marți, 18 februarie 2020

Arhim. Zaharia Zaharou despre aflarea inimii adânci prin nevoința Postului Mare. "Numai lucrarea pe care am săvârșit-o în inima noastră ne va însoți în veșnicie"


Aflarea inimii adânci prin nevoința Postului Mare


Harul lui Dumnezeu ne adună pe toți în Biserică la începutul Postului Mare, ca să-I mărturisim Domnului dorința noastră arzătoare de a dobândi duhul înțelepciunii și al priceperii poruncilor Sale.

Totuși, Sfânta Scriptură ne previne: "Un om lipsit de inimă nu poate dobândi înțelepciune" (cf. Pilde 17, 16). Ce este, așadar, "inima" pentru noi, creștinii, și cine poate fi numit "lipsit de inimă"? Inima fiecărui om a fost plăsmuită de Dumnezeu într-un chip aparte și unic (cf. Ps. 32, 15). Ea este de nerepetat și constituie centrul persoanei-ipostas. Omul devine cu adevărat mare atunci când se apropie de Dumnezeu cu "inima adâncă" (cf. Ps. 63, 7), pentru că acolo, înlăuntrul lui, este "locul rugăciunii duhovnicești" și "câmpul de luptă duhovnicească". Adevărata teologie și cunoaștere a lui Dumnezeu nu poate fi despărțită de simțirea inimii adânci. De aceea, cuvântul lui Dumnezeu ne încredințează că "omul cel tainic al inimii" este "de mare preț înaintea lui Dumnezeu" (1 Petru 3, 4).

Chemarea lui Dumnezeu se adresează inimii omului, "centrul duhovnicesc al persoanei", care are putința să atingă veșnicia și să "recunoască Chipul cel Dintâi - Dumnezeu cel Viu".

luni, 17 februarie 2020

Din crezul partizanilor carpatini: " Exişti în măsura în care iubeşti, şi te înalţi în măsura în care te jertfeşti pentru această iubire". Portretul luptătorului la tinereţe. ION GAVRILĂ OGORANU, omul cu trei vieţi, trăgând după el o căruţă de dosare


Portretul luptătorului la tinereţe 



- Răul cel mai mare de care am suferit în aceşti ani nu vine de la duşmani, ci de la trădătorii care au stat mai mult sau mai puţin în rândurile noastre.
- Se ajunsese să se vândă frate pe frate.

- Nu ne-am făcut nici o iluzie cu intervenţia străină şi de aceea moralul îl avem ca la început şi astăzi. Orice soartă ne va da Dumnezeu, suntem siguri că din jertfa şi truda noastră va ieşi un viitor mai bun pentru acest neam.

- Sfârşitul anului, lovitura de stat, l-au prins pe Ion Gavrilă prezent în faţa Televiziunii, trăgând căruţa cu dosarele de urmărire după el, încercând să spună că s-a putut apăra fiinţa şi demnitatea neamului românesc. Dar aceleaşi cozi de topor i-au blocat intrarea în Televiziune, continuând să-i oprească drumul spre libertate. 
 ***

După circa 45 de ani, Ion Gavrilă din comuna Gura Văii, Făgăraş, şi-a cercetat la C.N.S.A.S. cele 140 de dosare, din care 30 erau ale Miliţiei, restul întocmite de Securitate. El, numit „Moşu" de cei care l-au urmat, scrie în Testamentul din 1952, după prima sa condamnare la moarte:
„...Am pornit pe un asemenea drum având credinţa că aceasta ne era datoria, altfel nu puteam. Orice soartă ne va da Dumnezeu, suntem siguri că din jertfa noastră va ieşi un viitor mai bun pentru neamul românesc".

vineri, 14 februarie 2020

Părintele Filimon, Starețul Măn. Stavronikita despre "Învățătura Sfântului Grigorie Palama despre Sfânta Împărtășanie"


Învățătura Sfântului Grigorie Palama despre Sfânta Împărtășanie

Predică  a Părintelui stareț Filimon 
de la Mănăstirea Stavronikita, din Sfântul Munte Athos


