De vorbă cu Alexandru Ionescu - "Tâlharul cel bun" care aduce "Bucurie în Dar"

Prima parte - 

în PRIDVOR „Tâlharul cel bun ” -  Anca Stanciu în dialog cu Alexandru Ionescu

Anca Stanciu: Dragii noștri, cu mare emoție și bucurie vă oferim un interviu cu Alexandru Ionescu, președintele Asociației „Bucurie în Dar”, al Centrului „Sfântul Ioan cel Milostiv” și, mai nou, inițiatorul site-ului nostru „Pridvor”! 

Cine este Alex, de ce își spune „tâlharul cel bun” și, mai ales, cum ajunge un tâlhar să fure Raiul, iată numai câteva din subiectele – îndrăznim să spunem arzătoare – ale dialogului din continuare.

Charlie Kirk, martirul care va rămâne în memoria oamenilor pentru curajul mărturisirii

Miercuri, 10 septembrie 2025, în timpul unui eveniment public la Utah Valley University, Charlie Kirk, activist creștin și fondator al organizației conservatoare Turning Point USA a fost ucis în fața celor 3000 de persoane prezente pentru a asculta discursul său. În vârstă de 31 de ani (n. 14 oct. 1993), tatăl a doi copii - o fetiță de 4 ani și un băiețel de un an - cunoscut în toată America și în lume pentru promovarea valorilor creștine și conservatoare în rândul tinerilor, este împușcat mortal de către un individ care și-a gravat glonțul cu 4 sloganuri: "Hey fascist! Catch!", "O Bella Ciao...", "Notices bulge, OwO what's this?", "If your read this you are GAY, LMAO." În momentul când trebuia să răspundă dacă știe câte crime în masă au avut loc în America în ultimii 10 ani, a primit el însuși glonțul care i-a străpuns artera jugulară. 

Pentru ortodocșii care au sărbătorit, după Calendarul Vechi, tăierea capului Sfântului Ioan Botezătorul, acest eveniment petrecut în ajunul sărbătorii face ecou cu martiriul profetului și Înaintemergătorului Domnului nostru. Trebuie spus că, deși Charlie era un creștin evanghelist, prin vocea lui răsuna Adevărul, atât de incomod în această lume care devine din ce în ce mai întunecată, dezbinată, ucigașă și împovărată. Pentru noi, ortodocșii, care ne mișcăm pe o traiectorie neortodoxă în viața noastră duhovnicească, rătăcindu-ne în închipuita noastră ortodoxie, acuratețea mărturisirii lui Charlie ne rușinează. 

Faptul că Domnului i-a fost bineplăcută lucrarea și mărturia lui se poate vedea doar și prin faptul că, fiind ucis mișelește, sângele lui care a adăpat pământul a făcut să rodească în inimile oamenilor din întreaga lume setea după adevăr, dreptate, normalitate, dovedindu-se încă o dată, așa cum spunea Tertulian, că "sângele martirilor este sămânța creștinilor", și, mai presus de toate, biruința Învierii lui Hristos, Care cu moartea pe moarte a călcat.

Fără a fi prada unui ecumenism ieftin și fără a dori ca Charlie să fie exponentul acestei mișcări globaliste, trebuie să ne amintim cuvântul Domnului care a spus fariseilor că daca ucenicii Lui vor tăcea, pietrele vor striga (Luca 19, 40). Si El a binevoit să facă din Charlie un vas ales, care a primit botezul sângelui, dorind să rămână în memoria oamenilor prin curajul mărturisirii credinței. De aceea și noi îi vom cinsti memoria, încredințați fiind că, în dreapta Lui judecată, Domnul l-a așezat de-a dreapta Sa. 

În cele ce urmează am selectat câteva interviuri care conturează chipul mărturisitorului și martirului creștin. Domnul să îl dăruiască pacea Sa!   

Arhim. Varnava : împlinirea poruncilor lui Dumnezeu este rodul legăturii noastre personale cu Dumnezeu

Dragostea nu înseamnă nevoia și pretenția noastră de a schimba pe celălalt, ci dorirea de a fi în unitate cu celălalt. Nu există dragoste fără libertate și libertate fără dragoste. Libertatea și dragostea sunt noțiuni întrepătrunse și nedespărțite. Nu se poate să iubesc pe celălalt cu dragoste în Hristos și să nu fiu liber. Nici nu pot să fiu cu adevărat liber față de celălalt și să nu-l iubesc. 

*

Starea omului nu e determinată de înfățișarea sa exterioară, ci de căutarea lui profundă. 

*

Împărăția cerurilor și fericirea omului este Hristos Însuși, Care Se dăruiește celor "săraci cu duhul". Atunci când vom identifica fericirea cu persoana lui Hristos și vom lua numele Lui, vom dobândi ipostas, vom deveni persoană. 

*

Omul smerit se desfătează de o plinătate lăuntrică. Nu cere nimănui nimic, nu se izbește de nimeni. Oferind celorlalți din spațiul lui, inima i se lărgește într-atât, încât ajunge să încapă lumea întreagă. Alege ca mod de viață, să fie el însuși hrană pentru alții, în acord cu cuvântul Domnului: "Luați mâncați..." 

*

Care va odihni pe celălalt? Numai acela care a înțeles că fericirea nu este el însuși, nu este în puterea sa, ci sinele său cuprins în trupul lui Hristos. Este însuși Hristos, pe care L-a întâlnit prin propria lui smerenie și sărăcie.

