă şi azi, prin Duhul Sfânt, Duhul adevărului, al adevărului că <span style="background-color: #fff2cc;">ne sunt sufletele putrede de singurătate lăuntrică</span>, să ne spovedim, să ne curăţim sufletele în Taina Pocăinţei.</span></b> Şi mulţi mergem, mai ales în posturi. Dar câţi o facem ca cei 9 şi câţi ca samarineanul?</div><div style="text-align: justify;"><br /></div><div style="text-align: justify;">Câţi mergem <b><i>din chemarea lui Iisus</i></b> şi câţi <b><i>din obicei</i></b>? <span style="background-color: #fff2cc;"><b>Câţi venind la Spovedanie, ajungem şi la Iisus?</b> <b>Câţi venind prin Pocăinţă la Iisus, rămânem cu El?</b></span><b style="background-color: #fff2cc;"> Câţi, spovedindu-ne, ne aflăm pe noi înşine şi viaţa noastră optimă, „ideală”, şi câţi pe Iisus şi viaţa Lui de jertfă?</b><b> Şi câţi din noi mulţumesc cu adevărat dăruindu-se lui Iisus? Căci <span style="background-color: #fff2cc; color: #cc0000;">a mulţumi pentru viaţa veşnică, înseamnă a mulţumi veşnic.</span></b></div><div style="text-align: justify;"><br /></div><div style="text-align: justify;">Pe unii ortodocşi îi supără faptul că folosesc Numele „IISUS” şi nu pe cel de Hristos. Pe mine mă supără faptul că <b style="background-color: #fff2cc;"><span style="color: #cc0000;"><u>L-am transformat pe „HRISTOS” într-un fel de instituţie</u>.</span></b><b><span style="background-color: #fff2cc;"><span style="color: #cc0000;"> Iar</span> </span><span style="background-color: #fff2cc; color: #cc0000;">persoana Iisus a rămas, în practică, în afara creştinismului, a Tainelor şi a cultului. Toate acestea au devenit un fel de <u>proces tehnologic de mântuire, nu comuniune personală</u></span><span style="background-color: #fff2cc;">.</span></b><b><span style="background-color: #fff2cc; color: #cc0000;"> <u>Nu cunosc o dramă mai mare a ortodoxiei contemporane ca depersonalizarea trăirii ei</u>.</span></b> Discutăm lejer despre Dumnezeu, cu oarecare tremurături în glas despre Hristos şi facem alergie totală la IISUS. Oare să ne fi speriat atât de tare campaniile neoprotestante? <b><span style="background-color: #fff2cc;">Să fi devenit IISUS şi „relaţie personală” termeni compromişi</span> din cauza abuzului sonor sectar, pentru că la ei sună cel mai adesea ca nişte tigăi de aramă cu accent şi inflexiuni de agent de Bursă?</b></div><div style="text-align: justify;"><br /></div><div style="text-align: justify;">De cele mai multe ori, nu.<b> E vorba doar de teama de angajament. HRISTOS e un fel de firmă în care te poţi pierde printre miile de funcţionari.</b> <b style="background-color: #fff2cc;"><span style="color: #cc0000;">IISUS e o Persoană care impune o relaţie directă, intimă, neechivocă: faţă în faţă!</span> HRISTOS defineşte „funcţia” Persoanei cu numele Iisus!</b> [1] Dacă eu sunt Nicolae Pictorul, şi cineva mă strigă „Pictorule!” înseamnă că îl interesează pictura, pe când <b><span style="color: #cc0000;">dacă mă strigă „Nicolae!” înseamnă că îl interesează persoana mea.</span></b> <b><span style="background-color: #fff2cc; color: #cc0000;">Nu e o diferenţă aici identică celei dintre interes şi dragoste?</span></b></div><div style="text-align: justify;"><br /></div><div style="text-align: justify;"><b>După două mii de ani de creştinism, deşi suntem botezaţi, mirunşi şi împărtăşiţi, Duhul lui Hristos rămâne, ca şi pentru Nicodim, un <span style="background-color: #fff2cc;">Vânt care nu ştim de unde şi încotro bate, pentru că în loc să ne mişte către Împărăţie, ne răcoreşte evlavia şi ne flutură plăcut, romantic, părul</span></b>. <b><span style="color: #cc0000;">Fără cunoaşterea lui Iisus Cel istoric, al Evangheliilor, fără urmarea Lui prin credinţa în cuvântul Lui, vom merge în continuare la preoţi şi ne vom curăţi, bineînţeles, pentru că e o faptă după cuvântul lui Hristos, după care ne vom întoarce la viaţa noastră, nu la El. Iar viaţa noastră, viaţa trăită „în numele nostru”, inevitabil, ne va umple iarăşi de lepră, căci, tocmai ea e sursa de infecţie.</span></b></div><div style="text-align: justify;"><br /></div><div style="text-align: justify;"><b>Pe mulţi teologia conceptuală, de manual şi catehism, i-a amorțit la inimă şi nu se mai pot uni sufleteşte cu Persoana istorică a lui Iisus. Pentru aceştia Evanghelia e o epitimie, un „canon”, o pedeapsă.</b> Mai degrabă bat o sută de metanii, decât să citească un capitol din Evanghelie. Pentru că <b>fără dorinţa întâlnirii cu Iisus, fără setea şi foamea de a-L descoperi şi înţelege, fără a-I dori iubirea, Evanghelia nu are gust şi e greu de digerat…</b></div><div style="text-align: justify;"><br /></div><div style="text-align: justify;">Suntem foarte adesea mai pietişti decît pietiştii, pentru că toate sentimentele lor sunt totuşi orientate spre persoana lui Iisus, pe când <b style="background-color: #fff2cc;"><span style="color: #cc0000;"><u>majoritatea trăirilor noastre harice, „ortodoxe”, sunt forme perverse de egoism duhovnicesc. Căci deşi plini de experienţe harice, suntem paralitici morali…</u></span></b></div><div style="text-align: justify;"><br /></div><div style="text-align: justify;"><b><span style="background-color: #fff2cc;">Ca răspuns la securea înfiptă la rădăcina vieţii noastre, am înfipt şi noi una la rădăcina credinţei. Ca să nu fim noi tăiaţi şi altoiţi, în inimă, cu Hristos, L-am tăiat pe El din credinţa noastră.</span> Cine are ochi de citit, să înţeleagă.</b></div><div style="text-align: justify;"><br /></div><div style="text-align: justify;">Deci, cititorule dragă, astăzi noi şi încă vreo câteva zeci de leproşi am fost la Liturghie... <b>Oare care dintre noi, întorcându-se acasă, se duce să cadă la picioarele lui Iisus?</b></div></div><div style="text-align: justify;"><br /></div><div style="text-align: right;">Sursa web: <b>Român Ortodox în Franta, <a href="https://corortodox.blogspot.com/2014/01/marius-iordachioaia-despre-viata-traita.html" target="_blank">Marius Iordachioaia despre viata traita ca un fel de "proces tehnologic de mantuire" si nu in comuniune personala</a></b></div><div><br /></div><div><br /></div>ROFhttp://www.blogger.com/profile/06190121913449788651noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-2065164666542608480.post-31873710510304718612023-12-30T16:45:00.004+01:002024-01-13T16:53:53.928+01:00P. Galaction Dominte: "Să-i fi celuilalt odihnă, să-i fi celuilalt sărbătoare!"<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEi2C8ejEAPwHG4SBFv1ReLvAtlOKEZrOsnCgIcJb3CeG43me7LaNolzQ2_0si88qmZ1K_auPMnTOxgOuE2fBhWM1fLwk3J0whtlQet2T3HrQDK7072wFHCP-aHKliM3wXaGZtIgLS72lwF9-AZo-sfSqK4irvtYwi8nbKmMsI0-Swa4T8fWfZLd6cO01yc/s1449/Screenshot_20231227-164958_YouTube.jpg" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" data-original-height="1080" data-original-width="1449" height="478" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEi2C8ejEAPwHG4SBFv1ReLvAtlOKEZrOsnCgIcJb3CeG43me7LaNolzQ2_0si88qmZ1K_auPMnTOxgOuE2fBhWM1fLwk3J0whtlQet2T3HrQDK7072wFHCP-aHKliM3wXaGZtIgLS72lwF9-AZo-sfSqK4irvtYwi8nbKmMsI0-Swa4T8fWfZLd6cO01yc/w640-h478/Screenshot_20231227-164958_YouTube.jpg" width="640" /></a>
</div>
<br />
<div style="text-align: justify;"><br /></div>
<div style="text-align: justify;">
<h3 style="text-align: center;">
<span style="color: #0b5394;">Ce daruri să facem de Crăciun?</span>
</h3>
</div>
<div style="text-align: justify;"><br /></div>
<div style="text-align: center;">
<iframe allow="accelerometer; autoplay; clipboard-write; encrypted-media; gyroscope; picture-in-picture; web-share" allowfullscreen="" frameborder="0" height="360" src="https://www.youtube.com/embed/GQLcK97yDIs?si=440ylNKrl6SfUH7Z" title="YouTube video player" width="640"></iframe>
</div>
<p style="text-align: justify;">
<b><span style="background-color: #fff2cc;">Indiferent ce daruri am face celui de lângă noi, fie că-i dăruim un
zâmbet, fie că-i dăruim o îmbrățișare, fie că-i dăruim o vorbă bună,
contează să fie din inimă. Pentru că </span><span style="background-color: #fff2cc; color: #cc0000;">ceea ce pleacă din inimă ajunge în inimă</span><span style="background-color: #fff2cc;">.</span></b><b style="background-color: #fff2cc;">
Ceea ce pleacă doar din vârful buzelor sunt doar cuvinte goale și atât.</b>
<b>Cuvintele ar trebui să fie</b>, spune Sf. Ioan Gură de Aur, "<b><i>cărările faptelor bune</i></b>".
<span style="background-color: #fff2cc;"><b><span style="color: #cc0000;">Dacă cuvântul nu pleacă din taina inimii tale, nu ajunge în taina
inimii celuilalt.</span>
</b></span><b> Sunt doar cuvinte goale</b>. Și, în același timp, ni se spune că
<b><span style="background-color: #fff2cc; color: #cc0000;">un cuvânt trebuie să fie plin de Hristos</span><span style="background-color: #fff2cc; color: #cc0000;">. Și ca să intre Hristos înlăuntru, trebuie să ai smerenie. Smerenia
spală picioarele cuvintelor și le sfințește. Și, atunci, ceea ce trimiți
celuilalt, trimiți un dar bun și sfințit.</span></b>
</p>
<span><a name='more'></a></span>
<div style="text-align: justify;">
Foarte frumoasă ideea aceasta, că
<b>noi ne sfințim viața nu pentru noi, noi ne sfințim viața pentru ceilalți,
noi ne sfințim viața pentru a fi dar celor de lângă noi, noi ne sfințim
viața pentru a fi pâine bună, dreasă cu sarea Duhului Sfânt, pentru a sătura
pe ce cel flămând, pentru a sătura pe cel de lângă noi.</b>
</div>
<div style="text-align: justify;"><br /></div>
<div style="text-align: justify;">
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgWMUDMo9t94Eh5cRDU-9HOnVSMd9snnPqZU1RciJqUL-MIJvAXeu0YkEae6hDo6j6oF_R3HRyR6GuULdtEF7V37itdZejUWaufZLodHEbK9NYyWsTJEke-UcUnTF5uycmfk8taQyTkRHdVmaWZ8gLZDFVeibMJf0EAnZ4B96fcUuWEWSWQulJAqG77O1M/s1124/FB_IMG_1640522234697.jpg" style="clear: right; float: right; margin-bottom: 1em; margin-left: 1em;"><img border="0" data-original-height="1124" data-original-width="1080" height="320" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgWMUDMo9t94Eh5cRDU-9HOnVSMd9snnPqZU1RciJqUL-MIJvAXeu0YkEae6hDo6j6oF_R3HRyR6GuULdtEF7V37itdZejUWaufZLodHEbK9NYyWsTJEke-UcUnTF5uycmfk8taQyTkRHdVmaWZ8gLZDFVeibMJf0EAnZ4B96fcUuWEWSWQulJAqG77O1M/s320/FB_IMG_1640522234697.jpg" width="307" /></a>
</div>
Indiferent ce dar facem celor de lângă noi, să fie făcut cu noblețe. Știți ce
înseamnă noblețea duhovnicească? Ne spune Sf. Paisie Aghioritul - că tot
suntem în paraclisul închinat Sfântului Paisie. <b>Noblețea înseamnă</b> -
spune Părintele -
<b>să dăruiești fără a primi ceva înapoi. Noblețea mai înseamnă să ai
pretenții doar de la tine.</b>
Să dăruiești fără a primi ceva înapoi!
<b style="background-color: #fff2cc;">Noblețea te înrudește cu Dumnezeu, noblețea te aseamănă cu Dumnezeu - că
noi de acolo am luat obiceiul acesta de a dărui.</b><b>
Pentru că
<span style="color: #cc0000;">Dumnezeu, de Crăciun, ne face cel mai frumos dar: ni-L dă pe Fiul Său -
noblețea ca să Se facă fratele nostru</span></b>.
</div>
<div style="text-align: justify;">
<span style="background-color: #fff2cc;">Asta este Crăciunul, nu doar o oportunitate așa, de a sărbători comercial,
sau nu doar să accentuăm latura aceasta festivistă, sărbătorească a
evenimentului, ci
<b><span style="color: #cc0000;">Crăciunul ne duce cu gândul la darul lui Dumnezeu</span></b></span>, Care, atât de frumos ne spune în rugăciunile Liturghiei:
<i><b>că atât de mult ai iubit Tu lumea Ta!</b></i> Cât de frumos !
<b>Dumnezeu o iubește și o numește lumea Lui,</b>
<b>o lume în care își trimite Fiul și oamenii Îl răstignesc</b>. Și totuși
Dumnezeu, spune, în lumea aceasta pervertită, plină de mândrie, lăcomie, de
ură, de răutate, Dumnezeu spune că atât de mult a iubit lumea Lui.
<i>Atât de mult ai iubit lumea Ta</i> - cum spune preotul la fiecare Sfântă
Liturghie - <i>încât pe Fiul Tău L-ai dat</i>.
</div>
<div style="text-align: justify;"><br /></div>
<div style="text-align: justify;">
Vedeți?
<span style="background-color: #fff2cc;"><b><span style="color: #cc0000;">Atunci când iubești dăruiești!</span> Și ce
dăruiești? Dăruiești și din ceea ce crezi că ai, dar, cum spune Nicolae
Steinhardt, <i>să dăruiești din ceea ce nu ai.</i></b>
<span>A</span></span><span style="background-color: #fff2cc;">dică, cum nu ai și dăruiești? Dăruiești din ceea ce nu este al tău, dar
ți-a fost dat de Dumnezeu</span><span style="background-color: #fff2cc;">.</span><span><span style="background-color: #fff2cc;"> </span><b style="background-color: #fff2cc;"><span style="color: #cc0000;">Dăruiești din ceea ce nu ai, și atunci Dumnezeu înmulțește și darul
tău. Darul acesta arată cumva dragostea noastră</span></b><b style="background-color: #fff2cc;"><span style="color: #cc0000;">.</span></b><span style="background-color: #fff2cc;"> </span></span><b><span style="background-color: #fff2cc;">D</span><span style="background-color: #fff2cc;">e fiecare dată în miezul unui dar, este dragostea noastră și aprecierea
noastră.</span>
</b>
Valoros nu este darul în sine, valoroasă este bucuria cu care ai făcut acel
dar, bucurie care este mai mare decât valoarea darului.
</div>
<div style="text-align: justify;"><br /></div>
<div style="text-align: justify;">
<b style="background-color: #fff2cc;">
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEiJvvJahSNw45KUQb9WP-3d8IBDLpUPOW-yniJyS2uQNDBda7GE0JlbU3IjF6vTe29P1EFZIvohanoHQYE4myQBT_sn6LwQ-EsZyv_j-Xm-9eJnCxKEpUcjXptT6ETb7pE4sKmrDQMIloChcwgH4EZGnP2v7k-uY8gtQXzZnUarYhNtV7y1iS5XLdYRid8/s1200/IMG_20231126_161931_670.jpg" style="clear: left; float: left; margin-bottom: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" data-original-height="1162" data-original-width="1200" height="310" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEiJvvJahSNw45KUQb9WP-3d8IBDLpUPOW-yniJyS2uQNDBda7GE0JlbU3IjF6vTe29P1EFZIvohanoHQYE4myQBT_sn6LwQ-EsZyv_j-Xm-9eJnCxKEpUcjXptT6ETb7pE4sKmrDQMIloChcwgH4EZGnP2v7k-uY8gtQXzZnUarYhNtV7y1iS5XLdYRid8/s320/IMG_20231126_161931_670.jpg" width="320" /></a>
</div>
Si spuneam că trebuie să ai noblețe, fiindcă noblețea te aseamănă cu
Dumnezeu. </b><b style="background-color: #fff2cc;"><span style="color: #cc0000;">Să dai fără să nădăjduiești că primești în schimb, oare ai putea? Să dai
un zâmbet fără să aștepți să ți se zâmbească, să dai o vorbă bună fără să
aștepți să o primești înapoi, să spui un "te iubesc" și celălalt să nu-ți
răspundă.</span></b>
Este destul de greu, ar fi măsură dumnezeiască și măsură înaltă să stai cu
cineva în casă, să îi spui "te iubesc", și celălalt să nu răspundă. Dacă îl
iubești cu o iubire egoistă, posesivă, atunci nu știu dacă reușește.
</div>
<div style="text-align: justify;"><br /></div>
<div style="text-align: justify;">
<b> Așadar, indiferent ce dăruim, să dăruim din inimă,</b> să dăruim așa cum
spunea, cred că Părintele Arsenie Papacioc,
<i>atunci când nu ai ce-i da, dăruiește-i un zâmbet</i>. Dar trebuie să-l
lucrezi tu, să-l păstrezi tu în inimă, acolo, ca să poți să-l dăruiești celui
de lângă tine. Trebuie să-l ceri de la Dumnezeu.
<span style="background-color: #fff2cc;"><b>Vedeți, multă lume vine și cere:</b> "<b><i>Doamne, dă-mi să simt dragoste", "Doamne, dă-mi să simt bucurie".</i></b>
<b>Dar pentru ce o ceri? Pentru tine, să o pui la păstrat aici, în cufărul
tău, în lada ta de păstrare [în inima ta] ? Pentru ce ceri dragoste?
Trebuie să ceri ca să dăruiești. Nu pentru tine, nu ca să ai tu, așa, o
stare de bine, să vânezi o stare de bine. Trebuie să dăruiești! Și, ceea
ce dăruiești, te îmbogățește.
</b></span>
</div>
<div style="text-align: justify;"><br /></div>
<div style="text-align: justify;">
Atât de mult îmi place un cuvânt al Evangheliei din Joia Patimilor, în care se
spune că Hristos a spălat picioarele ucenicilor. Și ni se spune acolo că
ucenicii erau așezați pe scaune și Hristos S-a dezbrăcat de haina cea de
deasupra, a luat un ștergar, a îngenunchiat în fața ucenicilor, a început să
le spele picioarele și să le șteargă cu ștergarul. Și, ni se spune acolo, un
lucru atât de frumos: "<b><i><span style="color: #cc0000;">legați fiind cu legătura dragostei..</span></i></b>.".
<b style="background-color: #fff2cc;">Ce ne mai leagă pe noi astăzi unul de altul?</b>
Se duc acasă și simt că nu-i trage inima să meargă spre casă. Se duc la
servici, și nu-i trage inima să ajungă la servici. Se întâlnesc unul cu altul
și nu-i trage inima și nu-și ridică capul din pământ să își zâmbească unii
altora.
<b style="background-color: #fff2cc;">Ce te mai leagă de celălalt? Cred că aicea ar fi problema!
<span style="color: #cc0000;">Mai suntem noi dar frumos unii altora? Mai avem noi ce dărui? Să cerem de
la Dumnezeu : "Doamne, dă-mi ca să pot și eu mai departe dărui!</span>"</b>.
</div>
<div style="text-align: justify;"><br /></div>
<div style="text-align: center;">***</div>
<h3 style="text-align: center;">
<span style="color: #0b5394;">
Care sunt sărbatorile și falsele sărbatori?
</span>
</h3>
<div style="text-align: justify;"><br /></div>
<div style="text-align: center;">
<iframe allow="accelerometer; autoplay; clipboard-write; encrypted-media; gyroscope; picture-in-picture; web-share" allowfullscreen="" frameborder="0" height="360" src="https://www.youtube.com/embed/JTMSGfl06xM?si=Kdp_RMzwCcFuCSMx" title="YouTube video player" width="640"></iframe>
</div>
<div style="text-align: center;"><br /></div>
<br />
<div style="text-align: justify;">
Mai întâi ar trebui să înțelegem, să facem distincția între adevăratele
sărbători și falsele sărbători.
<b>Adevăratele sărbători sunt acelea care își au începutul în istoria
mântuirii noastre, care au un miez - Care este miezul unei sărbători?
Dumnezeu este miezul. Hristos în Noul Testament este miezul sărbătorilor-,
și care orientează viața noastră, care dau un vector, care dau o direcție
parcursului nostru existențial.
</b>
</div>
<div style="text-align: justify;"><br /></div>
<div style="text-align: justify;">
Spunea cineva, frumos, că
<b>sărbătorile, sunt noduri și însemnuri pe răbojul timpului</b>. Și,
sărbătoarea ce o dă?
<b style="background-color: #fff2cc;">Sărbătoarea o dă Hristos, o dă prezența lui Dumnezeu în viața noastră.</b>
Atunci când ne intră Dumnezeu în sufletul nostru și în viața noastră, viața
noastră se transformă în sărbătoare.
</div>
<div style="text-align: justify;"><br /></div>
<div style="text-align: justify;">
<b style="background-color: #fff2cc;">
Falsele sărbători sunt cele care sunt produsul minții omenești, care nu au
un mize concret.</b>
Ele nu sunt noi. Chiar și în perioada prigonirii creștinilor era închinarea la
lună, la soare, la diverși idoli. Deci nu sunt lucruri noi.
<b><span style="color: #cc0000;">Dar,
<span style="background-color: #fff2cc;">adevărata sărbătoare ne orientează viața.
</span></span></b>
</div>
<div style="text-align: justify;"><br /></div>
<div style="text-align: justify;">
Nu vedeți ce e duminica? Dacă n-ar fi duminica, să fie așa, o săptămână fără
duminică, să fie așa, monotonă.
<b>Duminica este cea care ne oprește, cea care ne pune o anumită limită.</b>
<b>Duminica e cea care ne face să respirăm aerul lui Dumnezeu, aerul veșniciei
lui Dumnezeu</b>. Iar această sărbătoare se prelungește și acasă, în familia noastră.
Sărbătoarea se prelungește acasă într-o atmosferă frumoasă. Atunci când
creștinul ajunge acasă, pune masa și stă la masă cu cei dragi.
<b>Și nu este vorba de bucate, nu este vorba de masă, nu este vorba de
mâncare, ci este vorba de a-l odihni pe celălalt</b>.
<b style="background-color: #fff2cc;"><span style="color: #cc0000;">Să-i fi celuilalt odihnă, să-i fi celuilalt sărbătoare!</span></b>
Așa se spune într-unul din ecfonisele de la slujbele noastre: "<b><i>că Tu ești Dumnezeul nostru, Care întru sfinți Te odihnești"</i></b>. Vedeți cât de frumos?
<b><span style="background-color: #fff2cc;"><span style="color: #cc0000;">Dumnezeu</span><span style="color: #cc0000;">
se odihnește în inima sfinților și Dumnezeu se face odihnă
sfinților.</span></span>
Așa ar trebui să fim și noi, să fim odihnă celorlalți. Când îl vedem pe cel
de lângă noi, parcă să fim în sărbătoare, să ni se facă inima sărbătoare.
Și, în același timp, să simțim cumva această nerăbdare a întâlnirii, fie cu
sărbătorile</b>.
</div>
<div style="text-align: justify;">
<b>
Vedeți, că orientează viața noastră, dar, în același timp, naște și o
nerăbdare.</b>
Prăznuim Nașterea Domnului și, apoi, ne ducem cu gândul la următoarea
sărbătoare. Ne gândim apoi la Tăierea împrejur a Domnului și Mântuitorului
nostru, Iisus Hristos, ne gândim apoi la Intrarea în Biserică și, apoi, la
sărbătoarea Paștelui. Cumva<b>
creează o așteptare, și așteptarea aceasta de a fi cu Dumnezeu.
<i>Iară mie, </i></b>spune psalmistul David, <b><i>bine este a mă lipi de Dumnezeu.</i></b> "Bine
este a mă lipi de Dumnezeu" - cât de frumos este să te lipești de Dumnezeu.
Ei, și
<b style="background-color: #fff2cc;"><span style="color: #cc0000;">din îmbrățișarea aceasta a omului cu Dumnezeu, se naște sărbătoarea și
vine, spuneam, și o anumită nerăbdare de a ne întâlni cu Dumnezeu.
</span></b>
</div>
<div style="text-align: justify;">
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"><br /></div>
Spune într-o cântare din Postul Mare: "<i>Iată Mirele vine în miezul nopții, și fericită este sluga pe care o va afla
priveghind</i>". Să fim și noi așa, să priveghem, să fim în așteptare. Vedeți, prăznuim în
sărbători pe Dumnezeu.<span style="color: #cc0000;"> </span><b style="background-color: #fff2cc;"><span style="color: #cc0000;">Iar între sărbători așteptăm Sărbătoritul, așteptăm pe Dumnezeu.</span>
<span style="color: #cc0000;">Ca și cu un om, suntem tot timpul într-o așteptare</span></b><span style="color: #cc0000;">.</span> Acum un gând așa, pentru copii, care
ați citit Micul Prinț. Este acolo o prietenie frumoasă dintre un copil și o
vulpe. Și acolo, spune la un moment dat cred că acea vulpiță, care a fost
întâi domesticită, îi spune copilului: "<i><b>dacă știu că vii mâine la ora 3, o să-mi fie dor de tine de la ora 2</b></i>". Adică așteptarea aceasta cu nerăbdare a întâlnirii, așteptarea cu
nerăbdare a unei întâlniri o regăsim acum și în cuvintele Proorocului, când
spune: "<i>când vei veni și mă voi arăta feței lui Dumnezeu." , "Făcutu-mi-s-au
lacrimile mele mâncare ziua și noaptea"</i>. O bucurie a așteptării!
</div>
<div style="text-align: justify;"><br /></div>
<div style="text-align: justify;">
Dar, știți că, chiar dacă trec sărbătorile, noi putem rămâne în sărbătoare.
Cum rămânem în sărbătoare? Cum spunea Sf. Ioan Gură de Aur : "<b><i>cel care are conștiința curată este tot timpul în sărbătoare</i></b>".
<b style="background-color: #fff2cc;"><span style="color: #cc0000;">Cel care are sufletul curat este tot timpul în sărbătoare - de ce? Pentru
că acolo se odihnește Hristos, în inima lui</span>.</b>
Și Sfinții știu prea bine sentimentul acesta, să fi purtător de Hristos, să fi
copleșit de prezența lui Hristos.
</div>
<div style="text-align: justify;">
<b>Sfântul Paisie Aghioritul ne spune că atâta bucurie simți în timpul
îmbrățișării omului de către Dumnezeu, încât se topește inima ca ceara de
căldura lumânării.</b>
Sau, ca să-i facă să-i înțeleagă și pe ceilalți care n-au avut așa trăiri
înalte, spune : "<i>știți cum este? Ca un copil care intră într-o încăpere și vede dulciuri,
care intră într-o cofetărie și vede bomboane, și atunci îi țopăie inima de
bucurie</i>"
<b style="background-color: #fff2cc;">Așa este și bucuria aceasta, a întâlnirii cu Dumnezeu, pentru că, de fapt,
aceasta este sărbătoare, și, să ne ajute Dumnezeu să avem tot timpul gândul
acesta și conștiința aceasta, că
<span style="color: #cc0000;">Hristos ne este bucurie și ne este sărbătoare</span></b><span style="color: #cc0000;">. </span>
</div>
<div style="text-align: justify;"><br /></div>
<div style="text-align: center;">***</div>
<h3 style="text-align: center;">
<span style="color: #0b5394;">Cum să folosim timpul, la final de an? </span>
</h3>
<div style="text-align: center;"><br /></div>
<div style="text-align: center;">
<iframe allow="accelerometer; autoplay; clipboard-write; encrypted-media; gyroscope; picture-in-picture; web-share" allowfullscreen="" frameborder="0" height="360" src="https://www.youtube.com/embed/kNhndI8xZ8g?si=bnlMMQcTyO6v9bvd" title="YouTube video player" width="640"></iframe>
</div>
<div style="text-align: justify;"><br /></div>
<div style="text-align: justify;">
<b>
Vedem în lumea de astăzi cam cum percep oamenii timpul. Pentru unii timpul
înseamnă bani, pentru cei care sunt pe un pat de spital timpul înseamnă
suferință, pentru cei care sunt copleșiți de grijile lumii acesteia, timpul
înseamnă stres, pentru cei care n-au ce să facă, timpul înseamnă
plictiseală. Pentru unii timpul trece prea repede, pentru alții, mai ales
pentru cei care sunt în suferință, timpul trece greu.
</b>
</div>
<div style="text-align: justify;"><br /></div>
<div style="text-align: justify;">
Spune Psalmistul David, în Ps. 89 : "<i><b>zilele noastre s-au socotit ca pânza unui păianjen</b></i>". Și apoi zice: "<b><i>învață-ne să ne socotim bine zilele noastre, ca să ne îndreptăm inimile
spre înțelepciune</i></b>". Cum să ne socotim zilele anilor noștri?
<b>Iov în Vechiul Testament spune că omul este ca într-o slujbă ostășească,
trăiește puține zile, dar, în schimb se satură de necaz</b>. Haideți să vedem cum trebuie să socotim, deși pare abstract noțiunea acesta
despre timp și nu știm cum să o definim. Dar este destul de simplu.
</div>
<div style="text-align: justify;"><br /></div>
<div style="text-align: justify;">
Timpul are două măsuri. O măsură cosmică, și am învățat la școală, și nu
intrăm în amănunte despre mișcarea pământului care dă timpul acesta cosmic:
avem zi, avem noapte, avem ani,... dar, noi suntem chemați ca să sfințim
timpul nostru și să-l transformăm dintr-un timp cosmic, istoric, să-l
transformăm într-un timp al mântuirii, să-l sfințim, într-un timp al sfințirii
vieții noastre.
<b>Este bine cunoscută acea definiție a Părintelui Dumitru Stăniloae, care
spune că "timpul este răspunsul omului la chemarea lui Dumnezeu", este un
interval în care două persoane se întâlnesc, în care două persoane se caută
unul pe altul. Acesta este timpul. Si atuncea când se întâlnesc,
<span style="background-color: #fff2cc;"><span style="color: #cc0000;">timpul acesta când se întâlnește omul cu Dumnezeu, timpul se face
sărbătoare.
</span></span></b>
</div>
<div style="text-align: justify;"><br /></div>
<div style="text-align: justify;">
<b style="background-color: #fff2cc;">
Așadar, timpul pentru noi, creștinii, are o altă conotație, este timpul
mântuirii, timpul în care suntem îndemnați să răspundem chemării lui
Dumnezeu.</b>
Și, atât de frumos,<b>
vedeți, că Dumnezeu este Cel care ne cheamă, nu Cel care poruncește</b>.
<b><span style="background-color: #fff2cc;">Dumnezeu este Cel care ne cheamă, nu ne constrânge să venim la
Dânsul.</span></b><b style="background-color: #fff2cc;">
Si noi avem libertatea să venim, să răspundem sau să nu răspundem.</b><b>
Vedeți, cât de mare dar a dat Dumnezeu omului, libertatea aceasta pe care
Dumnezeu și-a asumat-o, libertatea pe care o are omul să spună "nu" lui
Dumnezeu!
<span style="color: #cc0000;">Si Dumnezeu chiar știa, nu doar că omul va spune nu, ci </span></b><span style="color: #cc0000;"><b>ș</b><b>i c</b><b>ă</b><b> Îl va și răstigni. </b></span>
</div>
<div style="text-align: justify;"><br /></div>
<div style="text-align: justify;">
Așadar, timpul pentru noi este perioada în care trebuie să răspundem lui
Dumnezeu, cum? Așa cum au răspuns Apostolii, când i-a chemat prima oară și
le-a spus:
<span style="background-color: #fff2cc;">"<b><i>veniți după Mine și vă voi face pescari de oameni</i></b>".<b>
Și, ce au făcut? Spune că "<i>îndată au lăsat toate</i> <i>și au urmat Lui</i>", au urmat lui Hristos. Așa trebuie să facem și noi, să lăsăm cele
nefolositoare ale vieții și să urmăm lui Dumnezeu. Și atunci reușim să ne
sfințim timpul, să ne împlinim și viața noastră.
</b></span>
</div>
<div style="text-align: justify;"><br /></div>
<div style="text-align: justify;">
Când a luat ființă timpul? Se spune despre timp că nu este despărțit de
materie. La început spune că a făcut Dumnezeu cerul și pământul, iar teologii
ne spun că acest început nu este doar al materiei, și este și un început al
timpului. Și, iarăși, se mai spune în Psalmi, cred că în Ps. 18 :<b>
"<i>ziua zilei spune cuvânt</i>"</b>
- ce cuvânt șoptește ziua, o zi altei zile? Ce cuvânt? Vedeți? Ziua care? Ziua
care a trecut, șoptește cuvânt, și lasă urmări, și lasă ecou zilei care
urmează. Adică
<b>faptele noastre trecute, ziua de ieri, imprimă zilei de astăzi, o anumită
informație, o anumită direcție.</b>
</div>
<div style="text-align: justify;">
Așa cum din generație în generație se transmit, se moștenesc anumite
caractere. Chiar spunea frumos Părintele Arsenie Papacioc, cumva așa, cu un iz
de umor, spunea despre sine că este "<i>sinteza harababurii părinților săi</i>". Moștenim anumite trăsături, care, în același timp, mă gândesc, că, oricât
ar fi timpul de nimicitor, și oricât de rău ne-ar părea că nu-i mai avem pe
cei dragi alături - fiindcă
<b>așa repede trece timpul, când ești cu persoanele care îți sunt dragi, încât
parcă ai vrea ca clipa aceea să se oprească.</b>
Dar, cu toate acestea,
<b style="background-color: #fff2cc;">să știți, persoanele care nu mai sunt lângă noi, și care poate sunt
Dincolo, în Împărăția lui Dumnezeu, imprimă o urmă în noi, lasă o urmă în
noi.</b>
Uite, de exemplu un copil, sau un tânăr dacă se scoală de dimineață își face
patul, este pentru că așa l-a învățat mama, și vede viața cu ochii mamei. Dacă
vede o frumusețe din jur și i se bucură inima, este pentru că așa a prins de
la mama. Dacă are un gust pentru frumos, pentru o ordine, dacă are o anumită
aplecare către lucruri mai adânci, sufletești, cu siguranță le-a moștenit de
la părinții lui.
</div>
<div style="text-align: justify;"><br /></div>
<div style="text-align: justify;">
Așadar, să-L rugăm pe Dumnezeu să ne înțelepțească să drămăluim bine zilele
vieții noastre, cum spune Psalmistul, cu înțelepciune.
</div>
<div style="text-align: justify;"><br /></div>
<div style="text-align: center;">***</div>
<div style="text-align: justify;"><br /></div>
<h3 style="text-align: center;">
<span style="color: #0b5394;">
Să facem planuri la început de an?
</span>
</h3>
<div style="text-align: justify;"><br /></div>
<div style="text-align: center;">
<iframe allow="accelerometer; autoplay; clipboard-write; encrypted-media; gyroscope; picture-in-picture; web-share" allowfullscreen="" frameborder="0" height="360" src="https://www.youtube.com/embed/-jQrOakKuHQ?si=mAKACtUtkjNlES6B" title="YouTube video player" width="640"></iframe>
</div>
<div style="text-align: justify;"><br /></div>
<div style="text-align: justify;"><br /></div>
<div style="text-align: center;">***</div>
<h3 style="text-align: center;">
<span style="color: #0b5394;">Pita bucuriei</span>
</h3>
<div style="text-align: justify;"><br /></div>
<div style="text-align: center;">
<iframe allow="accelerometer; autoplay; clipboard-write; encrypted-media; gyroscope; picture-in-picture; web-share" allowfullscreen="" frameborder="0" height="360" src="https://www.youtube.com/embed/j_4OAI8zjtI?si=1FFWBiXAqx17-_uN" title="YouTube video player" width="640"></iframe>
</div>
<div style="text-align: justify;"><br /></div>
<div style="text-align: center;">***</div>
<h3 style="text-align: center;">
<span style="color: #0b5394;">Cu câteva zile înainte de Crăciun am fost la Mănăstirea Botoș</span>
</h3>
<h3 style="text-align: center;">
<span style="color: #0b5394;">Părintele Galaction Dominte</span>
</h3>
<div style="text-align: justify;"><br /></div>
<div style="text-align: center;">
<iframe allow="accelerometer; autoplay; clipboard-write; encrypted-media; gyroscope; picture-in-picture; web-share" allowfullscreen="" frameborder="0" height="360" src="https://www.youtube.com/embed/_rq_Tcj8TYU?si=AQay5lce__Ll0BQD" title="YouTube video player" width="640"></iframe>
</div>
<div><br /></div>
<div><br /></div>
<b><span style="color: #351c75;"> LEGATURI:</span></b>
<div>
<ul style="text-align: center;">
<li style="text-align: justify;">
<a href="https://corortodox.blogspot.com/2023/11/p-galaction-dominte-dumnezeu-nu-se.html"><b>P. Galaction Dominte : Dumnezeu nu se oglindește decât în apa limpede
a ființei nostre. Ultimul cuvânt îl are dragostea.</b></a>
</li>
</ul>
</div>
ROFhttp://www.blogger.com/profile/06190121913449788651noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-2065164666542608480.post-42703872562163823962023-12-27T17:41:00.009+01:002023-12-27T17:42:32.362+01:00P. Varnava Iankos : cel mai cutremurător lucru e liniștirea lăuntrică<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEhTdTUTwian5dEgw46MkFEegGb1szPSLavMMwIDkX9tYILigx_77gUg6ME88QHlf641xCgw0sUljTq9x8e9gdKNUVA8bMFTpwG8fZrc0l7O3hbxnUfheK-wBWXP_DnGDZH4xhM8-yCJIa_E4CxkYd_EVilfEyvZ1gjhVXqnUPnAC8fSaGWRoEl5c_afKKU/s1350/20230703_110236.jpg" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" data-original-height="1350" data-original-width="1080" height="640" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEhTdTUTwian5dEgw46MkFEegGb1szPSLavMMwIDkX9tYILigx_77gUg6ME88QHlf641xCgw0sUljTq9x8e9gdKNUVA8bMFTpwG8fZrc0l7O3hbxnUfheK-wBWXP_DnGDZH4xhM8-yCJIa_E4CxkYd_EVilfEyvZ1gjhVXqnUPnAC8fSaGWRoEl5c_afKKU/w512-h640/20230703_110236.jpg" width="512" /></a></div><div><br /></div><h3 style="text-align: center;"><span style="color: #0b5394;">Cel mai cutremurător lucru e liniștirea lăuntrică</span></h3><div><br /></div><div>
<div style="text-align: center;">
<iframe allow="accelerometer; autoplay; clipboard-write; encrypted-media; gyroscope; picture-in-picture; web-share" allowfullscreen="" frameborder="0" height="360" src="https://www.youtube.com/embed/l9kvWGxve7A?si=jKug1WthHzoxz9g-" title="YouTube video player" width="640"></iframe> </div>
<div style="text-align: justify;"><br /></div><div style="text-align: justify;"><b><span style="background-color: #fff2cc;">
Când rămânem în liniște, ne cuprind stări de frământare, de temere. Acestea ne
chinuie.</span> </b>Și considerăm legitim acest lucru, ceva normal. <b style="background-color: #fff2cc;">Însă, aceasta e
risipă de energie duhovnicească.</b> E un consum, o pierdere.<span style="background-color: #fff2cc;">
<b>Omul care e împresurat de aceste lucruri, și se lasă pradă acestor stări,
și se gândește încontinuu la ele, <span style="color: #cc0000;">își pierde puterea de a se ruga cu
adevărat</span></b>.
</span><b style="background-color: #fff2cc;">A alunga gândul înseamnă a fi INDIFERENT față de el. <span style="color: #cc0000;">Imaginația mea
primește atacurile diavolului, ale ispitei, sau din trăiri pe care le-am
avut, sau din neliniști pe care le avem și care se activează</span></b>. Când vine așadar gândul, nu-l primesc, sunt indiferent față de el. Într-o
clipită își pierde puterea! Dar,<b><span style="color: #cc0000;"> când începi să muști momeala și zici: „<i>Ah, așa să fie oare?</i>”, intri în dialog, și <span style="background-color: #fff2cc;">gândul prinde putere și te robește, pierzându-ți
puterea lăuntrică</span>.</span> Îmi pierd bucuria, inima e condamnată, încurcată, robită
își pierde libertatea.</b> <b><span style="color: #cc0000;">Alung gândul înseamnă că NU discut cu el ca să-l pot
controla, să-l pot înțelege, analiza, și să trag o concluzie care să fie
pozitivă pentru mine,</span></b> și să susțin: „<i>Iată, acum nu trebuie să-mi fac griji,
pentru că m-am gândit, am înțeles că rezultatul nu este negativ</i>". <b>Acest lucru
aduce o stare de epuizare.</b> <b style="background-color: #fff2cc;">Puterile mele sufletești își pierd tăria și nu pot nici să mă rog, nici să mă bucur, nici să pricep ceva. </b></div><div style="text-align: justify;"><br /></div><div style="text-align: justify;"><b><span style="background-color: #fff2cc; color: #cc0000;">Cei mai mulți
dintre noi suntem sfârșiți din cauza gândurilor noastre, de aceea nu rezistăm
nici în relațiile noastre reale.</span></b> <b>Omul e epuizat din cauza gândurilor sale, se
chinuie lăuntric, suferă și nu are putere să gestioneze lucruri simple.</b> <b style="background-color: #fff2cc;">Îl
vezi că este obosit, se enervează ușor, este irascibil, pentru că în interior
este deja terminat</b><b>. De aceea, e foarte important când omul se roagă. </b></div><div style="text-align: justify;"><b>La
început, câteva minute trebuie să-și golească mintea, să se liniștească, să nu
se gândească la nimic, să nu spună nimic. Să nu se îngrijoreze pentru ceva, să
se golească complet, să nu aibă nici gânduri bune, nici gânduri rele, să fie
golit de toate sensurile, liniștit</b>. <b style="background-color: #fff2cc;">Când se creează după câteva minute acea stare de liniște, omul este gata să
se roage</b>. </div><div style="text-align: justify;"><br /></div><div style="text-align: justify;"><b style="background-color: #fff2cc;">De cele mai multe ori, rugăciunea noastră nu este auzită și nu are
putere pentru că se face cu o stare de neliniște, sub o stare de tensiune,
de încleștare lăuntrică, care este pricinuită de grijile noastre.</b><b> O
rugăciune făcută cu un sentiment de neliniște dintr-un anumit motiv, nu este
rugăciune</b>. E o prosteală, timp pierdut, nu are niciun efect în inima
noastră. <b>Nu are putere lucrătoare în inima noastră.</b> E o stare de încleștare
și, concomitent, spunem mecanic și obsesiv: „<b><i>Dar eu m-am rugat, însă
Dumnezeu nu m-a ascultat!</i></b>”, „<b><i>Am privegheat toată noaptea în rugăciune!</i></b>” <b><span style="color: #cc0000;">Nu
te-ai rugat concentrat la Hristos, ci asupra neliniștii pe care o aveai</span></b>.
<b>Te-ai concentrat asupra cererii, nu asupra lui Hristos</b>. <b><span style="color: #cc0000;">Cererea ta era
rezolvarea unei probleme, și nu ai înțeles că Hristos era căutarea.</span></b> Și
irosim fără rost toată noaptea. <b>L-am căutat pe Hristos cu buzele, însă inima
ne era în altă parte. </b>De aceea, <b>omul nu se poate ruga adevărat, nu poate
rodi rugăciunea lui dacă e tulburat, stresat, neliniștit, dacă se simte
presat de ceva</b>. <b>Să ne golim mintea de gânduri, să ne liniștim, să fim cu
pace.</b> </div><div style="text-align: justify;"><br /></div><div style="text-align: justify;"><b><span style="background-color: #fff2cc; color: #cc0000;">Nu există o mai mare liniștire decât certitudinea unei relații vii!</span><span style="background-color: #fff2cc;">
</span><span style="color: #cc0000;"><span style="background-color: #fff2cc;">Relația, vorbirea cu Dumnezeu, comuniunea cu El, această relație vie îți va
aduce o stare de împlinire sufletească, care e rodul plinătății unei relații
iubitoare cu Dumnezeu.</span></span></b><span style="color: #cc0000;"><span style="background-color: #fff2cc;"> </span><b><span style="background-color: #fff2cc;">Așa cum într-o relație cu o anumită persoană
importantă pentru tine, pe care o iubești și ești sigur de dragostea ei,
ești fără cuvinte și te bucuri.</span></b></span><span style="background-color: #fff2cc;"><b> </b><b>Iar această bucurie îți aduce tăcere și
liniștire. Te liniștești, ești liniștit</b></span>. </div><div style="text-align: justify;"><br /></div><div style="text-align: justify;"><b>Omul care trăiește cu adevărat
aceste lucruri nu se tulbură în munca pe care o face, nu e afectat că
socializează, atâta timp cât știe să trăiască aceste lucruri.</b> <b>Poți să și
muncești, să și socializezi, și să păstrezi în tine această comoară, această
tăcere lăuntrică</b>. Văzând, să te faci că nu vezi, auzind să nu auzi. Și când
lucrezi acestea ziua și noaptea, fie și numai noaptea, atunci te
obișnuiești, și devii calm, liniștit, te simți în largul tău. </div><div style="text-align: justify;"><br /></div><div style="text-align: justify;"><b style="background-color: #fff2cc;">Și așa cum
cineva se bucură și se desfătează de mare, tot așa și tu te desfătezi de
oceanul rugăciunii minții.<span style="color: #cc0000;"> </span></b><b style="background-color: #fff2cc;"><span style="color: #cc0000;">Aceasta înseamnă liniștirea autentică a celui
care se roagă. E ca și cum s-ar lăsa pe sine să plutească în marea
milostivirii dumnezeiești.</span></b><b> Se predă pe sine, se odihnește, nu simte nici un
fel de tulburare.</b> Poate să fie sfârșitul lumii în jurul nostru! Pe noi nu ne
atinge. Există ceva mult mai important înlăuntrul nostru. </div><div style="text-align: justify;"><br /></div><div style="text-align: justify;"><b><span style="background-color: #fff2cc; color: #cc0000;">Cel mai
cutremurător lucru care i se poate întâmpla unui om este liniștea lui
lăuntrică. </span></b>E cel mai exploziv eveniment, e lucrul desăvârșit pe care omul îl
poate experia, pentru că atunci trăiești cu adevărat liniștirea lăuntrică.