- "Dumnezeu, prin energiile dumnezeiești necreate, este prezent în istorie și în om, și se descoperă în lume, nu doar prin intermediul făpturilor Sale, ci și în mod direct, prin Iisus Hristos"
- "Sfânta Euharistie reprezintă experiența veșniciei, aici și acum".
- "Viața veșnică nu începe după această viață trecătoare, nu este tăgăduirea timpului, ci este cunoașterea Dumnezeului adevărat și a Trimisului Său, Iisus Hristos"

- "Fiul lui Dumnezeu [...] S-a unit cu însele firile omenești, nedespărțit fiind de fiecare credincios care se împărtășește din Însuși Trupul Său, și se face una cu noi, arătându-ne întregi, Biserică a dumnezeirii Sale" (Sf. Grigorie Palama)

- Hristos [...] pe copii născuți din El, cărora le-a dăruit harul Său și S-a făcut asemenea lor, îi îngrijește cu mâncare și băutură deosebită față de ceilalți oameni. Le dăruiește o odihnă specială și rămân împreună cu Tatăl lor, în Iisus, după cum spune Domnul: „Cel ce mănâncă Trupul Meu și bea Sângele Meu rămâne întru Mine și Eu întru el" (In. 6, 56)." (Sf. Grigorie Palama)
- "Prin Sfânta Împărtășanie ne unim deplin cu Hristos. Dar această plinătate trebuie să se înnoiască și să se adâncească permanent, așa cum se întâmplă în cazul în care, cu cât ești mai unit prin iubire cu o altă persoană, tot atât de mult însetezi să te adâncești în această unire."
- "Primii creștini [...] după Sfânta Liturghie se întorceau în lume, iar fețele lor străluceau de lumină, de bucurie și de pacea Împărăției lui Dumnezeu. Nu duceau cu ei nici planuri sau teorii, ci, oriunde mergeau, sădeau cetăți ale Împărăției: credința creștea, viața se schimba, cele cu neputință deveneau posibile. Iar, atunci când îi întrebau de unde strălucește această lumină, unde se află izvorul acestei puteri, știau răspunsul și spre ce să-i îndrume pe oameni".

- "Cred că rezolvarea crizei contemporane nu constă în faptul de a o cerceta pe toate părțile, ci să ne întoarcem spre Taina Sfintei Împărtășanii și spre Biserică, a cărei viață țâșnește din această Taină."

joi, 13 februarie 2020

P. Andrei Lemeșonok despre puterea cuvântului. "Învățăm să vorbim cu Dumnezeu, învățăm să-L auzim pe Dumnezeu printr-o atitudine smerită față de aproapele nostru"


"Dacă nu există dragoste în noi, atunci cuvintele noastre vor fi greșite și nu va exista viață în ele, nu va exista Dumnezeu în ele."

"Omul, atingându-se de iubirea lui Dumnezeu, se transfigurează, se schimbă. El simte că, atunci când în inima lui se află dragostea lui Hristos, în cuvintele pe care le rostește există viață."

Puterea cuvântului


Un frate a întrebat pe avva Ierax, zicând: Spune-mi cuvânt, ca să mă mântuiesc. I-a zis lui bătrânul: "Șezi în chilia ta și de îți este foame, mănâncă, iar de îti este sete, bea și nu vorbi de rău pe cineva și te mânuiești

Avva Isaia a fost întrebat: Ce este vorbirea de rău? El a răspuns: Necunoașterea slavei lui Dumnezeu și ura față de aproapele. 

 "Gura mea va grăi înțelepciune și cugetul inimii mele pricepere" (Psalmi 48, 3). "Din prisosul inimii grăiește gura" (Matei 12, 34; Luca 6, 45). Un cuvânt poate lovi, poate răni și chiar ucide o persoană. Iar același cuvânt, spus cu dragoste, îl poate sprijini, îl poate încuraja, îl poate vindeca pe aproapele. 