***

Fiecare om râvnește și caută să audă un cuvânt al vieții, încercând să găsească răspunsuri și să-și împlinească nevoia sufletească de a se bucura. Pretenția omului de astăzi de a auzi ceva actual care să vorbească sufletului său, ceva care să fie valabil și pentru el, se pare că nu are legătură cu viața duhovnicească. Omul nu este interesat de voia lui Dumnezeu. Și totuși, fiecare om, chiar în ignoranța lui, caută adevărul, ceva care să-l bucure, adică Îl caută pe Dumnezeu.

Ceea ce căutăm cu toții și de care avem nevoie, este cuvântul lui Dumnezeu ca descoperire a acelei vieți care ne însuflețește, ne eliberează și care ne dăruiește comoara ce ne lipsește, acel tezaur care întrece fericirea și nefericirea și care ne îndrumă spre odihnă. De acest fapt existențial avem posibilitatea și suntem chemați să ne împărtășim cu toții. Marele nostru răspuns nu include soluția problemelor noastre. El nu presupune împlinirea voilor noastre, a scopurilor și a visurilor noastre. Marele nostru răspuns nu înseamnă virtutea noastră, nici libertatea ce ni s-a dat în a alege, fie și păcatul. El înseamnă să gustăm adevărul - că moartea a fost biruită, pentru că avem Tată pe Dumnezeu, Care trece cu vederea și iartă păcatele noastre. Ne iubește și dorește să avem părtășie cu El, să avem o relație personală cu El, astfel încât să participăm la fericirea Sa.

P. Savatie Bastovoi - 20 de principii elementare pentru bărbați

1. Nu te teme

Orice bărbat trebuie să fie gata să moară. Puterea de a sta neclintit în fața morții ne face bărbați. Bărbatul fricos nu este bun la nimic. Nimic din ce trebuie îndeplinit nu poate fi făcut de bărbatul fricos. Nici iubirea, nici credința, nici o altă virtute nu poate fi înfăptuită de bărbatul fricos.

Sf. Ioan Damaschin - Cuvinte alese din omilii la praznicele Maicii Domnului

Din "Al lui Ioan, smeritul și păcătosul monah, robul robilor Domnului nostru Iisus Hristos, din Lavra Veche, la Adormirea sfintei de-Dumnezeu-Născătoarei cuvânt dintâi"

Nici omenească limbă, nici de îngeri minte mai-presus-de-lume nu o poate lăuda după vrednicie pe aceasta, prin care ni s-a dat slava Domnului desluși a o oglindi. Ce, dar? Tăcea-vom fiindcă nu după vrednicie [o] putem lăuda, de frică dând înapoi? Câtuși de puțin. Sau tinde-vom piciorul peste prag[-ul îngăduitului], după cum se spune, și de hotarele noastre nu vom ști, și de cele de neatins fără preget ne vom atinge, a fricii zăbală lepădând-o? Nicidecum, ci cu dorire, mai vârtos, frica amestecând și o cunună din amândouă alcătuită împletind, cu sfințită evlavie, cu tremurătoare mână și jinduitor suflet puținătatea cugetului nostru [ca pe o] pârgă Împărătesei Maicii, Binefăcătoare a toată firea, cu recunoștință, ca pe o datorie, să o dăm plată.

Răcoritoare înțelesuri de la P. Savatie Baștovoi - cugetări la cuvântul evanghelic: "Dacă ochiul tău este curat, tot trupul tău va fi luminat"

*1*

Toată legea și prorocii se conțin în porunca iubirii lui Dumnezeu și a aproapelui (cf. Matei 22, 40). Dumnezeu Se coboară și Se identifică cu aproapele nostru. El Se numește pe Sine "închis", "bolnav", "străin", "flămând", "gol" și zice că, de câte ori cercetăm un întemnițat, un bolnav, un sărac, pe el Îl cercetăm (cf. Matei 25, 35-40). În aproapele ne găsim mântuirea sau pierzarea. Iată de ce întâlnirea cu aproapele, adică provocările care vin din partea lui, este ca o luptă cu Îngerul (Facerea 32, 24-30) din care sau ieșim văzători de Dumnezeu, ca Iacov, sau blestemați precum Cain (Facerea 4, 11-12).

*3*

"Dacă ochiul tău este curat, tot trupul tău va fi luminat" (Matei 6, 22). Hristos ne spune că trupul poate fi luminat. Această lumină o aduce ochiul nostru, însă doar dacă este "curat". Ochiul curat este ochiul neinvidios, ochiul care nu judecă.

În pilda lucrătorilor, unul dintre cei năimiți se arată nemulțumit că stăpânul l-a plătit la fel pe cel venit în ceasul al unsprezecelea. Atunci stăpânul i-a răspuns: "De ce ochiul tău este rău pentru că eu sunt bun?" Ochiul invidios se întunecă atunci când vede bunătatea. Nemulțumirea și mânia sunt întunericul care se revarsă în tot trupul și îl fac locaș și unealtă a tot răul.

De aceea Hristos ne atrage atenția că răutatea trebuie oprită la ochi ca să nu pătrundă în trup, adică să nu pornească inima spre judecare și mânie. "Ochiul este luminătorul trupului" (Matei 6, 22). "Deci, dacă lumina care e în tine este întunericul cu cât mai mult!" (Matei 6, 23). Dacă ceea ce vezi în afară, la prima impresie este strâmb ai greșit din pricina invidiei și a judecării pripite, cu cât mai întunecat va fi trupul tău în care gândurile rele s-au întărit în decursul întregii vieți?

Ochiul curat, ochiul spălat de invidie, luminează inima și toate mădularele făcându-le părtașe la vederea milei lui Dumnezeu, astfel încât toată făptura devine vedere.