<b style="background-color: #fff2cc;">Nu e o stare de pasivitate, ci omul simte lucrarea unei energii atât de
mari, devine atât de lucrător în relația cu Dumnezeu, încât depășește
limitele tensiunii și ajunge la o pace și o liniște lăuntrică.</b> Când cineva
aude de liniște și de tăcere, zice: „<i>Ah, adică nimic? Apatie, pasivitate, un
om adormit?</i>” <b>Numai adormit nu ești atunci. Ești atât de treaz, încât te
liniștești!</b> <span style="background-color: #fff2cc;"><b>Ești atât de energic, încât te bucuri de prezența lui Dumnezeu!</b>
<b>Și atunci ți se deschid ochii și îmbrățișezi întreaga lume, totul! Și
trăiești această pace ca și cum ai pluti pe o mare a dumnezeirii.</b></span> </div><div style="text-align: justify;"><br /></div><div style="text-align: justify;">Vine
gândul și te tulbură: „<i>Și dacă o să mori?”</i>, „<b><i>Viața e în mâna lui Dumnezeu!</i></b>”;
„<i>Și dacă ajungi în iad?</i>”, "<i>Dacă vrea Dumnezeu, să merg și-n iad!”</i>; „<i>Dacă cei
dragi se pierd?”</i>, „<i><b>Ai mei sunt oare? Ai Domnului sunt! Eu voi face doar
ce-mi stă în putință, nimic mai mult</b></i>!” </div><div style="text-align: justify;"><b style="background-color: #fff2cc;">Nu există o răstunare de situație și
o provocare mai mare pentru diavol decât aceea de a nu te tulbura</b><b style="background-color: #fff2cc;">. Și nu
există o reușită mai mare pentru diavol decât aceea de a te tulbura și a te
neliniști.</b> Crapă! Îți zice: „<i>Da, ești prost? Hai să-ți explic că trebuie să
te stresezi! Stai să-ți explic, copilul tău se află în pericol!</i>” Cu asta se
ocupă diavolul. <b><span style="background-color: #fff2cc;"><span style="color: #cc0000;">Și scandalizăm rațiunea atunci când răsturnăm situația, dar
nu prin gândul nostru, prin obiecție, adică prin împotrivire, ci prin totală
INDIFERENȚĂ!</span></span> Atunci vom scăpa și de psihanaliză, și de medicamente
psihotrope. Și se va reduce astfel și munca duhovnicului</b>.</div><div style="text-align: justify;"><br /></div><div style="text-align: justify;"><br /></div>
</div>ROFhttp://www.blogger.com/profile/06190121913449788651noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-2065164666542608480.post-72464237178981747632023-12-21T18:42:00.002+01:002023-12-21T18:47:38.223+01:00De Crăciun nu stingeți lumina! <div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a
href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEi1oT51luW8vbibwtOaCUqk0VppFHWfYpbD43iioCgDp02V-IkfN-mSufUTtqLZuXdhOLmG1sD8uHJmF4WQd5zUCQJztoIe1Ew2LpsbvmTDmnaslOCkpkGBHbAgM6FsKHe9XRy4v9k0jPgBaA_0ppws_EZ05ivmdPy7zhoVI4_35AXhC2cT2ZFuffYtb6c/s1024/Icoana_Nasterii_4.jpg"
style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"
><img
border="0"
data-original-height="768"
data-original-width="1024"
height="480"
src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEi1oT51luW8vbibwtOaCUqk0VppFHWfYpbD43iioCgDp02V-IkfN-mSufUTtqLZuXdhOLmG1sD8uHJmF4WQd5zUCQJztoIe1Ew2LpsbvmTDmnaslOCkpkGBHbAgM6FsKHe9XRy4v9k0jPgBaA_0ppws_EZ05ivmdPy7zhoVI4_35AXhC2cT2ZFuffYtb6c/w640-h480/Icoana_Nasterii_4.jpg"
width="640"
/></a>
</div>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"><br /></div>
<h3 style="text-align: center;">
<span style="color: #0b5394;">Despre pacea cu ceilalți</span>
</h3>
<div style="text-align: center;">
<b
><i
><span style="color: #0b5394;"
><span>Omilie a </span
><span style="text-align: right;">Sfântul Grigorie Palama</span></span
></i
></b
>
</div>
<div style="text-align: center;"><br /></div>
<div style="text-align: justify;">
<b>Cu toții suntem frați</b>, deoarece
<b>provenim de la un singur Tată și Ziditor</b>. Numai noi
<b>am fost creați după chipul și asemănarea lui Dumnezeu</b>. De asemenea,
<b>avem cu toții obârșia de la un singur tată pământesc, Adam</b>. Noi trăim
și în același loc și <b>avem împreun</b><b>ă</b><b> Biserica mamă</b>.
Conducătorul Bisericii și desăvârșitul este
<b>Hristos. Fiul adevărat al lui Dumnezeu,</b> Care nu este numai Dumnezeul
nostru, ci a dorit să devină și Fratele și Tatăl nostru. Când S-a arătat
femeilor care veneau la mormânt,
<b>după Învierea cea de a treia zi din morți, a spus</b>: "<b
><i
>Mergeți și spuneți <u>fraților Mei</u> să meargă în Galileea și acolo Mă
vor vedea</i
></b
>"(<a
href="https://www.bibliaortodoxa.ro/carte.php?id=55&cap=28"
target="_blank"
>Matei 28, 10</a
>).
</div>
<div style="text-align: justify;"><br /></div>
<div style="text-align: justify;">
Sfântul Apostol Pavel scrie:
<b
><i
>"Deci, de vreme ce pruncii s-au făcut părtași sângelui și trupului, în
același fel și El (Hristos) S-a împărtășit de acestea, ca să surpe prin
moartea Sa pe cel ce are stăpânirea morții, adică pe diavolul</i
></b
>" (<a
href="https://www.bibliaortodoxa.ro/carte.php?id=22&cap=2"
target="_blank"
>Evrei 2, 14</a
>).
<span style="background-color: #fff2cc;"
><b>Noi toți, prin harul Sfântului Duh, ne-am botezat într-un trup</b>.
<b
><span style="color: #cc0000;"
>Avem o credință și o nădejde în același Dumnezeu, Care, prin iubirea
Lui, ne strânge lângă El și ne face pe unul mădular al celuilalt și al
Lui Însuși.</span
></b
></span
>
</div>
<div style="text-align: justify;"><br /></div>
<div style="text-align: justify;">
<b style="background-color: #fff2cc;"
><span style="color: #cc0000;"
>Prin înrâurirea celui viclean a intrat, din nefericire, printre noi
<u>indiferența</u> și uneori ura, și s-a îndepărtat iubirea. Acum ne-am
rupt din comuniunea noastră și am devenit dușmănoși unul față de celălalt.
Tocmai din această cauză există războiul cel dintre noi, confuzii și
tulburări.</span
></b
>
Locuim în același oraș și am devenit adversari, astfel încât să creadă cineva
că orașul acesta este stăpânit de dușmani. Mulți se plimbă fără rost prin oraș
și distrug case, apucă lucruri, care nu sunt ale lor, îi caută cu o mânie
îngrozitoare pe proprietarii și se reped asupra lor cu sentimente ucigătoare
și neomenești.<b>
Ce patimă! Cât este de mare dimensiunea nemerniciei noastre?</b
>
Același oraș să se lupte cu sine însuși și să se dărâme cu propriile sale
mâini!
<b style="background-color: #fff2cc;"
>Cei mai mari au tăcut din cauza fricii, în timp ce au stăpânit cei grobieni
și mârșavi.</b
>
</div>
<div style="text-align: justify;"><br /></div>
<div style="text-align: justify;">
Să nu vă necăjiți de cele ce auziți, deoarece sunt adevărate, și
<b
>vi le spun pentru ca să recunoașteți neputința care ne stăpânește și să
căutați pricina</b
>.
<b
>Vă ajut ca să doriți tămăduirea și să faceți tot posibilul ca să o
dobândiți și să o păstrați</b
>. Deoarece
<b style="background-color: #fff2cc;"
>pentru care alt motiv ați pierdut iubirea între voi și cu Dumnezeu, decât
datorită dispoziției sufletești și preferinței pentru păcat</b
><b style="background-color: #fff2cc;">?</b
><span style="background-color: #fff2cc;">
Domnul spune în Evanghelie că: "</span
><b style="background-color: #fff2cc;"
><i
><span style="color: #990000;"
>Din pricina înmulțirii fărădelegii, iubirea multora se va răci</span
></i
></b
><span style="background-color: #fff2cc;">"(</span
><a
href="https://www.bibliaortodoxa.ro/carte.php?id=55&cap=24"
style="background-color: #fff2cc;"
target="_blank"
>Matei 24, 12 </a
><span style="background-color: #fff2cc;"
>)<span style="color: #cc0000;"
><b>.</b
><b>
Însă,
<u
>când o să se răcească complet iubirea este imposibil să rămână harul
și purtarea de grijă a lui Dumnezeu între noi</u
>.</b
></span
></span
>
</div>
<div style="text-align: justify;"><br /></div>
<div style="text-align: justify;">
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a
href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjN1jOP2CXsU-LF-oLFEBmHYhyphenhyphenldpoM-0rC4K-q-3i8aQK4xgMdUwqdBMgekgIMevBqr2BGHnUa57g1pTJ4bAn2iqbLPms_vREfbvmRT5xjVjkwz0mSVYXtRe7Rkcrx3z2Jv4N-WzzWAP5HRw07dRN5Swy5mEONwxzPkaoXI24cskS8rnoJpdpwxZ-wgJU/s796/AprinsaSiStinsa.jpg"
style="clear: right; float: right; margin-bottom: 1em; margin-left: 1em;"
><img
border="0"
data-original-height="600"
data-original-width="796"
height="241"
src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjN1jOP2CXsU-LF-oLFEBmHYhyphenhyphenldpoM-0rC4K-q-3i8aQK4xgMdUwqdBMgekgIMevBqr2BGHnUa57g1pTJ4bAn2iqbLPms_vREfbvmRT5xjVjkwz0mSVYXtRe7Rkcrx3z2Jv4N-WzzWAP5HRw07dRN5Swy5mEONwxzPkaoXI24cskS8rnoJpdpwxZ-wgJU/s320/AprinsaSiStinsa.jpg"
width="320"
/></a>
</div>
Vă voi înfățișa lucrurile cu o pildă.
<b style="background-color: #fff2cc;"
>Sufletul fiecăruia dintre noi seamănă cu o candelă care are ca ulei
lucrarea faptelor bune și ca fitil iubirea.
<span style="color: #cc0000;"
>Peste iubire se odihnește, în loc de lumină, harul Sfântului Duh. </span
>Când o să dispară acest ulei, adică lucrarea faptelor bune, fără îndoială
iubirea, care există în suflet în loc de fitil, se răcește și lumina
pleacă.<span style="color: #cc0000;">
Lumina purtării de grijă și a harului lui Dumnezeu pleacă în acest fel și
se îndepărtează de la oameni, fiindcă au izgonit singuri iubirea de lângă
ei</span
>.</b
>
<b
><span style="color: #cc0000;"
>Tulburările dintre noi sunt provocate prin faptul că Dumnezeu Și-a întors
fața Lui de la noi.</span
></b
>
<b
><span style="color: #cc0000;"
>Am preferat păcatul și între noi vin neînțelegeri și confuzie.</span
></b
>
<b style="background-color: #fff2cc;"
>Acolo lucrează conducătorul răului, care face pe oameni să devină ca
fiarele și să dobândească caracterul demonilor, împotrivindu-se Dătătorului
de viață Hristos.</b
>
</div>
<div style="text-align: justify;"><br /></div>
<div style="text-align: justify;">
<b
><span style="color: #cc0000;"
>Întorceți-vă, deci, din nou pe drumul Evangheliei lui Hristos ca să
păstrați pentru totdeauna între voi buna înțelegere și să se întoarcă
lângă voi Domnul</span
></b
>.
<b
><span style="background-color: #fff2cc; color: #cc0000;"
>Numai atunci Acela Se odihnește asupra voastră împreună cu pacea și cu
harul Sfântului Duh</span
></b
>.<b>
Noi ne apropiem de voi ca mijlocitori ai lui Hristos, pentru că Acesta vă
mângâie prin mijlocirea noastră.</b
>
<b
><span style="color: #cc0000;"
><u style="background-color: #fff2cc;">Împacați-vă cu Dumnezeu.</u></span
></b
>
<b style="background-color: #fff2cc;"
>Recunoașteți rudenia care există între voi, nu numai cea după suflet, ci și
cea după trup</b
>.<b>
Nu vă gândiți numai la rău și să nu doriți niciodată să răsplătiți răul cu
rău.
<span style="background-color: #fff2cc;"
>Biruiți răul cu binele si
<span style="color: #cc0000;"
>îmbrățișați iubirea cea dintre voi, ca să dobândiți și iubirea lui
Dumnezeu. Cei care nu iubesc pe frații lor nu pot să aibă iubirea către
Dumnezeu și să se bucure de harul și de purtarea Sa de grijă.</span
></span
></b
>
</div>
<div style="text-align: justify;"><br /></div>
<div style="text-align: justify;">
Fraților, ascultați de cuvintele mele.
<b
><u style="background-color: #fff2cc;"
>Vă propovăduiesc pacea și vă rog să conlucrați pentru a o dobândi
împreună cu mine</u
><span style="background-color: #fff2cc;">.</span></b
><b style="background-color: #fff2cc;">
<u
>Iertați unul celuilalt vina care poate să o aibe și deveniți fii ai
păcii</u
>.</b
>
Hristos a zis ucenicilor Săi, și prin ei S-a adresat nouă, ca în orice oraș
sau casă <b>în care vom intra, să propovăduim pacea</b>. Sfântul Apostol Pavel
scrie: "<b
><i
><span style="color: #990000;"
><u>Căutați pacea cu toți</u> și <u>sfințenia</u>, fără de care nimeni
nu va vedea pe Domnul</span
></i
></b
>"(<b
><a
href="https://www.bibliaortodoxa.ro/carte.php?id=22&cap=12"
target="_blank"
>Evrei 12, 14</a
></b
>).
<b
><span style="background-color: #fff2cc;"
>Astfel să trăim cu toții împacați între noi și reuniți prin pace, iubire
și bună înțelegere.</span
></b
><b
><span style="background-color: #fff2cc;">
Așa vom avea printre noi pe Domnul nostru Iisus Hristos și dulcea Lui
făgăduință.</span
></b
><b style="background-color: #fff2cc;">
Atunci Acela pentru noi o să înlăture orice dificultate a acestei vieți și o
să ne dăruiască adevărata și veșnica viață.</b
>
</div>
<div style="text-align: justify;"><br /></div>
<div style="text-align: right;">
Din "<b><i>Viața în Hristos după Sfântul Grigorie Palama </i></b>-
<i
>Fragmente din textele Sfântului care au fost prezentate în cadrul Centrului
Spiritual al Bisericii Mitropolitane</i
>", Editată de Sfânta Biserică Mitropolitană "Sfântul Grigore Palama",
Tesalonic 2023
</div>
<div style="text-align: justify;"><br /></div>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a
href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEhxnHVco5C46pDtzulX2w09yqJBOeoSlsJFenxX9cSAKTz6ZeN7sMtI2N2sfqEljgbY9FEBeBq45leDY1dwLyHe9H4t2hIC3vCrtZBse24HRyRwmSCwpTUme61AQy1ayZPJ5oaXQBphbTnMrKmZ8w3Pz4kXwz8MjUGe2bQJqlmKWQc3_QQ1VIZtOAXGdFU/s1200/pelerini_lumanari_foto_oana_nechifor-29.jpg"
style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"
><img
border="0"
data-original-height="800"
data-original-width="1200"
height="266"
src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEhxnHVco5C46pDtzulX2w09yqJBOeoSlsJFenxX9cSAKTz6ZeN7sMtI2N2sfqEljgbY9FEBeBq45leDY1dwLyHe9H4t2hIC3vCrtZBse24HRyRwmSCwpTUme61AQy1ayZPJ5oaXQBphbTnMrKmZ8w3Pz4kXwz8MjUGe2bQJqlmKWQc3_QQ1VIZtOAXGdFU/w400-h266/pelerini_lumanari_foto_oana_nechifor-29.jpg"
width="400"
/></a>
</div>
<div style="text-align: justify;"><br /></div>
<h3 style="text-align: left;">
<div style="text-align: center;">
<span style="color: #990000;"
><a href="https://doxologia.ro/frati-de-lumina-colind" target="_blank"
>Frați de Lumină</a
></span
>
</div>
<div style="text-align: center;">
<span style="color: #0b5394;"><i>de Marius Iordăchioaia</i></span>
</div>
</h3>
<div>
<b
><blockquote>
<blockquote>
<blockquote>
<blockquote>
Un brad de Crăciun este sufletul tău<br />un pom cu lumini de
poveste<br />ce nu pot să fie de nimeni aprinse<br />decât de
Copilul din iesle...<br /><br />de-aceea, te rog, cheamă Numele
Lui<br />ca Steaua în piept să se-aprindă<br />să-L aflu în tine,
născut, pe Iisus<br />e cea mai frumoasă colindă...<br /><br />strângându-te-n
brațe la El să ajung<br />ca sufletul meu să se-nchine<br />să-I
dau tămâie și aur și smirnă<br />stând de vorbă cu tine...<br /><br />și-așa
să ne afle iarna în zori<br />dormind lângă ieslea divină<br />și
vite și îngeri și magi și păstori<br />o lume de frați de
lumină...
</blockquote>
</blockquote>
</blockquote>
</blockquote></b
><br />
</div>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a
href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgQJsUa2yWvUNKWNlruJUCX3dkaUwMNYG3nlnu6DBCx9IxEye9lfBtVB2F3ZFFxM7E556bdUEhTXwcV3rarrzB_DkAXwCKdaZSCXotybRyzLKImbQWt6KHva87cOiZQcUZIaUjaO1mAg4EXnjoZH2m0G8wFZ5QRJhauJXldfCqD4e1pchiIr5-Sy31Jp-c/s1000/1115522794-12_b.jpg"
style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"
><img
border="0"
data-original-height="1000"
data-original-width="667"
height="640"
src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgQJsUa2yWvUNKWNlruJUCX3dkaUwMNYG3nlnu6DBCx9IxEye9lfBtVB2F3ZFFxM7E556bdUEhTXwcV3rarrzB_DkAXwCKdaZSCXotybRyzLKImbQWt6KHva87cOiZQcUZIaUjaO1mAg4EXnjoZH2m0G8wFZ5QRJhauJXldfCqD4e1pchiIr5-Sy31Jp-c/w426-h640/1115522794-12_b.jpg"
width="426"
/></a>
</div>
<br />
ROFhttp://www.blogger.com/profile/06190121913449788651noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-2065164666542608480.post-62775687839698784592023-12-20T11:37:00.004+01:002023-12-20T11:46:11.332+01:00Întrebări și răspunsuri la conferința „Ce este omul?” a Părintelui Rafail Noica<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEh3elBkGAzxOPgbkT3hP7pMrHLydjSXmpFehyUxzcYXzoRuQs0hlPaI9y9EgCtm5cLM7svO4-jEv1iXobpVKu6aoSqsHoemcwqgCVSIw35-MSPTE-P4tNX_LutNIURcCFV8_QOOEiCEumT5y3vmNqTJBXMHYoSUpiy-TbyCThByLP074XnrpX23RYyPon0/s1620/rafil.jpg" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" data-original-height="1080" data-original-width="1620" height="426" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEh3elBkGAzxOPgbkT3hP7pMrHLydjSXmpFehyUxzcYXzoRuQs0hlPaI9y9EgCtm5cLM7svO4-jEv1iXobpVKu6aoSqsHoemcwqgCVSIw35-MSPTE-P4tNX_LutNIURcCFV8_QOOEiCEumT5y3vmNqTJBXMHYoSUpiy-TbyCThByLP074XnrpX23RYyPon0/w640-h426/rafil.jpg" width="640" /></a></div><div style="text-align: justify;"><br /></div><div style="text-align: justify;"></div><blockquote><div style="text-align: justify;"><b><i><span style="color: #990000;">- Ortodoxia am văzut-o ca firea adevărată a omului, către care tânjește tot omul, sub diferite forme.</span></i></b></div><div style="text-align: justify;"><b><i><span style="color: #990000;">- Ortodoxia este răspunsul lui Dumnezeu prin întrupare și prin jertfă dumnezeiască, răspunsul tuturor căutărilor omului prin care ne găsim identitatea pe care ne-a arătat-o Hristos.</span></i></b></div><div style="text-align: justify;"><b><i><span style="color: #990000;">- Apărarea Ortodoxiei înseamnă să ne apărăm singura cale în care ne putem regăsi pe noi și îl putem înțelege pe Dumnezeu cel adevărat.</span></i></b> </div></blockquote><blockquote><div style="text-align: justify;"><b><i><span style="color: #990000;">- Dacă egoist ne nevoim, în duh egoist, n-o să ajungem departe.</span></i></b></div><div style="text-align: justify;"><b><i><span style="color: #990000;">- Si dacă ne mântuim se va răsfrânge ceva din mântuirea aceasta, ca o mireasmă, peste întreaga lume.</span></i></b></div><div><div style="text-align: justify;"><b><i><span style="color: #990000;">- Cea mai înaltă cale pentru mântuire este calea pe care mi-o gândește Dumnezeu mie.</span></i></b> </div></div></blockquote><blockquote><div><div style="text-align: justify;"><b><i><span style="color: #990000;">- Suferințele care ne vin în viață, toate sunt îngăduite de Dumnezeu cu o socoteală, pe care, dacă o înțelegem, toate vor fi spre mântuire.</span></i></b></div></div><div style="text-align: justify;"><b><i><span style="color: #990000;">- Sensul adevărat e acea orientare a privirii către cele veșnice.</span></i></b> </div></blockquote><blockquote><div style="text-align: justify;"><b><i><span style="color: #990000;">- Ascultarea este o stare a iubirii.</span></i></b> </div></blockquote><blockquote><div><div style="text-align: justify;"><b><i><span style="color: #990000;">- Duhul Sfânt este legat de persoană și de dragoste, dragostea Duhului Sfânt.</span></i></b></div><div style="text-align: justify;"><b><i><span style="color: #990000;">- În afară de persoană nu este nimic.</span></i></b> </div></div></blockquote><blockquote><div><div style="text-align: justify;"><b><i><span style="color: #990000;">- Dacă nu înțelegem ceva din viața noastră în termenii celor două porunci de care Hristos a zis că ele sunt cele mai mari și că de ele atârnă tot restul, înseamnă că n-am înțeles.</span></i></b> </div></div></blockquote><blockquote><div><div style="text-align: justify;"><b><i><span style="color: #990000;">- Rugăciunea este singurul fel de a nu judeca și de a nu fi judecați, este faptul de a nu lepăda pe aproapele, chiar dacă ne este vrăjmaș.</span></i></b> </div></div></blockquote><blockquote><div><div><div style="text-align: justify;"><b><i><span style="color: #990000;">- Rezumând tot ce am spus: Ce este omul? Este o călătorie din biologie la a deveni un duh de Dumnezeu văzător.</span></i></b></div></div></div></blockquote><div><div><div style="text-align: justify;"></div><span><a name='more'></a></span><div style="text-align: justify;"><br /></div>
<div style="text-align: center;"><iframe allow="accelerometer; autoplay; clipboard-write; encrypted-media; gyroscope; picture-in-picture; web-share" allowfullscreen="" frameborder="0" height="360" src="https://www.youtube.com/embed/LPfBgxO9CtY?si=XkDSzKFGaExXVpHl" title="YouTube video player" width="640"></iframe></div>
<div style="text-align: justify;"><br /></div><div style="text-align: center;">Continuare de la :<a href="https://corortodox.blogspot.com/2023/12/parintele-rafail-noica-cuvantul.html" target="_blank"><b> Părintele Rafail Noica - cuvântul conferinței "<i>Ce este omul?"</i></b></a></div><div style="text-align: center;">[1h21min58s]</div><h3 style="text-align: center;"><span style="color: #0b5394;">
Întrebări și răspunsuri la conferința „<i>Ce este omul?</i>”
</span></h3><div style="text-align: center;"><span style="color: #0b5394;"><b>(Alba Iulia, 23 octombire 2006)</b></span></div>
<div style="text-align: justify;"><br /></div>
<div style="text-align: justify;">
<i><b><blockquote>
<span style="color: #990000;">- Părinte Rafail, să înțelegem din cele spus de dumneavoastră, că
relația trupească între doi tineri care se iubesc este „bună
foarte”?</span>
</blockquote></b></i>
</div>
<div style="text-align: justify;">
<b>Frați și surori, trebuie să gândim teologic.
<span style="background-color: #fff2cc;">Trebuie să înțelegem că dualismul (adică a crede în două principii: al
binelui și al răului) este o erezie recunoscută de Biserică.</span></b>
Numai binele există, fiindcă numai Dumnezeu a zidit, și nu diavolul. Vorbeam
cu un tânăr, și m-a înțeles tânărul. A zis: „<i>Când Dumnezeu a făcut omul, nu l-a făcut până la centură și după aceea să
zică: „Ocupă-te tu, diavole, că în alea nu mă bag</i>”.<b style="background-color: #fff2cc;">
Dar ce este atunci <span style="color: #0b5394;">răul</span>? Nu este decât
un bine folosit așa cum nu ne descoperă Dumnezeu să se folosească, ori
într-un țel greșit, oricând nu trebuie, oricât nu trebuie, oricum nu
trebuie. Rău în sine, nu există. </b><b>Nu există decât bine și bine foarte. Dar unde este făptura liberă, cum e?
<span style="background-color: #fff2cc;">Chipul lui Dumnezeu, înger sau om, are libertatea să treacă peste cele
ale lui Dumnezeu, spre detrimentul lui și moartea lui, dar are această
libertate, această liberă alegere </span></b>[...] Dumnezeu este o liberă alegere și pe noi ne cheamă la o liberă alegere,
pentru a alege, și pentru a alege drept, și pentru a nu ne rătăci și a nu ne
dezamăgi. Sau, dacă ne dezamăgim, măcar să ne „dez-amăgim” și să revenim la
adevăr. <b>Trebuie să trăim lucrurile așa cum ni le descoperă Dumnezeu.</b>
</div>
<div style="text-align: justify;"><br /></div>
<div style="text-align: justify;">
Da, relația aceea e bună foarte; și sunt mult mai multe lucruri bune foarte
decât omul post-modern își închipuie.<b>
De ce omul post-modern își închipuie greșit? Fiindcă așa a fost bântuită
lucrarea asta de diavol dintru bun început, încât omul acum nu și-o mai
poate închipui în închipuire curată. </b>Și de aceea zic: doar de ne-ar da Dumnezeu destulă des-pătimire să întrezărim
ceva. Dar vă spun: citiți <b>scrierile Sfântului Simeon Noul Teolog</b> și citiri și
<b><i>Cântarea Cântărilor</i> în Biblie</b>, și o să vedeți că este element foarte
propice pentru o întreagă poveste pornografică, dar numai pornografie nu este.
Proorocește Solomon: „<b><i style="background-color: #fff2cc;">Trăiește cele trupești, întrezărind, prin cele trupești, cele
duhovnicești, pe care trupul le îngână și despre acelea vorbeșt</i><i style="background-color: #fff2cc;">e</i></b><span style="background-color: #fff2cc;">”.<b>
Marii Sfinți ai omenirii, aceia pe care îi numește expresia modernă
”mistici”, <span style="color: #cc0000;">c</span><span style="color: #cc0000;">u cât sunt mai „mistici”, cu cât sunt mai adevărat și mai
adânc în ale duhului, cu atât mai puțin se sfiesc de cele trupești, cu
atât mai liberi sunt</span></b><span style="color: #cc0000;">. </span></span><b><span style="background-color: #fff2cc;"><span style="color: #cc0000;">Prin ei putem întrezări ceva, ca să curățim întâi ochiul minții, ca să
vedem încotro să mergem, și dacă trebuie să ne înfrânăm de la aceste
relații, de la care, și cât să ne înfrânăm, și pentru ce să ne înfrânăm.</span>
Și să nu mergem nici prea departe în ale înfrânării, fiindcă am văzut
catastrofe din prea mare înfrânare</span></b><span style="background-color: #fff2cc;">.<b>
<span style="color: #cc0000;">Ce-i prea mare înfrânare - nu ca ar fi prea mare cantitativ- tot așa, este
o rătăcire, este o altă erezie. Puritanismul este o erezie.</span></b><span style="color: #cc0000;"> </span></span>
</div>
<div style="text-align: justify;">
Puritanismul l–am trăit eu pe pielea mea. Am ajuns în Anglia în anii ’50, și
se simțea încă puritanismul, care ajunsese la culminarea lui, în secolul al
XIX-lea (englezii vorbesc de „epoca victoriană” – de la regina Victoria).
<b style="background-color: #fff2cc;"><span style="color: #cc0000;">Destrăbălismul, pe care îl cunoașteți astăzi, este efectul direct al
puritanismului, care a vrut o puritate „mai mare” decât ne-a dat Dumnezeu,
care nu a recunoscut adevărata valoare a trupului și a tuturor celor ale
trupului</span></b>.<b> A încercat să suprime nu numai patima, ci mult mai mult.</b> Căci,
<span style="background-color: #fff2cc;">ce-i <b><span style="color: #0b5394;">patima</span></b>? O scâlciere a unei virtuți. </span>Patimi în sine nu există, în virtutea a ceea ce am zis adineauri, că rău nu
există. Deci,<b><span style="color: #cc0000;"> în loc să suprime patimile</span></b>
(cum zic marii părinți nevoitori: „<i><b>Noi nu cu trupul ne luptăm, ci cu patimile</b></i>”),
<b><span style="color: #cc0000;">au încercat să suprime mult prea mult, cu efectul că a răbufnit firea
omenească; diavolul știa ce făcea.</span></b>
</div>
<div style="text-align: justify;">
Poate că, unii oameni, ne ducem prostește, ne lăsăm duși la ceea ce Eminescu
numește: <span style="background-color: #fff2cc;">„<b>vane idealuri”</b> <b>de toate felurile: și politice, și morale,...
cu rezultatul că
răbufnește cândva firea, și atunci, răbufnind, dă în excesele contrare.</b>
</span><b><span style="background-color: #fff2cc;">Diavolul a făcut-o înadins.</span> </b>Am simțit-o în '56-'57, îmi amintesc,
înainte să vină anii '60, și am simțit că o să vină apoi marea destrăbălare,
și nu m-am uimit când a venit.
</div>
<div style="text-align: justify;"><br /></div>
<div style="text-align: justify;">
În mai multe amănunte nu pot intra acuma, mai sunt și alte întrebări, dar
nădăjduiesc că esențial am răspuns la întrebarea aceea și las duhovnicilor,
cerând Domnului să lumineze pe duhovnici și calea duhovniciei, că<b>
totul se rezolvă de la caz la caz și prin discernământ, pe care, iarăși, cer
Domnului să ni-l dea tuturor.</b>
</div><div style="text-align: justify;"><b><br /></b></div>
<div style="text-align: justify;">
<b><i><span style="color: #990000;"><blockquote>
- Părinte Rafail, doar ortodocșii se mânuiesc? Au fost sfinți cu
moaște și în afara Bisericii Ortodoxe?
</blockquote></span></i></b>
</div>
<div style="text-align: justify;">
Aș vrea să mai iasă o tură din cartea aceea a lui Homiakov, <a href="https://www.egumenita.ro/produse/detalii/2868-biserica-este-una" target="_blank">„<i>Biserica este una</i>”</a>, de care m-am bucurat foarte mult, că acum doi ani a ieșit aici, la
„Reîntregirea”. <span style="background-color: #fff2cc;">Homiakov zice: <b>„<i>Omul din Biserică nu poate judeca în afara Bisericii. Tot ce lucrează
Dumnezeu în afara Bisericii este subiect de iconomie dumnezeiască</i></b>”. <b>Ce putem judeca noi, la o adică, dacă putem judeca, sunt cele dinlăuntrul
Bisericii.</b></span> Dacă sunt moaște și sfinți în afara Bisericii? Am întâlnit mulți
oameni „vii”, și am citit câteva vieți ale celor din trecut, care mă uimesc
prin apropierea lor de cele pe care le pot judeca, în măsura în care pot, în
Biserică. Dar nu m-aș aventura să mă pronunț că sunt sfinți și moaște, și nu
m-aș aventura să spun nici că nu sunt. Sunt de competenta Unuia, Dumnezeu.
</div>
<div style="text-align: justify;"><br /></div>
<div style="text-align: justify;">
Însă, știm de la Hristos și cuvântul acesta: „<i><b>și alte oi am, care nu sunt din
staulul acesta, și pre acelea trebuie să le aduc</b></i>”. Acestea sunt în puterea lui
Dumnezeu. <b>Vedem un Apus, care de 1000 de ani n-a mai cunoscut Biserică,
de când Roma s-a despărțit de Biserică, și</b> <b>a căzut în erezia, socotesc eu, cea
mai cumplită din istorie</b>.<b> Am „văzut” pe pielea mea cum Apusul a suferit din
această erezie, în mii de feluri: am văzut în literatură, am văzut în toată
cultura apuseană, am văzut-o în politică, am văzut-o în toate lucrurile cu
care am avut de-a face. </b>Totuși, acum, Apusul, în mare măsură, vine la Ortodoxie, sau poate nu în măsură așa mare, dar în comparație cu ce a fost în
istorie, în orice caz mai mare decât oricând.
</div>
<div style="text-align: justify;"><br /></div>
<div style="text-align: justify;">
Despre cei care vin la Ortodoxie, întrebarea care se pune este: „<i>Cât de neortodocși au fost străbunii lor?</i>”, care n-au știut de Ortodoxie. Ce s-ar fi întâmplat dacă ar fi știut de
Ortodoxie, așa cum știu fii lor de astăzi. Sunt întrebări la care nu ne putem
da răspuns, dar zic: în baza cuvintelor dumnezeiești, a vieții lui Hristos
Care S-a jertfit pentru vrăjmași - când noi eram vrăjmași, El ne-a iubit și
s-a jertfit-, <b>cum putem gândi că Dumnezeu lasă să se nască oameni pe pământ,
numai spre pierzanie? </b></div><div style="text-align: justify;">Însă, am văzut-o, tot pe pielea mea, că nu numai ce
numim noi Ortodoxie, este ortodoxie! Vă spun că Ortodoxia nici nu ar trebui să
aibă nume în istorie, nici măcar Biserică. <b><span style="background-color: #fff2cc; color: #cc0000;">Ortodoxia am văzut-o ca firea
adevărată a omului, către care tânjește tot omul, sub diferite forme. </span>Singura
Ortodoxia, drept înțeleasă. Si o înțelegere nu rațională, nu analitică, nu
științifică</b> (observând ce este în istorie Ortodoxia)... "<i>Noi suntem
ortodocși</i>", dar vai de Ortodoxia noastră! <b style="background-color: #fff2cc;">Părintele Sofronie spunea: „<i>Un
Ortodox a fost în istorie, și pe Acela L-au răstignit</i>”.</b> Dar, când zic că
Ortodoxia este firea omului, multora dintre voi o să vă fie greu să înțelegeți
aceasta. Eu am trăit-o, iarăși vă zic, tot pe pielea mea, că am tot căutat,
cât am fost în protestantism, și intrând înapoi în Biserică, revenind la
Biserică, <b>după prima spovedanie și împărtășanie, <span style="background-color: #fff2cc;">a început în mine să trăiască
o viață și să-mi dezvăluie niște lucruri de unde am înțeles că numai în mediul
acesta poate înflori ceva duhovnicesc în om</span></b>.<b> Acesta este pământul în care pot
trăi plantele acestea, pământul pe care toți îl caută, drept și strâmb.</b></div>
<div style="text-align: justify;">
Așa că, greutatea Bisericii și greutatea lui Dumnezeu cu omul este, pe de o
parte, că nu trebuie să micșorăm importanța a ceea ce numim <span style="color: #cc0000;"><b><span style="background-color: #fff2cc;">„Ortodoxia”. Am
zis că nu trebuie înțeleasă rațional și analitic, ci intuitiv, printr-o
trăire mai ales, care dă tot felul de rațiuni și asta, dar undeva intuitiv,
adică prin credinț</span></b><b><span style="background-color: #fff2cc;">ă</span></b></span><b><span style="background-color: #fff2cc;"><span style="color: #cc0000;">. </span>Până la urmă, latura credinței luminează pe om mai deplin</span>.</b> </div><div style="text-align: justify;"><br /></div><div style="text-align: justify;"><span style="background-color: #fff2cc;"><b><span style="color: #cc0000;">Ortodoxia este răspunsul lui Dumnezeu prin întrupare și prin jertfă
dumnezeiască, răspunsul tuturor căutărilor omului prin care ne găsim
identitatea</span></b> – „Ce este omul?” – , <b><span style="color: #cc0000;">identitate pe care ne-a arătat-o Hristos.</span></b></span>
Dacă Dumnezeu a trebuit să se întrupeze și, prin cinstit Sângele Lui să ne
descopere ce este omul, apoi trebuie să băgăm de seamă să nu pierdem
Ortodoxia. </div><div style="text-align: justify;"><b style="background-color: #fff2cc;">Iar, pe de altă parte, a fi ortodox înseamnă a iubi lumea întreagă,
tot cosmosul, tot ce a zidit Dumnezeu, cu dumnezeiască dragoste, până și pe
vrăjmași</b>. Nu ne încumetăm, la nivel ascetic, să iubim pe draci sau așa ceva,
fiindcă sunt prea puternici față de noi, și riscăm să cădem în plasele lor,
așa cum a suferit părintele Paisie Aghioritul. Foarte interesantă experiență
ne-a dezvălui el (las carte să ne spună mai departe), însă, <b>în nevoința
noastră ne limităm la lucruri mai pe măsura noastră.</b> Cu harul lui Dumnezeu,
sfinții ajung la măsura unde, cum zice <span style="background-color: #fff2cc;"><b>Siluan</b>: „<b><i>sfinții înconjoară și Iadul
cu dragostea lor</i></b>”. <b>E o dragoste ne-silnică, care nu silește pe cei care vor
pierzania - „fiul pierzaniei”, cum zice Hristos despre Iuda - nu-i silește să
iasă dintre acela, ci, cu prețul jertfei lor, i-ar dori mântuiți.
</b></span></div>
<div style="text-align: justify;"><br /></div>
<div style="text-align: justify;">
Deci, <b><span style="color: #cc0000;"><span style="background-color: #fff2cc;">apărarea Ortodoxiei înseamnă să ne apărăm singura cale în care ne putem
regăsi pe noi și îl putem înțelege pe Dumnezeu cel adevărat.</span></span><span style="background-color: #fff2cc;"> Dar, a fi ortodox
este a iubi întreaga lume, pe prieteni și pe vrăjmași, și a avea încredere în
Dumnezeu.
</span></b></div>
<div style="text-align: justify;"><br /></div>
<div style="text-align: justify;">
Dacă cineva își pune problema, și mulți, poate toți și-o pun cândva: <span style="background-color: #fff2cc;"><i><b>oare
numai ortodocșii se mântuiesc?</b></i>– <b>eu întrezăresc în întrebarea aceasta un duh al
iubirii, care n-ar răbda gândul că cel din afara Ortodoxiei ar putea pieri</b>.
<b>Dar aș putea fi eu în afara Ortodoxiei, și aici e un fel de a iubi aproapele
ca pe însuși sine</b>.</span> Adică, dacă cel din afara Ortodoxiei, care neapărat se
pierde, cum zice o anumită idee, un fel de gândire, mă văd eu în starea lui și
nu pot răbda lucrul acesta. Răspunsul meu la întrebare este: <b>dacă în mine,
păcătosul, se găsește destulă dragoste să mă gândesc și la cei care eventual
pier, oare în Dumnezeu este mai puțină dragoste?</b> Întrebarea aceasta mi-a fost
răspunsul, și <b style="background-color: #fff2cc;">cu conștiința că Dumnezeu iubește mult mai mult decât ce putem
închipui noi, las în competența și atotputerea iubirii lui Dumnezeu pe toți,
și îmi caut în Ortodoxia pe care am găsit-o, și în care mă aflu, și în care
cred, îmi caut mântuirea</b><b>. Asta nu înseamnă a mă lepăda de ceilalți, înseamnă
a-mi purta propria-mi răspundere</b> și, purtându-mi-o, dacă eu ajung să trăiesc
ceea ce Dumnezeu vrea să ne împărtășească tuturor, asta nu va fi spre
pierderea aproapelui sau de partea lui.
</div>
<div style="text-align: justify;"><br /></div>
<div style="text-align: justify;">
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEh_73BTBp6aUoseUDJWEKotSviuFJeI2MNpx5tVx3cejQWHO1UcfqzkIDJTQ66PegyCxdfu1KedhZzPNrsAGvwgO39-vS780YKI8nvhlXRDmuwzb3Htq0_9RkB7H4gbOnWIDBFfS1ebdIAgSBvXXtzSrV13kpRS5Yizx-zmNSe1Mqj0Fx_a38EPprQL-f0/s1600/FB_IMG_1694805015154.jpg" style="clear: right; float: right; margin-bottom: 1em; margin-left: 1em;"><img border="0" data-original-height="1600" data-original-width="1080" height="400" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEh_73BTBp6aUoseUDJWEKotSviuFJeI2MNpx5tVx3cejQWHO1UcfqzkIDJTQ66PegyCxdfu1KedhZzPNrsAGvwgO39-vS780YKI8nvhlXRDmuwzb3Htq0_9RkB7H4gbOnWIDBFfS1ebdIAgSBvXXtzSrV13kpRS5Yizx-zmNSe1Mqj0Fx_a38EPprQL-f0/w270-h400/FB_IMG_1694805015154.jpg" width="270" /></a></div>Adică, de ce îl iubim, să zicem pe <b>Sfântul Siluan</b>? Pentru că a fost sfânt!
Cine l-a cunoscut pe Siluan? Propriu-zis l-au cunoscut câțiva, dar, cel mai
mult Părintele Sofronie. Fără Sofronie n-am fi știut nimic de Siluan,
Mănăstirea ar fi îngropat și trupul lui și scrierile lui, așa cum poate se
face câteodată, și n-am fi știut nimic de el. <b>Dar, <span style="background-color: #fff2cc;">sfințindu-se energia
sfințeniei lui luminează lumea întreagă</span></b>.<b> De ce l-am iubit noi pe Părintele
Sofronie? Pentru că și el s-a sfințit din cuvântul lui Dumnezeu și sub
îndrumarea lui Siluan.</b> Și voi îl iubiți pe Părintele Sofronie [...] și eu din
păcate, din păcatele mele, nu sunt decât purtătorul de cuvânt și nădăjduiesc
ca din cuvântul ăla să vă dau nestricat, esențial. Dar și pe mine mă iubește
lumea peste măsura mea, și peste orice măsură pot răspunde eu, pentru cuvântul
Părintelui Sofronie pe care eu îl port. </div><div style="text-align: justify;">Deci noi, sfințindu-ne în Biserică -
și am ca pildă pe Siluan și Sofronie, și pe Părintele Sofronie l-am cunoscut
31 de ani - <span style="background-color: #fff2cc;"><b>nu exista așa un țel, ca mântuire egoistă. Și</b> </span><b style="background-color: #fff2cc;"><span style="color: #cc0000;">dacă egoist ne nevoim,
în duh egoist, n-o să ajungem departe. Să ne dea Dumnezeu sfânta dez-amăgire
și să ne nevoim drept. Si, cum se zice și în slujbele noastre, „<i>pre noi
înșine, și unii pre alții, și toată viața noastră lui Hristos Dumnezeu să o
dăm</i>”</span></b>. <b>Dacă, în încrederea pe care o avem în Dumnezeu și în dragostea Lui, Lui îi
încredințăm pe toți, ba și pe cei din alte confesiuni și religii, ba și pe
atei </b>(Ce știm noi ce poate face Dumnezeu? Multe minuni ne-a arătat în istorie!)
<b>și noi ne ocupăm de mântuirea noastră - </b><b>și, dacă nu vrem să fim egoiști, îi
purtăm în rugăciune și pe aceștia</b>, adică : "<b><i>Doamne, mântuiește-ne pe noi, și
lumea Ta întreagă!</i></b>"-, <b style="background-color: #fff2cc;">mântuirea noastră nu este și nu poate fi egoistă. <span style="color: #cc0000;">Si dacă
ne mântuim se va răsfrânge ceva din mântuirea aceasta, ca o mireasmă, peste
întreaga lume</span>.</b></div><div style="text-align: justify;"><b style="background-color: #fff2cc;"><br /></b></div>
<div style="text-align: justify;"><b><i><span style="color: #990000;"><blockquote>- Ce semnificație și ce urmări credeți că va avea întâlnirea de săptămâna
viitoare dintre Patriarhul Ecumenic Bartolomeu și Papa Benedict? Ce atitudine
trebuie să avem noi față de întâlnirile ecumeniste în care e angajată
conducerea Bisericii?</blockquote></span></i></b></div>
<div style="text-align: justify;">
În primul rând, dacă e cineva competent pentru a purta un dialog cu cei din
afara Bisericii, aceștia ar trebui să fie ierarhii noștri și teologii noștri.
Acum, <b style="background-color: #fff2cc;">singura atitudine dreaptă pe care o putem avea, vă spun, este
rugăciunea.</b> Nu știu ce altceva v-aș putea spune. <b style="background-color: #fff2cc;">Toți suntem oameni și am
văzut greșeli, și greșeli mari și în rândurile celor mai luminați.</b> Noi,
poporul Bisericii, nădăjduim să ne mântuim prin preoția ierarhilor și
preoților noștri, dar <b>și ei, oameni fiind, ca noi toți, și împreună slujitori
ai lui Dumnezeu, și ei, preoții noștri, și ierarhii noștri, și teologii
noștri, au nevoie de rugăciunea Bisericii</b>. Nu știam de această întâlnire, dar
să purtăm în rugăciune și pe Părintele Patriarh, și pe cei din afara
Bisericii, și să cerem Domnului ca El să lumineze, fiindcă Dumnezeu face
lucrul acesta. Dar să știți: Dumnezeu face de multe ori într-un mod foarte
paradoxal, paradoxal pentru noi și pentru gândirea noastră.
</div>
<div style="text-align: justify;"><br /></div>
<div style="text-align: justify;"><span style="background-color: #fff2cc;"><b>
Dacă noi rămânem în rugăciune, în cel mai rău caz, numai noi ne vom mântui.
Într-un caz mai bun și alții. În cazul cel mai bun, poate toți.</b> <b>Dar rugăciunea
noastră va influența pe toți<span style="color: #cc0000;">.</span></b></span><span style="color: #cc0000;"> <b>Într-un sens, n-aș zice că nu trebuie să judecăm
lucrurile acestea. Trebuie să le judecăm și să le înțelegem, dar cu dreaptă
înțelegere.</b></span><b> Dar cine ne va da dreapta înțelegere, decât Dumnezeu, prin
Biserica Lui, prin Tainele Lui, prin preoții și ierarhii noștri?</b> Revin la
aceasta: punem în rugăciune și temerile noastre, și
supărările noastre, și toate să le punem înaintea lui Dumnezeu. <b>Cred că este
singurul lucru ziditor pe care îl putem face. Dacă este un lucru mai bun pe
care noi,</b> <b>ca popor al lui Dumnezeu și ca Biserică a lui Dumnezeu</b> - că împreună
suntem Biserica lui Dumnezeu-, <b>îl putem face, atunci Dumnezeu să ne lumineze și
noi să îl facem.</b> <b style="background-color: #fff2cc;">Că uneori, greșeli ale mai marilor Bisericii au fost
îndreptate de către popor. Mai toți ereziarhii au fost mai mari ai Bisericii.
</b> Arie a fost un episcop și au mai fost și alții. <b>Un opincă, să zicem, n-ar
putea avea, în principiu, atâta influență cât ar avea un teolog sau un ierarh.
Însă noi să ne rugăm unii pentru alții, și să ne păstrăm în dragostea aceasta
și în teama de a nu aluneca.</b></div><div style="text-align: justify;"><b><br /></b></div>
<div style="text-align: justify;">
<b><i><span style="color: #990000;"><blockquote>
- Părinte, învățați-ne, vă rugăm, cum să trăim sfințenia la măsuri
înalte și în căsătorie?</blockquote></span></i></b></div>
<div>
<div style="text-align: justify;">
Dumnezeu să vă învețe, că eu nu pot, mai ales ca eu n-am experiența
căsătoriei. Dar câteva gânduri vă voi spune.