Cât de important este să ne controlăm vorbele, pentru că nu întotdeauna avem înlăuntrul nostru o stare de pace. Sunt stări de tulburare, de neliniște lăuntrică, de descurajare! Dacă vom spune ceva în astfel de momente, atunci, bineînțeles, cuvintele noastre vor fi bolnave, îl vor răni pe aproapele, în loc să-i fie spre ajutor și mângâiere. 

Arhim. Emilianos Simonopetritul: "cine produce aproapelui său cea mai mică problemă, chiar dacă izvorăște din cea mai bună intenție, este cu inima uscată"


Împacă-te cu toți, ca să ai îndrăznire la rugăciune. (Avva Isaia)
Eu azi, de exemplu, vreau zâmbetul tău, iubirea ta, dar tu poate că ai tras o minciună de dimineață și ești tulburat, sau poate că ai dat-o în bară cu ceva sau ai altă problemă. Cum să știu eu ce-i în viața fiecăruia? 
***
Fii cu trezvie, frate, la duhul care aduce întristare omului. Căci multe sunt prăzile lui până ce te face neputincios. (Avva Isaia)

marți, 11 februarie 2020

Sf. Nectarie de Eghina: "Atunci când inima nu este încălzită cu rugăciunea, iubirea se poate transforma ușor în una trupească"


"Căutați să vânați iubirea. Cereți în fiecare zi iubire de la Dumnezeu. Iubirea aduce cu sine mulțime de binecuvântări și virtuți. Iubiți, ca să fiți iubiți și voi la rândul vostru. Dați lui Dumnezeu toată inima voastră ca să rămâneți în iubire. (cf. I Ioan 4, 16).

Dragostea în care cred


Încrederea este parte din iubire. Încrederea este iubire. (IPS Neofit de Morfu)


luni, 10 februarie 2020

De ce avem "harți" în prima săptămână a Triodului?


Calendarul ortodox are prevăzut în prima săptămână a Triodului, după Duminica Vameșului și a Fariseului, zilele de miercuri și vineri care sunt însemnate cu "harți". Dar, cum se face că, după o duminică în care ne este adusă în atenție pocăința, să urmeze zile de dezlegare la bucate? Pornind de la etimologia și istoricul cuvântului "harți", vom încerca să deslușim această rânduială a Bisericii din prima săptămână a Triodului.

duminică, 9 februarie 2020

Sf. Nectarie de Eghina: "Toate se biruiesc, nimic să nu vă deznădăjduiască!


"Scopul vieții noastre este să devenim desăvârșiți și sfinți. Să luăm aminte, ca nu cumva de dragul vieții de acum, să ne lipsim de cea viitoare. Nu cumva grijile lumești și feluritele împrăștieri să ne facă să uităm de scopul vieții nostre. Postul, privegherea și rugăciunea, prin ele însele, nu aduc roadele dorite, pentru că ele nu reprezintă scopul vieții nostre, ci sunt mijloacele care ne ajută să ne împlinim scopul. Împodobiți-va candelele cu virtuți. Luptați-vă să scăpați de patimile sufletești. Curățați-vă inima de orice întinăciune și păstrați-o curată, că să vină să locuiască în ea Domnul, să o umple de Duhul Sfânt și de daruri dumnezeiești.

Copiii mei iubiți, toată grija voastră doar spre acestea să fie. Acestea să reprezinte scopul și dorința voastră permanentă. Pe acestea să le cereți zilnic în rugăciune de la Dumnezeu în inima voastră, nu în afara ei. Și, când Îl veți găsi, să stați cu frică și cu cutremur, precum serafimii și heruvimii, pentru că inima voastră s-a făcut tron al lui Dumnezeu! Dar, ca să-L aflați pe Dumnezeu, să vă smeriți până la pământ, pentru că Domnul se scârbește de cei mândri, iar pe cei smeriți îi iubește și le cercetează inima.