</div>
<div style="text-align: justify;"><br /></div>
<div style="text-align: justify;">
În primul rând, <b style="background-color: #fff2cc;">să piară din gândirea Bisericii ideea că e un nivel mai
înalt și un nivel mai prejos – monahismul și căsătoria</b><b>. Monahismul este un
chip al vieții îngerești, în sensul că monahul, în principiu, se leapădă de
cele mai multe ale lumii acesteia și se gândește, și își trăiește viața, în
principiu, mai mult pentru cele veșnice.</b> Am spus „în sensul ăsta”, dar adaug
și „în măsura în care”. Adică nu toți monahii ajung la măsura unui Sfânt
Siluan. <b><span style="background-color: #fff2cc;">Mai toți monahii, dintre cei pe care îi cunosc eu, au avut
experiența mea, că m-am făcut de rușine câteodată în fața unui mirean, care
avea o trăire mult mai bună decât mine</span></b><b style="background-color: #fff2cc;">. Așa că monahismul este mai înalt
numai dacă se trăiește la nivel mai înalt.</b> Însă, nu există o cale mai înaltă
sau mai prejoasă, cale ca atare.<b><span style="color: #cc0000;"> Cea mai înaltă cale pentru mântuire este
calea pe care mi-o gândește Dumnezeu mie</span> și acolo mă voi afla împlinit și în
veacul acesta și întru mântuire sau, cum zice sfântul Pavel, în epistola
către Evrei: „<i>într-o înviere mai bună</i>”.
</b></div>
<div style="text-align: justify;"><br /></div><div style="text-align: justify;"><b>
Căsătoria are răspunderea, între altele, de a aduce încă o generație de
oameni în lumea aceasta</b>. Dacă se întâmplă sau nu, asta e altceva. Sunt și
alegeri omenești și pronii dumnezeiești uneori, care intră în joc. Dar, în
mod normal, așa este. <b>Asta implică răspunderi și greutăți sau – cum zicem –
„cruci” deosebite</b>. <b>Dar, dacă </b><i><b>prin cruce mântuirea a venit la toată lumea</b>,</i>
cum cântăm în utreniile de duminică, <b>apoi ce vreți mai mult decât crucea pe
care o aveți în căsătorie?!
</b></div>
<div style="text-align: justify;"><br /></div>
<div style="text-align: justify;"><b style="background-color: #fff2cc;">
Tot ce este suferință, este și o cale de mântuire.</b><b style="background-color: #fff2cc;"> Si Sfântul Ioan Scărarul,
în cartea cu precădere monastică, zice: „<i>Atenție monahilor, că noi în
mănăstiri putem să adormim, că totul ne este bine, că suntem cu slujbe și
altele, în timp ce mireanul, hărțuit fiind de cele ale lumii, este ținut mai
treaz și mai pe picioare de cele ale lumii</i>”.</b> Așa se întâmplă că curelarul
din Alexandria a învățat pe marele Antonie gândul acela care l-a dus la
desăvârșire: „<b><i>Toți se vor mântui, numai eu voi pieri</i></b>”. Cum trăia curelarul
acela, fără să nădăjduiască!? Vedeți, că <b>e același gând, același cuvânt ca
al lui Siluan: <span style="background-color: #fff2cc;">„<i>Tine-ți mintea în iad și nu deznădăjdui”</i></span></b><span style="background-color: #fff2cc;">. <b>"<i>Tine-ți</i>", adică
recunoaște ce ești, recunoaște realitatea, fii obiectiv, să zicem, fii
realist, dar nu deznădăjdui. Iadul zice "deznădăjduiește", Dumnezeu nu.
</b></span></div>
<div style="text-align: justify;"><br /></div>
<div style="text-align: justify;"><b><span style="background-color: #fff2cc; color: #cc0000;">
Deci, suferințele care ne vin în viață, toate sunt îngăduite de Dumnezeu cu
o socoteală, pe care, dacă o înțelegem, toate vor fi spre mântuire.</span></b><span style="background-color: #fff2cc;">
Fiindcă da, <b>crucea nu este suferință, crucea este dragoste, însă dragostea
dumnezeiască neapărat în lumea asta este răstignită, și răstignirea în lumea
aceasta, după cădere, înseamnă durere.</b></span> Deci, până la urmă, oarecum, revenim
la suferință cu crucea, însă suferință de acum care merge și în sensul
invers: <b style="background-color: #fff2cc;">dacă dragostea este suferință, calea suferinței ne poate aduce la
dragoste.</b> Si o putem vedea foarte limpede și în vieți de sfinți, poate și în
experiența vieții noastre, și până și în romane găsești experiențe
dintr-astea. <b>Suferința nu este neapărat distrugătoare. </b>Au fost niște cazuri
extraordinare în lagărele de exterminare din Germania, din Rusia și <b>în
închisorile românești</b> (a ieșit nu de mult o carte cu mărturii din
închisori). Mircea Vulcănescu ne lasă ca moștenire cuvântul: „<i><b>Să nu ne
răzbunați!</b></i>”. Cine știe ce a trăit acest Mircea Vulcănescu în închisoare!
</div>
<div style="text-align: justify;"><br /></div>
<div style="text-align: justify;">
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEh5LNpLiXt4JAHkXJ0k6d7FaA_8yA9oKtvuVDlCo0gztt7V1JOwsPoljMeShFjelssfnNuECeHhubTYj9rXyoWXT-W8a2K1CuEqaSzqzGw42lQQdHSgR-6iPcVbuQwvtMo3gA_1Z959JVEmIFEpJr0uBAfeyej-yjdY3Vta6elgLQz5tXsp0bRtV6zZwDc/s640/db6eb288a308438aa360a84aa8b7ddb3.jpg" style="clear: left; float: left; margin-bottom: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" data-original-height="640" data-original-width="480" height="320" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEh5LNpLiXt4JAHkXJ0k6d7FaA_8yA9oKtvuVDlCo0gztt7V1JOwsPoljMeShFjelssfnNuECeHhubTYj9rXyoWXT-W8a2K1CuEqaSzqzGw42lQQdHSgR-6iPcVbuQwvtMo3gA_1Z959JVEmIFEpJr0uBAfeyej-yjdY3Vta6elgLQz5tXsp0bRtV6zZwDc/s320/db6eb288a308438aa360a84aa8b7ddb3.jpg" width="240" /></a></div>Revenind la căsătorie, mai văd încă un lucru: <b style="background-color: #fff2cc;">îmbătrânind omul, și depășind
pe cele ale tinereții, ajunge la vârsta de bunic, când omul nu mai are atâta
legătură cu pământul, nu mai are răspundere pentru copii, și mulți cred că
viața lor nu mai are nici un sens de acum înainte. Ba, de acum înainte are
sensul adevărat! </b><b style="background-color: #fff2cc;"><span style="color: #cc0000;">Sensul adevărat e acea orientare a privirii către cele
veșnice.</span></b> <b>Moarte pentru om nu există. Nu moartea te așteaptă, ci „sufletul se
întoarce”, cum zice rugăciunea, „<i>la Cel de unde viață a aflat, iar trupul
[vremelnic] se dă pământului din care a fost luat</i>”. Vremelnic, fiindcă va
veni vremea învierii și a trupului. <span style="background-color: #fff2cc;">Bătrânețea, în căsătorie, este acolo
unde viața căsătoriei și viața călugăriei încep să se apropie într-o singură
viață, în orientarea către cele veșnice.
</span></b></div>
<div style="text-align: justify;"><br /></div>
<div style="text-align: justify;">
Așa că, să nu mai existe gândul: „<i>A! Ar trebui să fiu călugăr sau
călugăriță, că asta e calea cea mai înaltă!</i>”. Este calea cea mai înaltă ție,
dacă la aceasta te-a chemat Dumnezeu. Dacă nu, la ceea ce te-a chemat
Dumnezeu, aceea este calea cea mai înaltă.</div><div style="text-align: justify;"><br /></div>
<div style="text-align: justify;"><b><i><span style="color: #990000;"><blockquote>
- Părinte, vă rugăm să ne explicați cuvântul: „De pe cruce nu te dai jos,
alții te iau”, din cartea „Nevoința cunoașterii lui Dumnezeu”.</blockquote></span></i></b></div>
<div style="text-align: justify;">
Da, un minunat cuvânt a fost acesta. Cei care ați citit cartea, vă amintiți
poate. <b>A fost un ieromonah la Athos, care a fost ispitit de a se întoarce în
lume, din cauza multor greutăți prin care trecea, și l-a văzut pe Iisus
răstignit, spunându-i : "<i>de pe cruce nu te cobori, alții te ridică</i>”.</b> Am
adăugat eu cuvântul „<i>alții</i>”, că în română altfel n-ar fi de înțeles, dar
expresia în limba rusă este deosebit de frumoasă și de puternică: <b><i>„ești
ridicat!”</i></b>. <b style="background-color: #fff2cc;">Adică, dacă te-ai angajat pe drumul crucii, mergi până la capăt.</b>
<b><span style="background-color: #fff2cc;">Nu mai este scăpare și ieșire, decât în clipa în care alții te ridică de pe
cruce, după ce ai murit.</span></b><b style="background-color: #fff2cc;"> Cuvântul acesta poate să pară deosebit de cumplit
pentru cei care nu intuiesc destul dumnezeiasca dragoste.</b><b> Monahul a intuit-o
și a văzut că Cel răstignit îi vorbește, nu-i vorbește un teoretician, ci
Cel care a suferit crucea și știe despre ce vorbește</b>. A avut destulă
intuiție omul acela ca să înțeleagă măreția acestui tragic, în care, pe
lângă că Dumnezeu tot mântuiește pe om (în ciuda căderii lui), îl face și
erou, cu un dumnezeiesc eroism al dragostei. Căci,<span style="color: #cc0000;"> <b style="background-color: #fff2cc;">până la urmă, din
dragoste toate purced: și eroismul, și înțelegerea, și înțelepciunea, și
puterea, și bogăția, și toate cele dumnezeiești.</b></span><b>Acesta e un cuvânt care pare deosebit de tragic, dar pentru cine îl înțelege este un cuvânt deosebit de frumos și de măreț.</b> Domnul să ni-l dezvăluie!</div>
<br />
<div style="text-align: justify;">
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEhbUWRvXTK1sHE1akZiJoyjRZbLnjkA6Y19WveJovd9n8i0mZLVkAQDBXtTwVbJY1uUyElcp4Use80jVDEqVNt6_G-1i15lzZt87uN_buXn6VV8WRKPOIs3YtkGTYFIPczV7SZs0YwQsss7j5nAuJYP20FQYa7pFivC0QJyOidWps-SMyZyf21y2BMUbHA/s842/david-balfour-02.webp" style="clear: right; float: right; margin-bottom: 1em; margin-left: 1em;"><img border="0" data-original-height="842" data-original-width="526" height="400" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEhbUWRvXTK1sHE1akZiJoyjRZbLnjkA6Y19WveJovd9n8i0mZLVkAQDBXtTwVbJY1uUyElcp4Use80jVDEqVNt6_G-1i15lzZt87uN_buXn6VV8WRKPOIs3YtkGTYFIPczV7SZs0YwQsss7j5nAuJYP20FQYa7pFivC0QJyOidWps-SMyZyf21y2BMUbHA/w250-h400/david-balfour-02.webp" width="250" /></a></div>Observați că, mai târziu, <span style="background-color: #fff2cc;"><b>Părintele Sofronie trece printr-o ispită
asemănătoare. Îi spune lui David Balfour, cam așa:</b> „<b><i>Strig! De ani de zile
strig către Dumnezeu, mă plâng zi și noapte, și Dumnezeu stă ca și cum nu
aude. Și acum am obosit și nu mai pot. Mă gândesc că poate am ales o cale
greșită [călugăria], că nu răzbesc și nu ajung nicăieri, dar, în același
timp, o altă cale nu văd pentru mine</i></b>”</span>. Și citează pe proorocul Eremia, care
zice: „<b><i>Tu, Doamne, M-ai silit la asta, ai fost mai puternic decât mine. Eu
n-am vrut</i></b>”. Si Părintele Sofronie zice, în pasajul acela: <span style="background-color: #fff2cc;">„<b><i>Undeva și eu n-am
vrut, m-am împotrivit la calea aceasta, dar ai fost mai puternic și m-ai
silit</i></b>”. <b>Dar, atenție, nu a fost silit de un bici, sau o bâtă, sau de un
pistol, ci de silnicia dragostei, și aici este puterea cea mai mare a lui
Dumnezeu: dragostea care i-a silit pe aceștia să-și asume calea crucii și nu
ajung să o ducă mai departe.</b> </span>Poate că tot omul trece într-o măsură sau alta
printr-o criză ca aceasta, dar e interesant cum, prin pronie dumnezeiască,
prin scrierile unui catolic, l-a mângâiat Părintele Sofronie pe David
Balfour, prin scrierile lui Ioan al Crucii. Ioan al Crucii descrie uimitor
ceea ce trăiseră toți filocalicii noștri. Si spune acolo Părintele Sofronie
ceva despre el, și arătându-i țelul final al acestor momente tragice.
Astfel, <b>Părintele Sofronie se îmbărbătează și cred că n-a mai avut după
aceea cădere, dacă îi putem zice așa. Cred că criza și-a trecut-o și n-a mai
avut clătinări de măsura aceasta.
</b></div>
<div style="text-align: justify;"><br /></div>
<div style="text-align: justify;"><b><span style="background-color: #fff2cc;">
Dar, ajunge omul până la capăt. Acest „până la capăt” este important,
fiindcă Dumnezeu ne face să trecem pragul capătului nostru și trecem dincolo
de capăt și așa se lărgește dimensiunea omului, trecând peste măsura lui.</span>
Nouă ni se pare că este peste măsură, dar, sigur, Dumnezeu, făcătorul
nostru, știe adevărata noastră măsură.</b></div><div style="text-align: justify;"><b><br /></b></div>
<div style="text-align: justify;"><b><i><span style="color: #990000;"><blockquote>
- Ce sfat dați unui tânăr care cade de multe ori în păcatul malahiei, se
pocăiește, dar din nou se întoarce la păcat?</blockquote></span></i></b></div>
<div style="text-align: justify;">
Între altele, bănuiesc că nevoința este greșită. Într-o altă cuvântare am
vorbit despre nevoință eretică. Asta nu ca să acuz pe tânăr, ca să-ți
împovărezi mai mult viața, ci ca să te încurajezi să cauți în gândirea ta o
altă cale de ieșire decât cea pe care o cauți acum. Mai mult nu pot să-ți
spun fiindcă nu-ți cunosc spovedania, dar cunosc multe dintre spovedanii de
genul acesta.
</div>
<div style="text-align: justify;"><br /></div>
<div style="text-align: justify;"><span style="background-color: #fff2cc;"><b>
Atunci când omul dobândește în gândirea lui ceva mai dumnezeiesc, o viziune
mai dumnezeiască</b> (și asta nu-i ceva neapărat extraordinar)<b>, ceva esențial se
schimbă în gândirea noastră, și, în acel moment, păcatul deja, într-o anumită
măsură, se biruiește.</b></span><b> Dacă nu se biruiește, înseamnă că avem o gândire
greșită. Când zic „gândire”, nu e gândirea abstractă. Gândirea se modifică
și prin actul vieții noastre (de exemplu, prin acel suport material, cum
numeam eu și nevoința fizică).
</b></div>
<div style="text-align: justify;"><br /></div>
<div style="text-align: justify;">
Este esențial să ceri Domnului să lumineze pe duhovnicul tău (sau al vostru,
că nu ești singurul în lume care cunoști nefericirea asta), pentru ca
Domnul, prin duhovnicia Bisericii, să lumineze pe poporul Său și să biruim
<b>păcatul, care nu este decât un identic natural, nu este decât o realitate
virtuală.</b> Ceea ce caută cu adevărat omul este altceva, și când găsim calea
către altceva, păcatul devine… <b style="background-color: #fff2cc;">Știți, o lumânare care-ți luminează o cameră
întreagă, dacă o vezi sub razele soarelui de miază-zi, nici nu se mai vede
flacăra. Nu s-a stins, arde lumânarea [ispita, dorința], dar de lumina
soarelui nu mai vezi flacăra. Așa e și păcatul.</b><b style="background-color: #fff2cc;"> Ceea ce are bun păcatul
(fiindcă numai pe linie de ceva bun, de ceva zidit de Dumnezeu ne poate
amăgi), ce are luminos păcatul, se stinge, în lumina adevăratei viziuni a
ceea ce căutăm.
</b></div>
<div style="text-align: justify;"><br /></div>
<div style="text-align: justify;"><b><i><span style="color: #990000;"><blockquote>
- Părinte Rafail, care este atitudinea ortodoxă în fața suferinței celor
dragi ai noștri, atunci când ia forma unor boli incurabile. Suntem datori a
face totul pentru a-i ține în viață, mergând până la transplantul unor
organe vitale, așa cum este inima?</blockquote></span></i></b></div>
<div style="text-align: justify;"><b>
Este foarte greu să răspunzi la o întrebare ca aceasta, fiindcă depinde
foarte mult și de credința ta, și de credința celui iubit.</b> <b style="background-color: #fff2cc;">Eu n-am îndrăznit
niciodată să spun: „<i>Lasă-L pe Dumnezeu să te vindece!</i>”</b>, sau „<i>Nu fă aceasta:
transplant sau operație!</i>”, pentru că nu sunt sigur ce este bun și drept, și
unde ne depășim măsura pe linia aceasta științifică și în lupta împotriva
morții. Însă,<b> aș vrea să întorc gândirea către esențial. </b><b style="background-color: #fff2cc;">Esențialul este,
prin credință, înțelegerea vieții veșnice</b><b style="background-color: #fff2cc;">. Si dacă orientarea către viața
veșnică trăiește în om mai puternic decât altă chemare (biologică,
fiziologică, chemare către viața aceasta, pe care tot o să o pierdem
cândva), deci dacă această chemare către viața veșnică biruiește în om,
curios, dar două lucruri se pot întâmpla:</b></div>
<div style="text-align: justify;">
1.<span style="background-color: #fff2cc;"> </span><b><span style="background-color: #fff2cc;">Cel mai de așteptat este o moarte, vă spun, cu adevărat sfântă.</span> </b>Am avut
sub epitrahilul meu două fete nemăritate. Una în vârstă de 33 de ani și una
în vârstă de 27 de ani, cu cancer terminal. În câteva luni au murit
amândouă. Au murit ca niște sfinte. Una zâmbea în coșciug.</div>
<div style="text-align: justify;">
2. Am cunoscut și pe alții în mănăstire. Un om avea scleroză în plăci și a
venit să ceară rugăciunea Părintelui Sofronie.<span style="background-color: #fff2cc;"> <b>S-a rugat intens Părintele
Sofronie și, la sfârșit, simțind că rugăciunea lui nu biruia moartea care
lucra în omul acela, zice Părintele Sofronie: „<i>Iartă-mă, eu n-am rugăciunea
asta care să poată să te vindece</i>”.</b> <b>Omul acela, Constantin îl chema, Domnul
să-l odihnească!, a zis: „<i>Părinte Sofronie, ce ziceți? Mai mult decât o
vindecare s-a operat. Am simțit puterea lui Dumnezeu, prezența lui Dumnezeu
prin rugăciunea asta, și mă simt vindecat</i>”- vindecat într-un sens esențial
[sufletește].
</b></span></div>
<div style="text-align: justify;"><br /></div>
<div style="text-align: justify;">
Am cunoscut mai multe întâmplări din acestea și zic: „<b><i>Dacă omul are credința
aceasta, nu vreau să i-o opresc, dar nici nu simt că am dreptul să încerc să
i-o insuflu</i></b>". <b>Dar paradoxal, uneori când în om trăiește căutarea vieții
veșnice, până la a disprețui - într-un anume sens "disprețui", în sens
duhovnicesc - sau a nu a se mai lăsa impresionat peste măsură de viața
aceasta și de făgăduințele ei, și trăiește acum moartea cu seninătate și
poate și cu umor (cum am văzut câteva cazuri), poftim că se vindecă, de
nu-și revin nici doctorii!
</b></div>
<div style="text-align: justify;"><br /></div>
<div style="text-align: justify;">
Așa că două lucruri se pot întâmpla. <b style="background-color: #fff2cc;">Cel mai paradoxal e că tocmai atunci se
vindecă, când poate disprețui viața trecătoare, și, mai puțin paradoxal,
dar minunat: niște morți sfinte</b>. Să ne dea Dumnezeu și nouă o moarte ca a
unora dintre aceștia. Așa că iarăși, nu vă dau rețetă, dar nădăjduiesc să
aveți niște puncte de reper.
</div>
<div style="text-align: justify;"><br /></div>
<div style="text-align: justify;"><b><i><span style="color: #990000;"><blockquote>
- Părinte Rafail, în cazul în care un om care a vrut cu tot sufletul să
ajungă la Dumnezeu dar a căzut, iar căderea aceasta o simte precum un iad,
fără bucurie, fără nădejde, fără putere de a merge mai departe, există o
posibilitate de revenire, atâta timp cât acest om nici măcar o mică
rugăciune nu mai poate face?</blockquote></span></i></b></div>
<div style="text-align: justify;"><b>Da, există toate posibilitățile. Și cea mai mare posibilitate este dacă omul acesta și-ar putea vedea starea în care este, cu ochi dumnezeiesc. Este starea în care, paradoxal, este cel mai aproape de Dumnezeu!</b></div> <div style="text-align: justify;"><br /></div><div style="text-align: justify;">Vorbim de multe ori de depresii nervoase, din care medicina și psihologia încearcă să-l scoată pe om.<b style="background-color: #fff2cc;"> În mare măsură, nu înțelegem drept lucrurile și vocabularul care îl folosim arată strâmba înțelegere și promovează în gândirea noastră strâmba înțelegere.</b><b> Toate stările acestea de depresie și tot ce însoțește o situație pe care ai descris-o, sunt aceleași stări prin care au trecut marii sfinți, în crizele lor.</b> <b>Ei cu rugăciunile au biruit.</b> <b>Cel fără rugăciune are mai puține arme la îndemână.</b> Însă, uitați-vă, iarăși, la momentul acela al Părintelui Sofronie: <b style="background-color: #fff2cc;">câteodată și rugăciunea celui mai rugător se istovește până la capăt, și nu mai este.</b> Ba și la Sfântul Siluan, atunci când a primit tocmai cuvântul acesta: „<b><i>Tine-ți mintea în iad și nu deznădăjdui</i></b>”. <b style="background-color: #fff2cc;">Dacă am ști să trăim stările acestea! Dacă am ști să le înțelegem dumnezeiește și să le trăim drept</b><b><span style="background-color: #fff2cc;">! </span><span style="background-color: #fff2cc; color: #cc0000;">Sunt stările în care suntem cel mai aproape de Dumnezeu, chiar și când simțim că nu avem rugăciune</span><span style="background-color: #fff2cc;">.</span></b><b><span style="background-color: #fff2cc;"> Ce anume trebuie acolo, singur Dumnezeu știe. </span></b><b style="background-color: #fff2cc;">Și rugăciunea poate, dintr-o dată, să izbucnească ca un vulcan. Nu noi oamenii putem să facem ceva, ci numai Dumnezeu</b>. </div><div style="text-align: justify;"><b><div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjgRbKzveceuMqylKHDtnVvBdHnHPacWu4CZ91HyFp7R6wHYMKhobBrS-K5uBCoFQcXAtIGHVkTxMgyZCp667nN8JAM_KvupbkO7qbsGE1NOH751M2wBXiOTI32wIpfE9rLuWvbWA4-7BugekP_fCRQNJEsDCmJ2gBQABMOqozJhUy683XqsiMaJuggOXg/s275/rabdarea-lui-iov.jpg" style="clear: right; float: right; margin-bottom: 1em; margin-left: 1em;"><img border="0" data-original-height="262" data-original-width="275" height="305" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjgRbKzveceuMqylKHDtnVvBdHnHPacWu4CZ91HyFp7R6wHYMKhobBrS-K5uBCoFQcXAtIGHVkTxMgyZCp667nN8JAM_KvupbkO7qbsGE1NOH751M2wBXiOTI32wIpfE9rLuWvbWA4-7BugekP_fCRQNJEsDCmJ2gBQABMOqozJhUy683XqsiMaJuggOXg/w320-h305/rabdarea-lui-iov.jpg" width="320" /></a></div>Atenție la ce au făcut prietenii lui Iov, de l-au băgat în pământ aproape, vrând să facă bine, dar îndreptățind pe Dumnezeu înaintea lui Iov. <span style="color: #cc0000;">Nici asta nu putem face, să acuzăm pe om în suferință, îndreptățindu-L pe Dumnezeu, dar nici nu putem ajuta oamenii aflând o ieșire, decât prin rugăciune</span> - pentru cei care pot să se roage încă, ca Dumnezeu să dezvăluie acelui suflet, ori prin mine, ori prin altul, ori prin cine știe ce metode știe <span style="background-color: #fff2cc;">Dumnezeu, să-i dezvăluie acel cuvânt, care, într-o clipită, îl va ridica din starea aceea</span></b>. <b>Dar Dumnezeu îl va ridica, nu așa cum poate într-o măsură știința omenească și lucrarea omenească, prin mângâieri, prin atenuarea durerilor, ci printr-o totală vindecare</b>. <b style="background-color: #fff2cc;">Și criza aia, nu numai c</b><b style="background-color: #fff2cc;">ă</b><b style="background-color: #fff2cc;"> va fi o criză depășită, în care nu va mai cădea din nou, dar va fi un alt om, care s-a născut dintr-o moarte.</b> <b>Bănuiesc că neieșirea din moarte este ceva asemănător acestor crize</b>. </div><div style="text-align: justify;"><b>Când moare trupul, sufletul care nu cunoaște pe Dumnezeu, bănuiesc că intră în o așa suferință, într-o stare fără ieșire, fără nădejde, și, fiind sub influența păcatului în care a cedat toată viața, nu are ieșire</b>. Nici Avraam nu avea ieșire, dar credința lui Avram în iad îl ținea și pe el în această nădejde („<i>Tine-ți mintea în iad și nu deznădăjdui</i>!”). Ba mângâia o mulțime de suflete, care aveau și ele o oarecare apropiere de starea lui Avraam, și nădăjduiau în nădejdea lui Avraam, și se mângâiau în sânurile lui Avraam, încă nemântuit până la pogorârea în Iad a lui Hristos. </div><div style="text-align: justify;"><b>Singurul om care a răzbit în asta a fost Iisus. Depresia nervoasă sau căderea psihică nu erau cu putință, fiindcă păcat nu era în El, fiindcă lucrarea minciunii nu era în El.</b> El a putut să răzbească starea aceasta, să se întoarcă și să-și reînvie și trupul. Dar, observați că și aceasta a făcut-o nu în sens egoist și mândru.<span style="background-color: #fff2cc;"> Zicea: „<b><i>Stăpânire am să îmi pun sufletul și stăpânire am să-l iau din nou. Această poruncă am primit de la Tatăl</i></b>”. <b>Totul făcea în ascultare. Si Dumnezeu lucrează în ascultare. Ascultarea nu e nu numai pentru proști și pentru neștiutori.<span style="color: #cc0000;"> Ascultarea este o stare a iubirii</span>.</b></span></div> <div style="text-align: justify;"><br /></div><div style="text-align: justify;">Cum s-ar aplica aceasta acestor oameni [depresivi], nu știu. Dar eu zic că <b>singurul lucru pe care îl putem face este să le arătăm cea mai deplină înțelegere, chit că nu putem să zicem nimic, ci să stăm cu dragoste, în tăcere, alături de ei, și să ne rugăm cu rugăciunea: „<i>Doamne, Tu știi cum, Doamne, Tu fă ceva!</i>”.</b> <b>Și dacă Dumnezeu îți dă un cuvânt, o să-l simți și o să-l zici și o să fie minuni</b>. <b>Dacă nu, e de competența altuia, sau mai bine zis a lui Dumnezeu prin altul, sau fără nimeni. Singur Dumnezeu știe!</b> <b>Dar să se facă rugăciune.</b> Să se facă rugăciune cu simpatie, și încercând să înțelegem suferința omului. <b style="background-color: #fff2cc;">Zicea Părintele Sofronie: „<i>Nu vă uitați din ce pricină suferă omul, uitați-vă cât suferă omul!</i>”- și cu aia compătimim. Chiar și singură, compătimirea, tăcută, este în stare câteodată să scoată pe câte un om din aceste nefericiri.</b></div><div style="text-align: justify;"><br /></div><div style="text-align: justify;"><b><i><span style="color: #990000;"><blockquote>- Părinte Rafail, vă referiți într-o notă de subsol la cartea „Nevoința cunoașterii lui Dumnezeu”, la o gândire mai curat duhovnicească, drept slăvitoare, care să ne repună pe făgașurile cu adevărat ale mântuirii. Dar, acum, pe ce făgașuri ne aflăm? Există vreun întuneric care bântuie neamul nostru și care ne depărtează de la dreapta slăvire, de la dreapta înțelegere? Dacă răspunsul este da, atunci ce este acest întuneric, în ce fel ne afectează, și cum să ieșim din el?</blockquote></span></i></b></div><div style="text-align: justify;">Da, mă bucur că există trezirea aceasta. E o întrebare foarte grea. Încep de la cuvântul apostolului Ioan, care zice: „<b>Lumea<i> întreagă întru cel viclean zace</i>”. Ce înseamnă „cel viclean”? Observ că până astăzi, până și în Ortodoxie, o lume neîncreștinată este încă tributară întunericului care a bântuit pe strămoșii noștri păgâni</b>. <b style="background-color: #fff2cc;">Fiecare neam avea dumnezeul lui, adică avea un drac care domnea asupra acelui neam. Aceste neamuri au fost tributare întunericului diferiților draci.</b> Observ ce rol a jucat întunericul dracului în căutarea mai curată a omului, dar observ că păgânismul grecesc a fost mai luminat, ca să poată să se convertească în vremea apostolilor, așa că <b>grecii, ca neam, au putut prelua ștafeta de la neamul ales al Vechiului Legământ, și astfel, Biserica Noului Legământ ne vine, cu precădere, prin prisma grecească.</b></div><div style="text-align: justify;"><br /></div><div style="text-align: justify;"><b style="background-color: #fff2cc;">Păgânismul din Apus îl văd deosebit de întunecat. De abia astăzi începe să se trezească Apusul la noțiunea de persoană – ipostas. Două lucruri nu înțeleg ei bine, și însuși Fericitul Augustin nu le deslușește destul: Duhul Sfânt și persoana. Iar cele două lucruri se reduc la unul, adică merg împreună</b>.<b> N-aș putea să vă zic exact cum, dar ei nu au înțeles, și <span style="background-color: #fff2cc;">confundă până astăzi Duhul Sfânt cu un dar, </span>cu un pachet de la Dumnezeu, pe care ți-l trimite printr-o "dumnezeiască poștă</b>". Sfântul Augustin vorbește despre asta undeva (caricaturizez un pic; să mă ierte sfântul), <b>dar și <span style="background-color: #fff2cc;">persoana o confundă cu individul.</span></b></div><div style="text-align: justify;"><br /></div><div style="text-align: justify;"><b>La noi, în neamul nostru, găsesc un deosebit întuneric, deosebit de mare</b>. M-aș bucura să pot să spun lucrul acesta, în această seară, doar ca să aduc nădejde și nu întristare și deznădejde în inimile voastre, fiindcă dacă avem nădejde, atunci conștientizăm lucrul acesta, și putem deja să începem să-l depășim.</div><div style="text-align: justify;"><br /></div><div style="text-align: justify;"><b><span style="background-color: #fff2cc;">Văd mai multe scăpătări ale neamului, care se manifestă, între altele, și în graiul nostru.</span></b><b style="background-color: #fff2cc;"> Există un cuvânt pe care l-am pierdut din graiul nostru și, pierdut fiind, într-o anumită măsură riscăm să pierdem și trăirea lui: <i><span style="color: #cc0000;">umilință</span></i></b>. „Umilință” traduce cuvântul „<b><i>umilenie</i></b>” din textele vechi slavone, și „<b><i>catanixis</i></b>” din greacă, <b>și nu este smerenia, nici a fi înjosit. <span style="background-color: #fff2cc; color: #cc0000;">Umilința este dulcea străpungere a inimii de către dumnezeiasca dragoste, care dă lacrimi, ori dulci lacrimi de mângâiere, ori și lacrimi de pocăință, de durere pentru păcatele noastre.</span></b> <b>Aș elimina din vocabular expresia „părere de rău” și aș zice mai curând „căință, durere”, lucruri mai adânci, mai serioase decât „părere de rău”. </b>E o expresie foarte slabă și psihică. De ce ? Fiindcă <span style="background-color: #fff2cc;"><b>vocabularul, pe de o parte, este născut de o anumită gândire.</b> <b>Pe de altă parte, vocabularul influențează gândirea pe mai departe, și este foarte important să avem un vocabular drept, pentru ca gândirea noastră să se îndrepteze.</b></span> În trecut, în texte mai vechi, o să găsiți expresia „<i>slujbă umilincioasă”, „cuvânt umilincios</i>”, sau în greacă – „<i>catanicticos</i>”, în slavonă – „<i>umilitenâi</i>”. <b>Umilință tine de „umilenie” – în slavonă, și nu de „humilitas” – în latină. Umilenia are rădăcina „mil”, care dă și cuvântul „milă” și alte cuvinte cu această rădăcină din slavonă.</b> Slujbele umilincioase sunt cu precădere slujbele din Săptămâna Mare. <b>Este acea luminată întristare sau bucuroasă întristare pe care o poartă, ca o caracteristică, întreg Postul cel Mare</b>. Si sunt și alte slujbe, și au fost și scrieri umilincioase. Adică <b>părintii au scris cu o deosebită insuflare a Duhului, și când le citești îți dau lacrimile. </b>Aceasta nu înseamnă a fi emoționat (acest cuvânt vine din altă lume care nu are nimic duhovnicesc). <b>Este mult mai adânc decât o emoție</b>. <b style="background-color: #fff2cc;">Părintele Sofronie spunea că umilința este când „mintea<i> și inima trăiesc aceeași viață</i>”. Acesta e momentul când lacrimile duhovnicești încep să izbucnească.</b> Sunt multe lucruri care se pot spune despre lacrimi, dar e nevoie de un grai cu care să ne conștientizăm. Trebuie făurit graiul.</div><div style="text-align: justify;"><br /></div><div style="text-align: justify;"><b style="background-color: #fff2cc;">Unul din întunericurile pe care le văd în popor, adică în mine și în ceilalți, este <i><span style="color: #0b5394;">superficialitatea</span></i></b>. […] Sunt multe aceste întunericuri. Vedeți, eu vin de la mănăstirea Sfântul Ioan Botezătorul. Sfântul Ioan Botezătorul avea destulă dragoste și destulă sfințenie ca să poată trata pe poporul lui ca pe „<i><b>pui de năpârci, cine va vestit să fugiți de urgia ce vine?”</b></i>. Eu n-am nici dragostea lui, nici sfințenia lui și n-aș îndrăzni să zic așa ceva, dar vreau să zic că gândul meu este, în esență, cam pe aceleași linii. <b>Noi nu trebuie să ne fălim cu ce avem, ci să ne socotim cu ce nu avem, ca să nu cădem de la pronia noastră.</b> <b>Cu ajutorul lui Dumnezeu, dacă ne vedem păcatul (întunericul neamului nostru), important este nu urâciunea păcatului pe care o vedem, ci important este că îl vedem</b>. Aceasta v-o spun ca să ajut să se trezească o insuflare în neamul nostru. Imnul acesta, „<b><i>Deșteaptă-te române</i></b>”, aș putea să-i fac o parafrază minunată, duhovnicească, ca să ieșim din ieftinismul acestei eroistici patriote, în ceva duhovnicesc, și mă întreb (scriam și înalt preasfințitului, cândva) dacă acest „<b><i>Deșteaptă-te române</i></b>” <b>nu este mai curând o intuiție duhovnicească care zace în neamul nostru, și poate că a venit vremea să ne fie ca o cenușăreasă, oarecum prea târziu, dar să ne deșteptam. Domnul să ne miluiască, cum știe El</b>.</div><div style="text-align: justify;"><br /></div><div style="text-align: justify;">Iarăși revin la un cuvânt al Părintelui Sofronie, care trăise Ortodoxia până acolo unde a ajuns la <b><span style="background-color: #fff2cc; color: #cc0000;">vederea lui Dumnezeu. Rezumând tot ce am spus: Ce este omul? Este o călătorie din biologie la a deveni un duh de Dumnezeu văzător</span></b>. Părintele Sofronie, ajungând la vederea lui Dumnezeu, pot să zic că a trăit, cine știe în ce măsură, dar deplin, ceea ce poate da Ortodoxia. Ne zicea: „<b><i style="background-color: #fff2cc;">Noi, dacă suntem ortodocși, nu ne putem mândri că suntem ortodocși. Că suntem ortodocși nu putem decât să ne smerim, și smerenia este duhul ortodoxiei</i></b>”.</div><div style="text-align: justify;"><br /></div><div style="text-align: justify;">Cam acesta este gândul meu. V-am spus câte ceva, vă mărturisesc că n-am îndrăznit să vă spun prea multe. N-aș vrea să stârnesc nici deznădejde, nici să dărâm niște viziuni, idealuri și alte lucruri în ce au pozitiv, însă încurajez lucrul acesta: să vedem lipsurile noastre, și văzându-le, departe de a ne descuraja, să prindem curaj, că înseamnă că începem să vedem. Zicea Părintele Sofronie: „<b><i style="background-color: #fff2cc;">Această viziune, care la început ne face să vedem păcatele, este o lumină a lui Dumnezeu, Care ne-o arată. Sfârșitul căii este vederea a înseși acelei lumini, care astăzi ne arată păcatele</i></b>”. De aceea zice și Părintele Sofronie și Isaac Sirul, și toată Filocalia în diferite cuvinte: „<b><i>Mai mare este cel care își vede păcatele, decât cel care vede îngeri”.</i></b></div><div style="text-align: justify;"><br /></div><div style="text-align: justify;"><b><i><blockquote><span style="color: #990000;">- Părinte, vă rog să ne explicați ce înseamnă ura de sine, despre care vorbește Părintele Sofronie.</span></blockquote></i></b></div><div style="text-align: justify;"><div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEiL6Fci748YJ-VBc5UTWRYRKVEV6zE8D6nLhB0bSlEPioBkqXB_wTtT0Sr6y5DUq1BeuPouB48HIeSviuNWFVGxmLRky5eqeksTWp3mmJ82HiZWYVTsS34GfI2UQ4lg_wWzu7K4blM3XFqMVuqkfam51AFKAfL2pQx0DnetgryfQk5e77Dsj2Vg2T8OdVk/s1080/FB_IMG_1675063787256.jpg" style="clear: left; float: left; margin-bottom: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" data-original-height="810" data-original-width="1080" height="300" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEiL6Fci748YJ-VBc5UTWRYRKVEV6zE8D6nLhB0bSlEPioBkqXB_wTtT0Sr6y5DUq1BeuPouB48HIeSviuNWFVGxmLRky5eqeksTWp3mmJ82HiZWYVTsS34GfI2UQ4lg_wWzu7K4blM3XFqMVuqkfam51AFKAfL2pQx0DnetgryfQk5e77Dsj2Vg2T8OdVk/w400-h300/FB_IMG_1675063787256.jpg" width="400" /></a></div>Bună întrebare. <b>Există o ură de sine pe care o găsiți și în spitalul numărul nouă, când oamenii se taie cu cioburi, înghit termometre și altele, dar nu despre asta e vorba</b>. Aceasta nu este o ură în sensul pe care noi [creștinii] îl trăim în legătură cu cuvântul acesta, astăzi. <b><span style="color: #cc0000;"><span style="background-color: #fff2cc;">Ura de sine este dragoste pentru cel iubit – Dumnezeu și aproapele -, încât omul la sine nu se mai gândește.</span></span></b><span style="background-color: #fff2cc;"> </span><span style="color: #cc0000;"><b><span style="background-color: #fff2cc;">Este o parafrază a cuvântului „<i>smerenie</i>”, care, cum ne zicea Părintele Sofronie, este <i>acea calitate a iubirii Dumnezeiești ce se dă celui iubit, fără întoarcere asupră-și.</i></span></b><b style="background-color: #fff2cc;"> Este faptul de a trăi în toți ceilalți, numai în sine nu.</b></span><span style="background-color: #fff2cc;"> <b><span style="color: #cc0000;">Cel iubit este locul în care dragostea vrea să se sălășluiască, și când locul său îl lasă gol [golire de sine], acest gol poate fi umplut de dragostea celorlalți</span></b>. </span></div><div style="text-align: justify;"><br /></div><div style="text-align: justify;"><b>În dumnezeire, <span style="color: #cc0000;">această dragoste care se numește și<i> întrepătrundere</i></span></b><span style="color: #cc0000;">,</span> este faptul că, așa cum zice și Părintele Sofronie, "<b><i>Tatăl când naște pe Fiul fără de timp mai înainte de veci, își varsă toată ființa Sa în Fiul</i></b>". <b>Si purcezând Duhul, și în Duhul putem adăuga.</b> <b>Tatăl numai în Tatăl nu trăiește, ci în Fiul și în Duhul.</b> Dar <b><span style="color: #cc0000;">în dumnezeire nu e tragedie, fiindcă dragostea este cea care unește toate cele trei Persoane</span></b>. Fiul primește această deplină dăruire a Tatălui și a Duhului, într-un Fiu care S-a golit de Sine, ca să aibă în Sine pe Tatăl și pe Duhul, și El trăiește în Tatăl și în Duhul. Si așa și pentru Duhul.</div><div style="text-align: justify;"><br /></div><div style="text-align: justify;">Aceasta este esența urii de sine - <b>lepădarea de sine se numește în nevoința filocalică ură, fiindcă, uneori, ia și aspectul unei uri</b> - când mucenicul zice: „<i>Că voi trăi sau că voi muri, nu importă, pe Hristos trebuie să-L mărturisesc. N-am voie să mărturisesc pe altul decât pe Hristos"</i>. Și, cu prețul morții, nu aruncă un bob de tămâie în fața statuii cezarului, sau mai știu eu ce lucru pentru care își va primi moartea. <b>Aceasta este ura de sine, lepădarea de sine. Dar, dacă nu înțelegem ura de sine în contextul dragostei, riscăm să ajungem la spitalul numărul nouă.</b></div><div style="text-align: justify;"><br /></div><div style="text-align: justify;">Și subiectul mare este acesta: <b><span style="background-color: #fff2cc; color: #cc0000;">dacă nu înțelegem ceva din viața noastră în termenii celor două porunci de care Hristos a zis că ele sunt cele mai mari și că de ele atârnă tot restul, înseamnă că n-am înțeles</span><span style="background-color: #fff2cc;">.</span></b><b style="background-color: #fff2cc;"> Dacă n-am înțeles ce este virtute, sau ce este patimă, ce este păcat, sau ce este poruncă dumnezeiască, sau ce este orișice în viața noastră, în legătură cu aceste două porunci – a iubi pe Dumnezeu și a iubi pe aproapele ca însuși pe sine -, înseamnă că lucrul acela încă nu l-am înțeles</b>.</div><div style="text-align: justify;"><br /></div><div style="text-align: justify;"><b><span style="color: #990000;"><blockquote>- Părinte Rafail, mitropolitul Ioannis Zizioulas zice că mântuirea se realizează ca o trecere de la ipostasul biologic la ipostasul eclezial. Pentru aceasta, zice el, este fundamental ca trupul și erosul să nu fie desființate, ceea ce ar desființa posibilitățile de expresie, ci ipostaziate eclezial. El concluzionează că trupul este elementul de comuniune prin excelență. Aceste afirmații converg cu învățătura lui Sofronie despre principiul ipostatic? Ne puteți prezenta pe înțelesul nostru aceste învățături? Ne sunt ele utile?</blockquote></span></b></div><div style="text-align: justify;">Ce știam noi când ne-am născut în lumea aceasta? Pentru prima oară în veșnicie, lăsată parcă îndărătul nostru, începeam o călătorie prin care aveam să înțelegem ceva despre ființă. <b>Existența este un mod al ființei, este ființă în devenire.</b> <b>Prima experiență a vieții este experiență biologică, trupească. <span style="background-color: #fff2cc;">Si, cum ziceam, <span style="color: #cc0000;">tot ce este trupesc este o îngânare a ceea ce este duhovnicesc</span>. Vedeți, cuvântul acesta despre dragostea dumnezeiască, „întrepătrundere”, sau „perihoreză” cum învățați în cursurile de teologie, are o analogie în trăirea trupească, în zămislirea omului.</span></b> Vedeți cum, și acolo este o îngânare.<b> Vedeți îngânări duhovnicești în cele trupești, în rugăciunile Bisericii.</b> Ce înseamnă odihna sufletului "<i>în loc luminat, în loc cu verdeață, în loc de odihnă</i>"?<span style="background-color: #fff2cc;"><b> Ce este lumină, ce este verdeață și ce este odihnă, dincolo?</b> <b>Avem experiențe din astea, și Dumnezeu folosește cuvintele astea, dar înseamna altceva în duh</b></span>. Dar în trup deja avem această experiență. Cred că parafrazez corect și pe Înalt Prea Sfințitul Zizioulas și cred că nu-l caricaturizez nici pe Părintele Sofronie, zicând că <b><span style="background-color: #fff2cc;">prima experiență a vieții este în trup, biologică, dar, dacă am trăi-o corect</span> - </b>nu-mi place cuvântul <i>corect</i>, sună prea rece și disciplinarist, dar hai să zicem că <b style="background-color: #fff2cc;">dacă am trăi-o în adevăr-, ar fi prima treaptă prin care putem să trecem mai departe în cele ale duhului</b><span style="background-color: #fff2cc;"><b>.</b> <b><span style="color: #cc0000;">Scâlciată fiind experiența trupească, riscăm să se scâlcieze și cea duhovnicească</span> și se întâmplă catastrofic tot felul de lucruri pe linia aceasta, dar Dumnezeu știu că are mijloace de a depăși aceasta, și acolo multe lucruri rămân iarăși numai în competența lui Dumnezeu.</b></span></div><div style="text-align: justify;"><br /></div><div style="text-align: justify;">Vă dau o pildă: am cunoscut o englezoaică, profesoară, care avea două fete. Ea a avut nefericirea că, într-o seară, soțul ei n-a venit acasă și n-au mai știut niciodată ce-i cu el. Femeia aceasta era credincioasă și învățase pe cele două fete ale ei rugăciuni și a merge la biserică. Fata cea mare, de vârsta mea, a zis într-o zi mamei: „<i>Rugăciunea Tatăl nostru? Ce-i acesta un „tată? Unul care nu este acolo!</i>”. Si de atunci și-a luat tălpășita și a trăit cu generația hippy și cu toate cele ce s-au trăit de acea generație prin toată lumea. Până la urmă e posibil ca și un cuvânt urâcios de-al ei să fi provocat moartea mamei ei. <b style="background-color: #fff2cc;">Când un tată nu trăiește destul de deplin ca un tată, ceva din figura tatălui dumnezeiesc se strică.</b> Ce înseamnă „<i>sfințească-se numele Tău</i>”, când eu, ca tată, nu-mi trăiesc datoria mea de tată?</div><div style="text-align: justify;"><br /></div><div style="text-align: justify;"><div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjbpU_ciDbkPEx2VJUh6WaQvs3MR7gCGTjlGbmvDhxkzofQorQDoovGUulqNyTJuUIHJDHIdTYtVYJNMmOE-GWW_O0_SlcsZmNEwQLWVyeyO4rJ2gmKYVYkGphnQVp2XdZBwygU_bSzdvLiVlLXQvJRPQSyXvq6fhxlDtQ6gzbCLjCg2yDRg9UsDnZrGtk/s608/20231220_094448.jpg" style="clear: left; float: left; margin-bottom: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" data-original-height="608" data-original-width="335" height="400" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjbpU_ciDbkPEx2VJUh6WaQvs3MR7gCGTjlGbmvDhxkzofQorQDoovGUulqNyTJuUIHJDHIdTYtVYJNMmOE-GWW_O0_SlcsZmNEwQLWVyeyO4rJ2gmKYVYkGphnQVp2XdZBwygU_bSzdvLiVlLXQvJRPQSyXvq6fhxlDtQ6gzbCLjCg2yDRg9UsDnZrGtk/w220-h400/20231220_094448.jpg" width="220" /></a></div>Am observat alt lucru: <b><span style="background-color: #fff2cc;">mama este chipul Bisericii</span></b><b style="background-color: #fff2cc;">. Cu precădere, Maica Domnului este un chip al Bisericii.</b> <b>Ușor se confundă, într-unul din capitolele Apocalipsei, chipul femeii care sta să nască (și care este Biserica) cu Maica Domnului</b>. Dar <b style="background-color: #fff2cc;">fiecare femeie, ca mamă, este un chip al Bisericii.</b> Pe mine m-a miluit Dumnezeu să înțeleg Biserica în cea mai mare parte, fiindcă – Domnul să o odihnească! – <b>am avut o mamă care a câștigat în mine deplina încredere. O mamă care niciodată nu m-a mințit și care a fost iubitoare, jertfelnic de iubitoare</b>. Cu tot felul de păcate și scăpătări omenești, că nici ea nu era un mare sfânt. A avut o moarte frumoasă. Nu îndrăznesc să-i zic „sfântă”, dar cam pare a fi așa. Mai târziu, după ce a trecut criza mea și am revenit în Biserică, și mi-am dat seama ce este Biserica, am avut o izbucnire înlăuntrul meu. Am zis: „<i><b>Păi Biserica este mama mea și de acum o să cred orbește în ce zice Biserica</b></i>”. Acesta a fost, să zicem, începutul carierei mele bisericești. <b style="background-color: #fff2cc;">Adică mama îți dă viață, îți împărtășește dragoste și este un chip al celei în care poți să ai deplină încredere, că nu te minte. Aceasta s-a răsfrânt asupra Bisericii.</b></div><div style="text-align: justify;"><br /></div><div style="text-align: justify;"><b>În același fel, toate experientele, inclusiv cea a trupului, trăite drept, în măsura și în limitele pe care ni le dezvăluie Dumnezeu, toate sunt menite de Dumnezeu a fi un prim pas întru cele duhovnicești și întru cele veșnice</b>. <b style="background-color: #fff2cc;">Strică-le pe acestea trupești și șansele sunt să se strice (și o să fie mult mai greu a desluși) și cele duhovnicești</b>.</div><div style="text-align: justify;"><br /></div><div style="text-align: justify;"><b><i><span style="color: #990000;"><blockquote>- Părinte Rafail, în rugăciunea „Tatăl nostru”, spunem: „Tatăl nostru care ești în ceruri”. Vă rog să ne definiți „Cerul”, Cerurile în care există Dumnezeu. Cred că este cu neputință ca Dumnezeu să fie numai în cerul de deasupra noastră.</blockquote></span></i></b></div><div style="text-align: justify;">În rugăciunile de început spunem că <b>Duhul Sfânt pretutindenea este și toate plinește</b>. Oare acum nu este și în sala aceasta?<b> Oare Dumnezeu nu aude ce zic? De la El nădăjduiesc să fie cuvântul pe care îl rostesc.</b> <b>De la El nădăjduiesc să fie dreapta înțelegere pe care o să o aveți în inimile voastre și, chiar dacă zic un cuvânt greșit, nădăjduiesc ca Dumnezeu să-l corecteze în inimile voastre. Dumnezeu pretutindenea este și toate plinește.</b></div><div style="text-align: justify;"><br /></div><div style="text-align: justify;"><b style="background-color: #fff2cc;"><span style="color: #cc0000;">Când zicem „<i>Ceruri</i>”, zicem experiența unei vieți pe care nu o are pământul, adică viață biologică, și ne ridică mintea la cele ce vor să fie, care sunt deja acum, în lucrare, în devenire, în înfăptuire, și, după așa-zisa noastră moarte, în finală înfăptuire, ca răsplata</span></b>. <b>Așa că, trebuie să creștem dincolo de înțelegerea copilăroasă că Dumnezeu e acolo sus, dincolo de nori, departe-departe, unde nici cu telescopul nu-L vezi.</b> <span style="background-color: #fff2cc;">Spunea Părintele Sofronie că era un profesor de teologie în Rusia, care zicea: „<b><i>Un veac întreg, Copernic a scrutat cerurile cu telescopul, și pe Dumnezeu nu L-a găsit. Înseamnă că nu cu acel instrument trebuia căutat Dumnezeu</i></b>”</span><b style="background-color: #fff2cc;"><span style="color: #cc0000;">. "Instrumentul" este inima care luminează mintea, mintea în inimă.</span></b><span style="background-color: #fff2cc;"> <b>Luminarea este – atenție! – întâi cunoașterea păcatelor, fiindcă ce să lumineze Dumnezeu în mine, decât ceea ce sunt și ceea ce este în mine, întâi. Dar aceasta nu înseamnă că acolo voi rămâne, ci mă luminează ca să pot să zic: „<i>O, Doamne, greșit-am, nelegiuit-am, nedreptățit-am… Miluiește-mă, scoate-mă, scapă-mă!</i>”. Și începe o călătorie și un dialog cu Dumnezeu, Care pretutindenea este și toate plinește, până când vom ajunge la Dumnezeu. Dea Domnul să ajungem!</b></span></div><div style="text-align: justify;"><br /></div><div style="text-align: justify;">Dar vreau să zic un chip pe care l-am citit într-o predică a IPS Antonie de Suroj de la Londra. Si el avea cuvânt puternic. Noi ne închipuim pe Dumnezeu, ca șezând pe un tron, înconjurat de neființă (înconjurat întâi de îngeri și altele, și după aceea de neființă) și că Dumnezeu din aia ne-a scos pe noi. Dar nu e așa! <b>Nu există asemenea spații ale neființei. „Dumnezeu este”, și „tot ce este, este Dumnezeu”.</b> <b style="background-color: #fff2cc;">Neființa sunt eu, atunci când nu eram. Si acum îmi port încă neființa în cârcă, până când, în devenirea mea, în existența mea, voi purcede din ale lui Dumnezeu și voi ajunge înapoi la Dumnezeu, și până când voi putea spune și eu: „<i>Doamne, prin harul Tău, și eu pot să zic: eu sunt”</i>.</b></div><div style="text-align: justify;"><br /></div><div style="text-align: justify;"><b><i><span style="color: #990000;"><blockquote>- Părinte Rafail, cum poate omul să dobândească harul Duhului Sfânt?</blockquote></span></i></b></div><div style="text-align: justify;">Primul pas, cel care ai pus întrebarea aceasta, fă-o constant rugăciune către Dumnezeu. Spune-I-o lui Dumnezeu, cere-I și întreabă-L pe Dumnezeu, și aceasta să-ți fie parte din canonul tău. Fie că ești în tramvai, că mergi, că lucrezi, când mintea nu îți e luată de alte lucruri, cere-I lui Dumnezeu cum să poți dobândi Duhul Sfânt.</div><div style="text-align: justify;"><br /></div><div style="text-align: justify;"><b><span style="background-color: #fff2cc;">Toată viața bisericească, toată nevoința, toată citirea, toată cultura - și prin cultură am în vedere cu precădere slujbele noastre bisericești, culminând cu Liturghia-, sunt o viață menită de a ne câștiga Duhul Sfânt, a câștiga dragostea și Duhul Sfânt. <span style="color: #cc0000;">La anume nivele ascetice, parcă mai mult decât celelalte Persoane ale Dumnezeirii, Duhul Sfânt este legat de persoană și de dragoste, dragostea Duhului Sfânt</span></span>.</b> Bineînțeles că, dacă vorbim de Dumnezeu, ce e Duhul Sfânt, este și Tatăl, este și Fiul, dar, nu știu în ce fel, <b><span style="background-color: #fff2cc; color: #cc0000;">Duhul Sfânt se identifică, uneori, în călătoria nevoinței noastre, mai mult cu cele două noțiuni care ne sunt în gând: persoana – ipostasul deci, și dragostea.</span> Așa că toată viața bisericească - să nu o confundați, doar așa, cu o viață corectă sau cu altceva-, <span style="background-color: #fff2cc;">toată viața bisericească este o nevoință spre a dobândi Duhul Sfânt, și dacă nu e Acesta, am ratat-o într-o anumită măsură, și Dumnezeu să ne pună înapoi pe făgaș.</span></b></div><div style="text-align: justify;"><br /></div><div style="text-align: justify;"><b><i><span style="color: #990000;"><blockquote>- Părinte, putem folosi remediile homeopatice?</blockquote></span></i></b></div><div style="text-align: justify;">De multe ori am zis oamenilor: da, dar vedeți cu cine aveți de a face. Cred că trebuie rugăciune, și nu numai cu cele homeopatice,<b> în general, în lumea noastră, învitregită de Dumnezeu, mai important este homeopatul decât homeopatia – ca răspuns la întrebare. Aceasta e valabil și în toate celelalte domenii, și în medicina clasică.</b> <b>Dacă omul este mai integru (ce este aceea integritate, Domnul să definească), ești în mâini bune, dacă nu, prin homeopatie, ca și prin alopatie, ca și prin profesorat, ca și prin orișice, poți să primești tot felul de rele.</b></div><div style="text-align: justify;"><br /></div><div style="text-align: justify;">Homeopatia mi-a plăcut fiindcă am găsit în ea o știință în care Dumnezeu nu se dezmințea, ca, <b>până la urmă, să văd că știința deloc nu dezminte pe Dumnezeu, decât atunci și acolo unde omul vrea să-L desființeze</b>. În al doilea rând, homeopatia, mai mult decât alte viziuni terapeutice, exprima, îngâna în multe feluri, în multe aspecte, teologia și viața noastră ascetică, ortodoxă. Homeopatia vine de la cuvântul „<i><b>homios</b></i>” din limba greacă, care înseamnă <b><i>asemănător,</i></b> și de la „<i><b>patos</b></i>” – <b><i>patimă, suferință</i></b>. <b style="background-color: #fff2cc;">Ideea e că vindeci asemănătorul cu asemănătorul și nu cu contrarul.</b> Dacă ai insomnii îți dă un remediu care ți-ar da insomnii dacă nu le-ai avea, dar acum, că nu le ai, te trezește! Si invers, de exemplu, cafeaua lucrează ca somnifer, în anumite condiții. Am avut experiență vie.</div><div style="text-align: justify;"><br /></div><div style="text-align: justify;">Ce m-a impresionat este că acest cuvânt apare de câteva ori în imnologia din Lunea din Săptămâna Mare, în limba greacă. <b><span style="background-color: #fff2cc;">Se zice de Domnul Hristos, care a pătimit asemenea nouă</span>,</b> iar cuvântul în limba greacă este <b><i>„homeopafis” – „asemănător ai pătimit”</i></b>. <b>Dar cuvântul se poate întrebuința și în alte scopuri religioase, sau în vrăji și mai știu eu ce, ferească Dumnezeu! De aceea zic eu că este important în mâinile cui ești.</b></div><div style="text-align: justify;"><br /></div><div style="text-align: justify;"><b><i><span style="color: #990000;"><blockquote>- Părinte, cum putem înlătura egoismul, care e atât de adânc înrădăcinat în ființa noastră, pentru a ajunge la dragoste? Cum putem face să-l iubim pe aproapele nostru și chiar pe vrăjmașul nostru?</blockquote></span></i></b></div><div style="text-align: justify;">Iarăși spun, fă-ți canon suflete care ai scris aceasta, să întrebi pe Dumnezeu tot mereu întrebarea aceasta, și aceasta îți va fi o rugăciune importantă.</div><div style="text-align: justify;"><br /></div><div style="text-align: justify;"><b><div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEh3J-CoRWWptrz2MHQBjrLE0jQ3_eAy15zQvRQvG53QsI9-b7uyjXbXaRgWW0euDdzORMuqF87cLTbLXkHnwF9yZLAu0UAPTrPgCHtpREitS8nUQUe5lFKzrDISEgVnLfhiO_YRURogbe0BI7g-YoD1wUdVFFYUm5AKooFpQyM65F_EMSvEC6U6C5dgYy0/s1597/FB_IMG_1699949797965.jpg" style="clear: left; float: left; margin-bottom: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" data-original-height="1597" data-original-width="1059" height="400" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEh3J-CoRWWptrz2MHQBjrLE0jQ3_eAy15zQvRQvG53QsI9-b7uyjXbXaRgWW0euDdzORMuqF87cLTbLXkHnwF9yZLAu0UAPTrPgCHtpREitS8nUQUe5lFKzrDISEgVnLfhiO_YRURogbe0BI7g-YoD1wUdVFFYUm5AKooFpQyM65F_EMSvEC6U6C5dgYy0/w265-h400/FB_IMG_1699949797965.jpg" width="265" /></a></div><span style="background-color: #fff2cc;">Una din nevoințe este să vedem cum trăia Hristos</span></b>.<b> Pentru aceasta să ne rugăm, să citim Evangheliile, și Domnul să ne dea înțelegere, că nu-i destul să citim, ca mâța în calendar. <span style="background-color: #fff2cc;">Apoi, dacă zice că iubirea aproapelui este ca însuși iubirea de sine, aceasta nu ne arată cât cantitativ să-l iubesc și pe aproapele, ci, văzându-mă pe mine, ce mă face să sufăr, ce mă bucură, ce mă învie, ce mă omoară, acuma știu cum să fiu și cu aproapele.</span></b> Și este un fel de a iubi, de a trăi această poruncă, în nevoința noastră. <b style="background-color: #fff2cc;">Să înțelegem pe aproapele „ca pe mine însumi și prin mine”.</b> <b>Nu în toate amănuntele.</b> Mie poate că îmi place ciocolata amară, și aproapelui să nu-i placă ciocolata amară. <b>Dar, dacă știu ce plăcere îmi face mie, când cineva îmi da un cadou, că cineva m-a înțeles și mi-a dat în dar ceva care știe că-mi face plăcere, eu pot să încerc să văd ce face plăcere aproapelui și îi fac un dar asemănător, în termenii lui.</b> <span style="background-color: #fff2cc;"><b><span style="color: #cc0000;">Trebuie mers mult mai departe decât a face un dar: la a înțelege durerea aproapelui</span> prin faptul c</b><b>ă</b><b> și eu cunosc durere, cum </b><b>zicea Părintele Sofronie</b>: „<b><i>Nu te uita din ce pricină suferă aproapele, ci cât suferă</i></b>"</span><b><span style="background-color: #fff2cc;">. Și <span style="color: #cc0000;">când știi puțintel, sau chiar mai mult, ce este suferința, atunci împreună pătimești, împreună suferi cu acela, t</span></span></b><b style="background-color: #fff2cc;"><span style="color: #cc0000;">e proiectezi într-o măsură în aproapele sau asimilezi pe aproapele în viața ta, și se depășește egoismul.</span> Deja trăiești într-o oarecare întrepătrundere, preiei ceva din suferința lui și eventual îi dai ceva din liniștea ta</b><span style="background-color: #fff2cc;"><b>.</b> Se întâmplă și asta, cu minunate efecte. <b><span style="color: #cc0000;">Dar, aș zice că toată nevoința asta, care este de folos, culminează cu împărtășirea cu Cel care ne-a dat aceste porunci</span></b>.</span> </div><div style="text-align: justify;">Să ne împărtășim cu înțelegerile acestea și cu Trupul și Sângele Celui care ne-a dat porunca aceasta. <b>Fiindcă <span style="background-color: #fff2cc;">Mântuitorul zice că Împărăția Cerului este așa cum arunci o sămânță de muștar în pământ, și vine ziua și vine noaptea, și trece vremea și crește cum nu știi, fiindcă pământul de la sine rodește. E mai ales vorba de pământul ființei noastre.</span> </b>Ne nevoim cum putem, încercăm să citim și să înțelegem pildele, să cugetăm, să-l cugetăm pe baza experienței noastre și pe aproapele, să ne împărtășim cu Sfintele Daruri și cu toate celelalte Taine ale Bisericii.</div><div style="text-align: justify;"><b>Însă, adevărata lucrare nu este în puterile și în competența omului. <span style="background-color: #fff2cc;">Adevărata lucrare, în chip tainic, o face Dumnezeu în pământul ființei noastre, care, sub razele luminii dumnezeiești, rodește așa cum nu știm</span></b><span style="background-color: #fff2cc;">. <b>Si cred, și chiar văd asta, prin unele efecte ale smereniei sfinților</b> - că ei nu se văd ca sfinți, și n-au văzut (într-o măsură au văzut, într-o măsură n-au văzut) ceea ce trăiește în ei-, <b>d</b></span><b style="background-color: #fff2cc;">ar în mod firesc, Dumnezeu i-a scos din biologie și i-a dus în ne-stricăciune, cum ei nu știu.</b></div><div style="text-align: justify;"><br /></div><div style="text-align: justify;"><b><i><span style="color: #990000;"><blockquote>- În discuțiile cu sectanții, multi dintre ei ne pun următoarele întrebări: Dacă Hristos ar fi fost omorât, dacă putem spune așa, cu un cuțit, cuțitul s-ar fi făcut obiect sfânt? Cum răspundem întrebării? De ce ne adresăm crucii ca unei persoane vii?</blockquote></span></i></b></div><div style="text-align: justify;">Aici sunt două întrebări esențiale. <i>Dacă cuțitul L-ar fi omorât pe Hristos,</i> pe de o parte, socotesc că am cinsti și cuțitul, <b>fiindcă moarte n-a fost, ci înviere din morți</b>,<b> ci sfințire care sfințește toate cele care s-au atins de această sfințenie, de trupul lui Hristos.</b> Ce nu știu, și într-o măsură nu pot ști sectarii, este <b>puterea concretă a sfințeniei din sfintele moaște și din tot ce avem ca sfințenie în Biserică</b>. Acestea nu sunt doar efecte ale bunei cinstiri a omului (că cinstim ceva fiindcă a fost în preajma lui Hristos). <b>Există o sfințenie, adică există un efect concret al sfințeniei, și, într-o măsură, ne împărtășim de ea, cinstind aceste lucruri sfinte.</b></div><div style="text-align: justify;"><br /></div><div style="text-align: justify;"><div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEhsK-V6C645J_Jd2PxxTSZFwpkadjuOVTnFPLkYnz5y169zDzKFmheIs8AKObGHGoTVdlBnDj6MXafZTlrV6LCbmnk8QajSvVBgD_0TBB7nU8Iv1TH0ez7RUS8pShNE254FxmEplVYucp25PI34zqTZMk1Wsw9k3F_6S1xhoXOFkAnOAtqWbNz2m89JzGI/s1109/20231220_103636.jpg" style="clear: right; float: right; margin-bottom: 1em; margin-left: 1em;"><img border="0" data-original-height="1109" data-original-width="880" height="320" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEhsK-V6C645J_Jd2PxxTSZFwpkadjuOVTnFPLkYnz5y169zDzKFmheIs8AKObGHGoTVdlBnDj6MXafZTlrV6LCbmnk8QajSvVBgD_0TBB7nU8Iv1TH0ez7RUS8pShNE254FxmEplVYucp25PI34zqTZMk1Wsw9k3F_6S1xhoXOFkAnOAtqWbNz2m89JzGI/s320/20231220_103636.jpg" width="254" /></a></div>Referitor la a doua întrebare,<i> <b>de ce ne adresăm crucii ca unei persoane vii</b></i>, acolo e o taină pe care nu o știu și nu o deslușesc, dar v-o prezint așa cum gândesc acum lucrurile.<b style="background-color: #fff2cc;"> La început am spus că Părintele Sofronie spunea că ultima dimensiune este persoana, ipostasul. De multe ori mă întreb ce înțelegea el prin dimensiune, și cum ipostasul este ultima dimensiune, și bănuiesc că <span style="color: #cc0000;">în afară de persoană nu este nimic</span></b>. Vă duc mintea la alte lucruri unde ne încurcă Scriptura, la Apocalipsă, și anume, când zice că la judecată, „<b><i>moartea își va da pe morții pe care îi ținea, și iadul își va da morții, și moartea și iadul vor fi aruncate în iezerul cel de foc</i></b>”. <b>Ce este moartea? Este faptul că eu mor? Ce este iadul? Este doar faptul că eu sufăr? Nu știu, dar pe de o parte observ că vedem moartea și iadul ca pe doi saci pe care Hristos îi întoarce pe dos, îi golește de tot ce are înăuntru ca suflete, care se mai pot mântui poate, și pe ele (moartea și iadul) le aruncă în iezerul de foc, goale, fără suflete</b>. <b>Pe de altă parte, <span style="background-color: #fff2cc;">și moartea și iadul parcă sunt, oarecum, într-o măsură, personificate. În imnologia crucii, chiar spune unul din tropare: „<i>îți grăim ca unei însuflețite</i>”.</span></b> Și mă întreb ce este aceasta? <b><span style="color: #cc0000;">Și vedem că la venirea a doua, crucea va merge înaintea lui Hristos. </span></b>Ce este aceasta? Citiți începutul <b>viziunii lui Ezechiel, unde vede pe Dumnezeu pe un scaun înalt, și scaunul acesta avea roti care erau pline de ochi</b>, și zice: „<i>Duhul lui Dumnezeu era în roți</i>”. Ce sunt aceste roți?<b> Oare în veșnicie, tot ce are Dumnezeu, și animale și instrumente, sunt persoane vii? Nu știu, rămâne ca întrebare, și zic să contemplăm lucrul acesta cu uimirea pe care o provoacă. Si nu numai să așteptam, dar chiar să cerem ca, la vremea potrivită, Dumnezeu să ne dea adevăratul răspuns.</b></div><div style="text-align: justify;"><br /></div><div style="text-align: justify;"><b><i><blockquote><span style="color: #990000;">- Părinte, cum putem înțelege prezența lui Dumnezeu pretutindeni și, în același timp, prezența unei mari suferințe în lume?</span></blockquote></i></b></div><div style="text-align: justify;"><b>Este vorba de libertatea înfricoșătoare a omului. Și zic înfricoșătoare, fiindcă Dumnezeu, cu atotputerea Lui și prezența Lui, nu silește omul, că socotește, pe de o parte, că omul prea este un dumnezeu, fie el în facere, pentru ca Dumnezeu să-l silească.</b> <b>Pe de altă parte, <span style="color: #cc0000;">dacă omul, în libertatea lui, nu alege cele drepte, atunci alegerea lui nu are valoare veșnică</span>.</b> Rezultatul, în cazul unui om în cădere, este că Dumnezeu se vede nevoit să lase, pe de o parte, toate scandalurile și catastrofele, și iadul care ne împresoară, toate chinurile acestea care au fost în istorie. E o istorie cu munți de cadavre și mări de sânge. Dar, pe de altă parte, și am observat-o iar pe viu, <b style="background-color: #fff2cc;">uneori, în crizele cele mai mari, este destul pentru un suflet să întoarcă pentru o clipă ochii către Dumnezeu, și îl scoate din tragediile cele mai cumplite cu o eleganță de nedescris</b><b>. Numesc eleganță, pentru că faptul că omul nici nu-și dă seama.</b> Si bietul om, întunecat și prost, poate să zică: „<i>Ah, ce noroc am avut!</i>”. Si cinstea merge acestui zeu, cu numele „noroc”, și Dumnezeu continuă să iubească pe om, fără să aibă bucuria de a-l vedea pe om întorcându-se, ca pe unul din cei zece leproși, zicând: „<i><b>Mulțam, Ție, Doamne atotputernice, că ai făcut o minune de nedescris!</b></i>”.<b> De multe ori nici nu observăm că e o minune de nedescris.</b></div><div style="text-align: justify;"><br /></div><div style="text-align: justify;">Dintr-o publicație de la Alba Iulia, o revistă care vorbea despre o asociație care vrea să apere copiii, îmi amintesc de povestea unei mame din Ardeal, care a fost răpită de o întreagă mafie și dusă în Italia pentru prostituție. <b>La un moment dat descrie cum strigă din inima ei deznădăjduită către Dumnezeu, că nu era nici o ieșire.</b> Și se oprește o mașină, un client, și o poftește în mașină, și se dovedește a fi un tânăr care a ajutat-o să scape dintr-o situație fără ieșire, și a dus-o înapoi în România.</div><div style="text-align: justify;"><br /></div><div style="text-align: justify;">Vă mai pot spune încă o situație de acest gen. În primul război dintre Apus și Irakul lui Saddam, televiziunea americană CNN a ajuns să filmeze acolo într-o închisoare. A filmat doi prizonieri englezi, piloți, care au fost prinși de către irakieni. Si unul din ei a zis în deznădejde: „<i><b>Dacă voi ajunge pe ecranele voastre, poporul meu, rugați pe Dumnezeu să mă scoată din iadul acesta!</b></i>”. Copii care veneau la noi duminica, de la Londra, cu care vorbeam mult, mi-au povestit că acest soldat a venit înapoi în Anglia, iar celălalt nu se știa ce s-a întâmplat cu el.</div><div style="text-align: justify;"><br /></div><div style="text-align: justify;">Am cunoscut o persoană care, după 20 de ani de iad cumplit, o englezoaică, care într-o clipită de deznădejde, <b>și-a amintit de rugăciunea Tatăl Nostru și a spus-o întărind fiecare cuvânt cu puterea pe care ți-o dă o oarecare deznădejde, care nu e deznădejdea aceea păcătoasă, căci îi dă avânt rugăciunii. </b>A doua zi persoana aceea a ajuns la noi la mănăstire, și cu timpul a devenit și ortodoxă. Si a scos-o Dumnezeu din cei 20 de ani de durere.</div><div style="text-align: justify;"><br /></div><div style="text-align: justify;">Deci, vreau să zic că <b>pe de o parte, Dumnezeu îl lasă pe om să-și desfășoare istoria cum vrea el. Pe de altă parte, în orice condiții, dacă un suflet se întoarce către Dumnezeu, atunci și Dumnezeu face niște minuni, pe care ar fi bine să le înțelegi, că de multe ori eleganța [smerenia] lui Dumnezeu face că trec pe sub nasul nostru și nu le vedem, dar sunt niște minuni mult mai trăsnitoare, aproape și decât învierea lui Lazăr din putreziciune</b>.</div><div style="text-align: justify;"><br /></div><div style="text-align: justify;"><b><i><span style="color: #990000;"><blockquote>- Când dobândește omul curăția inimii? Poate un om simplu, un om obișnuit, să ajungă la această măsură duhovnicească?</blockquote></span></i></b></div><div style="text-align: justify;">Nu numai că poate, dar asta și este menirea vieții. <b>Să nu socotiți lucrurile pe care le vedeți în viețile sfinților ca pe niște lucruri care sunt numai pentru marii specialiști. Marele specialist ești tu.</b> <b>Rușinea noastră, câtă vreme n-am ajuns la sfințenia acestor sfinți, este că n-am ajuns acolo, fiindcă tot omul este chipul lui Dumnezeu și asemănarea.</b> Si iarăși zic ce am zis la început: <b>de ce să așteptam moartea, ca alții să ne cânte: <i>„Chipul slavei negrăite sunt, măcar că port ranele păcatelor</i>”.</b> Acum să cântăm aceasta. Cum <span style="background-color: #fff2cc;"><b>zicea Părintele Sofronie:</b> „<b><i>Acesta e programul nostru, al obștii noastre, și al întregii omeniri: Chipul slavei negrăite sunt, chiar dacă port ranele păcatelor.</i></b>"</span></div><div style="text-align: justify;"><br /></div><div style="text-align: justify;"><b><i><span style="color: #990000;"><blockquote>- Părinte, ați spus că iubirea lui Dumnezeu pentru apostolii Ioan și Iuda era aceleași. Cum să înțelegem atunci ceea ce scrie în Evanghelie, și anume că Ioan este numit „ucenicul pe care îl iubea Iisus”?</blockquote></span></i></b></div><div style="text-align: justify;"><b style="background-color: #fff2cc;">Dragostea este aceeași, și pentru Ioan, și pentru Iuda, și pentru tine, și pentru mine. Pentru că <span style="color: #cc0000;">dragostea este dragoste și nu se schimbă.</span></b><b><span style="background-color: #fff2cc; color: #cc0000;"> Însă, pe de o parte, dragostea se modelează pe măsura și pe forma fiecăruia</span><span style="background-color: #fff2cc;">.</span></b><span style="background-color: #fff2cc;"> <b>Astfel, aceeași dragoste altfel iubește pe Petru, fiindcă altfel primește Petru; altfel pe Ioan, fiindcă altfel primește Ioan; altfel pe Maica Domnului, fiindcă așa e Maica Domnului; altfel pe Iuda, fiindcă Iuda nu primește.</b></span></div><div style="text-align: justify;"><br /></div><div style="text-align: justify;">Ultimul cuvânt al iubirii neclintite a lui Hristos a fost în Ghetsimani, când a venit Iuda cu tabăra de tâlhari. Îi zice lui Iuda: „<i>Prietene, pentru ce ai venit?”</i>. Doar-doar, acum, Iuda își va face pocăința, își va aminti că și el a fost numit „prieten” și că nu s-a dezmințit Hristos de cuvântul zis: „<b><i>Voi sunteți prietenii Mei, dacă păziți cuvântul Meu</i></b>”. Dacă acum Iuda l-ar fi păzit, ar fi revenit în ceata prietenilor lui Iisus.</div><div style="text-align: justify;"><br /></div><div style="text-align: justify;">Cât despre „<i>ucenicul pe care îl iubea Iisus</i>”, aici este o expresie a modestiei caracteristică smereniei duhovnicești. <b>Nu îndrăznea Sfântul Ioan să zică: </b>„<b><i>eu L-am iubit pe Iisus mai mult decât alții”</i>, așa cum îndrăznise Petru, când a zis că „<i>dacă toți aceștia te vor lepăda, eu mă duc și la închisoare și la moarte cu Tine</i>”</b>. Știm însă că nimeni dintre aceștia n-a făcut păcatul pe care l-a făcut Petru, în afară de Iuda, bineînțeles. Deci Ioan avea subțirimea aceasta, nu îndrăznea să spună: „<i>Eu l-am iubit mai mult decât alții</i>”, și atunci zicea: <i>„ucenicul pe care l-a iubit Iisus</i>”, ca și cum ar zice: „<i>nu știu de ce l-a iubit, dar aceasta este realitatea</i>”.</div><div style="text-align: justify;"><br /></div><div style="text-align: justify;"><b style="background-color: #fff2cc;">Este în lumea virtuții ceea ce se întâmplă în mod păcătos în lumea păcatului: dai vina pe altul</b>. „<i>Nu eu, ci femeia pe care Tu mi-ai dat-o</i>”, și deci <i>e vina femeii și bineînțeles a Ta -</i> numai că n-a fost destul de grosolan Adam ca să zică toate cuvintele acestea. <b>Dar și în lumea virtuții se întâmplă ceva asemănător, că subțirimea face că Ioan nu judecă pentru ce Iisus arată atâta dragoste către el și se pune pe el la persoana a treia (ucenicul pe care l-a iubit Iisus).</b></div><div style="text-align: justify;"><br /></div><div style="text-align: justify;"><b><i><span style="color: #990000;"><blockquote>- Părinte Rafail, ce se cuvine să facem în actuala criză iconoclastă, care se pare a se ivi (problema scoaterii icoanelor și a însemnelor religioase din școli și din instituțiile publice)?</blockquote></span></i></b></div><div style="text-align: justify;"><b>Lumea trebuie să-și urmeze cursul pe care și l-a ales omul, fie în alegerile drepte, fie în cele nedrepte, și cele proorocite trebuie să se întâmple</b>.<b> Cred că astăzi, istoric, este cu precădere vremea libertății în care, poftim, că Dumnezeu îngăduie tot libertinajul să se dezlănțuie.</b></div><div style="text-align: justify;"><br /></div><div style="text-align: justify;"><b style="background-color: #fff2cc;">Cel mai important lucru este ca eu, noi, să ne facem alegerea cea dreaptă</b>. Când zic „eu”, mă gândesc la fiecare dintre voi. Și fiecare, cum zice Apocalipsa, în sfârșitul ei, „<b><i><span style="color: #cc0000;">cel ce nedreptățește, mai nedreptățească; cel ce spurcă, mai spurce; dar cel ce lucrează dreptatea, mai lucreze dreptatea și cel ce sfințește, mai sfințească-se. Că iată vin degrabă, și plata în mâna Mea, cu Mine, să dau fiecăruia după faptele lui</span></i></b>”.</div><div style="text-align: justify;"><br /></div><div style="text-align: justify;"><b>Până la urmă, mântuirea este alegerea personală a fiecărei persoane, alegere pozitivă sau – ferească Dumnezeu! – alegere negativă.</b> </div><div style="text-align: justify;">În orice circumstanțe din viața noastră, două lucruri cred că sunt importante: </div><div style="text-align: justify;">1. <b style="background-color: #fff2cc;">văzând și putând judeca anumite lucruri care se întâmplă în jurul meu, să fac alegerea și să fac alegerea cea dreaptă</b>. </div><div style="text-align: justify;">2. <b style="background-color: #fff2cc;">să fac rugăciune pentru cei care rătăcesc, rugăciunea fiind singurul fel de a nu judeca și de a nu fi judecați</b>. Nu este cazul să ne prefacem că nu știm că e păcat și că e rău sau altceva. <b><span style="background-color: #fff2cc; color: #cc0000;">Este faptul de a nu lepăda pe aproapele, chiar dacă ne este vrăjmaș.</span></b> Si dacă nu putem mai mult, dacă nu avem mai multă putere, să zicem măcar „<b><i>Doamne, miluiește cum știi Tu! Luminează-ne pe toți, că toți suntem păcătoși</i></b>”.</div><div style="text-align: justify;"><br /></div><div style="text-align: justify;"><b><i><span style="color: #990000;">- Părinte Rafail, vă mulțumim pentru această seară minunată și când Dumnezeu va rândui, dorim să ne mai întâlnim în această conjunctură. Vă mulțumim!</span></i></b></div><div style="text-align: justify;"><br /></div><div style="text-align: justify;"><br /></div>
</div>
</div></div>ROFhttp://www.blogger.com/profile/06190121913449788651noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-2065164666542608480.post-58497359977676689012023-12-13T22:07:00.008+01:002023-12-20T11:42:36.786+01:00Părintele Rafail Noica - cuvântul conferinței "Ce este omul?"<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjOqJjrmLABEle2rWo1cKDY9G4SbmZLsukzPhk7oAoNF9vHVvTj9QxOkBfysYTLodkV-pKzxlxK869MxSHppALY8yz_fj_UXC6pOPy7DyTW9HTsTf-fbW-D4GZkUXYstqnBwaHX16XXz2Jd-wTiejZ-FNBxXKhlWZ96plxQRw7_eyMzGTbUGqt3ZRDwoBY/s720/pr_rafail_noica_3.jpg" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" data-original-height="720" data-original-width="480" height="640" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjOqJjrmLABEle2rWo1cKDY9G4SbmZLsukzPhk7oAoNF9vHVvTj9QxOkBfysYTLodkV-pKzxlxK869MxSHppALY8yz_fj_UXC6pOPy7DyTW9HTsTf-fbW-D4GZkUXYstqnBwaHX16XXz2Jd-wTiejZ-FNBxXKhlWZ96plxQRw7_eyMzGTbUGqt3ZRDwoBY/w426-h640/pr_rafail_noica_3.jpg" width="426" /></a></div><br /><div><h3 style="text-align: center;"><a href="https://www.pemptousia.ro/2012/11/ce-este-omul/" target="_blank">Ce este omul?</a></h3><div style="text-align: center;"><b><i><span style="color: #990000;">- Smerenie este poartă deschisă iubirii.</span></i></b></div><b><span style="color: #990000;"><div style="text-align: center;"><b><i>- Un singur lucru gândește dragostea lui Dumnezeu: viața!</i></b></div><i><div style="text-align: center;"><b><i>- Noi suntem o devenire întru a fi, devenire întru Ființă.</i></b></div><div style="text-align: center;"><b><i>- Hristos este dragoste, de nimic micșorată, de nimic clintită, de nimic împuținată.</i></b></div><div style="text-align: center;"><b><i>- Dragostea are nevoie să meargă până la capăt.</i></b></div><div style="text-align: center;"><b><span style="color: #990000;"><i>- Crucea este dragostea dusă „prea departe”, dragostea dusă „până la capăt”, dragostea adevărată.</i></span></b></div></i></span></b></div><b><div style="text-align: center;"><b><i><span style="color: #990000;">- Omul caută crucea lui Hristos și nimic altceva.</span></i></b></div></b><div><br /><div style="text-align: center;"><b><i>***</i></b></div><div style="text-align: center;"><b><i><br /></i></b></div><h3 style="text-align: center;"><b><span style="color: #0b5394;">Conferinta de la Alba Iulia, 23 octombirei 2006</span></b></h3><p align="center">
<iframe allow="accelerometer; autoplay; clipboard-write; encrypted-media; gyroscope; picture-in-picture; web-share" allowfullscreen="" frameborder="0" height="360" src="https://www.youtube.com/embed/LPfBgxO9CtY?si=AyiK5RFBLSf42_qh" title="YouTube video player" width="640"></iframe></p>
Cuvânt bun, cuvânt mântuitor, cuvânt mângâietor cerem de la Domnul, cerem, Ție Doamne, cuvânt din tăcerile cele de Sus.<div><br /></div><span><a name='more'></a></span><div><br /></div><h3 style="text-align: center;"><span style="color: #0b5394;">Omul, devenire dintru animal întru Dumnezeu</span></h3><div style="text-align: justify;"><br /></div><div style="text-align: justify;">Ce este omul? Este o problemă care m-a frământat mai ales din ultima perioadă a școlirii mele, când un coleg îmi spusese că știința a descoperit un pește care ar fi mai inteligent decât omul. Mai multe probleme mi s-au pus atunci. În primul rând i-am răspuns că: "<i>dacă e așa de inteligent, de ce nu face el avioane și radiouri</i>". Si el îmi spune: "<i>pentru că nu are mâini și picioare</i>". "<i>Ei, lasă-mă, că nici omul nu are aripi, dar zboară</i>". M-am întrebat ce este inteligența, și dacă inteligența este ceea ce distinge omul de animal. Si, până la urmă, ce distinge omul de animal? Nu găseam răspuns la întrebarea aceasta, și mulți ani n-am găsit până când nu mi-a dat Domnul, și prin viața monastică și prin rugăciunile Părintelui meu am început să înțeleg.</div><div style="text-align: justify;"><br /></div><div style="text-align: justify;">Eu căutam să înțeleg care e diferența esențială între om și animal, fiindcă or cât de inteligent ar fi omul, dacă este doar <i>mai</i> inteligent decât cel mai inteligent animal, rămânem cu acest „<i>mai</i>”, și atunci, care este dovada că omul este om, și nu e tot un animal, dar mai dezvoltat? Si, până la urmă, ce este un om? De ce credem că omul este altceva decât animalul? Glasuri din lumea științifică spuneau că nici nu este, că e doar un animal, și s-au străduit, tovarășul Darwin și alții, să ne convingă să ne maimuțărim împreună cu ei, spunând că venim din maimuță și că ne întoarcem în pământ, ca toate animalele.</div><div style="text-align: justify;"><br /></div><div style="text-align: justify;"><b><div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgYIcWk1NYgo97aRlXqhpM4drUpsWgsYflZIpRoVuzlWAsm9vOgay5369bHc843-_-wAVIxG0OEhf7PFRhEzcgipLTRufUcZs-nPqDn_H5qVXq9Fbr8owHSBiJGyYxekIMsbPKh0BiN-e45zDIxubCbxw4Ed302gxXBj_ufvznB0rD5fzkytgdIXomqYUg/s953/FB_IMG_1701551458656.jpg" style="clear: right; float: right; margin-bottom: 1em; margin-left: 1em;"><img border="0" data-original-height="818" data-original-width="953" height="275" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgYIcWk1NYgo97aRlXqhpM4drUpsWgsYflZIpRoVuzlWAsm9vOgay5369bHc843-_-wAVIxG0OEhf7PFRhEzcgipLTRufUcZs-nPqDn_H5qVXq9Fbr8owHSBiJGyYxekIMsbPKh0BiN-e45zDIxubCbxw4Ed302gxXBj_ufvznB0rD5fzkytgdIXomqYUg/s320/FB_IMG_1701551458656.jpg" width="320" /></a></div>Într-un târziu am înțeles, cu ajutorul Domnului, că omul, într-adevăr, este și un animal</b>. Acest lucru îl vede și știința, dar, ceva mai departe, știința, prin însăși definiția ei, nici nu poate zări, fiindcă e cuprinsă în limitele pe care și le-a impus: rațiunea, experimentele și așa mai departe. Fără intuiție, devine credibil ce zic mulți savanți. Ziceau, sau poate încă zic că, până la urmă, e numai pretenția omului, căci, fiind un animal mai inteligent, vrea să fie el buricul pământului, și, evident, dacă pisica (de exemplu) ar gândi ca omul, ar zice că pisicimea este cea mai inteligentă, cea mai mare specie pe pământ. Nu! În Cartea Facerii se spune că Dumnezeu, care printr-un singur cuvânt – „<i>Să fie!</i>” – a făurit tot ce există, când a ajuns la cununa facerii, a stat și S-a sfătuit și a zis: „<i>Să facem om, în chipul Nostru și în a Noastră asemănare</i>”.<b> De ce s-a sfătuit Dumnezeu, și de ce n-a zis: „<i>Să fie om!</i>”? Pentru că aceasta era altceva decât restul făpturii.</b> <b>Nu noi, din mândria noastră, ne socotim mai presus de animale, ci Dumnezeu, și prin Scriptură, și prin propria noastră intuiție, și nu mândrie, ne spune că așa a gândit El zidirea, și că omul este cununa zidirii</b>.</div><div style="text-align: justify;"><br /></div><div style="text-align: justify;"><b style="background-color: #fff2cc;">Dar în ce constă diferența între om și restul animalelor? Chipul lui Dumnezeu și asemănarea!</b> Ce înseamnă chip al lui Dumnezeu? Iată că ne zămislim și ne naștem ca animalele, ne continuăm viața ca animalele - și nu zic asta într-un sens înjositor, ci o zic cât se poate de neutru; e o realitate. Si noi, ca animale [la nivel biologic], dacă nu respirăm, dacă nu mâncăm, dacă nu bem, murim. <b>Însă omul e un animal care are un potențial pe care nici o altă făptură nu îl are.<span style="background-color: #fff2cc;"> Chipul lui Dumnezeu în om este acel potențial prin care acest <i>animal</i> poate deveni un Dumnezeu. Omul este o devenire, începând cu viața biologică, animală, și <span style="color: #cc0000;">devenirea omului e o călătorie în gândul lui Dumnezeu, e o călătorie dintru biologie întru nestricăciune</span>.</span></b> De ce zic nestricăciune, pentru că biologia e bună foarte, că Dumnezeu în ziua a șasea și-a făcut CTC-ul înainte să se odihnească, și a văzut că toate erau bune foarte?<b> Însă biologia se termină așa cum știm că se termină, iar prin căderea omului biologia a ajuns să termine și omul, adică să ajungă omul în pământul din carele a fost scos de către Dumnezeu.</b> Catastrofă? Tragedie? Nu. Tragic, și toată istoria s-a umplut de atunci de tragic, dar refuz cuvântul „tragedie”, pentru că, <b style="background-color: #fff2cc;"><span style="color: #cc0000;">în Dumnezeu, tragedie nu există, și nu poate exista</span></b><b style="background-color: #fff2cc;">. Si din acest tragic, din catastrofa căderii, Dumnezeu, prin întruparea Lui, a scos pentru om așa o mântuire!! O! de-am înțelege-o mai adânc!</b><b> Că cel puțin unul în istoria creștinismului, a izbucnit într-o zi zicând: „<i>Fericit păcat care ne-a dobândit așa un Mântuitor!</i>”</b>. <b>Într-un fel, mai cinstit este omul astăzi decât era, pentru că Mântuitorul nostru este Dumnezeu Însuși întrupat, că un mădular al familiei, al speciei omenești, este Însuși Dumnezeu, făcătorul nostru</b>. Să zicem totuși: "<i>fericit păcat</i>"? Știa acela ce zicea, și nu zicea din neînțelegere teologică, dar n-a putut să nu irumpă într-un cânt de bucurie, însă, așa cum zice Pavel: „<i>Atunci să fericim păcatul?</i>- pentru că "<i>unde s-a înmulțit păcatul, a prisosit harul?</i>”. Nu, pentru că păcatul tot păcat este.</div><div style="text-align: justify;"><br /></div><div style="text-align: justify;"><b><span style="color: #0b5394;">Știți ce e păcatul?</span></b> O definiție mai teologică, mai adâncă, spune că <b style="background-color: #fff2cc;">păcatul este moartea, care lucrează în mădularele noastre. <span style="color: #cc0000;">Păcatul este lucrarea minciunii</span>.</b> În Dumnezeu nu există minciună, minciuna este moarte, iar <b><span style="color: #cc0000;">în Dumnezeu este numai viață</span>.</b> Păcatul nu are nici o slavă, dar mintea omenească rămâne în tăcere când observă minunile lui Dumnezeu. <b>N-a putut să nu exclame acel Părinte în felul acesta: „<i>Fericit păcat</i>”, dar nu ca să fericească păcatul, ci ca să proslăvească pe Dumnezeu, Care e de neînțeles, cu o putere și o înțelepciune de necuprins omului mai mult.</b></div><div style="text-align: justify;"><br /></div><div style="text-align: justify;"><span style="color: #0b5394;"><b>Omul, deci, este un animal</b>.</span> <b style="background-color: #fff2cc;">Ne începem viața biologic, ca toate animalele, dar în noi este un potențial care ne dă cea mai mare inteligență și nu numai; omul e, calitativ, ceva cu totul deosebit.</b> Câtă vreme am crezut – că am crezut tot ce mi s-a spus, mai ales la școală, am crezut în toată învățătura, inclusiv în evoluționism -, câtă vreme am crezut în toate acestea, m-a atras și aceea că însuși Darwin nu găsește o verigă între ultimul animal și primul om. Eu ziceam că veriga aceea nici nu există. Dacă e adevărată o evoluție, păi acolo se termină, la ultima maimuță. <b>Dar acolo [la ultima verigă] este un salt, sau cum zice Avraam bogatului din Iad, <span style="background-color: #fff2cc;">e „<i>o prăpastie peste care nu se poate trece</i>”, nici de la animal la om și nici de la om la animal</span>. Deși cădem și noi într-o viață animalică, prin lucrarea păcatului în noi, dar totuși păcatul niciodată n-a satisfăcut pe om, fiindcă omul rămâne totuși chip al lui Dumnezeu, și, cumva, undeva, cândva, păcatul se va adeveri ca minciună, păcatul își va da arama pe față și omul va înțelege, sau nu va înțelege, dar va suferi, fiindcă nu asta mă poate satisface, nu minciuna, nu surogatul, nu altceva decât ce este gândul lui Dumnezeu</b>.</div><div style="text-align: justify;"><br /></div><div style="text-align: justify;"><b><span style="color: #0b5394;">Omul – chip și asemănare</span></b>. <b style="background-color: #fff2cc;"><i>Chipul lui Dumnezeu</i> este ceva din alcătuirea a tot omul, care îl diferențiază radical de restul zidirii. <i>Asemănarea</i> este împlinirea acelui potențial, și adevăratul sens al vieții omului este acea călătorie până a dobândi asemănarea cu Dumnezeu</b>. Sfinții au dobândit-o - fiecare în măsura în care au dobândit-o. Nu sunt eu în stare să măsor (singur Dumnezeu știe care e măsura), dar, <b>în ei vedem ceva din acea asemănare, din acea îndumnezeire la care caută să ajungă omul, și de aceea avem atâtea vieți de sfinți</b>. </div><div style="text-align: justify;"><b style="background-color: #fff2cc;">Îndumnezeirea tot omul o caută, că își dă seama sau nu. O caută drept sau o caută păcătos. Până la urmă <span style="color: #0b5394;">păcatul</span> se poate reduce la un element esențial: îndumnezeirea fără Dumnezeu, auto-îndumnezeirea.</b> Omul, când se vrea mare și tare, el nu-și dă seama, că nu vrea mai mulți bani sau mai multă faimă decât aproapele, ci el, undeva, ar dori să ajungă un dumnezeu, și devine, în măsura în care înțelege el. <b>Dracii sunt îngeri cu chipul lui Dumnezeu, care, tot aşa, au căzut de la adevărata îndumnezeire în rătăcirea auto-îndumnezeirii.</b> <b style="background-color: #fff2cc;">Există două căi [de îndumnezeire], dar una e adevărată: cea pe care ne-a arătat-o Dumnezeu; cealaltă cale este ceea ce se numește <i>păcat,</i> și nu duce nicăieri</b><b style="background-color: #fff2cc;"> – pe om [trup] îl duce înapoi în pământ, și sufletul în veșnică despărțire de Dumnezeu</b> (hai să lăsăm de-o parte tot felul de chipuri reale sau imaginare, tigăile din iad și frigările, toate acestea care sunt într-o măsură și închipuirea noastră pe bază de ceva real), <b style="background-color: #fff2cc;">veșnica despărțire de Dumnezeu asta este, iadul</b>. Fiindcă nici un suflet, nici un duh, nu a fost făcut de Dumnezeu, cu chipul lui Dumnezeu, ca să rateze în halul acesta. <b style="background-color: #fff2cc;">Iadul este, dacă există așa ceva ca loc în lumea duhului, este locul celor ratați.</b> </div><div style="text-align: justify;"><b><br /></b></div><div style="text-align: justify;"><b>Dacă omul este chipul lui Dumnezeu și în înfăptuirea finală, asemănarea, atunci ce este omul? Păi <span style="background-color: #fff2cc;">adevărata antropologie, studiul omului, ar trebui să treacă prin <i>studiul</i> lui Dumnezeu</span>!</b></div><div style="text-align: justify;"><br /></div><div style="text-align: justify;">Un gânditor englez, raționalist, Alexander Pope, zicea: „<i>Nu cuteza pe Dumnezeu să-L cercetezi. Singurul studiu al omului este omul</i>”. Bine, Mister Pope, într-un fel ai dreptate, Dumnezeu știa că ai dreptate, și a făcut în așa fel încât să-ți dea și ție răspuns. <b>Dumnezeu s-a în-omenit, și atunci, ca să studiem ce este omul, studiem pe omul Iisus</b>. <b>Iar dacă vrem să știm ce este un Dumnezeu - și de-a lungul veacurilor toate religiile au căutat să descopere ce este un Dumnezeu-, tot la Iisus ne întoarcem.</b> El este singurul și adevăratul Dumnezeu, împreună cu Tatăl și cu Duhul Sfânt, precum El ne-a descoperit. Deocamdată las deoparte omenirea lui Iisus, care este de fapt studiul nostru, și zic că, <b style="background-color: #fff2cc;">dacă omul este chipul lui Dumnezeu, atunci de la Dumnezeu începe studiul nostru.</b></div><div style="text-align: justify;"><br /></div><h3 style="text-align: center;"><span style="color: #0b5394;">„Ce este Adevărul?” </span></h3><div style="text-align: justify;"><br /></div><div style="text-align: justify;"><b><span style="color: #0b5394;"><div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEhW2ycwyGNany2Tlqfc-k4-oj2BVOOD3LuGsF-LS9piLARjQADlAPDbQvGCPY8vSjtnF0ItrnkgrneMLGicuh5fjzAIlCwTYhiDtdLb9RDksCfXkY_wVpC-vI8A7HBSP7zeYuSBGHDN7ycXwS_-fy1c_lEv5dCaGImyn0LM6YdaB_zLIkS9CUpelkmDz9U/s919/0_1ce59c_7dc16b3a_orig.jpg" style="clear: left; float: left; margin-bottom: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" data-original-height="919" data-original-width="584" height="400" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEhW2ycwyGNany2Tlqfc-k4-oj2BVOOD3LuGsF-LS9piLARjQADlAPDbQvGCPY8vSjtnF0ItrnkgrneMLGicuh5fjzAIlCwTYhiDtdLb9RDksCfXkY_wVpC-vI8A7HBSP7zeYuSBGHDN7ycXwS_-fy1c_lEv5dCaGImyn0LM6YdaB_zLIkS9CUpelkmDz9U/w254-h400/0_1ce59c_7dc16b3a_orig.jpg" width="254" /></a></div>Ce este Dumnezeu?</span></b> Întrebarea este din start greșită, așa cum greșită a fost întrebarea lui Pilat: „<b><span style="color: #0b5394;">Ce este Adevărul?</span></b>”. Și Pilat, simțind, știind că nu există răspuns la asemenea întrebare, nici n-a mai așteptat răspuns de la Hristos, Care este Adevărul, și s-a întors și a plecat. Da, dar cine poate să pună adevărata întrebare, cui îi vine să zică în minte nu „<i>ce este Dumnezeu?</i>”, ci „<i>Cine este Dumnezeu?</i>”? Cine ar fi putut gândi, în străvechime, întrebarea: „<i>Cine este Adevărul?</i>”?</div><div style="text-align: justify;"><br /></div><div style="text-align: justify;"><b>Omul, de la cădere, gândește obiectiv, știința se numește știință obiectivă și cade în limitele unei îngrădiri care la nivel duhovnicesc este o erezie – îngrădirea între obiectiv și subiectiv.</b> <b>Ce este obiectivul, a fi obiectiv, a nu fi subiectiv? Este a mă referi la obiect, până la urmă.</b> <b style="background-color: #fff2cc;">A nu fi obiectiv este a-mi stinge persoana, ca să mă conform cu obiectul</b><b>. Îți prezint ție obiectul, așa cum este el în sine</b>. Dar și științific este o rătăcire lucrul acesta. Toți marii savanți și marii gânditori zic, cu un oftat, că <b style="background-color: #fff2cc;">nimeni nu poate fi absolut obiectiv</b><b style="background-color: #fff2cc;">. Pe de o parte, fiecare vede obiectul așa cum îl vede el; n-ai încotro: tu ești un subiect! Pe de altă parte, subiectul este mai important decât obiectul!</b><b> Ceea ce ei numesc subiect este persoana, este chipul lui Dumnezeu și potențial asemănarea.</b> </div><div style="text-align: justify;"><b style="background-color: #fff2cc;">Să reduci pe Dumnezeu la un obiect? De ce? Ca să fii adevărat? Păi atunci căutarea este nu a fi subiectiv sau obiectiv, ci a fi adevărat</b>. Ce ne dă Biserica (viața, nevoința drept înțeleasă a Bisericii)? Nevoința de a ne des-pătimi. De ce? <b>Ce e patima? Patima este un ecran, este un văl pe care, zicea Sfântul Pavel, îl au iudeii atunci când citesc legea lui Moise, și nu înțeleg în lumina lui Hristos, că au acel văl</b>. <b>Deci <span style="color: #cc0000;">patima este un ecran, o oglindă deformatoare, o prismă strâmbă</span>.</b> <b style="background-color: #fff2cc;">Și atunci, cum putem să vedem obiectul – hai să zicem – corect (nu obiectiv)? Trebuie să-l vedem cum îl vede Făcătorul lui, și, de aceea, noi învățăm prin Biserică să ne despătimim, ca să vedem lucrurile cu ochiul lui Dumnezeu.</b> </div><div style="text-align: justify;">Revenim iarăși la<b><span style="color: #0b5394;"> îndumnezeire</span></b>. <b style="background-color: #fff2cc;">Până la urmă, nu este atât de important a vedea un obiect – asta este de folos mai mult pentru viața noastră pământească, cât este de important să ajungem să devenim ca Dumnezeu, să vedem ca Dumnezeu, să cugetăm ca Dumnezeu, să trăim ca Dumnezeu, fiindcă <span style="color: #cc0000;">în acea gândire, în acea trăire, nu este doar o împlinire sufletească vremelnică, ci, în acea devenire ca Dumnezeu, vedere ca Dumnezeu, gândire ca Dumnezeu, se tăinuiește, sau mai bine se descoperă însăși viața nestricăcioasă</span>.</b></div><div style="text-align: justify;"><br /></div><div style="text-align: justify;">Viața nestricăcioasă, care, prin pronie dumnezeiască, prin rânduiala proniatoare a morții, face ca totuși tot omul, și toți sfinții, să moară, și astfel moartea pune capăt lucrării morții, lucrării care duce până la moarte - deci <b style="background-color: #fff2cc;">păcatul, cum zice Sfântul Pavel, nu mai este activ după moarte.</b> <b>Păcatul și-a istovit toate resursele cu moartea, iar dacă sufletul trăiește după moarte, apoi omul a revenit la nemurire.</b> <b>Ba și trupul ne este făgăduit să-l primim înapoi în ziua de Apoi, tot prin pronie dumnezeiască</b>. <b>Înviind trupul din morți, cu o înviere pe care o vedem în chipul lui Hristos înviat, el este un trup real</b> (poftim, că a mâncat pește fript și un fagure de miere în fața ucenicilor, și multe alte semne a dat) <b>și în același timp un trup care nu mai este supus legilor, îngrădirilor naturii, biologiilor, morții</b>. </div><div style="text-align: justify;"><div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEh3-ePwBPUY47hrN2K8FeRN1ds8mAr78gTO9Gg622ZpLqVwnBkNxQqwno6nWWEHJVjBcA-wVSWH6fAOMQ-eKaJu2zTLSabHKWLRzciv5eJ9IgOEtmABGAbmqmbBF1EHvz9zCQgdfUEz3q08rvvkmt4rSttw3G2RqxmOBY9wMu3LmethbCReApnOdwYvKiY/s1497/ascencion.jpg" style="clear: right; float: right; margin-bottom: 1em; margin-left: 1em;"><img border="0" data-original-height="1497" data-original-width="1064" height="400" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEh3-ePwBPUY47hrN2K8FeRN1ds8mAr78gTO9Gg622ZpLqVwnBkNxQqwno6nWWEHJVjBcA-wVSWH6fAOMQ-eKaJu2zTLSabHKWLRzciv5eJ9IgOEtmABGAbmqmbBF1EHvz9zCQgdfUEz3q08rvvkmt4rSttw3G2RqxmOBY9wMu3LmethbCReApnOdwYvKiY/w284-h400/ascencion.jpg" width="284" /></a></div>Un trup care în a 40-a zi a putut, spre uimea Apostolilor, dintr-o dată, să se ridice de la ei, și binecuvântându-i, <span style="background-color: #fff2cc;"><b>să se ridice la Ceruri și să șadă la dreapta Tatălui. O călătorie pe care Adam trebuia să o facă, și n-a reușit să o facă, s-a împotmolit, și a ajuns în Iad, adică în despărțirea de Dumnezeu.</b> <b>Si de aceea, Biserica îl denumește pe Hristos „al doilea Adam”, Care prin moarte (și înviere) a făurit ieșire pentru om la viața veșnică</b></span> - așa cum odinioară, prin Marea Roșie, a făurit trecere către Pământul Făgăduinței, pentru poporul evreu. </div><div style="text-align: justify;">Prin moarte, Hristos Însuși și-a vărsat sângele și a trecut prin Iad (că spunea: „<b><i>Vine stăpânitorul lumii acesteia, și Mie nu-mi află nimic</i></b>”), dar <b style="background-color: #fff2cc;">moartea n-a avut nimic în Hristos, n-a avut ce să muște în El.</b> „<b><i>Cel dintâi născut din morți</i></b>”, cum Îl denumește Pavel, este Iisus, care nici nu a avut vreme ca trupul Lui să cunoască stricăciune, putrezire, și Si-a putut relua trupul, sufletul acesta, care n-a putut fi ținut de lanțurile morții, și Si-a reînviat trupul, și, în a 40-a zi, cu trup cu tot, s-a dus la ceruri, undeva unde nici Ilie, nici Enoh n-au ajuns, și (zice Hristos: „<i>Eu sunt calea și adevărul și viața</i>”) <b style="background-color: #fff2cc;">ne-a dăruit nouă, ne-a făurit cale către cele de Sus, tuturor.</b></div><div style="text-align: justify;"><br /></div><div style="text-align: justify;">Când ziceam „<i>ce este omul?</i>”, ziceam că pe Dumnezeu trebuie să-L studiem, dar nu <i>să studiem</i>, că doar obiectele se studiază. De aceea spuneam că <b><span style="color: #cc0000;">persoana nu poate fi obiect de studiu</span></b>.<b> Omul însă gândește obiectiv după cădere. Obiectiv și subiectiv. Gândește în termeni de „<i>ce este Dumnezeu?”, „ce este adevărul?</i></b>”. <b>Dumnezeu este un „Cine” și Adevărul este un „Cine”.<span style="background-color: #fff2cc;"> Părintele Sofronie într-o zi ne-a spus un lucru uimitor </span></b>- chiar de mai multe ori. Vorbeam de cum a zidit Dumnezeu lucrurile, că noi trăim în trei dimensiuni (lungime, lățime, înălțime), dar sunt filozofi care spun că și timpul este o dimensiune, a 4-a dimensiune, căci un obiect în 3 dimenșiuni, dacă nu are și o clipită de timp măcar, el nu există. <b style="background-color: #fff2cc;">Sunt o infinitate de dimensiuni, dar <span style="color: #cc0000;">ultima dimensiune este persoana</span></b>. <b>Lui îi plăcea să întrebuințeze mai mult cuvântul „ipostas” decât „persoană”, cuvânt care, cândva, prin secolul al 4-lea cred, și-a însușit înțelesul de persoană</b> (până atunci grecii poate aveau „<b>prosopon</b>”, care înseamnă „<b><i>față</i></b>”, cum avem și noi <i>un Dumnezeu în trei fețe</i>; limba română modernă a părăsit noțiunea aceasta, dar era și la noi „față”). <b>„Ipostas” găsește Părintele că este o noțiune mai deplină a persoanei. <span style="background-color: #fff2cc;"><span style="color: #cc0000;">„Ipostas”, la origine, în greacă, însemna <i>substanță.</i></span></span></b><span style="background-color: #fff2cc;"> </span><b><span style="background-color: #fff2cc;"><span style="color: #cc0000;">Ce este substanțial în cel care trăiește? Este tocmai persoana - persoana trăiește. Nu trăiește esența, nu trăiește omenirea, trăiește omul, fiecare om. Si aia este viața!</span></span> Omenirea este acolo unde sunt mai mulți de un om</b>.</div><div style="text-align: justify;"><br /></div><h3 style="text-align: center;"><span style="color: #0b5394;">Omul – devenire întru Ființă</span></h3><h3 style="text-align: justify;"><span style="color: #0b5394;">Dumnezeu "<i>Eu sunt Cel ce sunt</i>"</span></h3><div style="text-align: justify;"><b><div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEhFBdNrzPXw3v0SGDLvE6py9vVEHojWSkup5tsLEcBPSrZ8mbwjRb09CKjOlTD8Qm1t31hpOd0tGs83CqpNLetOGPEI4kGWei9ciHxJ1i1OBNK3Y3dW30g-EjtRKX1dIQABqK70S1HbYcYcgE0arJG4GZR0XwswiNwGbyvEO2uZ8fiF-5PO5flM8ZYPLJA/s1024/5432947590_9644323dbc_b.jpg" style="clear: left; float: left; margin-bottom: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" data-original-height="1024" data-original-width="768" height="320" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEhFBdNrzPXw3v0SGDLvE6py9vVEHojWSkup5tsLEcBPSrZ8mbwjRb09CKjOlTD8Qm1t31hpOd0tGs83CqpNLetOGPEI4kGWei9ciHxJ1i1OBNK3Y3dW30g-EjtRKX1dIQABqK70S1HbYcYcgE0arJG4GZR0XwswiNwGbyvEO2uZ8fiF-5PO5flM8ZYPLJA/s320/5432947590_9644323dbc_b.jpg" width="240" /></a></div>Persoana nu este un obiect de studiu, nu se studiază, persoana se trăiește</b>. Nu știu cum ar fi fost dacă n-ar fi căzut omul, dar, căzuți fiind, Dumnezeu ne vorbește și în graiul nostru, pe înțelegerea noastră, pe limba noastră, și ne dă și niște informații. </div><div style="text-align: justify;"><b>Prima informație despre Dumnezeu a fost primul nume pe care și L-a dat în istorie. La rugul aprins, când Moise aude glasul Domnului</b>: „<i>Du-te și scoate din robie pe poporul Meu ales, Israel</i>”, și se îndărătnicește, că nu se simte vrednic, zicând: „<i>Cine să le spun că m-a trimis? Care Ți-e numele?</i>” (că până atunci Israel cinstea pe <i>Dumnezeul nostru</i>, pe <i>Dumnezeul Părinților noștri</i>, <i>al lui Avraam, al lui Isaac, al lui Iacov</i>, Care, după vreo 400 de ani de robie în Egipt probabil că rămăseseră mai mult pe post de amintire vagă, de mitologie), <b><span style="color: #cc0000;">Dumnezeu zice: „</span></b><i><b><span style="color: #cc0000;">Eu sunt Cel ce sunt.</span></b> Spune-le că ’Eu sunt’ te-a trimis</i>”.</div><div style="text-align: justify;"><b style="background-color: #fff2cc;">Deci „<i>Ce este Dumnezeu?</i>”. „Dumnezeu este”. Punct. Acesta este numele Lui, iar noi, ce trebuie să fim? Trebuie „să fim” și atât.</b><b> Dar ce înseamnă „a fi”?</b> În viziunea comunistă, ateistă, Dumnezeu nu există. <b>Da, poate că, într-un fel, Dumnezeu nu există.</b> Dacă paharul acesta există, ce? Dumnezeu este ca paharul acesta? Când i-a zis Dumnezeu lui Moise: „<i>Eu sunt cel ce sunt. Spune-le că ’Eu sunt’ te-a trimis</i>” am înțeles că <b style="background-color: #fff2cc;">„a fi” este altceva decât de „a exista”.</b> <b>Apoi am încercat etimologia cuvintelor - e foarte interesant graiul</b>. Am întrebat pe un profesor de limbi, „<i><b>de unde vine cuvântul „exist?”</b></i>. Îmi spune că <b>din „ex-sisto”.</b> Eu vedeam pe acest <b>„<i>ex</i>”</b>, care știu că înseamnă <b><i>„a ieși din”, „a purcede din”,</i></b> și mi-a spus că acest „<b><i>sisto</i></b>” este „<b><i>cel ce este", „cel ce șade”</i></b> propriu-zis. Tot la „este” revenim. Deci <b style="background-color: #fff2cc;">existența este ceea ce purcede din Cel ce este</b>, și atunci mi-am dat seama că <b style="background-color: #fff2cc;">existența nu este decât o devenire</b>. <b>Dumnezeu bineînțeles că nu există, n-are nevoie de devenire. Iar <span style="background-color: #fff2cc; color: #cc0000;">noi suntem o devenire întru <i>a fi,</i> devenire întru Ființă,</span> cum zic unele filozofii.</b></div><div style="text-align: justify;"><br /></div><div style="text-align: justify;">Da, dar ce este Ființa? Este Dumnezeu, Ființa - cu „F” mare. O paranteză: nu înseamnă că prin „devenire întru Ființă” noi devenim Dumnezei [cu D mare], că devenim fără început; <b style="background-color: #fff2cc;">noi suntem cu început, suntem făcuți de Dumnezeu, dar <span style="color: #cc0000;">conținutul vieții noastre, viața noastră va fi, în final, acea viață pe care o trăiește Însuși Dumnezeu</span></b><span style="color: #cc0000;">,</span> și vom fi, zice Sfântul Maxim și alți sfinți, nu numai fără sfârșit (fiindcă <b>viața lui Dumnezeu este fără sfârșit, fiindcă nu există stricăciune, adică îmbătrânire, uzură, moarte, putreziciune, reciclare biologică</b>), ci <b><span style="background-color: #fff2cc; color: #cc0000;">viață care trăiește veșnic la un apogeu de încordare, care, în același timp, este veșnică odihnă</span></b>. Zic <b>în același timp, adică și încordare, și odihnă, nu un plictis veșnic.</b> Sunt lucruri pe care nu le putem cugeta acum, în ramele strâmte ale existenței noastre, dar întru devenirea noastră - dea Domnul să ajungem toți acolo! - vom cunoaște lucrul acesta,<b> viața lui Dumnezeu cea nestricăcioasă, cea fără sfârșit, cea veșnică cu adevărat, căci va fi viața noastră.</b> <b style="background-color: #fff2cc;"><span style="color: #cc0000;">Și această viață, acest „a fi”, va fi o plinătate care nu are „a exista”</span>. „A exista” și atât este un mare plictis. N-avem toți experiența urâtului, când nu mai știm ce să facem, când nimic nu se mai întâmplă, când ce vroiam noi nu se mai întâmplă? Acesta e Iadul până la urmă, într-o mică măsură.</b><b style="background-color: #fff2cc;"> „A fi”, este în același timp o totală împlinire, o bogăție nesfârșită, înțelepciune nesfârșită, și tot ce este Dumnezeu este plinătatea lui „a fi”.</b> Si aceasta îl diferențiază de „a exista”. Nu numai atât, zice Sfântul Maxim, <b style="background-color: #fff2cc;">fiindcă viața pe care o primim este fără început, devenim ca și fără început.</b> Nu vom fi esențial fără început și nefăcuți. Dar viața pe care o vom trăi este viață fără început și vom fi ca și fără început. Si asemănarea cu Dumnezeu va fi până la totală identitate. Si totuși nu vom fi dumnezei, ca Dumnezeu după fire, dar totuși nimic nu ne va lipsi și vom fi identici cu Dumnezeu până la totală identitate.</div><div style="text-align: justify;"><br /></div><h3 style="text-align: justify;"><span style="color: #0b5394;">Dumnezeu Dragoste este</span></h3><div style="text-align: justify;">Mai rămâne un lucru pe care înadins nu l-am pomenit. Am spus că<b> <span style="background-color: #fff2cc;"><i>Dumnezeu este,</i> și că omul, în devenirea lui, va putea zice și el: </span></b><span style="background-color: #fff2cc;">„<i><b>Prin harul Tău, Doamne, eu sunt</b></i>”</span>. <b>Acesta e numele lui Dumnezeu, pe care omul, nu prin calea propriei închipuiri, ci prin cale de Dumnezeu rânduită, va dobândi acest „eu sunt”, și și-l va putea pe drept atribui</b>. <span style="background-color: #fff2cc;"><b>Dumnezeu a spus prin Moise</b>: „<b><i><span style="color: #cc0000;">Eu sunt</span></i></b>”</span>, și, îmi vine să zic, că <b style="background-color: #fff2cc;">este o propoziție pe care a completat-o de-abia după întruparea Lui,</b> la 1500 de ani după Moise - îmi vine în gând ce ne spune Sfântul Ioan, de Dumnezeu cuvântătorul, în prima sa epistolă: „<b><i><span style="background-color: #fff2cc; color: #cc0000;">Dumnezeu dragoste este”</span></i><span style="background-color: #fff2cc;">. Acum avem un nume mai deplin al lui Dumnezeu</span></b>. </div><div style="text-align: justify;"><br /></div><div style="text-align: justify;">Dacă vrem să întrebăm <i>ce este Dumnezeu?</i> poftim, <span style="background-color: #fff2cc;"><b><span style="color: #cc0000;">Dumnezeu dragoste este</span></b>. Atunci <i>ce este omul?</i> <b><span style="color: #cc0000;">Omul este dragoste</span></b>.<b> </b></span><b style="background-color: #fff2cc;">Și dacă dragoste nu este, nimic nu este</b>. <b><span style="color: #0b5394;">Ce este dragostea atunci?</span></b> Obiect de studiu deocamdată. <b>Studiul adevărat este nevoința Bisericii.</b> <b>O, de-am înțelege drept această nevoință, ca să ne-o însușim drept!</b> Nu e vorba numai de a bate mătănii și de a, știu eu, de a nu mânca, nu bea, a nu dormi... <b style="background-color: #fff2cc;"><span style="color: #0b5394;">Nevoința</span><span style="color: #cc0000;"> este o lucrare a gândului omenesc, care încearcă să pătrundă, pe căile de Dumnezeu rânduite, în gândul lui Dumnezeu, pentru ca să gândim ca Dumnezeu, ca să vedem ca Dumnezeu, ca să trăim ca Dumnezeu, ca să înțelegem ca Dumnezeu.</span> Iar tot ce este nevoință trupească, îmi vine să zic că este suportul material pentru această nevoință.</b></div><div style="text-align: justify;"><br /></div><div style="text-align: justify;">Dar atunci, <b style="background-color: white;"><span style="color: #0b5394;">ce este dragostea?</span></b> <b>Dragostea a fost poate, de-a lungul istoriei, obiectul celor mai mari confuzii</b>. <b style="background-color: #fff2cc;">Și, dacă toată căutarea omului o reducem (nu prin duh reducționist, ci prin esențializare) la un singur element, atunci <span style="color: #cc0000;">la dragoste se reduce căutarea omului</span></b><span style="color: #cc0000;">.</span> Vedeți că cea mai mare ispită care bântuie pe tot omul, și care acum se dezlănțuie la nesfârșit, este <b>curvia. De ce? Este, sub formă de păcat, surogatul dragostei, în forma, în măsura și în limitele pe care Dumnezeu le-a rânduit pe pământ.</b> <b>Această împreunare este una din expresiile iubirii întru Iubire, persoană către persoană, iubire ipostatică.</b> <b>Nunta este această împreunare prin care, dintr-o iubire care își are și o expresie trupească, biologică</b> <b>(expresie bună foarte și care întru toate îngână cele duhovnicești),</b> <b>trebuie să se zămislească, fie și după cădere, omul, care e chipul lui Dumnezeu, și potențiala asemănare</b>. [min 41-42,49]</div><div style="text-align: justify;"><br /></div><div style="text-align: justify;"><b><span style="color: #0b5394;"><div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjSegVBh__WW_LxTCQLSPO2SXIoDqM0nStfYpx-lrMjwUqbvKSIllAZc06YAiclnAlOHBSS-v66q3Xrr_NO-0aVLxtM3XpAmQBqx3dS7ujOjzvj-iFOdx_Z3kX_S79kQeIWfQFl_H52FuBs29ZTT6qbHidutjjSQjfmt8NBYOBJkNEjgCYoXOiyd87RG6U/s981/celebre-cina-cea-de-taina-man-stavronichita-athos-sec15.jpg" style="clear: right; float: right; margin-bottom: 1em; margin-left: 1em;"><img border="0" data-original-height="609" data-original-width="981" height="249" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjSegVBh__WW_LxTCQLSPO2SXIoDqM0nStfYpx-lrMjwUqbvKSIllAZc06YAiclnAlOHBSS-v66q3Xrr_NO-0aVLxtM3XpAmQBqx3dS7ujOjzvj-iFOdx_Z3kX_S79kQeIWfQFl_H52FuBs29ZTT6qbHidutjjSQjfmt8NBYOBJkNEjgCYoXOiyd87RG6U/w400-h249/celebre-cina-cea-de-taina-man-stavronichita-athos-sec15.jpg" width="400" /></a></div>Ce este dragostea? </span></b>Îmi vine să zic că nu știu, și Dumnezeu să vă, și să ne lumineze ce este. Dar, dacă m-am angajat pe terenul acesta primejdios, să încerc să dibui ca să spun câteva cuvinte. <b>Cred că putem să luăm ca model chipul lui Hristos pe cruce</b>. O! Numai și pe El să-l înțelegem drept, ca expresia culminării iubirii, căci El însuși zice: „<b><i><span style="color: #990000;">mai mare dragoste nu are nimeni decât aceasta, ca unul să-și pună viața pentru prietenii săi</span></i></b>”. Cine sunt prietenii lui Hristos? În primul rând, zice, „<b><i><span style="color: #990000;">voi sunteți prietenii Mei, dacă faceți ceea ce poruncesc vouă</span></i></b>”. Dar Hristos ne-a zis să iubim și pe vrăjmași. <b style="background-color: #fff2cc;">Hristos însă, nu poruncește ceva ca noi să facem, ci poruncile dumnezeiești sunt o descoperire a ce este Dumnezeu Însuși</b> [fie că este Hristos întrupat, fie că este Hristos născut în inima noastră]. Dacă am parafraza cuvântul lui Hristos: „<i><b>Iubiți-vă vrăjmașii!</b></i>”, am putea zice: „<b><i>Eu, Dumnezeu, îmi iubesc până și vrăjmașii</i></b>”. De ce iubește Dumnezeu pe vrăjmași? Există o limită a dragostei lui Hristos? Eu aș zice că <b style="background-color: #fff2cc;">Dumnezeu nu are dragoste (căci ceea ce ai, poți să pierzi), ci Dumnezeu este dragoste, și aceasta [dragostea] nu se schimbă niciodată.</b> Că suntem prieteni sau că suntem vrăjmași, că ne cheamă Ioan sau Petru, sau Iuda, <b><span style="background-color: #fff2cc; color: #cc0000;">dragostea lui Hristos rămâne neclintită</span></b>.</div><div style="text-align: justify;"><br /></div><div style="text-align: justify;">Dacă vă uitați bine, o să vedeți în cele patru Evanghelii, mai ales în seara Cinei celei de Taină, <b>de câte ori, și în câte feluri a încercat Hristos să rupă și zapisul înscrisului pentru Iuda</b>, zapisul prorocesc, așa cum a rupt zapisul prorociei pentru niniviteni, în zilele prorocului Iona, când Iona a propovăduit ninivitenilor: „<i>Veți pieri cu toții, și cu vite cu tot, dacă nu vă pocăiți</i>”.<span style="background-color: #fff2cc;"> <b>S-au pocăit și n-au pierit</b>. <b>Deci, a zădărnicit Dumnezeu propria Sa prorocie, din dragoste, atunci când prorocia Lui era în dezavantajul omului, iubita sa făptură.</b></span> Așa a vrut să zădărnicească și prorocia față de Iuda. Vedeți primele stihiri din Sfânta Joi, la cele 12 Evanghelii. După prima Evanghelie este o serie de stihiri, și fiecare stihiră arată în ce fel, în ce alt fel a mai încercat Hristos să scoată pe Iuda, să-l trezească pe Iuda, doar să scoată un cuvânt din Iuda, prin care Hristos ar fi putut zice: „<i>Fie ție după credința ta</i>” sau „<i>Iartăți-se păcatele</i>”, sau altceva, ca să se șteargă, ca să rupă zapisul. Când spun „ca să rupă zapisul”, mulți dintre voi știți că citez Troparul din Post, din ceasul al șaselea: „<b><i>Cel ce în ceasul al șaselea ai rupt zapisul osândei lui Adam în Rai</i></b>”. <b style="background-color: #fff2cc;">Hristos e rupătorul zapiselor care sunt împotriva noastră</b>.</div><div style="text-align: justify;"><br /></div><h3 style="text-align: justify;"><span style="color: #0b5394;">Dumnezeu viața </span></h3><div style="text-align: justify;"><b style="background-color: #fff2cc;"><span style="color: #cc0000;">Un singur lucru gândește dragostea lui Dumnezeu: viața</span> <span style="color: #cc0000;">(și dacă e moarte, apoi e înviere)</span>.</b> <b>Însă, există un dar pe care Dumnezeu l-a pus în făptura cuvântătoare, în înger și în om, cel mai înfricoșător din toate darurile: <span style="color: #0b5394;">libertatea</span></b>. <b>Dumnezeu Însuși nu-și permite, din dragoste – paradoxal –, să stabilească, să silnicească libertatea făpturii.</b> Darul acesta face ca omul (ca și îngerul) să aibe înfricoșătoarea posibilitate să zică, în final, lui Dumnezeu: „<i>Bine, dar eu nu vreau</i>”. Prin aceeași logică, omul are aceeași libertate să zică și iadului: „<i>Bine, dacă vrei așa, dar eu nu te cred</i>”. </div><div style="text-align: justify;">În cartea <b>„Infernul</b>”, a lui Dante [parte a Divinei Comedii], e vorba de pogorârea unui personaj în iad, călăuzit cred că de îngerul lui păzitor, care îi arată chinurile iadului. Trecând prin poarta iadului, peste poartă este scris: <span style="background-color: #fff2cc;">„<b><i>Părăsiți orice nădejde, toți cei care intrați aici</i></b>”. și eu zic: ”<b>Iată glasul iadului!</b>”.</span><b style="background-color: #fff2cc;"> Ce ne zice Dumnezeu prin Siluan? Zice „<i>Nu, nu părăsiți nădejdea</i>”, ci „<i>Tine-ti mintea în iad, dar nici acolo să nu deznădăjduiești</i>”</b><b>. Si, într-o clipită, iadul s-a destrămat pentru Siluan și pentru toți cei care urmează cuvintele lui Dumnezeu.</b> <b><span style="background-color: #fff2cc; color: #cc0000;">Iadul, în sine, nu are realitate. Iadul este apogeul minciunii</span></b>. Dacă vreți, în limbaj postmodern, calculatorica ne oferă o expresie: <b><span style="color: #cc0000;">realitate virtuală.</span> Linia păcatului e exprimată iarăși de o expresie post modernă</b>:<b><span style="color: #cc0000;"> identic natural</span></b> (avem, în industria alimentară, aceste E-uri în mâncăruri, și expresia „<i>substanțe identic naturale</i>” – o traducere proastă din engleză: „identical natural”, adică, în cel mai bun caz, „identic cu natura”, dar totuși nu e acela natural), <b>care e altă expresie, altă parafrază și alt sinonim al cuvântului minciună.</b> <b>Păcatul e un identic natural, dar nu natural, nu este firea pe care Dumnezeu ne-a dat-o.<span style="background-color: #fff2cc; color: #cc0000;"> Iadul este realitate virtuală. Dacă scoți ștecherul din priză s-a dus. Care e ștecherul? Este lucrarea minciunii, este mândria.</span></b></div><div style="text-align: justify;"><br /></div><div style="text-align: justify;"><b><span style="color: #0b5394;">Ce este mândria?</span></b> O să încep prin căderea primului căzut, îngerul cel mai mare și cel mai frumos, Lucifer, care a devenit Satan, adică vrăjmașul. Avem un chip al lui și al căderii lui, în cartea lui Isaia, în prorocia despre împăratul Vavilonului (dar, în transparență, vedem căderea primului înger). <b>Zice acest împărat al Vavilonului: </b>„<i><b>Fi-voi ca Cel Preaînalt, pune-voi scaunul meu mai presus de ceruri</b></i>”. <b>Și așa gândea și primul înger.</b> A vrut să fie ca Cel Preaînalt, lăsându-se îmbătat de propria sa frumusețe, de Dumnezeu făcută, de Dumnezeu dăruită lui, în loc să mulțumească lui Dumnezeu, așa cum fac sfinții și sfinții îngeri. […]</div><div style="text-align: justify;"><br /></div><div style="text-align: justify;"><b>Două greșeli esențiale, zic că a făcut vrăjmașul</b> - devenind vrăjmaș, din purtător de lumină ce era. <b>Unu : pur și simplu, faptic, nu este adevărat</b>. Nu sunt Dumnezeu, și dacă vreau să-mi pun eu scaunul mai presus de Ceruri, am o mare muncă de făcut, și cum voi ajunge acolo nu știu, fiindcă Dumnezeu este Atotputernic, și mai ales că toată lucrarea asta este un "identic natural". Deci, realitatea este că nu este asta. În paranteză: dar dacă eu vreau să fiu ca Cel Preaînalt, cine a pus în mine, sau a lăsat să existe în mine dorirea să fiu ca Cel Preaînalt, decât Cel Preaînalt care m-a făcut? <b>Deci este o cale undeva, dar nu calea auto-îndumnezeirii. Asta e surogat. </b></div><div style="text-align: justify;">A doua greșeală pe care a făcut-o îngerul în mândria lui... - și <b>asta este mândria: unu, este minciuna</b>; al doilea, dacă vrei să fi ca Dumnezeu, revenim la ce este Dumnezeu.<b> Dumnezeu dragoste este, <span style="background-color: #fff2cc;">Dumnezeu nu este concurență,</span> nici cu alt dumnezeu, dar nici cu omul</b>. Hristos când vorbește cu ucenicii, și nu numai, ci și când vorbea mulțimilor, zice : "<i>cei ce cred în Mine, faptele care Eu fac, și ei le vor face, și mai mari decât acestea vor face, căci Eu mă duc la Tatăl</i>". <b style="background-color: #fff2cc;"><span style="color: #cc0000;">"<i>Căci eu mă duc la Tatăl</i>" - adică împlinirea firii omenești, căci de-acuma un Om sade de-a dreapta Tatălui.</span></b> Omul Asta este Iisus, dar Om adevărat - de aia e importantă dogma asta, că Hristos este și om adevărat, nu dumnezeu ca nălucă, care se preface a fi om și nu știu ce. S-a născut și El ca noi, fie și fără de sămânță, dintr-o altă lege, dar totuși, printr-o dumnezeiască lucrare a fost purtat în pântece nouă luni, a fost alăptat de Maica Domnului, deși Fecioară. <b>Fecioară și înainte, și în naștere, și după naștere.</b></div><div style="text-align: justify;"> <b style="background-color: #fff2cc;"><span style="color: #cc0000;"><div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEh-myhugOr34JgTEamZ7E_mAOyzQ-saZ6sENrZF5YXtclF-a3dgMfSpobJl9uwdMTy3UkxxcKpmMM_v65zKW0Y_j45mnodJDi8ACtislg1aKreNYszjL0FahTqKzGx8RYpY34-1qDhQbUbHFi1WwlHQooIyUz6q71DZkQFd9DMrpXLMJIckcmxY4cMI-kc/s955/20231214_213416.jpg" style="clear: right; float: right; margin-bottom: 1em; margin-left: 1em;"><img border="0" data-original-height="955" data-original-width="709" height="400" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEh-myhugOr34JgTEamZ7E_mAOyzQ-saZ6sENrZF5YXtclF-a3dgMfSpobJl9uwdMTy3UkxxcKpmMM_v65zKW0Y_j45mnodJDi8ACtislg1aKreNYszjL0FahTqKzGx8RYpY34-1qDhQbUbHFi1WwlHQooIyUz6q71DZkQFd9DMrpXLMJIckcmxY4cMI-kc/w298-h400/20231214_213416.jpg" width="298" /></a></div>Dumnezeu în Atotputerea Lui toate le lasă feciorelnice.</span> Până și mormântul, și moartea au rămas feciorelnice.</b> <b>S-a născut din morți și pecetea pe mormânt era nestricată.</b> <b>Îngerul a prăvălit piatra pentru mironosițe, ca să le arate că mormântul este gol</b>. Aici era, S-a sculat și nu mai era aici, <i>veniți și vedeți locul unde a fost și nu mai este.</i> <b style="background-color: #fff2cc;">Și moartea rămâne parcă intactă. Si acum murim și cei care nu vor să creadă zic și vor zice până la sfârșitul veacurilor: "<i>ei, de când au murit Părintii noștri, toate se petrec la fel și până acum</i>". Și nu vede nimeni cu ochi trupești schimbările care s-au făcut până acum.</b> </div><div style="text-align: justify;"><b>În Biserică cu puțină credință vedem oseminte moarte pe altarele noastre, care de multe ori ne înmiresmează, ne dau viață, ne vindecă de boli, învie morții</b>. <b>Păi, asta este caracteristica osemintelor moarte?</b> Dar trupuri din astea întregi, ca <b>Sfântul Spiridon</b> și <b>Sfântul Gherasim din Kefalonia,</b> și alții, care când au fost cutremure au apărut, și i-au scos de sub dărâmături pe câte unul sau altul ? <b>Și Sfântul Spiridon are obiceiul că dispare din racla lui de sticlă, și oricum maicile știu despre ce este vorba, nu se panichează</b>. Vine după câteva zile, cu veșmintele murdărite de cărămidă și zidărie.<b> Moartea a fost batjocorită și nu mai există. Și cum zice în Apocalipsă: fericiți cei ce mor încă de acuma în Hristos, ca să se odihnească de lucrurile lor, și faptele lor vor merge cu ei. <span style="background-color: #fff2cc;">Cu totul alta este moartea după Hristos</span></b><span style="background-color: #fff2cc;">.</span></div><div style="text-align: justify;"><br /></div><div style="text-align: justify;"><b style="background-color: #fff2cc;">Dar să revenim la Hristos, Care șede de-a dreapta Tatălui ca Om, și omenirea are alt potențial decât avea până la Omul Iisus.</b> Deci Iisus e adevărat Om, deși era și Dumnezeu, Dumnezeu-Cuvântul prin care toate s-au făcut, și fără de care nimic nu s-a făcut, Fiul Tatălui, al doilea din cele trei Persoane ale Dumnezeirii. Și Om adevărat, și Dumnezeu adevărat.</div><div style="text-align: justify;"><br /></div><div style="text-align: justify;"><b>Și când zice că "<i>mai mari decât acestea vor face</i>", arată că Dumnezeu n-are invidie sau gelozie.</b> Dumnezeu ar dori, dacă ar putea da făpturii Sale iubite lucruri mai mari decât are, sau decât este El, ar da. În niciun caz n-ar opri pe Adam să mănânce din lemnul cunoașterii, ca nu cumva să devină ca un dumnezeu. În niciun caz n-ar opri pe înger să-și pună tronul mai presus de Ceruri, să fie ca Cel Preaînalt. Ci, din contră! <b>Ne-a făurit o viață, un fel de a face lucrul ăsta, singurul fel adevărat, dea ajunge, de a fi deplin ca Dumnezeu</b>. Și, dacă ar fi ceva mai mare ca Dumnezeu, ne-ar da, dar fiindcă nu este nimic mai mare ca Dumnezeu, Dumnezeu săracu' nu ne poate da decât tot ce este El. Și asta fiind tot, bineînțeles mai mult decât ne putem închipui. Și cei care ajung la dumnezeire nu cred că sunt ispitiți de cârtire, că n-au mai mult.</div><div style="text-align: justify;"><br /></div><div style="text-align: justify;">Dar, ne-am îndepărtat de la dragoste, și vreau să spun că <b><span style="background-color: #fff2cc;">și în asta se arată dragostea lui Dumnezeu, și a doua greșeală a îngerului este că a fi ca Dumnezeu, nu în concurență, nu într-o împotrivire, nu în contrare, care implică și ură, ci în <span style="color: #cc0000;">smerenie, care este poartă deschisă iubirii</span>,</span> și, pentru asta, din bun început, Părintii au îndrăgit smerenia, ca obiect al nevoinței.</b></div><div style="text-align: justify;"><br /></div><div style="text-align: justify;"><b><span style="color: #0b5394;">Smerenia</span></b> trebuie înțeleasă, prin definiția pe care am dat-o mândriei. <b style="background-color: #fff2cc;"><span style="color: #cc0000;">Mândria e minciună și este contrariul lui Dumnezeu, deci ură, egoism, închidere în sine.</span></b><b><span style="background-color: #fff2cc;"> Smerenia este, pe de o parte, realismul duhovnicesc. Eu sunt ceea ce m-a făcut Dumnezeu să fiu.</span></b><b style="background-color: #fff2cc;"> Atât, nu mai mult, dar nici mai puțin</b>.<b> Deci nu mai mult, dar nici mai puțin, și asta tot smerenie este, fiindcă ăsta este realismul, aceasta e realitatea</b>. </div><div style="text-align: justify;"><b>Dumnezeu m-a făcut chipul slavei celei negrăite. Păi, frați și surori, să așteptam noi moartea noastră pentru ca altul să ne cânte „<i>chipul slavei negrăite sunt, măcar că port ranele păcatelor</i>”?</b> <b><span style="background-color: #fff2cc;">Hai acum să întemeiem, să înfăptuim în noi acest chip al slavei lui Dumnezeu. </span></b><b style="background-color: #fff2cc;">Aceasta e nevoința Bisericii, pentru aceasta ne spovedim, ca să ne lepădăm de păcate.</b><b style="background-color: #fff2cc;"> Noi nu ne lepădăm, ni le asumăm</b>: eu sunt un păcătos. "<i>Ai mâncat din rodul pomului din care ți-am spus să nu mănânci?</i>", "<i>Am mâncat, Doamne, iartă-mă!</i>" - să fi zis Adam. Și "<i>femeia care ai zis să fie cu mine, din pricina mea și ea a păcătuit</i>" - și și-ar fi asumat și păcatul lui și al Evei, și n-ar fi pierdut Raiul, - <b>dar asta o știm după întruparea și înomenirea lui Dumnezeu.</b> Înainte și Prorocilor le era greu să înțeleagă lucrul ăsta. Deci, în spovedanie ne asumăm lucrul ăsta. Asta este? Asta este! Când se spovedea, cineva spunea: „<b><i>Părinte, mi-e rușine să-ți zic toate acestea, dar ăsta sunt, n-am încotro, ăsta sunt</i></b>”.<b style="background-color: #fff2cc;"> Aceasta este smerenia, nu o manieristică, nu un fel corect de a fi, sau de a afișa, mai ales, ci realismul.</b></div><div style="text-align: justify;"><br /></div><div style="text-align: justify;"><div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjxakpukOlTn8OpHtPF-GKxWzA-8kOnYZv47FKocQGh0KwTFvfuautS4J_6JQeIaAfW8iDsHx9WGs1AaqJqA4IfYqegAyfZJvHJ8bdFKamuZqO5Aq7FHNQIS0YeQH8tGeZTt306_rs9NUvCocZVAQg8tgE4OaZS_nJa71dQCUmWoqZqmlf1GARutOCnK2o/s1080/20231214_213855.jpg" style="clear: left; float: left; margin-bottom: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" data-original-height="810" data-original-width="1080" height="300" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjxakpukOlTn8OpHtPF-GKxWzA-8kOnYZv47FKocQGh0KwTFvfuautS4J_6JQeIaAfW8iDsHx9WGs1AaqJqA4IfYqegAyfZJvHJ8bdFKamuZqO5Aq7FHNQIS0YeQH8tGeZTt306_rs9NUvCocZVAQg8tgE4OaZS_nJa71dQCUmWoqZqmlf1GARutOCnK2o/w400-h300/20231214_213855.jpg" width="400" /></a></div>Apoi, <b><span style="background-color: #fff2cc;">Părintele Sofronie spunea „</span><i><span style="background-color: #fff2cc; color: #cc0000;">smerenia este acea calitate a iubirii dumnezeiești care se dă celui iubit, fără întoarcere asupra-și</span></i><span style="background-color: #fff2cc;">”. În gândul de a-și pune scaunul mai presus de Ceruri și să fie și el ca cel Preaînalt, era o respingere a celuilalt, și nu mai era un „cel iubit”, ci „</span><i style="background-color: #fff2cc;">cel iubit sunt eu, și nimeni altul, și de mine n-are nimeni loc în mine</i><span style="background-color: #fff2cc;">”. Smerenia este o deschidere tuturor, până și vrăjmașilor. Domnul să ne arate, că avem nevoie de chibzuială în istoria asta sălbatică și mincinoasă.</span></b><span style="background-color: #fff2cc;"> <b>Că nici Hristos la început nu se încredința nimănui, cum zice evanghelia Sfântului Ioan, că știa ce este în om, și nu avea nevoie ca altul să spună ce este în om, dar a venit clipa când a socotit să se încredințeze omului, și în mai puțin de 24 de ore era pe cruce.</b> <b>Dar Hristos a rămas neschimbat</b>.</span> </div><div style="text-align: justify;"><b>Smerenia Lui este acel aspect al iubirii Lui prin care se dă</b>. S-a dat, în sfârșit, după ce Și-a terminat propovăduirea pe pământ, după ce trei dintre ucenicii Lui L-au văzut în dumnezeiasca lumină, ca să știe Cine era Acesta, că a mărturisit și glasul Tatălui, și prezența Duhului în nour, și cel care murise, Moise, și cel care nu murise, dar fusese trecut dincolo, Ilie. L-au văzut în slava Lui dumnezeiască și cei trei apostoli vii, și ei, deci<b> întreaga făptură L-au văzut pe Iisus, Cine era El cu adevărat.</b> Ei, 40 de zile după aia <b><span style="background-color: #fff2cc;">El era pe cruce, fiindcă de acum își terminase misiunea de propovăduire și de acum urma <span style="color: #cc0000;">jertfa, ca desăvârșire, ca o culminarea tot ceea ce propovăduise El, ca să arate ceea ce propovăduise în cuvânt și prin faptă : dragostea neschimbată, neclintită, nemicșorată a lui Dumnezeu în toate împrejurările, că Dumnezeu dragoste este</span> - Dumnezeu nu are, ci este dragoste-,</span> ca să arate omului: <i>iată Ce sunt și iată Cine sunt, și tu, Adame, fii și tu ca Mine, și unde voi fi Eu, acolo vei fi și tu</i> - și pe Hristos îl parafrazez.</b></div><div style="text-align: justify;"><br /></div><div style="text-align: justify;"><b style="background-color: #fff2cc;"><span style="color: #cc0000;">Crucea este culminarea dragostei</span>, o dragoste care nu se oprește nici de la chin, nici de la însăși moartea, pentru că se dă celui iubit deplin, fără nici o rezervă</b>. Hristos n-a păstrat în Sine nimic.<b> În gloata care urla, ducându-L la cruce, s-a găsit și cineva care să plângă pentru El, pentru Iisus, și se întoarce către ele și zice: „<i>Nu pentru Mine să plângeți, fiicele Ierusalimului. Plângeți pentru voi și pentru fii voștri</i>”. De ce? Pentru că adineauri a strigat în nebunia lor, gloata: „<i>Fie sângele Lui peste noi și peste fii noștri</i>”.</b> Au chemat sângele Mântuitorului ca blestem asupra lor și asupra fiilor lor, și <b>Hristos a stins blestemul, a vrut să-l stingă. A spus: „<i>Plângeți pentru voi și pentru fii voștri, nu pentru Mine</i>”. Nici atunci Hristos nu avea ceva în Sine, pentru Sine. Tot pentru alții se gândea</b>.<b> Si când L-am înălțat pe cruce, de pe cruce a strigat către Tatăl: „<i>Părinte, iartă-i că nu știu ce fac”</i>. Compătimea cu dobitocia noastră, decât să-L doară pentru durerile Lui. </b>Una din așa-zisele pricesne pe care am auzit-o în Biserică, este aceea în care se spune: „<i>O, vai, ranele Mele, cum mă dor!</i>”. Am trăit-o, când am auzit-o prima dată, ca pe o hulă. Dacă ar fi zis: „<i>O, vai, ranele tale, cum mă dor!</i>”, L-aș fi recunoscut pe Hristos. Dar în vorbele: „<i>O, vai ranele Mele, cum mă dor!</i>”, nu-L recunosc pe Hristosul nostru.</div><div style="text-align: justify;"><br /></div><div style="text-align: justify;"><b><span style="background-color: #fff2cc; color: #cc0000;">Hristos este dragoste, de nimic micșorată, de nimic clintită, de nimic împuținată. </span></b>Fiindcă dragostea Lui este, și viu sau mort, tot dragoste este. <b style="background-color: #fff2cc;">Si ne-a arătat o taină: această dragoste nu poate fi ținută de moarte, și moartea a pierit, și iadul i-a vărsat pe toți pe care îi avea în pântecele lui, și are să o mai facă odată în ziua de Apoi, care se apropie.</b> Dragostea lui Dumnezeu a fost trăită cu brio, cum am zice noi astăzi (cuvântul brio e ieftin în contextul acesta), de către toți ucenicii, mai ales în primele trei veacuri, dar și până astăzi. <b><span style="background-color: #fff2cc; color: #cc0000;">Dragostea, ca viață, când această dragoste trăiește în mădularele omului, nici chinurile nu o pot împuțina, nici moartea nu are dinți să o muște.</span></b> Mucenicii, oameni fiind ca noi, și păcătoși, și unii, moralmente, mai păcătoși decât unii dintre noi, păcătoși pocăiți, convertiți înapoi la cele ale vieții... Iertați-mă, dar vreau să atrag atenția încă la un tropar pe care îl cântăm în Miercurea Mare, din Săptămâna Mare – <b>Troparul Sfintei Casiana:</b><span style="color: #990000;"> „<b><i>Femeia cea păcătoasă,</i></b></span> - care a venit la picioarele lui Hristos și s-a pocăit înainte de răstignirea Lui - <b><i><span style="color: #990000;">simțind dumnezeirea Ta, a spus: <<vai mie, că noapte întunecată și fără de lună a fost viața mea>></span>”</i></b>. Doar atât îmi amintesc, dar fiți cu luare aminte la aceasta. <b>Mucenicii, fiind pătrunși, presimtind ca și femeia cea păcătoasă, Dumnezeirea lui Hristos, s-au umplut de harul acestei iubiri, și chinuri și moarte n-au putut să-i mai schimbe, și au murit cu slavă, și trupurile lor, în loc să fie hoituri și mortăciuni, ne sunt moaște</b>. <b style="background-color: #fff2cc;">Si, de unde tot ce era mort, în Vechiul Testament, era spurcăciune, dacă omul trebuia să-și facă datoria față de părinții lui și să-i îngroape când mureau, trebuia să se spele, o zi întreagă, 24 de ore, n-avea voie să intre în biserică să nu spurce cele ale vieții, cu cele ale morții. Astăzi, dacă nu avem moaște de mucenici sau de sfinți pe altarele noastre, altarul nu este sfințit, și nu putem sluji liturghia. Vedeți, între altele, cum s-a batjocorit moartea de către Hristos</b>. Că și oamenii (oameni păcătoși) au putut deveni ca Hristos, și au făcut făgăduința Domnului, adică cele ce a făcut Hristos, și probabil, dacă ar fi să comparăm, mai mari decât acestea.</div><div style="text-align: justify;"><br /></div><div style="text-align: justify;"><b><span style="color: #0b5394;"><div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjTxgscPuuMwLYx3PYenB-OQzB6Io-Oa40UCCWozRR1CvW_0dJgOPcubpmuttew-T4weRjBz5y1W3iS3LKaeivi5Q07tTeMk7mono6aFpaBVvGhNgC8UwPpSV4CsKTOy774nBvHVXYPP5xg4JHEalroS0H8obj83YjAxA5S-uyDarRyIZwRX8xWPcDwvUM/s2048/C54I9518-2020-03-29-09-14-57.jpg" style="clear: left; float: left; margin-bottom: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" data-original-height="1365" data-original-width="2048" height="266" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjTxgscPuuMwLYx3PYenB-OQzB6Io-Oa40UCCWozRR1CvW_0dJgOPcubpmuttew-T4weRjBz5y1W3iS3LKaeivi5Q07tTeMk7mono6aFpaBVvGhNgC8UwPpSV4CsKTOy774nBvHVXYPP5xg4JHEalroS0H8obj83YjAxA5S-uyDarRyIZwRX8xWPcDwvUM/w400-h266/C54I9518-2020-03-29-09-14-57.jpg" width="400" /></a></div>Călugăria</span></b>, drept înțeleasă și drept trăită, și aia este o mucenicie de o viață întreagă. <b>„Mucenic” vine de la „muncă”, care în româna veche însemna „chin”, acum a devenit „lucrare”, „lucru”</b> - când zicem „muncile Iadului”-, e un cuvânt slavon. <b>Sinonimul grecesc este „martir”. „Martir” înseamnă „martor”, etimologic vorbind. Martor a ce? <span style="background-color: #fff2cc;">Martor al unei Vieți, care nu poate fi atinsă de nimic din lumea stricăciunii, a morții, a minciunii, a mândriei. </span>Care mândrie este, ziceam, acel ștecher, pe care, dacă-l scoatem din priză, s-a dus cu toată realitatea virtuală a tot ce nu este Dumnezeu.</b> De ce zic „virtuală”? Iadul nu de Dumnezeu a fost făcut, Dumnezeu a făcut numai lucruri bune și bune foarte. <b><span style="background-color: #fff2cc;">Deci tot ce este în afara lui Dumnezeu este numai o realitate virtuală și are putere numai asupra acelora care trăiesc în virtualitatea mândriei, a minciunii.</span></b><b style="background-color: #fff2cc;"> Nevoința creștinului este de a ieși din această virtualitate. Martir, adică „martor”, martor al acestei Vieți. Martori cu adevărat au fost cei a căror mărturie a fost curată.</b></div><div style="text-align: justify;"><br /></div><div style="text-align: justify;">Între cei <b>20.000 de mucenici de la Nicomedia,</b> se pare ca un nume nu a fost înscris cu ei ca mucenic. De ce? Pentru că în drum spre martiriu, a sfâșiat de pe un perete Decretul Cezarului, ca să prigonească pe creștini. Greșeala lui este că de acum încolo, el putea fi pedepsit de Cezar, așa cum socotește Cezarul, pentru faptul că s-a împotrivit Cezarului. <b style="background-color: #fff2cc;">El a purtat o mărturie împotriva felului în care Cezar cezărea asupra poporului lui. Și mărturia lui pentru viața nestricăcioasă nu era curată. </b>Aceasta trebuie să o avem în minte, că în română, <b style="background-color: #fff2cc;">„a mărturisi” se confundă cu „mărturie”, „a purta mărturie”, <span style="color: #cc0000;">„a fi martor”, înseamnă să fi martor acelei Vieți care trăiește în mădularele omului, care nu poate fi biruită, după cum zice Hristos, lui Petru: „<i>și aceasta este Biserica, pe care porțile Iadului nu o vor birui</i>”.</span></b></div> <div style="text-align: justify;"><br /></div><h3 style="text-align: center;"><span style="color: #0b5394;">Omul caută crucea lui Hristos</span></h3><div style="text-align: justify;"><br /></div><div style="text-align: justify;"><b>Cred că vin zilele când viața noastră trebuie să fie curată. Curată nu înseamnă că nu mai păcătuim pe ici, pe colo, dar măcar gândirea noastră să fie dreaptă, să fie integră, să fie deplină, că dacă nu, riscăm să fim înhăitați de valurile, de tsunami-urile post-moderne</b>. <b style="background-color: #fff2cc;">Adevărata viață culminează cu crucea, paradoxal. </b><b>Dar oare Biserica nu spune: „<i>Bucură-te cruce, de viață făcătoare</i>”. Cum „de viață făcătoare”, când Dătătorul de viață a murit pe ea?</b> <b style="background-color: #fff2cc;">Trupul nu e totul, trupul a fost obiect de jertfă, și ni l-a dat ca împărtășanie, și sângele vărsat, la fel.</b> Pentru ca și noi, mâncând trup și sânge, sub formă de pâine și vin - că știe că nu suntem canibali-, <b>mâncăm trup și sânge care au cunoscut înviere. Si de aceea mâncăm viață veșnică, cum zice Hristos.</b></div><div style="text-align: justify;"><br /></div><div style="text-align: justify;">De când am fost hirotosit duhovnic, am auzit de foarte multe ori de la tineri, spovedanie de genul acesta: "<i>am încercat cele trupești</i>" - sau cele trupești i-au încercat pe ei-, și, ori zic: „<i>Dar n-am mers prea departe</i>", sau "<i>până la capăt</i>", sau "<i>am mers până la capăt</i>”, sau, cum spuneau câțiva: „<i>O, părinte, când am avut prima dată experiența aceasta, după aceea m-am gândit: Asta a fost tot?!</i>”. Două lucruri vreau să mai zic:</div><div style="text-align: justify;">1. Asta a fost tot? Da, sigur, asta a fost tot; <b>tu căutai dragostea, iar trupul, săracul de el, asta a fost tot ce ți-a putut oferi.</b> De ce? Pentru că, în sine, nu este decât o funcție biologică, și mai mult nu poate. <b>E o funcție biologică pe care minciuna o învăluie într-un întreg misticism al trupului, și chiar sufletesc.</b> Cauți împliniri sau mai știu eu ce. Cei care au avut experiența, așteptând lucrurile acestea, au rămas dezamăgiți. Adică, <b>am fost amăgiți și suntem amăgiți, în măsura în care ne pot atrage peste măsură lucrurile acestea.</b></div><div style="text-align: justify;">2. Însă, voiam să mă concentrez mai ales pe cuvântul acesta: „<i>prea departe</i>” sau „<i>până la capăt”</i>. <b><span style="background-color: #fff2cc;"><span style="color: #cc0000;">Dragostea are nevoie să meargă până la capăt</span>, și pe latura aceasta ne poticnește vrăjmașul și întunecă pe om, și merge până la așa-zisul capăt al apropierilor trupești </span>- în legea lor, în limita lor, bune foarte, și de o deosebită frumusețe, dacă am avea destulă des-pătimire, ca să vedem cu ochi curat toată lucrarea aceasta a zămislirii chipului lui Dumnezeu, fie și după cădere</b>.</div><div style="text-align: justify;"><br /></div><div style="text-align: justify;"><b><span style="background-color: #fff2cc;">Până la capăt; dragostea nu poate să se dea decât până la capăt, nu poate [altfel]</span></b><b style="background-color: #fff2cc;">. Nu că nu poate, dar înțelegeți că este în firea ei, este un foc mistuitor, care îl mistuie pe însuși Dumnezeu, sau El se mistuie pe Sine fiindcă El este dragoste.</b> Și dacă este vorba în istorie, într-o istorie în care lucrurile culmină cu moartea, atunci <b style="background-color: #fff2cc;">până la moarte se lasă mistuit de dragoste și se lasă mistuit de dragul celor iubiți</b>. Și când zice pe cruce: „<i>Părinte, iată-i că nu știu ce fac!</i>”, tot nu de ranele Lui se tânguia, ci <b>se tânguia de ranele noastre, de întunericul nostru.</b> Că nu știu bieții aceștia întunecați, că pe singurul lor adevărat prieten îl omoară. „<i>Însă Eu muri-voi pentru ei, și prin moartea aceasta voi găsi altă cale spre a-i mântui, dacă n-am găsit răspuns de ascultare și de dragoste în ei; prin ura lor și prin criminalitatea lor, Mă las Eu, Dumnezeu nemuritor, omorât, și prin aceasta, prin jertfa aceasta, voi strica lucrarea morții și a iadului, și tot îi voi mântui!</i>”.</div><div style="text-align: justify;"><br /></div><div style="text-align: justify;"><div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgrOAsQvQ7nDn2c5FS30PRkV-bfykNvtYPQUMZJCeRUQljV9rVdYSjYXuP-2w2vxxpkwaSHp_CfTjuOatpk7XUDfYUgwL4HB-t8l1CQdj9O0k-1XMnV81R9zwSTpb8bAjbC8EEhuQwMaUBRWR402iYP_isVfpwmelOEM3K5d2pSWKEgnLbH9nMdz6pIzRQ/s720/20231213_204612.jpg" style="clear: right; float: right; margin-bottom: 1em; margin-left: 1em;"><img border="0" data-original-height="720" data-original-width="478" height="400" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgrOAsQvQ7nDn2c5FS30PRkV-bfykNvtYPQUMZJCeRUQljV9rVdYSjYXuP-2w2vxxpkwaSHp_CfTjuOatpk7XUDfYUgwL4HB-t8l1CQdj9O0k-1XMnV81R9zwSTpb8bAjbC8EEhuQwMaUBRWR402iYP_isVfpwmelOEM3K5d2pSWKEgnLbH9nMdz6pIzRQ/w265-h400/20231213_204612.jpg" width="265" /></a></div>Însă, bineînțeles, adaugă cei care vor: „<i>Dă-ne Doamne să voim, și să voim mai deplin”</i>.<span style="color: #cc0000;"> </span><b style="background-color: #fff2cc;"><span style="color: #cc0000;">Marea erezie este felul în care înțelegem noi crucea, și zicem: ”<i>A, îmi port crucea!</i>”, adică am multe de suferit. Echivalăm crucea cu suferința. Erezie! Crucea este dragostea, dragostea dusă – să cităm – „prea departe”, dragostea dusă „până la capăt”, dragostea adevărată, </span><span>care nu are nevoie de acea împlinire trupească</span>, bună foarte, pe care o poate trăi în legea ei și în limitele ei, dar trebuie să meargă dincolo de aceasta. Crucea este acel lucru pe care omul îl dorește.</b><b> Si atunci când omul ajunge în păcat, până la acel capăt unde se „dez-amăgeste” – și o, doară de s-ar dez-amăgi! – dar, dezamăgit fiind, crede că n-a fost destul, și caută altă experiență, caută altă persoană </b><b>ș</b><b>i</b> <b>încearcă din ce în ce mai mult, și riscă să se împotmolească în ale păcatului, în ale minciunii, în ale întunericului, până la capăt.</b></div><div style="text-align: justify;"><br /></div><div style="text-align: justify;"><b style="background-color: #fff2cc;">Mă veți crede dacă vă voi spune că <span style="color: #cc0000;">omul caută crucea lui Hristos și nimic altceva</span>?! Domnul să ne lumineze, și atunci vom putea cânta: „<i>O, cruce de viață făcătoare!</i>”</b>.</div><div style="text-align: justify;"><br /></div><div style="text-align: justify;">[1h21min58s]</div><div style="text-align: justify;"><br /></div> <div style="text-align: justify;"><b>Continuarea la : <a href="https://corortodox.blogspot.com/2023/12/intrebari-si-raspunsuri-la-conferinta.html" style="text-align: left;">Întrebări și răspunsuri la conferința „Ce este omul?” a Părintelui Rafail Noica</a></b></div></div><div style="text-align: justify;"><br /></div><div style="text-align: justify;"><br /></div>ROFhttp://www.blogger.com/profile/06190121913449788651noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-2065164666542608480.post-8919050017715887592023-12-12T22:52:00.000+01:002023-12-20T11:38:57.440+01:00Nicolae Steinhardt despre Dumnezeul celor mai frumoase seri de Crăciun <div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjQRczak5zYPwGntp6mzd08hsRckWNmhmEkuVJh9eOGylpBpGmWegWMxHTNWQfbP-iM19UTSVKc0Q9Ytam1MWj7uoou-KBmy836yCLTWTVn2D-UtBH6O0Xf8Z-sbs8ySMazPjtqlSIDuaf5dLiFD2tBBDlYRwejRl_VKye16hIJ43-uzl1DKHe0VMYusso/s960/FB_IMG_1618474193105.jpg" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" data-original-height="960" data-original-width="641" height="640" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjQRczak5zYPwGntp6mzd08hsRckWNmhmEkuVJh9eOGylpBpGmWegWMxHTNWQfbP-iM19UTSVKc0Q9Ytam1MWj7uoou-KBmy836yCLTWTVn2D-UtBH6O0Xf8Z-sbs8ySMazPjtqlSIDuaf5dLiFD2tBBDlYRwejRl_VKye16hIJ43-uzl1DKHe0VMYusso/w428-h640/FB_IMG_1618474193105.jpg" width="428" /></a>
</div>
<br />
<p></p>
<p style="text-align: justify;"></p>
<blockquote>
<p style="text-align: justify;">"Dragul meu,</p>
<p style="text-align: justify;">
<b>Creștinismul este greu pentru că are la temelia lui paradoxul și
absurdul</b>. <b>Învățăturile lui Hristos sunt surprinzătoare și neașteptate.</b> Ceea ce se
cere creștinului este foarte asemănător cu ceea ce se cere trapezistului: o
echilibristică periculoasă la înălțime amețitoare, fără plasă. Nu-i de
mirare că mulți se prăbușesc ori, pur și simplu, refuză să urce.<span style="background-color: #fff2cc;">
<b>Oamenii, în general, sunt ostili creștinismului și tind - din toată inima
- înspre Vechiul Testament.</b></span>
</p>
<p style="text-align: justify;">
<b>Într-o recentă predică la biserica unde merg de obicei, preotul ne arăta
<span style="background-color: #fff2cc;"><span style="color: #cc0000;">de ce îndeobște creștinii se feresc de Evanghelie și se simt mai în
siguranță, mai acasă în Vechiul Testament</span></span></b><span style="background-color: #fff2cc;"><span style="color: #cc0000;">.</span>
</span><b><span style="background-color: #fff2cc;">Pentru că aici Dumnezeu este drept, necruțător, răzbunător, sever. Omul
mijlociu, de ispravă, e și el drept, cinstit, aspru, neiertător,
răzbunător, rece.</span>
Hristos, însă, e cu totul altfel și nu poate decât să-l uluiască pe omul
mijlociu.
<span style="background-color: #fff2cc;"><span style="color: #cc0000;">Hristos e gata să ierte, să șteargă totul cu buretele pentru o
vorbuliță rostită cu drag (și omul mijlociu - pentru care
contabilitatea e culmea sfințeniei - tresare indignat în fața acestui
fapt), iubește mai ales pe păcătoși (nu păcatul în sine, dar pe
păcătoși da), e oricând dispus să înmulțească băutura și bucatele
(ceea ce e un scandal pentru omul mijlociu, foarte lacom, dar pornit
să confunde religia cu ascetismul sever) și toată vremea îi dă numai
cu dragostea</span>, în înțeles de <i>charity, of course</i> (caritate), dar care, nu-i mai puțin
adevărat, rămâne un cuvânt suspect</span>. "</b>
</p>
</blockquote>
<p style="text-align: justify;"></p>
<p>București, 30 noiembrie 1970</p>
<p style="text-align: right;">
Fragment dintr-o scrisoare către Virgil Ierunca </p><p style="text-align: right;"><b>Nicolae Steinhardt -</b><i><a href="https://www.libris.ro/corespondenta-vol-1-nicolae-steinhardt-POL978-973-46-8583-7--p27010263.html" target="_blank"><b>
Corespondență</b> vol. 1</a>,</i> pag. 587-588, Polirom
</p>
<p style="text-align: center;">***</p>
<p style="text-align: justify;"></p>
<blockquote style="text-align: justify;">
"În primele trei ceruri domneşte şi lucrează Dumnezeu Creatorul, Atotfăcătorul
şi Atotţiitorul, Marele Anonim al lui Blaga, Marele Ceasornicar al lui
Voltaire, Marele Arhitect al francmasonilor. De la cerul al patrulea în sus şi
până la al şaptelea sălăşluieşte <b>dreptul Judecător, cel care înfricoşează,
Legiuitorul Vechiului Testament, Dumnezeul dreptăţii aspre</b>. Începând din cerul
al şaptelea se dezvăluie — celor ce le este dat — neaşteptate secrete finale.
Numai că, spre deosebire de ce cred iniţiaţii guenonişti, teosofi,
antroposofi, spiritualişti ori oamenii pozitivi cu idei largi, ori ateiştii de
nuanţă agnostică,
<span style="background-color: #fff2cc;"><b>divinitatea din cerul al nouălea nu este o „forţă” sau o „energie”, cât mai
impasibilă şi mai impersonală, un ascuns coordonator sau constructor, ci
este</b>
</span><b style="background-color: #fff2cc;">Dumnezeu cel cu barbă albă, blând şi bun. Dumnezeul copilăriei celei mai
îndepărtate şi al colindelor, al cozonacilor, colindeţelor şi turtelor, al
celor mai frumoase seri de Crăciun</b>, cel din Dickens şi din Bibliotheque."
</blockquote>
<p></p>
<p style="text-align: right;">Nicolae Steinhardt - Jurnalul fericirii</p>
ROFhttp://www.blogger.com/profile/06190121913449788651noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-2065164666542608480.post-45326712104217879942023-12-11T09:53:00.007+01:002023-12-11T09:58:00.580+01:00P. Varnava Iankos : Domnul răstoarnă sistemul religios, care te împiedică să relaționezi adevărat cu Dumnezeu, cu tine însuți și cu aproapele<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjExG0-NHoM6T-0IEm3xKntrotzddZryIuP7IjR9hqlSvcSwo38iaUYKUuCsx6U7MU_2q8qxrQ4cL9Y9uc-q5-D2YYWxVa_wLtfdqylvTEWSdaZP5vC4PCYfim9m1w6apF9Z1ISVGsthpp4jS83296MEMvq0IhUwMzvgvCY0kQxLHHf28Yp-spIYn_CQLI/s737/FB_IMG_1702217402063.jpg" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" data-original-height="737" data-original-width="539" height="640" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjExG0-NHoM6T-0IEm3xKntrotzddZryIuP7IjR9hqlSvcSwo38iaUYKUuCsx6U7MU_2q8qxrQ4cL9Y9uc-q5-D2YYWxVa_wLtfdqylvTEWSdaZP5vC4PCYfim9m1w6apF9Z1ISVGsthpp4jS83296MEMvq0IhUwMzvgvCY0kQxLHHf28Yp-spIYn_CQLI/w468-h640/FB_IMG_1702217402063.jpg" width="468" /></a></div><div><br /></div><div style="text-align: justify;"><blockquote><b><b><blockquote><span style="color: #990000;"><i>Fiecare dintre noi se baricadează în spatele unor lucruri, și aceasta este înșelarea noastră, pentru că fortificațiile noastre nu ne lasă să relaționăm cu aproapele </i></span><i style="color: #990000;">ș</i><span style="color: #990000;"><i>i cu Dumnezeu. </i></span><span style="color: #990000;">Oamenii sunt curbați de sisteme religioase idolatre, legaliste, virtuale, care prin frică îi țin legati într-un anume confort. Dar, cel ce poate să relaționeze cu Persoana, cu Adevărul-Hristos, devine un om liber și autentic.</span> Părintele Varnava Iankos ne revelează aceste lucruri în lumina cuvântului evanghelic.</blockquote></b></b></blockquote></div><div><div style="text-align: center;">***</div><div><br />
<div style="text-align: center;">
<iframe allow="accelerometer; autoplay; clipboard-write; encrypted-media; gyroscope; picture-in-picture; web-share" allowfullscreen="" frameborder="0" height="360" src="https://www.youtube.com/embed/sFSNWFA52Ao?si=SDEFZ813riNVXNrw" title="YouTube video player" width="640"></iframe></div>
<div>
<br /><br />
<div style="text-align: justify;">
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEg-hpcfvAhZeEBs4Y7HLOSJbd6mSNg6UBTmz0oukyxJBhM2a2zzO5jx-IorNx6L_GWbPnxVp7b2UKTKLVVTw1L44qA689IqcEbMNMv-YwFRcWz5_SRdsmt2HVMfBjTYMoCtUgXV4QGkvn1j534BXLv-Ue8qFQYrrG4jxlk0xB70vdBhmsogFSe0ZDTKikI/s1600/kyriaki-i-loyka-therapia-sigkiptousas-gynaikas.jpg" style="clear: right; float: right; margin-bottom: 1em; margin-left: 1em;"><img border="0" data-original-height="1200" data-original-width="1600" height="300" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEg-hpcfvAhZeEBs4Y7HLOSJbd6mSNg6UBTmz0oukyxJBhM2a2zzO5jx-IorNx6L_GWbPnxVp7b2UKTKLVVTw1L44qA689IqcEbMNMv-YwFRcWz5_SRdsmt2HVMfBjTYMoCtUgXV4QGkvn1j534BXLv-Ue8qFQYrrG4jxlk0xB70vdBhmsogFSe0ZDTKikI/w400-h300/kyriaki-i-loyka-therapia-sigkiptousas-gynaikas.jpg" width="400" /></a></div>Domnul învăța în zi de sâmbătă în sinagogă. Și era acolo o femeie bolnavă, o
femeie gârbovă, care de 18 ani purta această boală, fiind legată de Satana.
Și Domnul, în sinagogă, în zi de sâmbătă, cu îndrăzneală a vindecat-o. Și
cei din sinagogă s-au mâniat, pentru că Domnul a vindecat-o pe acea femeie
într-o zi de sâmbătă.
</div>
<div style="text-align: justify;"><br /></div>
<div style="text-align: justify;">
Atunci, într-un mod frumos dar și adevărat, le-a spus: „<i>Au nu trebuie vindecat omul în zi de sâmbătă? Fiecare dintre voi nu
dezleagă oare sâmbăta boul sau asinul său de la iesle, și nu îl duce să îl
adape?”. </i><b style="background-color: #fff2cc;"><span style="color: #cc0000;">Așa îi învață Domnul, și intră în esența problemei lor</span>
<span style="color: #cc0000;">dărâmându-le idolatrizarea normelor legii, în spatele cărora se
baricadau, pentru că nu puteau să dezvolte o relație esențială,
personală, cu Dumnezeu și cu oamenii</span>.</b>
</div>
<div style="text-align: justify;"><br /></div>
<div style="text-align: justify;">Să insistăm asupra a trei elemente.</div>
<div style="text-align: justify;"><br /></div>
<div style="text-align: justify;">
Întâi de toate, vedem că Domnul îi învață în sinagogă. Pe de-o parte îi
înfruntă liniștit și discret, dar îi și provoacă în același timp.
<b>De ce mergi, Doamne, în zi de sâmbătă în sinagogă și le răstorni sistemul
religios - în ceea ce privește gândurile și felul lor de a fi -, n-ai fi
putut să-i abordezi într-un mod plăcut, să discuți cu ei? Sau să o vindeci
discret, altă dată, și în alt loc, pe acea femeie? </b>Domnul, adevăratul doctor și pedagog, știe când să tacă și când să
vorbească, când să fie discret și când să provoace. <b><span style="color: #cc0000;"><span style="background-color: #fff2cc;">Atunci când omul se baricadează și dezvoltă un fariseism și un
egocentrism religios are nevoie de această provocare.</span> </span>Domnul recurge la această provocare, ca să dea o altfel de educație și un
alt drum în viața duhovnicească.</b>
</div>
<div style="text-align: justify;"><br /></div>
<div style="text-align: justify;">
Al doilea element constă în ceea ce se întâmplă cu oamenii sinagogii. Se
spune că s-au mâniat. Dar, ce vă deranjează? Persoana pe care a vindecat-o?
Sau fortificațiile voastre, legile și canoanele voastre? Și, dacă chiar vă
interesează legile voastre, de ce vă mâniați? <b><span style="color: #cc0000;">Atunci când cineva se mânie, înseamnă că nu se află în adevăr. Se simte
plin de complexe de inferioritate, simte că viața sa e plină de lipsuri,
și încearcă să se dea mare și tare prin faptul că se mânie și își iese
din fire.</span></b><b><span style="background-color: #fff2cc;"> Însă, cineva poate spune: </span><i style="background-color: #fff2cc;">„eu mă mânii deoarece apăr adevărul!”</i></b>
</div>
<div style="text-align: justify;">
<b><span style="background-color: #fff2cc;">Există o cunoaștere obiectivă a adevărului, care e o descriere a
faptelor reale, însă, există și un alt adevăr mai profund: adevărul
duhovnicesc!</span> </b>Poate că descriau o răsturnare a legilor lor și a faptelor lui Hristos, și
poate că descriau evenimente reale, însă, care erau scopurile lor? Care era
rațiunea lor duhovnicească? Există, așadar, adevărul duhovnicesc!
</div>
<div style="text-align: justify;">
<b>În principiu, în viața și în relațiile noastre ne revoltăm și ne mâniem
deoarece se întâmplă o greșeală, o nedreptate, pentru că suntem ofensați
și trebuie să susținem adevărul. Însă, adevărul nu e doar un fenomen
exterior!</b>
<b><span style="background-color: #fff2cc; color: #cc0000;"><u>Dacă adevărul nu conține iubirea lui Dumnezeu dacă nu are în noi
motivații sănătoase, dacă nu are iubirea de Dumnezeu și de aproapele,
oricât de real este sau ar părea, nu este autentic</u>!</span></b>
</div>
<div style="text-align: justify;"><br /></div>
<div style="text-align: justify;">
Noi ne pierdem vremea și la spovedanii, să descriem evenimente din viața și
din relațiile noastre: cât de mult ne-au nedreptățit, care e adevărul, să
căutăm unde e adevărul. Dar, ce este adevărul, în final? E un adevăr
obiectiv sau o Persoană?
<b><span style="background-color: #fff2cc; color: #cc0000;">Adevărul este, așadar, Persoană. </span><span style="background-color: #fff2cc; color: #cc0000;">Ș</span><span style="background-color: #fff2cc; color: #cc0000;">i
<u>cine poate să relaționeze cu Persoana este un om autentic! </u></span><span style="background-color: #fff2cc; color: #cc0000;"><u>De multe ori, sub pretextul adevărului negăm Adevărul, pentru că ne
îndepărtăm de Dumnezeu și de om! Pentru că nu putem să relațion</u></span></b><u><b><span style="background-color: #fff2cc; color: #cc0000;">ăm</span></b><b><span style="background-color: #fff2cc; color: #cc0000;">!</span></b></u>
</div>
<div style="text-align: justify;">
<b><span style="background-color: #fff2cc;"><span style="color: #cc0000;">Fiecare dintre noi se baricadează în spatele unor
lucruri, </span></span></b><b><span style="background-color: #fff2cc; color: #cc0000;">și</span></b><b><span style="background-color: #fff2cc;"><span style="color: #cc0000;"> aceasta este înșelarea noastr</span></span></b><b><span style="background-color: #fff2cc; color: #cc0000;">ă</span></b><b><span style="background-color: #fff2cc;"><span style="color: #cc0000;"> pentru că</span> </span><span style="background-color: #fff2cc; color: #cc0000;">fortificațiile noastre nu ne lasă să relaționăm cu aproapele</span><span style="background-color: #fff2cc;">. Cineva se baricadează în spatele adevărului. Altcineva în spatele
unei moralități, altcineva în spatele unei religii. Alții în spatele
unor legi, norme și canoane religioase. </span><span style="background-color: #fff2cc;">Însă, această fortificație te închide în sine și nu poți relaționa cu
aproapele</span></b><span style="background-color: #fff2cc;">. </span>
</div>
<div style="text-align: justify;">
<b><span style="background-color: #fff2cc; color: #cc0000;"><br /></span></b>
</div>
<div style="text-align: justify;">
<b><span style="background-color: #fff2cc; color: #cc0000;">Și <u>Domnul vine să descopere un adevăr de temelie al vieții
duhovnicești. Tipic, sau esență? Virtual, sau adevărat? Relație, sau
litera legii?</u> Asumarea responsabilității, sau siguranța prin lipsa mea
de asumare a responsabilității vieții mele, deoarece sunt baricadat în
spatele respectării unor legi? </span></b><b>Vine, așadar, Domnul să facă această răsturnare de situație. </b>
</div>
<div style="text-align: justify;">
<b><br /></b>
</div>
<div style="text-align: justify;">
<b><span style="background-color: #fff2cc;"><span style="color: #cc0000;">Nouă <u>ne e frică să ne întâlnim cu Dumnezeu</u>, pentru că nu știm
ce fel de Dumnezeu ni se va descoperi.
</span></span></b><b style="background-color: #fff2cc;"><span style="color: #cc0000;">Pentru că poate fi un Dumnezeu Care nu ne susține voile și imaginația
noastră.</span> </b><b><span style="background-color: #fff2cc;"><span style="color: #cc0000;"><u>Ne temem să ne întâlnim cu noi înșine</u> deoarece nu știm care e
adevărul nostru - și asta ne sperie cumplit!</span> </span></b><b style="background-color: #fff2cc;"><span style="color: #cc0000;"><u>Nu vrem să ne întâlnim cu adevărat cu celălalt</u> pentru că se
poate să ne riscăm siguranța</span></b><b><span style="background-color: #fff2cc; color: #cc0000;">. Și, datorită acestei nesiguranțe, fiecare își găsește un zid de
apărare. Și, </span><span style="color: #cc0000;"><span style="background-color: #fff2cc;">cel mai bun zid de apărare, cea mai bună fortificație, poate că este
ținerea literei legii din Biserică. </span></span></b><b><span style="background-color: #fff2cc; color: #cc0000;">Cea mai bună fortificație este tipicul și acest „ așa cum trebuie”
social, ca să ne susținem puterea noastră</span>. Însă, toate acestea ne îndepărtează de aproapele, pentru că simțim o
profundă nesiguranță existențială, și nu știm unde ne va duce o relație
adevărată</b>.
</div>
<div style="text-align: justify;">
Și ce te interesează unde te va duce „<i>Păi, voi pierde!</i>”,„<b><i>Dar câștigul înseamnă, în Biserică, să te pierzi pe sine însuți</i></b>.” Credem sau nu acest lucru? „<i>Câștig e pentru mine să nu [mă] pierd.</i>” De aceea,
<b>observăm că cea mai mare înșelare la spovedanie este că fiecare își
susține părerea individuală, nu vrea să piardă. Și toți cârtesc, că au
fost nedreptățiți</b>. Însă, Biserica spune că a câștiga înseamnă a pierde.
<b><span style="background-color: #fff2cc; color: #cc0000;">Ce înseamnă, deci, pentru mine câștigul? Să pierd de dragul altuia, ca
să pot relaționa cu el</span><span style="background-color: #fff2cc;"><span style="color: #cc0000;">.</span> <span style="color: #cc0000;">Să-mi pierd drepturile și
siguranța, de dragul altuia! Însă, acest lucru e înfricoșător, căci îmi
pricinuiește o incertitudine! Unde voi ajunge? Dar poată să simtă așa
ceva cineva care-L iubește pe Dumnezeu? Poate simți cineva nesiguranță,
când crede în iubirea lui Dumnezeu?</span></span>
În sfârșit, să avem incertitudini, acestea sunt începutul relației!</b>
</div>
<div style="text-align: justify;"><br /></div>
<div style="text-align: justify;">
Deci,<b><span style="background-color: #fff2cc; color: #cc0000;">
<u>vine Domnul să răstoarne acest sistem religios, care este o cangrenă
imensă în Biserică, pentru că te împiedică să relaționezi adevărat cu
Dumnezeu, cu tine însuți și cu aproapele</u></span></b>.
</div>
<div style="text-align: justify;"><br /></div>
<div style="text-align: justify;">
<b><span style="background-color: #fff2cc; color: #cc0000;">Noi credem că relația înseamnă o legătură socială, să ne ținem
companie.
<u>Relația înseamnă să pricep rațiunea adâncă existențială a fiecăruia,
pentru ce trăiește fiecare cu adevărat, </u></span></b><b><span style="background-color: #fff2cc; color: #cc0000;"><u>ș</u></span></b><b><span style="background-color: #fff2cc; color: #cc0000;"><u>i să ne întâlnim în persoana și în cuvântul lui Hristos</u>!</span></b>
</div>
<div style="text-align: justify;">
<b>Însă acest lucru necesită muncă. Și pentru că ni se pare înfricoșător,
imposibil de realizat, vrem să ne simțim comozi și baricadați în spatele
unui fenomen oarecare.
<span style="background-color: #fff2cc;">Ținem cu acrivie litera legii, avem sistemul de norme social, avem
drepturile noastre individuale</span></b><span style="background-color: #fff2cc;">.
<b>Și fiecare încearcă să se simtă cumva puternic.
<span style="color: #cc0000;">Cine vrea să facă acest lucru? Fricosul, complexatul.
<u>Omul liber se simte eliberat de fricile sale și de incertitudinile
sale pentru că a gustat iubirea lui Hristos</u>.</span>
Nu are nevoie de aceste formalități! Nu se teme să fie șifonat! Nu se
teme să fie nedreptățit! </b></span>Pentru că
<b><span style="color: #cc0000;">cea mai mare nedreptate este să fii închis în spatele zidurilor tale de
apărare!</span></b>
</div>
<div style="text-align: justify;"><br /></div>
<div style="text-align: justify;">
Pentru rugăciunile Sfinților Părinților noștri, Doamne Iisuse Hristoase,
miluiește-ne și ne mântuiește pe noi!</div><div style="text-align: justify;"><br /></div>
</div>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEhx9OqVFWYk5GMUmafFOyJ6-ooxPmWwTiYGdluNyX-LBiPtObb0kpjqqQiOvNklegnym-2Q_4U4uxtfumIhiuWce3Ooz8qWiacIDCiMlj41tC-pyYfxyIyw8UNkpg8BWCzvATaBSxYN7L4/s550/8d127254f39d62a6dc09f352170abfa1.jpg" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" data-original-height="550" data-original-width="550" height="400" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEhx9OqVFWYk5GMUmafFOyJ6-ooxPmWwTiYGdluNyX-LBiPtObb0kpjqqQiOvNklegnym-2Q_4U4uxtfumIhiuWce3Ooz8qWiacIDCiMlj41tC-pyYfxyIyw8UNkpg8BWCzvATaBSxYN7L4/w400-h400/8d127254f39d62a6dc09f352170abfa1.jpg" width="400" /></a></div>
</div></div>ROFhttp://www.blogger.com/profile/06190121913449788651noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-2065164666542608480.post-87310545213608813652023-11-29T13:33:00.006+01:002023-12-04T16:40:44.778+01:00Rugăciuni ale Sfântul Efrem Sirul<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"><br /></div><div class="separator" style="clear: both;">
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEg_M4dr3x9r3SJb2XiLseMHaOKrz6G36wQdDwj7ChVOCbV4tMDw66khUTCtGf-hb5y0tNfJWO3f5KTbAKjD1C5No8cWdBirbfFtR5FjlMeoUAnk87qcKubj3wlHKzgp-uu3QxzDzKGhd5yT6CaYnr0Wlai9q1qwdfjsfVP_6YahT92DaUh9ZyJgOa40iNk/s901/FB_IMG_1677048886996.jpg" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" data-original-height="901" data-original-width="720" height="400" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEg_M4dr3x9r3SJb2XiLseMHaOKrz6G36wQdDwj7ChVOCbV4tMDw66khUTCtGf-hb5y0tNfJWO3f5KTbAKjD1C5No8cWdBirbfFtR5FjlMeoUAnk87qcKubj3wlHKzgp-uu3QxzDzKGhd5yT6CaYnr0Wlai9q1qwdfjsfVP_6YahT92DaUh9ZyJgOa40iNk/w320-h400/FB_IMG_1677048886996.jpg" width="320" /></a></div><br style="text-align: left;" /><p style="text-align: left;"></p><h4><div style="text-align: center;"><span style="color: #990000;">Rugăciune a Sfântului Isaac Sirul,</span></div><span style="color: #990000;"><div style="text-align: center;"> la întristare și deznădejde</div></span></h4><p style="text-align: justify;"></p><blockquote style="text-align: left;"><p style="text-align: justify;"><b>Suntem pururea plini de plâns amar pentru noi; veselește, Doamne, întristarea noastră și dă răcorire inimii noastre aprinse. Neliniști și suferințe ne învăluie zi și noapte; răcorește, Doamne, în ascuns, flacăra inimilor noastre.</b></p><p style="text-align: justify;"><b>Niciunde nu este pentru noi nădejde în stare să mângâie durerea noastră; apropie degetul Tău, care răcorește toate, de plânsul care e în inima noastră.</b></p><p style="text-align: justify;"><b>Zi și noapte ducem lupte nesfârșite care să facă să slăbească nădejdea noastră în Tine. Tu să fi în luptă căpetenia oștirii noastre; îmbărbătează-ne, Doamne, cu glasul Tău ascuns care vine din tăcere și care ne învață prin Duhul scopul ascuns al luptei noastre.</b></p><p style="text-align: justify;"><b>Mintea noastră să nu fie lipsită de mângâierea Ta, Mântuitorule, ca să nu fie înghițită în oceanul valurilor deznădejdii.</b></p><p style="text-align: justify;"><b>Arată-ne, așadar, Doamne, adevărata noastră nădejde de departe, ca văzând-o să ne întărim și să putem disprețui toate nenorocirile noastre.</b></p><p style="text-align: justify;"><b>Nu știm să ne luptăm. De ce s-a pus în mișcare timpul luptelor? Înțelepțeste Tu Însuți copilăria noastră în cele duhovnicești. Legătura cu Tine să ne înțelepțească și de la Duhul Tău să primim ajutorul care ne călăuzește pe calea care ne urcă la ceruri.</b></p><p style="text-align: justify;"><b>Unge, Doamne, inima noastră cu Duhul Tău, ca să fim preoți tainici și să slujim Ție cu mișcările noastre în Sfânta Sfintelor a cunoașterii Tale.</b></p><p style="text-align: justify;"><b>Înțelepțeste-ne cu descoperirea Ta pe calea ce duce spre cetatea noastră; întărește călătoria noastră până la ea cu osteneala luptelor.</b></p></blockquote><p style="text-align: left;"> </p><p style="text-align: justify;"></p><p style="text-align: center;">***</p><div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEhIxIGTads5L1wYBnuoEaEfJ7kjMSKsLskOQw5RhLZmD1FAVhwSVcwqcj8Ij8N49OmR1JOutjFMNFIHBlrUheGaZ9gtCKVOk55IM7A1rAd4FZiTYVpUkWbG3pHIMkbkEnb_7_SalvCPLgbVxUmSKIpJtR2FbcMWuGR-mfQ-BONXrI-ixrr3sex2hAW9Vb4/s720/FB_IMG_1632425248056.jpg" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" data-original-height="720" data-original-width="720" height="400" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEhIxIGTads5L1wYBnuoEaEfJ7kjMSKsLskOQw5RhLZmD1FAVhwSVcwqcj8Ij8N49OmR1JOutjFMNFIHBlrUheGaZ9gtCKVOk55IM7A1rAd4FZiTYVpUkWbG3pHIMkbkEnb_7_SalvCPLgbVxUmSKIpJtR2FbcMWuGR-mfQ-BONXrI-ixrr3sex2hAW9Vb4/w400-h400/FB_IMG_1632425248056.jpg" width="400" /></a></div><h4 style="text-align: left;"><div style="text-align: center;"><span style="color: #990000;">Rugăciune a Sfântului Isaac Sirul </span></div><div style="text-align: center;"><span style="color: #990000;">pentru cei ce rătăcesc de la credință</span> </div></h4><p style="text-align: justify;"></p><blockquote style="text-align: justify;"><b>Te rog din tot sufletul, Hristoase Dumnezeule, învrednicește-i cunoștinței celei adevărate pe toți cei ce rătăcesc de la ea, ca să cunoască slava Ta. Iar tuturor celor care au trecut din lumea aceasta fără credință și fără să aibe o viață virtuoasă, fii lor apărător pentru trupul pe care l-ai luat din ei; astfel ca, uniți fiind într-un singur trup al lumii întregi, să-Ți înălțăm slavă în Împărăția Cerurilor, Ție, Fiule Unule-Născut, Părintelui Tău Celui fără de început și Preasfântul și Bunului și de viață făcătorul Său Duh, acum și în vecii nesfârșiți. Amin !</b></blockquote><br /> <p style="text-align: left;"></p><p style="text-align: center;">***</p><div class="separator" style="clear: both;"><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgZbHcM_pYuRyb4MMWKXNlUE4Oqwr2DopBYQ5ThK6E3sQETFhKIL0mWY8BHaSdtM1U4BI5OoFf-frLep5sXdN3bN2xsLotF1zix19_6u7VCd6NaqEkJYhyHbMhQ0gA8x2IhPuS4SJniR8qCqJyzuigvPq-iLGirNZ3vp6D19cRONgt8uo-BtCkIcRH9szk/s1080/FB_IMG_1696096929716.jpg" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" data-original-height="608" data-original-width="1080" height="360" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgZbHcM_pYuRyb4MMWKXNlUE4Oqwr2DopBYQ5ThK6E3sQETFhKIL0mWY8BHaSdtM1U4BI5OoFf-frLep5sXdN3bN2xsLotF1zix19_6u7VCd6NaqEkJYhyHbMhQ0gA8x2IhPuS4SJniR8qCqJyzuigvPq-iLGirNZ3vp6D19cRONgt8uo-BtCkIcRH9szk/w640-h360/FB_IMG_1696096929716.jpg" width="640" /></a></div><br style="text-align: left;" /><h4 style="text-align: left;"><div style="text-align: center;"><span style="color: #990000;">Rugăciune a Sfântului Isaac Sirul,</span></div><div style="text-align: center;"><span style="color: #990000;">Unde ne sunt Părinții?</span></div></h4><p style="text-align: justify;"></p><blockquote style="text-align: left;"><p style="text-align: justify;"><b>Inima mă doare, pătimește sufletul meu și toate cele dinlăuntrul meu se frământă. De unde să iau lacrimi, de unde să iau umilință și suspine pentru a plânge sărăcia noastră și împuținarea sfințeniei între noi ?</b></p><p style="text-align: justify;"><b>Văd, Stăpâne, că pe Sfinții Tăi, ca pe aurul cel ales, Tu îi iei din lumea această deșartă, ca să-i odihnești întru viață.</b></p><p style="text-align: justify;"><b>Ca un grădinar prevăzător, ce se îngrijește să culeagă roada la vremea ei ca să nu fie ea stricată de ceva, așa și Tu, Mântuitorule, strângi pe aleșii Tăi care s-au trudit întru dreptate.</b></p><p style="text-align: justify;"><b>Iar noi, cei leneși, slăbiți cu voința, petrecem în înverșunarea noastră și rodul nostru rămâne crud totdeauna pentru că nu avem hotărâre de a ne trudi cu sârguincios și de a ne desăvârși în lucrarea faptelor bune, ca să fim și noi adunați în hambarele vieții.</b></p><p style="text-align: justify;"><b>Tânguieșre-te, suflete al meu și plângi, că atât de curând te-ai lipsit de părinții cei desăvârșiți !</b></p><p style="text-align: justify;"><b>Unde sunt astăzi Părinții? Unde-s iubitorii de săraci ? Unde-s Sfinții? Unde-s cei blânzi? Unde-s pustnicii și cei care iubesc cumpătarea? Unde-s cei înfrânți cu inima, care în rugăciune curată au stat înaintea Domnului ca îngerii? Toți s-au mutat de aici către Domnul, având aprinse candelele lor. Vai, nouă ! În ce vreme trăim? În ce beznă a răutății ne-am afundat?</b></p><p style="text-align: justify;"><b>Părinții noștri au intrat în limanul liniștit al vieții, ca să nu vadă întristările și ispitele care ne lovesc pentru păcatele noastre. Ei au primit cununile, iar noi dormităm și căutăm plăcerile acestei lumi.</b></p><p style="text-align: justify;"><b>Îndură-te de noi, Doamne! Deșteaptă mintea noastră cea amorțită în deșertăciune! Dă-ne umilință și lacrimi, ca ele, câtuși de puțin, să aprindă iubirea în inimile noastre și să putem vedea calea cea adevărată pe care au mers după Tine părinții noștri. Dă-ne voință și putere de a merge pe aceeași cale, ca împreună cu ei să primim și noi partea celor mântuiți spre slava numelui Tău.</b></p></blockquote><p style="text-align: left;"><br /><span></span></p><a name='more'></a><p></p><p style="text-align: center;">***</p><h4 style="text-align: left;"><div style="text-align: center;"><span style="color: #990000;">Rugăciune a Sfântului Isaac Siru</span></div><div style="text-align: center;"><span style="color: #990000;">pentru Biserica luptătoare</span></div></h4><p style="text-align: justify;"></p><p style="text-align: left;"></p><div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEh2hqZMCvFuD4VPeQ1_SrG2cb3eFvgb-MjhvQCmdHSU8ZrZlQ0kU3wjy066SGLA35S99Udt_Sgt1Y0OAMe_6z9JVrM7D2OE1je1VOGb9zrVnAXxbcUD_HJI9Y6FcPNc53Yswo7tYudh29Qh4BEaYPvJNu2HaZdUDqNw_qu_rkjgrgo01LZl0530cux0ZdE/s4256/DSC_7841_.jpg" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" data-original-height="2832" data-original-width="4256" height="266" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEh2hqZMCvFuD4VPeQ1_SrG2cb3eFvgb-MjhvQCmdHSU8ZrZlQ0kU3wjy066SGLA35S99Udt_Sgt1Y0OAMe_6z9JVrM7D2OE1je1VOGb9zrVnAXxbcUD_HJI9Y6FcPNc53Yswo7tYudh29Qh4BEaYPvJNu2HaZdUDqNw_qu_rkjgrgo01LZl0530cux0ZdE/w400-h266/DSC_7841_.jpg" width="400" /></a></div><span style="text-align: left;"> </span><p style="text-align: left;"></p><blockquote style="text-align: left;"><p style="text-align: justify;"><b>Fie pomeniți, la sfântul Tău altar, în ceasul înfricoșător în care Trupul și Sângele Tău se aduc jertfă pentru mântuirea lumii, toți Părinții și frații noștri care viețuiesc în munți, în peșteri, în râpe, pe stânci și în locuri pustii, care sunt ascunși de lume și doar Tu știi unde se găsesc; pe cei care au murit și pe cei vii care-Ți slujesc cu trupul și cu sufletul. O, Sfinte, Care locuiești întru sfinți și în care odihnește Dumnezeirea Ta; ei au lăsat lumea cea vremelnic și au ajuns morți pentru viața lor pământească, căciau ieșit cu mare râvnă în căutarea Ta, urmându-Te prin multe necazuri și ispite. O, Împărate al lumii și al tuturor Părinților ortodocși care pentru adevărul credinței au îndurat surghiun și chinuri din mâna prigonitorilor, al tuturor celor care în mănăstiri, schituri, pustii și așezări nelocuite ale acestei lumi, în tot locul și în toată vremea se îngrijesc să-Ți placă prin osteneli pentru virtute, însoțește-i, Doamne, cu ajutorul Tău și fii lor apărător în toată vremea; trimite-le în ascuns mângâiere neîncetată și în toate luptele lor leagă cugetul lor de Tine. Fie să locuiască în ei puterea Ta și să-Ți slujească până la sfârșitul vieții lor cu conștiință curată și viețuire frumoasă. Învrednicește-i încă fiind ei în trup de limanul odihnei Tale. Iar celor care pe față și în ascuns se află în lupte grele cu dracii, trimite-le ajutorul Tău, Doamne, și umbrește-i cu norul harului Tău, așează pe capul cugetării lor coiful mântuirii, surpă înaintea lor puterea potrivnicului și puterea dreptei Tale să-i întărească în toată vremea, ca să nu slăbească, având neîncetat privirea cugetul lor ațintite spre Tine. Îmbracă-i cu armele smereniei care, ca o dulce mireasmă, să adie din ei în toată vremea spre bună plăcerea Ta.</b></p><p style="text-align: justify;"><b>Fie pomeniți înaintea Ta, Doamne, și cei care suferă în trupul lor cumplite boli și amare neputințe, trimite-le înger milostiv și mângâie sufletele lor necăjite de cumplitele chinuri ale trupurilor lor.</b></p><p style="text-align: justify;"><b>Îndură-Te, Doamne, și de cei aflați în mâinile celor răi și ticăloși și fără de Dumnezeu, trimite-le lor degrabă înger păzitor și-i izbăvește din mâinile lor. Doamne, Dumnezeul meu, trimite mângâiere tuturor celor aflați fără vină în tot felul de amare necazuri.</b></p></blockquote><p style="text-align: center;">***</p><div style="margin-left: 1em; margin-right: 1em; text-align: center;"><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgaFm-vWSqAhnR7zKHWZQ9oaorDwkqvaMQFzKJ3czjJUmmLhQ5JnXhtaCmCx-KEKHxxQ8fEwpCMGZPIqN6Of2zq6zUA6ruFKvAfhO6SuY5-PbKjs4JCXfUS8p31q5RQZWwRG2y1q5-huoMM9hXNPr3KHiUN9lz0ZVocEX20Ovj2O1_HYqRWEMd13CKmrWk/s1620/20231129_131923.jpg" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"></a><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgaFm-vWSqAhnR7zKHWZQ9oaorDwkqvaMQFzKJ3czjJUmmLhQ5JnXhtaCmCx-KEKHxxQ8fEwpCMGZPIqN6Of2zq6zUA6ruFKvAfhO6SuY5-PbKjs4JCXfUS8p31q5RQZWwRG2y1q5-huoMM9hXNPr3KHiUN9lz0ZVocEX20Ovj2O1_HYqRWEMd13CKmrWk/s1620/20231129_131923.jpg" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" data-original-height="1620" data-original-width="1080" height="400" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgaFm-vWSqAhnR7zKHWZQ9oaorDwkqvaMQFzKJ3czjJUmmLhQ5JnXhtaCmCx-KEKHxxQ8fEwpCMGZPIqN6Of2zq6zUA6ruFKvAfhO6SuY5-PbKjs4JCXfUS8p31q5RQZWwRG2y1q5-huoMM9hXNPr3KHiUN9lz0ZVocEX20Ovj2O1_HYqRWEMd13CKmrWk/w266-h400/20231129_131923.jpg" width="266" /></a></div></div>
<p style="text-align: justify;"></p>
<blockquote>
<p style="text-align: justify;">
<b>O, Hristoase, Care Te îmbraci cu lumina că și cu o haină, Care pentru
mine ai stat gol înaintea lui Pilat, umbrește-mă cu puterea pe care ai
făcut-o să coboare peste sfinți și prin care au ieșit biruitori pe câmpul
de luptă al acestei lumi. Fie, Doamne, ca Dumnezeirea Ta să odihnească în
mine și du-mă dincolo de lumea aceasta, ca să fiu împreună cu Tine.</b>
</p>
<p style="text-align: justify;">
<b>Iisuse, spre Care heruvimii cu ochi mulți nu pot privi din pricina Slavei
feței Tale; Care din pricina iubirii Tale ai primit pe fața Ta scuipați,
depărtează rușinea de pe fața mea și dă-mi să stau la vremea rugăciunii cu
fața descoperită înaintea Ta.</b>
</p>
<p style="text-align: justify;">
<b>Hristoase, Care pentru păcatul nostru ai ieșit în pustie și ai biruit pe
stăpânitorul întunericului, luându-i biruința după mii de ani, silește-l
să fugă departe de mine, pe cel ce nu încetează în toată vremea să
silească neamul omenesc spre păcat.</b>
</p>
<p style="text-align: justify;">
<b>Crucea rușinii, pe care ai purtat-o pentru mine, să-mi fie mie punte spre
sălașul păcii; cununa de spini pusă pe capul Tău să-mi fie coif al
mântuirii în ziua fierbinte a luptei; scuipările primite pe fața Ta să-mi
pregătească o față deschisă atunci când vei veni; Sfântul Tău Trup, care a
fost dezgolit pe cruce, să mă răstignească pentru această lume și pentru
poftele ei prin iubirea de Tine; haină Ta pentru care s-au aruncat sorți,
să sfâșie înaintea mea haină de întuneric pe care o port înlăuntrul meu;
apa și sângele care au țâșnit din coasta Ta, să-mi fie carte de slobozenie
din vechea robie; Trupul și Sângele Tău amestecate cu trupul meu să fie
pentru mine arvuna că nu voi fi lipsit de vederea Ta neîncetată pe tărâmul
cel fără de sfârșit; tainele credinței pe care le-am păzit nestricate în
mine să-mi păstreze o slavă pentru ziua în care lumea va fi gata să
întâmpine venirea Ta și să plinească atunci lipsurile nevoinței mele.</b></p></blockquote><p><br /></p><p style="text-align: center;">***</p><div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEi30RQIRdCv2ayOctXn_oUckGdYh15hlOjzjld0HH9WSlUt7ChRBew7iaa3Afb1H0R1ByWlnuGjuDfQ0zeOOe0BNPAesvE6GClYyhxaHDfR7qOgoaPxx98B_vusr2daiLqnXnfybliTSVv9IE2Qm2RcYpHkdt-MJcqRKLyrqCPYpFCN_Iv13tYwrl7mxxs/s1478/FB_IMG_1692637030410.jpg" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" data-original-height="1478" data-original-width="1080" height="400" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEi30RQIRdCv2ayOctXn_oUckGdYh15hlOjzjld0HH9WSlUt7ChRBew7iaa3Afb1H0R1ByWlnuGjuDfQ0zeOOe0BNPAesvE6GClYyhxaHDfR7qOgoaPxx98B_vusr2daiLqnXnfybliTSVv9IE2Qm2RcYpHkdt-MJcqRKLyrqCPYpFCN_Iv13tYwrl7mxxs/w293-h400/FB_IMG_1692637030410.jpg" width="293" /></a></div><h4><div style="text-align: center;"><span style="color: #990000;">Rugăciune a Sfântului Isaac Siru,</span></div><span style="color: #990000;"><div style="text-align: center;">- închinare Celui ce locuiește în negrăită tăcere -</div></span></h4><p style="text-align: justify;"><b></b></p><p></p><p style="text-align: justify;"><b></b></p><p></p><blockquote style="-webkit-text-stroke-width: 0px; color: black; font-family: "Times New Roman"; font-size: medium; font-style: normal; font-variant-caps: normal; font-variant-ligatures: normal; font-weight: 400; letter-spacing: normal; orphans: 2; text-align: left; text-decoration-color: initial; text-decoration-style: initial; text-decoration-thickness: initial; text-indent: 0px; text-transform: none; white-space: normal; widows: 2; word-spacing: 0px;"><p style="text-align: justify;"><b>Plecându-mă până la pământ, Îți aduc cu toate oasele mele și din toată inima mea închinarea care se cuvine Ție, slăvite Dumnezeule, Cel ce locuiești în negrăită tăcere!</b></p><p style="text-align: justify;"><b>Tu L-ai trimis pe pământ, spre înnoirea mea, pe Fiul Tău, Cort al iubirii. Loc de odihnă al bunăvoirii Tale, Templu de carne uns cu Untdelemnul cel Sfințit, care e mai presus de orice sfințenie. În El Tu ai arătat cum trebuie să fie adusă închinare Ipostasurilor celor veșnice ale Treimi Tale, și ai descoperit lumilor, pe care le-ai zidit prin harul Tău, taină cea de negrăit și puterea care nu poate fi cunoscută de simțurile făpturilor a căror existență are un început. Înaintea norului întunecos al acestei taine veșnice și în fața acestei revarsări de slavă, firile îngerești sunt cuprinse de tăcere și uimire. În acest tărâm al tăcerii, toate cele cugetătoare, care s-au sfințit și s-au făcut vrednice de Tine, se închină acestei taine.</b></p><p style="text-align: justify;"><b>Mă închin, Doamne, așternutului picioarelor Tale și dreptei Tale celei sfinte care m-a plămădit și m-a făcut om în stare să Te simt. Eu însă am păcătuit și am săvârșit răul în mine însumi și Înaintea Ta, lăsând sfânta vorbire cu Tine și închinându-mi zilele îndeletnicirii cu poftele. Te rog, Doamne, nu pomeni păcatele tinereților mele și slăbiciunea firii mele, care s-a întărit asupra mea și m au cufundat în cugetări de care mă înspăimânt! Ci întoarce inima mea spre Tine, departe de împrăștierile învolburate ale poftelor, și fă să locuiască în mine lumina Ta cea neapropiată.</b></p></blockquote><p> </p>
<p style="text-align: justify;"></p>
<p style="text-align: right;">
Sursa :
<i><a href="https://www.libris.ro/psaltirea-sfantului-proroc-david-tradusa-si-EGU978-606-550-428-8--p21456592.html" target="_blank">Psaltirea Sfântului Proroc David, tradusă și comentată în Sfântul Munte
Athos</a></i>
</p>
<p><br /></p>
ROFhttp://www.blogger.com/profile/06190121913449788651noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-2065164666542608480.post-14659728411049381362023-11-27T20:52:00.009+01:002023-11-28T20:57:06.498+01:00P. Galaction Dominte : Dumnezeu nu se oglindește decât în apa limpede a ființei nostre. Ultimul cuvânt îl are dragostea.<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEggzgHktg_u_ymUgz9ruhfBJf9PsA1zWcHpjoMJJkbtgXR8id_cDlGfYWKlO6A9Ssy4jHozjReI4SVJy23Rag5l3Yj4CObZzMkTSKuwsxRgdLsNC9JRxIP_0HFLEOXD1zAImdcmdEh_WQH_OYtX9fS6w6SQ8RtbkJsktso_vZ33HWWgjXyTGVeZoU7MsSI/s1886/Screenshot_20231127-195446_YouTube.jpg" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" data-original-height="1080" data-original-width="1886" height="366" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEggzgHktg_u_ymUgz9ruhfBJf9PsA1zWcHpjoMJJkbtgXR8id_cDlGfYWKlO6A9Ssy4jHozjReI4SVJy23Rag5l3Yj4CObZzMkTSKuwsxRgdLsNC9JRxIP_0HFLEOXD1zAImdcmdEh_WQH_OYtX9fS6w6SQ8RtbkJsktso_vZ33HWWgjXyTGVeZoU7MsSI/w640-h366/Screenshot_20231127-195446_YouTube.jpg" width="640" /></a></div><p style="text-align: justify;"><br /></p>
<h3 style="text-align: center;">
<span style="text-align: start;">Dumnezeu nu vrea un răspuns de complezență</span>
</h3>
<div style="text-align: justify;"><br /></div>
<p style="text-align: center;">
<iframe allow="accelerometer; autoplay; clipboard-write; encrypted-media; gyroscope; picture-in-picture; web-share" allowfullscreen="" frameborder="0" height="360" src="https://www.youtube.com/embed/y6c4dkh_GUs?si=i71ppNHdWZYUaIbX" title="YouTube video player" width="640"></iframe></p><div><div style="text-align: justify;"><br /></div><div style="text-align: justify;">Este adevărat că Dumnezeu ne iubește așa cum suntem. Si ne iubește și buni, și răi, și drepți, și păcătoși... Ba, mai mult decât atât, Evanghelia lasă impresia că Dumnezeu ar iubi mai mult pe cei păcătoși, și Sf. Matei chiar așa spune, pe Mântuitorul Îl numește <i>prietenul păcătoșilor</i>. Si El i-a spus asta până și lui Iuda: "<i>prietene, pentru ce ai venit?</i>". I-a spus prieten și lui Lazăr: "<i>prietenul nostru Lazăr a murit</i>". <b><span style="background-color: #fff2cc; color: #cc0000;">Dar este la fel de adevărat că și nouă ne place să ni se spună, să ni se repete că Dumnezeu ne iubește. Nu pentru că am uitat, ci pentru că ne face bine să ni se spună tot timpul că este cineva care ne iubește și, cu atât mai mult, că Dumnezeu este Cel care ne iubește.</span></b></div><div style="text-align: justify;"><br /></div><div style="text-align: justify;"><b>Dar, ce facem cu această dragoste? Nici măcar nu cuprindem noi cât ne iubește Dumnezeu, că dacă ne-am da seama câtă dragoste toarnă Dumnezeu în noi, și câtă dragoste are Dumnezeu pentru noi, spune că ni s-ar topi inima noastră. Nici nu putem cuprinde dragostea Lui. </b><b style="background-color: #fff2cc;">Dar, atunci când primești ceva, trebuie să dăruiești.</b> Există în rugăciune, în anaforaua liturgică se spune că "<i><b>atât de mult a iubit Dumnezeu lumea că pe Fiul Său L-a dat</b>"</i>, și despre Mântuitorul Hristos spune că "<b><i>în noaptea în care a fost vândut sau, mai degrabă, când el S-a dat pe Sine</i></b>". Vedeți? O dragoste care se dăruiește! <b><span style="background-color: #fff2cc;">Ceea ce ții pentru tine te sărăcește. Din dragoste trebuie să dăruiești.</span> Si, ce dăruiești? Din comoditatea ta, din lenea ta, din autosuficiența ta? Ce dăruiești lui Dumnezeu? <span style="background-color: #fff2cc;">Automat este dragostea aceasta care te face să dai.</span></b></div><div style="text-align: justify;"><br /></div><div style="text-align: justify;">Pe Dumnezeu Îl vedem, dar <b style="background-color: #fff2cc;">pe Dumnezeu Îl vedem lămurindu-ne pe măsura pocăinței.</b> Dar nu o pocăință așa cum o înțeleg mulți dintre noi, ca o simplă lamentație : "<i>vai, ce păcătos sunt! Vai ce neputincios sunt! Vai, cât am greșit, n-o să mă ierte Dumnezeu!</i>". Asta este o simplă lamentație. <b style="background-color: #fff2cc;">Pocăința înseamnă inima lui Dumnezeu să o simțim în inima noastră, să ne dăm seama cât ne iubește Dumnezeu, să ne curățim simțirile și să-L vedem pe Hristos.</b> <b>Îl vedem pe Hristos în măsura în care noi ne curățim.</b> Așa Îl vedem pe Dumnezeu. </div><div style="text-align: justify;"><br /></div><div style="text-align: justify;">Nu este confortabil, să spun așa, că Dumnezeu ne iubește și noi nu facem nimic, nu-I putem răspunde. În felul acesta noi nu evoluăm cu nimic. <b><span style="background-color: #fff2cc;"><span style="color: #cc0000;">Dragostea aceea adevărată, care te transformă de la un simplu individ la persoană, îți impune să răspunzi cumva</span>, nu că Dumnezeu ar avea nevoie de iubirea noastră, nu că Dumnezeu ar cerși. <span style="color: #cc0000;">Adevărata iubire înseamnă libertate.</span> Dumnezeu nu vrea să-I spunem așa, dacă nu simțim.</span></b> Spune Sf. Petru, atunci după Înviere, când îl întreabă Hristos: "Petre, mă iubești tu pe Mine?". Si spune : "<i>Doamne, Tu ști toate, Tu ști că Te iubesc!</i>" <span style="color: #cc0000;"><b style="background-color: #fff2cc;">Nu vrea Dumnezeu un răspuns de complezen</b><b style="background-color: #fff2cc;">ț</b></span><b style="background-color: #fff2cc;"><span style="color: #cc0000;">ă.</span> Dumnezeu știe ce e în inima noastră. </b><b style="background-color: #fff2cc;">Iar, dacă ar fi să fim sinceri cu noi, cred că răspunsul nostru ar suna mai degrabă : "<i><span style="color: #cc0000;">Doamne, Tu ști că vreau să te iubesc, dar mai sunt și alte iubiri în inima mea!</span></i>"</b> - dacă ar fi să fim sinceri cu noi.</div><div style="text-align: justify;"><br /></div><div style="text-align: justify;"><b><div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEiAFR0UB-FndQY-rdh6jWiskHLc9HsBAOEFJqssvFp4T5mSfR1aJ7VDTMlTzV14JHBzM7iHyBfe4yaKyrSobaOM6CPQ4N4XsHhsW1nGr1W-TYSCnKnl3h9LbfDcY3KickPTpms1dHsc9ycTLoHTFhVdfcgMlohoKh3mIenIE-fhPQyOXFp0TrMhGwDpAwg/s825/20231127_220407.jpg" style="clear: left; float: left; margin-bottom: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" data-original-height="825" data-original-width="720" height="400" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEiAFR0UB-FndQY-rdh6jWiskHLc9HsBAOEFJqssvFp4T5mSfR1aJ7VDTMlTzV14JHBzM7iHyBfe4yaKyrSobaOM6CPQ4N4XsHhsW1nGr1W-TYSCnKnl3h9LbfDcY3KickPTpms1dHsc9ycTLoHTFhVdfcgMlohoKh3mIenIE-fhPQyOXFp0TrMhGwDpAwg/w349-h400/20231127_220407.jpg" width="349" /></a></div>Dar, așa ne face nouă bine uneori, să nu ne mișcăm, și să spunem că <i>Dumnezeu este dragoste și atât</i></b>,<b> și că <i>Dumnezeu ne acceptă așa cum suntem</i>, și căutăm fel de fel de formule prin care să ne spunem, să ne împăcăm cu noi înșine.</b> <b style="background-color: #fff2cc;"><span style="color: #cc0000;">Adevărata cunoaștere a sinelui, care se tot propovăduieste atât, este când Îl vezi pe Dumnezeu din tine.</span></b><b style="background-color: #fff2cc;"><span style="color: #cc0000;"> Și Dumnezeu din tine iubește pe Dumnezeu din celălalt, și Dumnezeu din tine strigă către Dumnezeu Cel de Sus. Altfel ne amăgim. Dumnezeu nu se oglindește decât în apa limpede a ființei nostre, nu în toate bălțile clocite ale diferitelor filozofii ale lumii ăsteia</span>.</b></div><div style="text-align: justify;"><br /></div><div style="text-align: justify;"><b>Îl vedem pe Dumnezeu lămurindu-ne pe măsura pocăinței.</b> Si <b>pocăința înseamnă</b> - am spus, în primul rând - <b>să-L cunoști pe Dumnezeu, să ști că ai existența împrumutată, o schimbare a minții, să ști că nu ești autonom</b>, cum au scris gânditorii secolului nostru "<i>omul autonom</i>" sau "<i>omul recent</i>", care nu are o legătură atât de puternică cu Dumnezeu. Să știm că ne tragem existența din Dumnezeu.</div><div style="text-align: justify;"><br /></div><div style="text-align: justify;"><b style="background-color: #fff2cc;">Este la modă lucrul acesta și l-am întâlnit, în care ne spunem tot timpul că <i>Dumnezeu ne iubește așa cum suntem</i> <i>și că trebuie, în primul rând, să ne iubim noi pe noi înșine.</i> Să știți că este o diferență! Este o iubire de sine care e bună, care e din ce a pus Dumnezeu acolo, că știm că suntem fii de Împărat, că știm că suntem fii ai lui Dumnezeu, că știm că suntem creați pentru veșnicie, nu ne complacem în lumea de aici; </b><b style="background-color: #fff2cc;">ș</b><b style="background-color: #fff2cc;">i este o iubire de sine rea, în care ne permitem orice, gândim orice, facem orice...</b></div><div style="text-align: justify;"><br /></div><div style="text-align: justify;">Mi-a plăcut o întâmplare povestită de o doamnă doctor stomatolog, care îmi arăta <b>cum profită societatea de astăzi de iubirea aceasta de sine, și chiar caută lumea să ne adape eu-l acesta al nostru</b>. Spunea că a văzut o cremă din aceasta, solară - că tot e soare acum -, și <b>o firmă din asta, nu știu de care, care promitea fericirea fără tristețe și viață fără de moarte, scria acolo "<i>pentru că meriți tot ce este mai bun</i>"</b>. Si și-a luat acea cremă - și probabil n-a ținut-o cum trebuie, sau probabil era la promoție, sau probabil ieșise din valabilitate-, că acolo spunea : "<i>pentru că meriți!</i>". Si, <b>după ce a cumpărat-o și a folosit-o, a început să îi apară niște probleme pe piele, o eczemă. Si soțul ei vine lângă dânsa și îi spune o dojană atât de blândă: "<i>pentru că meriți!</i>".</b> <b style="background-color: #fff2cc;">Deci, uneori, noi merităm să fim amăgiți. Societatea și lumea de astăzi ne promite, dar nu știu dacă chiar ne vrea binele. Nu ne vrea binele decât Dumnezeu și nu ne iubește decât Dumnezeu, pentru că știe ce a pus acolo, în inima noastră.</b> <b>Nimeni nu știe fărâma aceea de dumnezeu, numai Dumnezeu o știe, și El o ține în visteriile Sale,</b> cum spuneam, că știe că suntem scumpi, că știe că în cel mai mare criminal există licărul acesta de dumnezeire în care trebuie să se oglindească Dumnezeu. </div><div style="text-align: justify;"><br /></div><div style="text-align: justify;"><b style="background-color: #fff2cc;">Iar pocăința asta este, limpezirea apei ființei noastre, ca să se poată oglindi Dumnezeu într-însa</b>. Nu neapărat pentru o mărturisire, pentru că, altfel, alergăm la duhovnic doar pentru o binecuvântare, doar pentru un confort psihic, mergem la biserică doar așa, pentru o recreere de duminică, ținem un anumit regim. Dar, toate acestea, dacă nu-L au pe Dumnezeu nu au nicio valoare. <b style="background-color: #fff2cc;">Este o credință magică, așa, în care nu ne legăm toată nădejdea noastră de Dumnezeu.</b><b style="background-color: #fff2cc;"> <span style="color: #cc0000;">"<i>Cămara Ta, Mântuitorul meu, o văd împodobită, și îmbrăcăminte nu am ca să intru într-însa</i>" - vis-a-vis de starea aceasta, de a intra în casa lui Dumnezeu cu hăinuțele primenite. Noi îi putem cere lui Dumnezeu : "<i>Doamne, iubește-mă așa cum sunt!</i>". Te iubește Dumnezeu, dar trebuie să ne schimbăm hainele, dacă vrem să ne ia în brațe.</span></b></div><span><a name='more'></a></span><div style="text-align: justify;"><br /></div> <div style="text-align: justify;"><br /></div><div style="text-align: center;">***</div></div>
<h3 style="text-align: center;">O fărâmă de Dumnezeu</h3>
<p style="text-align: center;">
<iframe allow="accelerometer; autoplay; clipboard-write; encrypted-media; gyroscope; picture-in-picture; web-share" allowfullscreen="" frameborder="0" height="360" src="https://www.youtube.com/embed/xWH843ArbJI?si=cznUb_gTbOxP_2Mx" title="YouTube video player" width="640"></iframe>
</p>
<br />
<div style="text-align: justify;">
Mă gândeam dacă este o urmă de Dumnezeu și în oamenii cei mai răi. <b><span style="background-color: #fff2cc;">Si există
un verset în Ps. 32, în care spune: "</span><i style="background-color: #fff2cc;">Cel ce ții în visteriile Tale adâncurile</i><span style="background-color: #fff2cc;">". Ce ține Dumnezeu, așa de preț, în vistieria Lui? O fărâmă de Dumnezeu, un
licăr de dumnezeire, care este și în sufletul celui mai mare criminal.</span></b><b style="background-color: #fff2cc;"> Si, în
acel licăr, în acea fărâmă de Dumnezeu, dincolo, în Împărăția Lui, la momentul
judecății, va căuta Dumnezeu să vadă dacă se regăsește El în noi, nu dacă-L
mai găsim noi pe Dumnezeu.
</b></div>
<div style="text-align: justify;"><br /></div>
<div style="text-align: justify;"><b>
Îl găsim pe Dumnezeu în lumea care ne înconjoară, Îl găsim pe Dumnezeu într-o
rugăciune</b>... Mi-amintesc de Părintele Stăniloae, că a avut și el căutarea asta
a lui Dumnezeu. Si spune că L-a căutat mai întâi în oamenii din satul lui, L-a
căutat în idei, L-a căutat în cărți, și <b><span style="background-color: #fff2cc;">și-a dat seama că-L poate găsi în
rugăciune. Si, când a început să se roage, a auzit tainic glasul lui Dumnezeu
care-i spunea : "<i>îndrăznește să crezi</i> -vedeți cât e de frumos ! - <i>că Eu,
Dumnezeu, te iubesc pe tine, omule!</i>".</span> Dumnezeu să iubească o ființă cum este
omul, cu neputințele ei, cu căderile ei...
</b></div>
<div style="text-align: justify;"><br /></div>
<div style="text-align: justify;">
Îl găsim pe Dumnezeu oriunde, și în societatea aceasta, care ni se pare nouă
că este nedreaptă, care ni se pare nouă că este coruptă, în care este
minciună, în care sunt atâtea neajunsuri. Unii chiar întreabă: "<i>cum, este
Dumnezeu și aici?</i>" <b>Ce vină are Dumnezeu că noi Îl lăsăm cu mâna întinsă și nu
vrem darurile Lui?</b> Ce vină are Dumnezeu că sunt în Europa biserici închise și
transformate poate în baruri, sau în localuri, sau în hoteluri? <b style="background-color: #fff2cc;">Ce vină are
Dumnezeu că nu mai are loc vorbirea de Hristos și de Dumnezeu în școli sau în
familiile noastre?
</b></div>
<div style="text-align: justify;"><br /></div>
<div style="text-align: justify;">
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEi9dWdQy6OlrSbBsTps2ZNa8ROSXTbib4ROcXxV7NATY36rPAvhY9kleKNavJln1GD4_eafoEDfpOV_0ZsuFKxA3XfcA2acPs-2q-dhonNnr0AamRZdxpo2FcrMUMTJmdHr2_QSyF_rWxtK7OMvYFOwRlsWRDl5mSzzfDVFBI-N7mDpUZ8xUT02w3T6wVI/s960/IMG_20231127_222257_120.jpg" style="clear: right; float: right; margin-bottom: 1em; margin-left: 1em;"><img border="0" data-original-height="960" data-original-width="641" height="400" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEi9dWdQy6OlrSbBsTps2ZNa8ROSXTbib4ROcXxV7NATY36rPAvhY9kleKNavJln1GD4_eafoEDfpOV_0ZsuFKxA3XfcA2acPs-2q-dhonNnr0AamRZdxpo2FcrMUMTJmdHr2_QSyF_rWxtK7OMvYFOwRlsWRDl5mSzzfDVFBI-N7mDpUZ8xUT02w3T6wVI/w268-h400/IMG_20231127_222257_120.jpg" width="268" /></a></div>Pe Dumnezeu îl găsim peste tot, dar, însăși faptul acesta că vrem să-L căutăm
fie venind la mănăstire, fie mergând la biserica de parohie, cred că este tot
o chemare a lui Dumnezeu. "<b><i>El voiește ca să-L voiesc și se face în mine
dorință</i></b>",<b> spune Sf. Simeon Noul Teolog</b>. <b style="background-color: #fff2cc;">Problema se pune ce faci când Îl
găsești? Dorul este cel care te urnește, te cheamă să vii la Dumnezeu, dar nu
vii oricum, și dragostea este cea care te schimbă. Dragostea este cea care te
aseamănă cu cel pe care îl iubești. </b>Cred că aicea ar fi marea problemă. Nu
doar că-L găsim. <span style="color: #cc0000;"><b><span style="background-color: #fff2cc;">O întâlnire autentică cu Dumnezeu ar trebui să ne schimbe, să
fim altfel, dacă într-adevăr L-am găsit.</span></b></span><b style="background-color: #fff2cc;"> Si Îl putem găsi oriunde sunt semințe
ale dumnezeirii. Si în lumea care ne înconjoară, și în oameni, și în idei și,
mai ales, aflarea cea mai vie este în Sfântul Potir, indiferent că este în
mănăstire sau în biserica de parohie.
</b></div>
<div style="text-align: justify;"><br /></div>
<div style="text-align: justify;">
Nu ne putem mulțumi doar cu ce ne oferă lumea. Lumea nu ne poate umple setea
și dorul după Dumnezeu. Lumea ne dă o mâncare rea, o mâncare chimizată. Numai
Dumnezeu știe ce a pus acolo în om, și numai Dumnezeu ne cheamă cu adevărat.
</div>
<div style="text-align: justify;"><br /></div>
<div style="text-align: justify;"><b style="background-color: #fff2cc;">
Dar, nici nu putem pune mâna pe Dumnezeu în sensul să spunem așa, rațional:
"<i>uite, L-am găsit pe Dumnezeu, L-am descoperit pe Dumnezeu</i>". Înainte de
a vrea tu să pui mâna pe Dumnezeu, ți-a atins El delicat cu degetul inima.</b>
Deci nici nu putem spune că-L putem descoperi întru totul pe Dumnezeu cu
mintea noastră. <b>Cu ce? Cu gândirea noastră să îl găsim noi pe Dumnezeu ?</b> Dar
este un moment în viață, și am văzut și cu cei care au ajuns la mănăstire și cu
cei cu care am vorbit,<b style="background-color: #fff2cc;"> are Dumnezeu anumite momente în care ne cheamă la El,
numai trebuie să avem auzul atât de fin, să descoperim în sufletul nostru - că
acolo sunt multe urlete și țipete, și dorințe - să descoperim în sufletul
nostru chemarea aceea autentică.</b> Si sunt anumite momente în viață. Unul îl
descoperă într-o boală, unul îl descoperă într-o suferință.... Sfântul Paisie
spune că "<i>mai mult mi-a ajutat boala și suferința decât toate nevoințele mele
călugărești</i>". Ajută și boala, numai să avem dispoziția aceasta de a-L vedea pe
Hristos.
</div>
<div style="text-align: justify;"><br /></div>
<div style="text-align: center;">***</div>
<div style="text-align: justify;"><br /></div>
<h3 style="text-align: center;">
<span style="text-align: start;">Primul cuvânt al duhovnicului este voia lui Dumnezeu</span>
</h3>
<div style="text-align: justify;"><br /></div>
<p style="text-align: center;">
<iframe allow="accelerometer; autoplay; clipboard-write; encrypted-media; gyroscope; picture-in-picture; web-share" allowfullscreen="" frameborder="0" height="360" src="https://www.youtube.com/embed/olPZF9tViFE?si=t0iR8tP5PFQ7WrvO" title="YouTube video player" width="640"></iframe>
</p>
<br />
<div style="text-align: justify;"><b style="background-color: #fff2cc;">
Relația cu duhovnicul trebuie să fie una firească. Nu putem pune duhovnicul să
gândească în locul nostru.</b><b> Sau, mai mult decât atât, am întâlnit persoane care
aleargă la mai mulți duhovnici, doar, doar unul dintre ei o să le dea
răspunsul care le convine lor</b>. Înainte spuneau Sfinții că răspunsul vine din
primul cuvânt al duhovnicului, chiar dacă îți convine, chiar dacă nu. Nu te
mai apuci tu să negociezi cum ar fi bine sau ce ar fi bine. Si spunea că prin
acel răspuns al duhovnicului se arată voia lui Dumnezeu.
</div>
<div style="text-align: justify;"><br /></div>
<div style="text-align: justify;"><b>
Dar este destul de greu de vorbit de voia lui Dumnezeu chiar și în duhovnici.</b>
Dacă citim în Vechiul Testament Elisei, se spune despre o femeie căreia i-a
înviat copilul, sunamiteanca, si, după ce i-a murit copilul se întoarce acea
văduvă la Elisei cu sufletul necăjit. Si spune Elisei : "<i>femeia aceasta este necăjită și Dumnezeu a ascuns de mine</i>". <b style="background-color: #fff2cc;">Vedem că uneori voia lui Dumnezeu nu se descoperă nici oamenilor sfinți.
Nu putem avea noi pretenția că duhovnicii noștri sunt înainte-văzători, sau să
alergăm, să tocim încălțămintele alergând după duhovnici înainte-văzători.
<span style="color: #cc0000;">Ceea ce trebuie să căutăm la duhovnicul nostru este acea persoană care să ne
schimbe.
</span></b></div>
<div style="text-align: justify;"><br /></div>
<div style="text-align: justify;"><b style="background-color: #fff2cc;">
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEinxkxV_puQitZAZs7muLA99lO4wRfVPGk_Q6nMF67wfe73gW6CuQ4x9jw5MF6AlWiohZSB4hlyWXNDik8c5IuZFJVD07_7sFaTdYwSI9pYAxWo8RjJnno2I-hp15BoF8neI9pIwv6ajCFIcOqhUeklroy4Z2nsVqS6sHltMpfNDOlnlAXDlGD8sQ-_sA8/s1294/20231128_183223.jpg" style="clear: left; float: left; margin-bottom: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" data-original-height="1294" data-original-width="842" height="400" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEinxkxV_puQitZAZs7muLA99lO4wRfVPGk_Q6nMF67wfe73gW6CuQ4x9jw5MF6AlWiohZSB4hlyWXNDik8c5IuZFJVD07_7sFaTdYwSI9pYAxWo8RjJnno2I-hp15BoF8neI9pIwv6ajCFIcOqhUeklroy4Z2nsVqS6sHltMpfNDOlnlAXDlGD8sQ-_sA8/w260-h400/20231128_183223.jpg" width="260" /></a></div>Iar ultimul cuvânt nu este o negociere juridică, am făcut, îmi iau canonul și
plec. <span style="color: #cc0000;">Ultimul cuvânt în ascultare nu îl are aspectul acesta formal-juridic.
Ultimul cuvânt îl are dragostea</span>, îl are dragostea în duhovnicie.</b> Așa se ruga
și Moise: "<b><i>Doamne, dacă nu ierți poporul Tău, șterge-mă și pe mine din cartea
Ta</i></b>". Așa se ruga ! Spunea despre Avva Loghin, care avea un ucenic Avramie care
a căzut într-o patimă și Avva Loghin s-a ridicat ca să vadă Dumnezeu și i-a
spus lui Dumnezeu :<b> "<i>de vrei sau nu vrei, trebuie să-L ierți</i>". Trebuie
să-l ierți! Si somația aceasta a lui Dumnezeu vine din dragoste.
<span style="background-color: #fff2cc;"><span style="color: #cc0000;">Familiaritatea aceasta cu Dumnezeu vine din dragostea duhovnicului către
Dumnezeu, și din dragostea duhovnicului către ucenic. Asta are ultimul cuvânt,
dragostea!
</span></span></b></div>
<div style="text-align: justify;"><br /></div>
<div style="text-align: justify;">
Sfinții Părinți nu au pus atât de mult accentul pe persoana duhovnicului, cât
mai mult pe partea aceasta de conștientizare a pocăinței. De ce? Pentru că el
este doar un martor. Formula aceasta de dezlegare pe care noi o avem de prin
jurul anului 1600, pune accentul pe faptul că Dumnezeu este Cel care dezleagă.
Dumnezeu este Cel care te dezleagă.
</div>
<div style="text-align: justify;"><br /></div>
<div style="text-align: justify;">
Este o deosebire între mărturisirea gândurilor la un părinte care nu avea
harul preoției, și este astăzi o diferență în spovedania pe care o facem astăzi
înaintea preotului duhovnic. Noi avem aceleași termeni în limba română, de
<i>Părinte</i>. Vedeți că în limba slavă este <i>Starețul</i>, și este <i>Egumenul</i> cel care
conduce mănăstirea. Si <i>Starețul</i> este cel care este omul duhovnicesc. Si la
greci este la fel: <i>gheronda</i>.
</div>
<div style="text-align: justify;"><br /></div>
<div style="text-align: justify;">
Dar, s-a făcut o întreagă teologie despre gânduri, s-a vorbit foarte mult
despre puterea aceasta a gândurilor, și s-a spus că "<b><i style="background-color: #fff2cc;">păcatul bate la ușa
inimii prin poarta gândului</i></b>". Păcatul începe prima oară din gânduri, și odată
mărturisite, odată spuse înaintea părintelui duhovnicesc, nu mai au aceeași
putere. <span style="background-color: #fff2cc;"><b><i>În mintea strâmbă</i></b>, spune Părintele Teofil, </span><b><i><span style="background-color: #fff2cc;">și cele drepte se strâmbă</span>.</i></b>
Păcatul acesta care pornește de la gând. Da, era o diferență între
mărturisirea gândurilor pe care o făceau înainte. Pe timpul Sf. Ioan Scărarul spune că părintii aveau o tăbliță pe care își notau toate gândurile de peste
zi și ajungeau apoi să le mărturisească înaintea unui Părinte duhovnicesc. Am
putea să facem și noi, să scriem, nu neapărat pe tăblița asta de lut, să
scriem pe tăblița inimii, seara, înainte de a ne culca, și când îi spunem lui
Dumnezeu: "<i>Doamne, au, doară, nu-mi va fi acest pat groapă?</i>". Vedeți,
cât de frumos! Ca și cum acoperământul, pătura, plapuma cu care ne învelim,
poate fi ultima palmă de pământ. "<i>Au, doară, nu-mi va fi acest pat groapă?</i>". O evaluare a gândurilor noastre de peste zi, care să o facem înainte de a
adormi, înainte de a ne culca.
</div>
<div style="text-align: justify;"><br /></div>
<div style="text-align: justify;"><br /></div>
<div style="text-align: center;">***</div>
<div style="text-align: justify;"><br /></div>
<h3 style="text-align: center;">
<span style="text-align: start;">Ascultarea trebuie să te lege de Hristos, nu de duhovnic</span>
</h3>
<div style="text-align: justify;"><br /></div>
<p style="text-align: center;">
<iframe allow="accelerometer; autoplay; clipboard-write; encrypted-media; gyroscope; picture-in-picture; web-share" allowfullscreen="" frameborder="0" height="360" src="https://www.youtube.com/embed/0cArKmssTHc?si=D3BxGrAMY35WVyer" title="YouTube video player" width="640"></iframe>
</p>
<br /><div style="text-align: justify;"><b style="background-color: #fff2cc;"><div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEh9lQy03ASC6twP3IfvCgF6MFrdt7pJq8f4jb8qHCpiRWMI8SZhM5ApUmTEnlSso39yicis5dSNg5kJApBXZVScVOfshUO5pWKw3epgTw77zH_d1IrXV3ILZRIYtLoiE1iQRnS5QzV7Z8Y5PM0GnRCsjEgaK-lLkWK4AdNaCN5WhDFi7rYlfCRnN7zI_cI/s1200/img_6501.jpg" style="clear: right; float: right; margin-bottom: 1em; margin-left: 1em;"><img border="0" data-original-height="800" data-original-width="1200" height="266" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEh9lQy03ASC6twP3IfvCgF6MFrdt7pJq8f4jb8qHCpiRWMI8SZhM5ApUmTEnlSso39yicis5dSNg5kJApBXZVScVOfshUO5pWKw3epgTw77zH_d1IrXV3ILZRIYtLoiE1iQRnS5QzV7Z8Y5PM0GnRCsjEgaK-lLkWK4AdNaCN5WhDFi7rYlfCRnN7zI_cI/w400-h266/img_6501.jpg" width="400" /></a></div>Ascultarea trebuie conștientizată, nu poate fi vorba despre o ascultare din asta ostășească, o ascultare oarbă, nici în lume, nici în mănăstire.</b> Ascultarea trebuie văzută... Că este voia omului celui vechi, este ultima cetate din inima omului celui vechi. Si în momentul în care pășește pe poarta mănăstirii și se răstignește - vedeți că și monahismul este tot o răstignire - [trebuie să facă ascultare].<b> Să vedeți o slujbă de călugărie, cum candidatul la călugărie stă cu mâinile întinse, răstignit în fața sfintelor uși, și făgăduiește înaintea lui Dumnezeu că va trăi în feciorie, că va trăi în ascultare, că va trăi în sărăcie. Si Părintele îi spune: "vezi Cui te făgăduiești!"</b>. Pentru că se făgăduiește, are libertate să se călugărească sau nu. Vedeți? Vorbim de libertate! <b>Si, mai mult decât atât, îi spune: "<i>când toată această cruce a monahului [se va întâmpla]</i> - poate că vei fi neînțeles, vei fi ocărât, vei fi dosădit, vei fi prigonit - <i>și când toate acestea se vor întâmpla, bucură-te!</i>" Să poți să te bucuri, atunci când duci o astfel de cruce!</b></div><div style="text-align: justify;"><br /></div><div style="text-align: justify;">Mi-a plăcut un cuvânt din Pateric, când, <b>la un călugăr, venea diavolul și căuta să-l ispitească tocmai cu ceea ce a spus, cu lipsa de sens, cu lipsa de rost.</b> <b>Spunea : "<i>ce faci tu aicea în chilie? Ce faci tu, aicea, între patru pereți?"</i> Si, atuncea, călugărul era cât pe ce să cadă. Si a venit îngerul lui Dumnezeu și i-a spus: "<i>Când vine să te mai întrebe duhul cel rău, să-i spui: păzesc pereții de dragul lui Hristos!</i>"</b>.<span style="color: #cc0000;"> </span><b style="background-color: #fff2cc;"><span style="color: #cc0000;">Si mi-am dat seama că uneori, și în lume și în monahism, păzește pereții de dragul lui Hristos!</span> Pereții unei familii, ca să meargă până la capăt; pereții unei societăți, care se clatină; pereții unei mănăstiri; știu și eu, pereții unei lumi care nu mai știe de frumusețea ortodoxiei. <span style="color: #cc0000;">Fiecare în locul nostru păzim pereții bunei-cuviințe</span>.</b></div><div style="text-align: justify;"><br /></div><div style="text-align: justify;">Ei, monahul se dăruiește, dar dacă el înțelege că <b>dăruirea aceasta este tocmai respingerea voii omului celui vechi dintrânsul</b> - omul prin voie a căzut. <span style="background-color: #fff2cc;"><b>Toate răutățile omului vin prin urmarea voii lui, prin urmarea egoismului lui: eu știu, eu fac, prin închinarea la eu</b> -, <b>ș</b></span><b style="background-color: #fff2cc;">i atuncea tocmai <span style="color: #cc0000;">ascultarea vine să vindece sufletul de voia aceasta pătimașă, de alipirea aceasta pătimașă de sine.</span></b> <b style="background-color: #fff2cc;">Si atunci, <span style="color: #cc0000;">când înțelegi lucrul acesta, ascultarea nu mai este robie, nu mai este un lanț, <i>ci este cheie,</i> cum spunea și Părintele Paisie, <i>este poartă care deschide inima către văzduhul, către tărâmul lui Hristos</i></span></b><span style="color: #cc0000;"> </span>- dacă vedem așa ascultarea.</div><div style="text-align: justify;"><br /></div><div style="text-align: justify;"><div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjhM3fCrtn7zVUHziRw-cY-wlZBskMI0RonIyZm9q2HqNvQTsuFAK83HNuoN1RVeRkqxVaCgSOjr7tGyVLTqKzWEgW2EhPdZtBuFo_skPRekOehaUihWnmuftwWpz1Cno-mLXvloQadV3jxIerkEeTKHRwQRZkw8vP1K82M5jK6G3RobQBYvmCzqYhEW4A/s765/M.Athos2012.jpg" style="clear: left; float: left; margin-bottom: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" data-original-height="765" data-original-width="510" height="400" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjhM3fCrtn7zVUHziRw-cY-wlZBskMI0RonIyZm9q2HqNvQTsuFAK83HNuoN1RVeRkqxVaCgSOjr7tGyVLTqKzWEgW2EhPdZtBuFo_skPRekOehaUihWnmuftwWpz1Cno-mLXvloQadV3jxIerkEeTKHRwQRZkw8vP1K82M5jK6G3RobQBYvmCzqYhEW4A/w266-h400/M.Athos2012.jpg" width="266" /></a></div>Iar în lume spune că nu suntem chemați neapărat să facem ascultare ca și călugării. Pentru că <b>mulți din lume ar vrea duhovnici care cumva să le satisfacă micile lor capricii.</b> Si așa caută duhovnici, care să le împlinească voia lor. Pe când <b><span style="background-color: #fff2cc;">duhovnicul ar trebui să fie oglindă - așa cum te uiți ca să vezi dacă ești îmbrăcat frumos, așa ar trebui să îți privești sufletul în oglinda duhovnicului -, nu să-ți spună neapărat ce-ți place</span>.</b> <b>Sau, să nu fie neapărat un atașament bolnăvicios</b>. <b>Că este spovedania o terapie, este, dar este mai mult decât atât : <span style="background-color: #fff2cc;">trebuie să te lege de Hristos, nu să te lege de duhovnic.</span></b> Pentru că <b>uneori avem noi, așa, o liniște în suflet : <i>fac un anumit lucru și am binecuvântarea duhovnicului</i>. Si la toate mărunțișurile vieții nostre avem binecuvântarea duhovnicului.</b> Dar, ceea <b>ce ar trebui să facem în primul rând, este să ne limpezim sufletul, să avem discernământ, să putem alege noi, pe picioarele noastre</b>, pentru că la Judecată Hristos ne va întreba ce am făcut noi.<b style="background-color: #fff2cc;"> Iar <span style="color: #cc0000;">ceea ce dă duhovnicul cel mai mult,</span> nu neapărat să te lege de el, <span style="color: #cc0000;">darul cel mai mare este cel al libertății. Dar o libertate nu trăită haotic, o libertate îndreptată către Hristos</span>. <span style="color: #cc0000;">Duhovnicul nu te leagă neapărat, printr-o ascultare de el, duhovnicul îți dă un duh, îți dă un aer duhovnicesc, ceea ce schimbă viața ta.</span></b></div><div style="text-align: justify;"><br /></div><div style="text-align: justify;">Iar diferența aceasta - că spune: eu nu trebuie să ma duc la duhovnic, pentru că mă duc la medicul psiholog - diferențele acestea, eu cred că nu suntem noi nici primii, nici ultimii care și-au pus problema asta. Sfântul Vasile cel Mare, vă dați seama, și-a pus problema asta prin anii 3-400, și a spus:<b><i> să dăm cele ce țin de trup doctorului, și cele ce țin de suflet să dăm preotului și Bisericii</i></b>. Si fiecare lucrează, nu putem învinui nici pe unul, nici pe altul, care cred că lucrează la binele omului, cu mijloacele specifice și cu roadele specifice. Roadele se văd! <b style="background-color: #fff2cc;">Dar, în duhovnicie, în spovedanie este duhovnicul și ucenicul, și mai este Cineva!</b> Iată, eu sunt doar un martor, ca să mărturisesc înaintea Lui ceea ce-mi veți spune mie. <b style="background-color: #fff2cc;">Este Hristos în fața Celui căruia te mărturisești și Care acoperă cumva și toate stângăciile duhovnicului, și rușinea și frica celui care vine la spovedit.</b></div><div style="text-align: justify;"><br /></div><div style="text-align: justify;">S-a pus problema dacă se mai face o ascultare așa cum se făcea înainte. Înainte se făcea ascultare, într-adevăr. Citim în Pateric că un avvă a pus un lemn și l-a udat trei ani de zile. Se ducea dimineața și-l uda, și se mai întorcea odată și-l uda, și, gata, era seară. Si peste trei ani de zile a înflorit un lemn uscat. Ei, nu putem să-i cerem asta [ucenicului]! <b>Am văzut acolo, în Pateric, și probe de ascultare, dar am văzut și probe de sfințenie, am văzut și probe de sfințenie la duhovnici.</b></div><div style="text-align: justify;"><br /></div><div>
<div style="text-align: center;">***</div>
<div style="text-align: justify;"><br /></div>
<h3 style="text-align: center;">
<span style="text-align: start;">Asta este toată viața noastră: o cruce</span>
</h3>
<div style="text-align: justify;"><br /></div>
<p style="text-align: center;">
<iframe allow="accelerometer; autoplay; clipboard-write; encrypted-media; gyroscope; picture-in-picture; web-share" allowfullscreen="" frameborder="0" height="360" src="https://www.youtube.com/embed/pEVavVljfgI?si=soJi2MxnBRicFxfX" title="YouTube video player" width="640"></iframe></p><div style="text-align: justify;"><br /></div><div style="text-align: justify;">Avem momente și momente, momente în care suntem triști, momente în care suntem bucuroși; suntem așa ca vremea, acuma sunt nori, mai înainte era soare, mai târziu e posibil să plouă. <b>Nu putem să avem pretenția aceasta, să fim tot timpul într-o stare de har, într-o stare de liniște. </b>Sunt lucruri normale. Dar, în schimb, <b style="background-color: #fff2cc;">un anumit pericol este atunci când ajungem cumva la o anumită răceală duhovnicească, atuncea când nu ne mai putem entuziasma din întâlnirea cu Dumnezeu.</b></div><div style="text-align: justify;"><br /></div><div style="text-align: justify;">Sf. Ioan Gură de Aur spune că de fiecare dată se minuna când întâlnea rațiunile lui Dumnezeu în lumea care a creat-o. Si, tot timpul avea două cuvinte: "<i><b>Stăpânul meu Cel Preabun!</b></i>" - spunea asta cu recunoștință, când își dădea seama cât de bun este Dumnezeu -, și "<b><i>Slavă lui Dumnezeu pentru toate!</i></b>". <b style="background-color: #fff2cc;">Si noi nu mai avem izbucnirea aceasta de recunoștință către Dumnezeu. Si, care este cauza? Cred că de vină este, în primul rând, egoul nostru. Nu mai vedem lucrarea lui Dumnezeu din viața noastră. "<i>Eu le rezolv pe toate", "eu le fac pe toate", "eu le știu pe toate</i>". Si atunci Dumnezeu ne lasă să vedem ce putem face fără harul Lui, și ne simțim într-adevăr goi, ne simțim fără rost, ne simțim fără sens.</b></div><div style="text-align: justify;"><br /></div><div style="text-align: justify;"><b>Ortodoxia nu este neapărat o credință a sugestiei, în care să ne căutăm o filosofie prin care să ne schimbăm starea de spirit. Ortodoxia nu este, doar așa, o moralitate</b>. <b><span style="color: #cc0000;">O moralitate dacă nu-L are pe Dumnezeu este o moralitate goală.</span></b> Tuțea spunea că <i>"moralitatea fără Dumnezeu este ca mersul trenurilor, se poate schimba din stație în stație</i>". <b style="background-color: #fff2cc;">Noi Îl vrem pe Dumnezeu în viața noastră, și uneori simțim această tristețe, și această tristețe ar trebui să ne împingă către Dumnezeu, să ne împingă la rugăciune</b>. Uite, avem rugăciunea Sf-lui Efrem Sirul : "<b><i>Doamne, nu am lacrimi, nici umilință ca să Te caut, s-a răcit inima mea de atâtea ispite și nu poate să se înfierbânte cu lacrimile dragostei celei pentru Tine</i></b>".</div><div style="text-align: justify;"><br /></div><div style="text-align: justify;"><b style="background-color: #fff2cc;">Îl căutăm pe Dumnezeu în Sfânta Liturghie, care ne transformă și care ne schimbă sufletul</b>. Spune că <b><i>ne îndumnezeiește sufletul.</i></b> Vedeți, cât de frumos, acolo, în rugăciunea de dinainte de a ne împărtăși, <b>Sf. Liturghie se spune că <i>ne hrănește mintea și ne îndumnezeiește sufletul</i></b><i>.</i> Dar, <b>cel mai important este să-L vedem pe Dumnezeu, să vedem rostul lui Dumnezeu, să vedem lucrarea lui Dumnezeu în viața noastră</b>. Si, oricum, <b style="background-color: #fff2cc;">viața noastră nu este neapărat ca o tabără de vară</b>. Pentru că mulți vin și-și pun problema asta: "<i><b>da', de ce vrea Dumnezeu să suferim?</b></i>", sau "<b><i>da', de ce suntem necăjiți?</i></b>", sau "<b><i>de ce suntem triști?</i></b>". <b style="background-color: #fff2cc;">Viața aceasta este pentru a o dobândi, este încercarea noastră, este străduința noastră pentru a dobândi Împărăția lui Dumnezeu.</b></div><div style="text-align: justify;"><br /></div><div style="text-align: justify;"><div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEj0MRtDPqghZLLId0OQ80rzjUUulZbVjuBL9OKeUbiDJRcNQrqk_v9gPwxJR-_yoA1bX_WpHzhKVG046a1w1u0XUdaM5xkezoCwBR7HHnf0V6Pa7fIYjus0uksbmQRXdTd08UWWOc5Un9cqTpc_mFBw_TTd8zVKnrzFR4jOqFsrFtTGk9KtYzBs2ANMAR8/s1600/529061927.jpg" style="clear: right; float: right; margin-bottom: 1em; margin-left: 1em;"><img border="0" data-original-height="1065" data-original-width="1600" height="266" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEj0MRtDPqghZLLId0OQ80rzjUUulZbVjuBL9OKeUbiDJRcNQrqk_v9gPwxJR-_yoA1bX_WpHzhKVG046a1w1u0XUdaM5xkezoCwBR7HHnf0V6Pa7fIYjus0uksbmQRXdTd08UWWOc5Un9cqTpc_mFBw_TTd8zVKnrzFR4jOqFsrFtTGk9KtYzBs2ANMAR8/w400-h266/529061927.jpg" width="400" /></a></div>Părinte Dumitru Stăniloae spunea că peste toate,<b><i style="background-color: #fff2cc;"> lumea este ca un dar peste care [Dumnezeu] a pus o cruce</i><span style="background-color: #fff2cc;">. Cât de frumos! Si, dacă nu avem în vedere crucea, atuncea nu știm cum să ne comportăm cu darul. </span>Încearcă oamenii, caută oamenii tot timpul să fugă de crucea aceasta, să poată beneficia de darurile lumii, de darurile lui Dumnezeu fără cruce</b>. <b style="background-color: #fff2cc;">Si toată viața aceasta, a noastră, este o cruce.</b> Ce este crucea? <b><span style="color: #cc0000;">Vedem Hristos, Cel Care este răstignit și la picioarele crucii toată răutatea lumii, toată minciuna, toată răzbunarea, toată violența.</span></b> Si Hristos este pe cruce, viața noastră răstignită,<b><span style="color: #cc0000;"> Cel care transformă toată această răutate.</span></b> <b>Păi așa ar trebui să avem și noi capacitatea aceasta să transformăm lucrurile.</b></div><div style="text-align: justify;"><br /></div><div style="text-align: justify;">Este legenda lui Midas, știți, cel care se atingea de ceva și transforma totul în aur. Acuma ne e frică, că poate dau faliment băncile. <b>Noi nu punem în bancă aici, noi punem în "bancă" dincolo, în banca milostivirii lui Dumnezeu.</b> Toată viața noastră asta este. Vedeți, ar putea fi un titlu de carte : <span style="background-color: #fff2cc;">"<b><i>viața ca o cruce</i></b>".<b> Sau poate fi o poveste de dragoste, povestea de dragoste în care Dumnezeu vine și se dăruiește omului. </b></span>Crucea! Cum o împlinim?</div><div style="text-align: justify;"><br /></div><div style="text-align: justify;">Chiar călugăria, când suntem în mănăstire spunem că <b><i>călugăria a apărut ca o continuitate a muceniciei.</i></b> Spune acolo, în Psalitre, că "<b><i>pentru Tine suntem uciși toată ziua</i></b>". Un mucenic când își dă viața moare o dată, <span style="background-color: #fff2cc;"><b>dar există în sufletul omului mucenicia aceasta de zi cu zi</b>,<b> de a ne răstigni patimile, de a ne răstigni poftele, de a lucra cu noi și de a ne schimba</b></span>. Știu eu, poate împotriva unui caracter care l-am dobândit, poate împotriva împrejurărilor vieții. <b><span style="color: #cc0000;">Trebuie să avem tot timpul gândul acesta, să transformăm aceste prilejuri în căi către Dumnezeu.</span></b> <b><span style="color: #cc0000;">Si problemele noastre, și grijile noastre, în pași către Dumnezeu. Si, putem face aceasta dacă Îi deschidem inima lui Dumnezeu, să intre în viața noastră.</span></b></div><div style="text-align: justify;"><br /></div><div style="text-align: justify;">Si, de ce să fim morocănoși, când, vedeți, <b style="background-color: #fff2cc;">sfinții, oricât ar fi fost de triști, oricât ar fi fost de suparăți, totuși aveau o stare bună</b>. Sfântul Paisie Aghiritul, pe care tot îl pomenesc și îmi este atât de drag, avea în chilie câteva hârtii de scris și o bucată de scândură pe care o ținea pe genunchi și răspundea la scrisorile pe care le primea. Si spunea că "<i>am atâta bucurie în mine, că aș vrea să o pun în baterii, să fie pe mai târziu</i>", sau "<i>dacă ar fi să pun toată bucuria mea pe un taler, și pe celălalt taler toate bucuriile lumii, toată bucuria mea ar fi mai mare</i>". Si spunea că <b>în momentul în care ne cercetează harul lui Dumnezeu - spunea Părintele, atât de simplu, pe înțelesul tuturor - spune "<i>că suntem ca un copil care este într-o cofetărie și nu știe de ce prăjituri să se îndulcească mai întâi</i>".</b></div><div style="text-align: justify;"><br /></div><div style="text-align: justify;"><b>Viața noastră ar trebui să fie frumoasă, să fie creștină. Noi suntem cei care ne-o facem uneori grea. </b>Si să vedem în toate greutățile acestea, să vedem încercări ale lui Dumnezeu. Cum <b><span style="background-color: #fff2cc;">spunea și IPS Pimen, că "</span><i><span style="background-color: #fff2cc;">în viața noastră sunt încercări ale lui Dumnezeu, să nu fim morocănoși</span></i><span style="background-color: #fff2cc;">". Să nu fim morocănoși, să nu stăm morocănoși, să întindem mâna lui Dumnezeu. Si Dumnezeu reușește să ne schimbe. Numai, într-adevăr, să ne încredințăm Lui.</span></b> </div><div style="text-align: justify;"><br /></div><div style="text-align: justify;"><b>Căutăm, știu eu, poate fel de fel de formule, dar Dumnezeu nu se oglindește decât într-o inimă curată, într-o inimă plină de pocăință, plină de smerenie</b>. <b style="background-color: #fff2cc;">Căutarea lui Dumnezeu, cred că pe principiul ăsta ar trebui să fie, pe principiul smereniei și al pocăinței.</b> Si, atuncea când Îl vedem pe Hristos, Îl vedem și într-o suferință, și într-o boală. Nu trebuie neapărat să ne ducem bolile noastre și necazurile noastre așa ursuzi.</div><div style="text-align: justify;"><br /></div><div style="text-align: justify;">Mi-amintesc de Părintele Teofil Părăian, care spunea că atunci când a plecat din lumea satului și a ajuns undeva la liceu, spune că a văzut oamenii salutându-se cu cuvântul acesta: "<i>Am onoarea să vă salut!"</i>. De ce n-am avea și noi onoarea să-L salutăm pe Dumnezeu. Eu sunt și în suferință și în bucurie. "<i>Doamne, am onoarea să Te salut! Eu sunt</i>" <b>Să nu fim atât de îmbufnați ca niște băcani, ca niște negustori care n-au scos profit din investiția lor. Au investit prea mult, dar n-au câștigat.</b></div>
<div style="text-align: justify;"><br /></div>
<div style="text-align: center;">***</div>
<h3 style="text-align: center;">
<span style="text-align: start;">Cum să vezi mereu partea frumoasă</span></h3>
<p style="text-align: center;">
<iframe allow="accelerometer; autoplay; clipboard-write; encrypted-media; gyroscope; picture-in-picture; web-share" allowfullscreen="" frameborder="0" height="360" src="https://www.youtube.com/embed/jd7VpmpVN1k?si=sJP84-7fE9ikCzzQ" title="YouTube video player" width="640"></iframe>
</p>
<br /><div style="text-align: justify;"><b>Lipsa aceasta de sens este foarte des întâlnită la noi, și nu numai la noi, chiar și în țările dezvoltate. Si stă în puterea noastră să căutăm un sens în viața noastră, dar nu un sens ca o simplă filozofie</b>. Au căutat să-și dea cu părerea, au căutat sensul vieții diferiți filozofi, încă din antichitate până în zilele noastre. Dar <b style="background-color: #fff2cc;">un sens trebuie asumat, și nu care să fie pur și simplu o construcție filozofică. <span style="color: #cc0000;">Un sens al vieții trebuie asumat prin viața omului.</span></b><b style="background-color: #fff2cc;"> Si, în același timp, îți trebuie o anumită logică ca să înțelegi sensul vieții.</b> De exemplu florile acestea frumoase, care au nectar, pentru o muscă n-au niciun sens, trece pe lângă ele fără să le vadă, dar pentru o albină este însăși sensul vieții ei. Acuma ne trebuie un mod de a gândi sau de a vedea lucrurile. <b>IPS Pimen spune că </b>"<b><i>nu este greu să trăiești, este greu să cumpănești</i></b>". <b>Este greu să cumpănești lucrurile, să le găsești sensul cel adevărat. </b></div><div style="text-align: justify;"><span style="background-color: #fff2cc;"><b>Si, toate problemele vieții noastre sunt, spun Sfinții Părinți, că nu ne-am fixat în minte lucrul acesta, că <span style="color: #cc0000;">viața de aici nu ne este dată ca să ne înveșnicim într-însa aici, pe pământ.</span> <span style="color: #cc0000;">Că toată viața noastră sunt pași către Împărăția lui Dumnezeu.</span></b><span style="color: #cc0000;"> </span><b><span style="color: #cc0000;">Aici avem de dat examen, iar dincolo, în Împărăția lui Dumnezeu începe adevărata noastră viață. Aici suntem doar în trecere</span>.</b></span></div><div style="text-align: justify;">Aici cuvintele sunt doar cuvinte, și filozofiile rămân doar filozofii. <b>Sfântul Grigore Palama spune că un cuvânt poate fi contrazis de un alt cuvânt. <span style="color: #cc0000;">O filozofie contrazice o altă filozofie, dar cine poate contrazice Viața?</span><span style="background-color: #fff2cc;"> Viața este o mărturie, și viața sfinților este o mărturie că au știut să găsească un sens în existența lor și au trăit frumos.</span></b></div><div style="text-align: justify;"><br /></div><div style="text-align: justify;"><b>Părintele Dimitrie Bejan</b> are o carte în care spune <b><i>Bucuriile suferinței</i></b>. Uite, să găsești un sens în suferință! Sau, <b>când s-a eliberat din închisoare, Părintele era tot peticit, rupt și, mergând prin lume l-au văzut oamenii slab, chinuit. "De unde vii Părinte?", "Din Rai! Din Rai!". Din închisoare</b>. <b>Spune că a plecat plângând pe poarta închisorii, s-a uitat înapoi, că acolo L-a simțit cel mai mult pe Dumnezeu, în închisoare</b>.</div><div style="text-align: justify;"><br /></div><div style="text-align: justify;"><div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgESNFSjxcDu5sVzAKCkrI1UL_fJW_JRIFqhduq-mBxi1A2z17L5bdnKPYlsaj81Uw0D_cE3h1Nqs5cCU28IRf9hTfkDvqL0ebTp6m3Um9o97LAAYbIuEFDnNo429T3mjIz7cs4TDbQDXyhBtAAAuAle1LtR8I_vpyZP9wSHiPoiTKYsh9kQgmgYgNPa3g/s4032/20231128_195929.heic" imageanchor="1" style="clear: left; float: left; margin-bottom: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" data-original-height="4032" data-original-width="3024" height="400" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgESNFSjxcDu5sVzAKCkrI1UL_fJW_JRIFqhduq-mBxi1A2z17L5bdnKPYlsaj81Uw0D_cE3h1Nqs5cCU28IRf9hTfkDvqL0ebTp6m3Um9o97LAAYbIuEFDnNo429T3mjIz7cs4TDbQDXyhBtAAAuAle1LtR8I_vpyZP9wSHiPoiTKYsh9kQgmgYgNPa3g/w300-h400/20231128_195929.heic" width="300" /></a></div>Si noi ne facem fel de fel de construcții în mintea noastră. <b style="background-color: #fff2cc;">Se citesc atâtea cărți de dezvoltare personală ca să ne regăsim sensul vieții.</b><b> Își construiesc oamenii crezuri, în care să poată creadă, ca să poată scăpa de o suferință, de un necaz. Si Mântuitorul spune: "<i>Veniți la Mine toți cei osteniți și împovărați și Eu vă voi odihni pe voi</i>".</b> Se autoamăgesc, și-și spun unii oameni: "<i>nu, că trebuie să vedem jumătatea plină a paharului</i>". <b>De ce să nu vezi tot paharul plin? De ce să te mulțumești doar cu jumătate?</b> Există o rugăciune la Liturghie, când preotul, după rugăciunea amvonului, intră în sfântul altar și spune <span style="background-color: #fff2cc;">"<b><i>plinirea legii și a prorocilor, fiind Hristoase, umple de bucurie inima noastră</i></b>". </span><b><span style="background-color: #fff2cc;">Ca pe un pahar s-o umple de bucurie, nu numai pe jumătate!</span> Nu ne mulțumim cu jumătate.</b></div><div style="text-align: justify;"><br /></div><div style="text-align: justify;"><b>Iar ducerea aceasta a suferinței, ducerea aceasta a crucii să n-o facem așa, îmbufnați, s-o facem cu bucurie</b>. Sensul vieții îl găsim peste tot. Noi suntem atât de blazați, atât de preocupați poate de problemele noastre, încât nu mai putem să ridicăm capul și să privim în sus către Dumnezeu. Pentru că <b style="background-color: #fff2cc;">uneori Dumnezeu, când vede că omul poate nu înțelege nimic din darurile Lui, nu înțelege din bunătatea Lui, atunci <span style="color: #cc0000;">îngăduie anumite suferințe, anumite necazuri, care sunt atenționări și chemări ale lui Dumnezeu către El. Așa, și în felul ăsta vedem un sens în toate. Dacă nu, cădem în depresie</span></b><span style="color: #cc0000;">.</span></div><div style="text-align: justify;"><br /></div><div style="text-align: justify;">Citeam niște statistici cum că 35% din populația lumii sau a Statelor Unite, iau antidepresive. <b>Au un gol în viața lor și caută să umple golul ăsta cu politică, cu știri, cu jocuri, cu televizor, cu fumat, cu droguri. Sunt persoane care își mărturisesc dragostea unul altuia și peste o lună, două, trei, un an se despart. Si spun că totul este bine, totul este frumos, și apoi ajung la cabinetele psihologice sau la psihiatri.</b> Si spune tot Părintele Paisie, că <b><i>atunci când se vor împuțina duhovnicii, se vor înmulți doctorii, și psihologii, și psihiatri</i></b>. Deci căutarea aceasta a unui sens al vieții, pentru că <b><span style="color: #cc0000;">altfel, dacă nu ne ancorăm în Dumnezeu, viața nu are niciun rost.</span></b></div><div style="text-align: justify;"><br /></div><div style="text-align: justify;">Citeam zilele trecute o știre despre un copil, cred că în jur de vreo 10 ani, care nu și-a mai găsit un sens al vieții și s-a aruncat de pe blog și s-a sinucis. A lăsat un bilet, pentru că suferă că ceilalți copii, ceilalți prieteni, nu-l integrează în comunitatea lor, pentru că este sărac. Si, o altă știre a unui copil, de undeva din Peru, spune că l-au găsit oameni de ordine făcându-și temele sub un bec, sub un stâlp de lumină seara, și acolo își scria temele. <b style="background-color: #fff2cc;">Uite cum poți găsi un rost, uite cum poți găsi un sens: a-i cere lui Dumnezeu să ni-l arate.</b></div>
<div><br /></div><div style="text-align: center;">***</div>
<div style="text-align: justify;"><br /></div>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgM2hJtb3QQ432mKjDsOYQfnaRx-w8VwIpfxG8f16eRhGJ9HPkQ-oFbBfu_ZBsYepWQjYZJ-aZsFMKRino78_UNIgp2SRWCHkdFJc_5mnFIe2ZnPlE9Y7uiYTsHZW61VYvdv2Dtz0yFUD7aVwCob38hUCo-X3euNeF1pvApNHr6eh0xesM3jJ96btrL940/s1912/Screenshot_20231127-195453_YouTube.jpg" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" data-original-height="1080" data-original-width="1912" height="362" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgM2hJtb3QQ432mKjDsOYQfnaRx-w8VwIpfxG8f16eRhGJ9HPkQ-oFbBfu_ZBsYepWQjYZJ-aZsFMKRino78_UNIgp2SRWCHkdFJc_5mnFIe2ZnPlE9Y7uiYTsHZW61VYvdv2Dtz0yFUD7aVwCob38hUCo-X3euNeF1pvApNHr6eh0xesM3jJ96btrL940/w640-h362/Screenshot_20231127-195453_YouTube.jpg" width="640" /></a></div><br /><h3 style="text-align: center;"><br /></h3>
</div>ROFhttp://www.blogger.com/profile/06190121913449788651noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-2065164666542608480.post-8816331669967440772023-11-24T11:20:00.004+01:002023-11-24T11:25:46.979+01:00Sf. Gheorghe Pelerinul, cel pe care Psaltirea l-a luminat și l-a călăuzit pe drumul spre Hristos și spre iubirea de oameni, evocat la Piatra Neamţ și Măn. Varatec
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEiNGyLL8NJRl4OrJXtcMJHACrUSwozj5m7ib1nW6FoT3rUSEWjEAVs72SXkLxwtOQDJ22Z8zRGkBw0IgQwj82tKvqfUndBYnlB2KmZE4qbvdvpeCqPs-3wI98MtydaxaYWZAFUz_gcF-s-zvmK9G9MZ49rAt9eE0K7xvvI6TKGSh6KybyuNJv7Xf0Aur5k/s1440/FB_IMG_1666548614519.jpg" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" data-original-height="1440" data-original-width="1080" height="640" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEiNGyLL8NJRl4OrJXtcMJHACrUSwozj5m7ib1nW6FoT3rUSEWjEAVs72SXkLxwtOQDJ22Z8zRGkBw0IgQwj82tKvqfUndBYnlB2KmZE4qbvdvpeCqPs-3wI98MtydaxaYWZAFUz_gcF-s-zvmK9G9MZ49rAt9eE0K7xvvI6TKGSh6KybyuNJv7Xf0Aur5k/w480-h640/FB_IMG_1666548614519.jpg" width="480" /></a>
</div>
<br /><p></p>
<p style="text-align: center;">
<iframe allow="accelerometer; autoplay; clipboard-write; encrypted-media; gyroscope; picture-in-picture; web-share" allowfullscreen="" frameborder="0" height="360" src="https://www.youtube.com/embed/tQGAK1WCykQ?si=_89VGqkOm6Ie5QRb" title="YouTube video player" width="640"></iframe>
</p>
<p style="text-align: justify;"><br /></p>
<p style="text-align: center;">
<iframe allow="accelerometer; autoplay; clipboard-write; encrypted-media; gyroscope; picture-in-picture; web-share" allowfullscreen="" frameborder="0" height="360" src="https://www.youtube.com/embed/7_yRTWZ1ShQ?si=y_sLUUm7C4IUIgRd" title="YouTube video player" width="640"></iframe>
</p>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgx5SiRxRuhnNIrhvAtQTQIFANkBU4pQ03NqxyV2blyHTB935Zh7bMbwS2e0mLJ-Ven1Es9ZV7GJt-11RPTEhX03HKdVtKeKoayd4oDN7jd4BJUa0KrB3R2-2HSwWQ7nlykJyJ8wf2aEIV7zwGB4YNGN1gJSkbX3pr3F3rEBlA5k3cllY-o3U2Jn9cUQpw/s4128/20231124_103853.jpg" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" data-original-height="3011" data-original-width="4128" height="466" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgx5SiRxRuhnNIrhvAtQTQIFANkBU4pQ03NqxyV2blyHTB935Zh7bMbwS2e0mLJ-Ven1Es9ZV7GJt-11RPTEhX03HKdVtKeKoayd4oDN7jd4BJUa0KrB3R2-2HSwWQ7nlykJyJ8wf2aEIV7zwGB4YNGN1gJSkbX3pr3F3rEBlA5k3cllY-o3U2Jn9cUQpw/w640-h466/20231124_103853.jpg" width="640" /></a>
</div>
<br />
<p style="text-align: justify;"><b><span style="color: #351c75;">LEGATURI:</span></b></p><b><span style="color: #351c75;"><a href="https://corortodox.blogspot.com/2018/08/pelerin-pe-urmele-sfantului-gheorghe.html" target="_blank"></a></span></b><ul style="text-align: left;"><b><span style="color: #351c75;"><a href="https://corortodox.blogspot.com/2018/08/pelerin-pe-urmele-sfantului-gheorghe.html" target="_blank"></a></span></b><li style="text-align: justify;"><a href="https://corortodox.blogspot.com/2018/08/pelerin-pe-urmele-sfantului-gheorghe.html" target="_blank"></a><a href="https://corortodox.blogspot.com/2018/08/pelerin-pe-urmele-sfantului-gheorghe.html" target="_blank">Pelerin pe urmele Sfântului Gheorghe Pelerinul. Prima prăznuire a pelerinului român la Mănăstirea Văratec</a></li></ul><ul style="text-align: left;"><li style="text-align: justify;"><a href="https://corortodox.blogspot.com/2018/03/marius-iordachioaia-mos-gheorghe.html">Marius Iordăchioaia: "Moș Gheorghe trebuie cunoscut, pentru că prin el poți să-L cunoști pe Dumnezeu"</a></li></ul>ROFhttp://www.blogger.com/profile/06190121913449788651noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-2065164666542608480.post-42580240852585204862023-11-16T14:21:00.004+01:002023-11-22T10:49:23.326+01:00Arhim. Emilianos Simonopetritul : "legăturile noastre cu aproapele sunt o revelare a iubirii noastre pentru Dumnezeu"<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEhp7SWK3xAyDJ0TwstzaerMafbEFMJM_sqam6T5kE4hhN14un1iJsEJsa_QGrVEt3_ANJwXT2ayQJO_dbJE9fC9ebIYgk_0ffPK9687LH93qhgxrvM4XvAERMrPxRMiyYEA9j5qMe-XQZ0bU4yPyKDYIuvc02-VoQgl3h6ZK9Hjo1v4t5XBK2g3yy5uOlo/s925/20231116_135610.jpg" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" data-original-height="423" data-original-width="925" height="292" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEhp7SWK3xAyDJ0TwstzaerMafbEFMJM_sqam6T5kE4hhN14un1iJsEJsa_QGrVEt3_ANJwXT2ayQJO_dbJE9fC9ebIYgk_0ffPK9687LH93qhgxrvM4XvAERMrPxRMiyYEA9j5qMe-XQZ0bU4yPyKDYIuvc02-VoQgl3h6ZK9Hjo1v4t5XBK2g3yy5uOlo/w640-h292/20231116_135610.jpg" width="640" /></a></div><div style="text-align: justify;"><br /></div><blockquote style="border: none; margin: 0px 0px 0px 40px; padding: 0px;"><div style="text-align: justify;"><b><i><span style="color: #990000;">Mai înainte de toate, frați preaiubiți, suntem datori să-L iubim pe Dumnezeu și apoi pe aproapele, pentru că acestea au fost primele porunci care ne-au fost date </span></i></b>(cf. Mt. 22, 37-39; Mc. 12, 29-31).</div></blockquote><div style="text-align: justify;"><br /></div><div style="text-align: justify;">Primul articol, prima făgăduință monahală se referă la iubire și amintește de începutul <i>Asceticelor</i> Marelui Vasile. Nu pare să existe nicio dependență. <b>Toți Părinții care au lăsat canoane monahale încep de la aceste două porunci.</b> <b>Motivul este evident, pentru că, <span style="background-color: #fff2cc;">potrivit cu învățătura Domnului, a Apostolului Pavel, a Sfântului Iacov, fratele Domnului, și a tuturor Părinților, <span style="color: #cc0000;">iubirea față de Dumnezeu și față de aproapele sunt una și aceeași, început și sfârșit al vieții duhovnicești</span></span></b><span style="background-color: #fff2cc;">.</span> Este începutul lepădării de lume, calea și sfârșitul harismelor dumnezeiești și desfătărilor duhovnicești. <b style="background-color: #fff2cc;">Iubirea este premisa ca cineva să înceapă ceva.</b><b> Este iubirea premergătoare pe care Dumnezeu o dăruiește sufletului, dar și iubirea pe care omul o câștigă cu trudă, îngenuncheat înaintea lui Dumnezeu.</b> <b><span style="background-color: #fff2cc; color: #cc0000;">Totodată, <u>iubirea dăruiește cunoștința de Dumnezeu, iar cunoștința de Dumnezeu sporește iubirea și îi dăruiește omului iubirea adevărată și permanentă pentru Dumnezeu, nedespărțită de cea pentru oameni</u>.</span></b></div><div style="text-align: justify;"><br /></div><div style="text-align: justify;">Acestea au fost primele porunci care ne-au fost date.<b> Iubirea pentru Dumnezeu și pentru aproapele sunt primele porunci. Se află în Vechiul Legământ. </b>Mai întâi de toate, <b>acolo se vede trebuința iubirii pentru Dumnezeu "<i>din tot sufletul tău, din toată inima ta, din tot cugetul tău și din toată vârtutea ta</i>", la fel ca pentru aproapele </b>(cf. Deut. 6, 5; Lev. 19, 18).<b> Se află și în Noul Legământ, unde, în plus, iubirea este înfățișată ca o "<i>poruncă nouă</i>" </b>(In. 13, 34). Porunca mai veche apare ca una nouă, în Noul Legământ, și<b> ca fiind una neîncetată,</b> în viețuirea monahală. <b>Sfântul nu face deosebire între iubirea pentru Dumnezeu și pentru aproapele. Pur și simplu, accentuează faptul că<span style="background-color: #fff2cc;"> iubirea se referă la Dumnezeu și la aproapele.</span></b> <b style="background-color: #fff2cc;">Nu poate să despartă iubirea pentru Dumnezeu de iubirea pentru aproapele. <span style="color: #cc0000;">Dacă cineva va vrea să spună că, de fapt, sunt două iubiri, va cădea cu siguranță în greșeli, atât în împlinirea lor, cât și în exprimarea înțelesurilor lor. Iubirea este una și se referă la Dumnezeu, Care umple întregul cosmos și, întâi de toate, firea omenească</span>.</b> <div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEhiBVwbNYnQamtPjL-6YLn4qRHhJSFMcU1h4LM8llkfync1FsX-cELTBm95QpIO3G3DDZvGZgHPhhFoZcnCYZR53tYkJipmSUlwS1CsnriFp3EhWbb2Gc6k1QAE-V-W8hyPHmZqqZBHHlzCl9TZCEDHqmn0A9ttfAMMbEbylDB3OGF_AK-ZWkpFcjxjwU0/s2071/Screenshot_20230910-203844_Chrome.jpg" style="clear: right; float: right; margin-bottom: 1em; margin-left: 1em;"><img border="0" data-original-height="2071" data-original-width="1080" height="400" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEhiBVwbNYnQamtPjL-6YLn4qRHhJSFMcU1h4LM8llkfync1FsX-cELTBm95QpIO3G3DDZvGZgHPhhFoZcnCYZR53tYkJipmSUlwS1CsnriFp3EhWbb2Gc6k1QAE-V-W8hyPHmZqqZBHHlzCl9TZCEDHqmn0A9ttfAMMbEbylDB3OGF_AK-ZWkpFcjxjwU0/w209-h400/Screenshot_20230910-203844_Chrome.jpg" width="209" /></a></div><b style="background-color: #fff2cc;">Dumnezeu Se vede pe chipul oamenilor.</b><b> Niciun chip omenesc nu este lipsit de lucrarea harismatică a Sfântului Duh, mai cu seamă creștinul pecetluit de către Sfântul Duh.</b> <b>Prin urmare, <span style="background-color: #fff2cc;">nereușită exprimării sau a dovedirii iubirii noastre pentru Dumnezeu și pentru aproapele descoperă deplina noastră nereușită la capitolul iubirii.</span></b></div><div style="text-align: justify;"><br /></div><div style="text-align: justify;"><b style="background-color: #fff2cc;">Dumnezeu Se descoperă în ochii omului, în iubirea lui, în nervozitatea lui, în problemele lui, în sărăcia lui, în nefericirea lui, în tot ceea ce influențează viața omenească</b><b style="background-color: #fff2cc;">. Prin urmare, și <span style="color: #cc0000;">atitudinea noastră față de cele care exprimă iconomia și planul lui Dumnezeu sau față de persoanele influențate sau răpuse de întâmplări naturale, sufletești sau duhovnicești, este semnificativă</span>.</b><b style="background-color: #fff2cc;"> <span style="color: #cc0000;">Toate persoanele sunt niște ființe care Îl revelează pe Dumnezeu. Cel care mă rănește sau care este rănit, cel care este nefericit sau se bucură, care mă urăște sau mă iubește sunt cu toții semne care îmi vor descoperi dacă Îl iubesc pe Dumnezeu</span>.</b> <b>Omul, chip limpede al lui Dumnezeu cel Sfânt, este cu neputință să treacă peste Dumnezeu, dar nici Dumnezeu nu poate să treacă cu vederea chipul Său. Așa cum nu pot să spun că îți iubesc trupul, dar nu și sufletul, că îți iubesc ochii, dar nu și mâinile, tot așa este cu neputință să spun că iubesc pe cineva, și pe celălalt nu-l iubesc.</b></div><div style="text-align: justify;"><br /></div><div style="text-align: justify;"><b><span style="background-color: #fff2cc;">Se poate ca pentru Dumnezeu să fac metanii, să țin posturi, să mă rog, să îndur necazuri, dar, în realitate, acestea toate să fie o răbdare egoistă, o proptea a egoului meu, o jertfă idolească, o aducere de tămâie care răspândește mirosul îndumnezeirii sinelui meu, și nu slujirea adusă adevăratului Dumnezeu.</span> Părinții nu vorbesc niciodată despre iubirea de Dumnezeu fără să subînțeleagă și iubirea pentru oameni.</b> Prin urmare, și <b><span style="color: #cc0000;">Pavel vorbește despre o singură iubire, fără să spună dacă ea se referă la Dumnezeu sau la om</span></b>. Dacă comportamentul tău mă obosește, atunci e ridicol să spun că-L iubesc pe Dumnezeu. Omul care-L iubește pe Dumnezeu cât de puțin ajunge înflăcărat, pășește întru cele înalte, este inexistent pentru cele pământești, pentru țărână, și, prin urmare, este cu neputință să contrazică pe cineva sau să fie întristat de către chipul lui Dumnezeu pe care-L iubește. <b style="background-color: #fff2cc;"><span style="color: #cc0000;">Nimeni nu poate să se despartă de Dumnezeul văzut, adică omul, și să-L iubească pe Dumnezeul cel nevăzut.</span> Ceea ce se vede este întotdeauna mai palpabil. Dumnezeu l-a făcut pe om "<i>după chipul Său</i>" (Fc. 1, 26), ca să avem zi de zi lângă noi prezența Sa vie.</b></div><div style="text-align: justify;"><br /></div><div style="text-align: justify;">Prin urmare, <b><span style="background-color: #fff2cc;">o dovadă a iubirii noastre pentru Dumnezeu este iubirea noastră pentru aproapele.</span></b><b><span style="background-color: #fff2cc;"> Iar </span><span style="background-color: #fff2cc; color: #cc0000;">aproapele este tot omul - și cel de aproape, și cel de departe</span><span style="background-color: #fff2cc;">.</span></b><span style="background-color: #fff2cc;"> <b>Iubirea noastă pentru Dumnezeu este o experiență mult dorită, o așteptare plină de nerăbdare a inimii noastre, <span style="color: #cc0000;">un dor pe care ni-l împlinim prin sporirea cunoașterii lui Dumnezeu</span></b>. <b>Când cineva Îl cunoaște pe Dumnezeu, atunci poate și să-L iubească cu adevărat, dar <span style="color: #cc0000;">această iubire are multe trepte, care nu trec de creștetul capului nostru dacă nu au legătură cu aproapele. Dacă au, atunci răsunetul lor ajunge până în cer</span>.</b></span></div><div style="text-align: justify;"><br /></div><div style="text-align: justify;"><b>Așadar, când cunoaștem omul sau, mai bine-zis, când cunoaștem firea omenească așa cum a făcut-o Dumnezeu și cum a ajuns din pricina păcatului</b>, când recunoaștem în fiecare om creația mâinilor lui Dumnezeu și, atingându-ne de ea, parcă ne-am atinge de Dumnezeu Însuși și L-am sluji, <b>atunci începem să cunoaștem inima care se mișcă lângă noi și care bate în același ritm cu a noastră. Înțelegem zvâcnirea dumnezeiescului dor din inima semenului nostru și îmbrățișăm întreaga fire omenească.</b></div><div style="text-align: justify;"><br /></div><div style="text-align: justify;"><b>Omul este o miniatură a iconomiei lui Dumnezeu, a nădejdii pe care Și-a pus-o Dumnezeu în om, a dezamăgirii pe care a resimțit-o din partea omului, dar și a noilor nădejdi pe care Și le-a făcut</b>. <b>Toate acesta sunt răsădite în personalitatea omenească. </b>După cum fiecare lucru poartă pecetea unui om, tot așa fiecare om are pecetea lui Dumnezeu.</div><div style="text-align: justify;"><br /></div><div style="text-align: justify;"><b style="background-color: #fff2cc;">Prin urmare,<span style="color: #cc0000;"> legăturile noastre cu aproapele sunt o revelare a iubirii noastre pentru Dumnezeu.</span> Lucrul acesta este fundamental.</b> <b>Răbdarea sau nerăbdarea mea, mânia sau smerenia mea, dacă cineva mă supără sau nu mă supără, dacă mă rănește sau nu îl rănesc - toate se raportează la Dumnezeu</b>. <b>Ne mințim pe noi înșine când spunem că Îl iubim pe Dumnezeu, dacă atitudinea noastră față de celălalt nu este pe deplin pozitivă și dacă nu lepădăm în toată clipa tot ceea ce este al nostru, ca să îmbrățișăm ceea ce este a lui Dumnezeu.</b> Prin urmare, aceste porunci sunt cele dintâi și ne-au fost date nedespărțite una de alta.</div><div style="text-align: justify;"><br /></div><div style="text-align: justify;">Era deci firesc ca Sfântul să pună iubirea drept primă poruncă, pentru că<b style="background-color: #fff2cc;"> din atitudinea omului, din privirea lui, din liniștea lui, din caracterul lui ne putem da seama dacă-L iubește pe Dumnezeu.</b> <b><span style="color: #cc0000;">Dar chiar dacă s-ar afla lângă tine omul cel mai dificil, cel mai păcătos, cel mai ușuratic, cel mai aspru, cel mai rău, cel mai mare dușman al lui Dumnezeu, chiar și acesta este oglinda care îți va arăta dacă Îl ai înlăuntrul tău pe Dumnezeu</span></b>.</div><div style="text-align: justify;"><br /></div><div style="text-align: right;">Din "<i>Tâlcuire la canoanele monahale ale Sfinților Antonie, Augustin si Macarie</i>" de Arhim. Emilianos Simonopetritul</div><div style="text-align: justify;"><br /></div><div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEh71vzC4pIkMVz43-u6SvblHGAaU5wiY4g1WdoasYfOeUu5nRmfd7_xPNyQmCozTm-k63q7hyNWPjhhQx4RSK9ENb5MOBTH8lzPZPAc56hv2CNh5FfLMvOM7rEu4lWISXwGj3VsHy5jdL7J9KrGtD2OLy6CSTj8QGFow_nRy0yUd72LUHqtKG8nezKCMno/s3960/20231116_141951.jpg" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" data-original-height="3960" data-original-width="2865" height="640" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEh71vzC4pIkMVz43-u6SvblHGAaU5wiY4g1WdoasYfOeUu5nRmfd7_xPNyQmCozTm-k63q7hyNWPjhhQx4RSK9ENb5MOBTH8lzPZPAc56hv2CNh5FfLMvOM7rEu4lWISXwGj3VsHy5jdL7J9KrGtD2OLy6CSTj8QGFow_nRy0yUd72LUHqtKG8nezKCMno/w464-h640/20231116_141951.jpg" width="464" /></a></div><br /><div style="text-align: justify;"><br /></div>ROFhttp://www.blogger.com/profile/06190121913449788651noreply@blogger.com0