Dacă te lupți cu lupta cea buna, Dumnezeu te va întări. În luptă apar neputințele, scăderile și greșelile noastre. Acolo este oglinda stării nostre duhovnicești. Cine nu se luptă, nu se cunoaște pe sine. Fiți cu luare-aminte și la greșelile mai mici. Dacă veți cădea într-un păcat din nepurtare de grijă, nu deznădăjduiți. Să mergeți degrabă și să cădeți înaintea lui Dumnezeu, Care are puterea de a vă ridica. În noi există neputințe, patimi și greșeli adânc înrădăcinate, multe sunt chiar și moșteniri. Toate acestea nu se taie dintr-o lovitură, nici prin nerăbdare, nici printr-o întristare fără măsură. Este nevoie de răbdare și stăruință cu îndelungă răbdare, cu grijă și atenție. Întristarea peste măsură ascunde în ea mândrie.

Drumul care duce către desăvârșire este lung. Rugați-vă Domnului să vă dea putere. Să înfruntați cu răbdare căderile voastre, să vă ridicați repede și să fugiți din locul în care ați căzut, nu așa cum fac copiii, care, după ce se lovesc, stau în același loc, plâng și se tânguiesc fără de mângâiere. Privegheați și vă rugați ca să nu cădeți în ispită. Nu deznădăjduiți! Chiar dacă cădeți mereu în păcatele mai vechi. Multe dintre ele sunt puternice, atât prin firea lor, cât și prin obișnuință. Însă, cu timpul și cu perseverență se vor birui. Nimic să nu vă deznădăjduiască!"


joi, 30 ianuarie 2020

Klaus Iohannis, alături de peste 40 de lideri mondiali, la Forumul liderilor internaţionali dedicat Comemorării Victimelor Holocaustului. Alocuțiunea Președintelui la București, militant împotriva "răului absolut"

Sursa foto

Klaus Iohannis: 

Nu trebuie să ne oprim însă aici, pentru că pericolul revenirii atitudinilor xenofobe și antisemite este mereu prezent. Cimitire evreiești sunt vandalizate, actori publici afirmă supremația unor rase, monstruozitățile Holocaustului sunt public relativizate, unor criminali odioși din istoria noastră li se ridică osanale, concetățeni de etnie romă sunt nu de puține ori umiliți ori discriminați.

Aceste evoluții reprezintă un atac frontal la adresa statului de drept și a principiilor democratice, tocmai de aceea contraofensiva trebuie să fie fermă și în acord cu valorile europene. Avem, așadar, nevoie de și mai multă educație, pentru că este singurul angajament ferm că vom apăra în viitor, cu toată forța, democrația, drepturile și libertățile individuale. 

marți, 28 ianuarie 2020

Între cuvântul ce înștiințează și cuvântul ce împărtășește / Din traista de cuvinte a bătrânului Proclu...


Părintele Sofronie deosebește în învățătura sa două feluri de cuvânt: cuvântul ce înștiințează și cuvântul ce împărtășește. Cuvântul care informează și cel ce insuflă. Cuvântul "psihic", chiar cu subiect religios, și cuvântul "duhovnicesc", purtător al Duhului Sfânt, al continuei Cincizecimi ce nu este alta decât predania Bisericii nedespărțite, trupul lui Hristos.
***
Un lucru este clar: putem zidi și putem dărâma printr-un singur cuvânt. Fiecare cuvânt, ieșit de la noi, poartă ceva din ființa noastră. Firimituri din noi, cuvintele ne poartă din lumea lor în lumea cea de toate zilele.
Un cuvânt nu poate exista de unul singur. Ne este necesar cel puțin încă unul. Pentru că înainte de toate un cuvânt se cuminecă, se împărtășește, se împarte.

joi, 23 ianuarie 2020

Aspazia Oţel Petrescu: "Ceea ce contează într-adevăr este să poţi să trăieşti în Duhul lui Iisus, în pacea lui Iisus"."Jertfa nu înseamnă să ne topim noi, să căutăm neapărat să fim desființați. Jertfa este un act de iubire"


* Frica de Dumnezeu este frica de a nu jigni iubirea Celui Care vine să ţi-o dăruiască; în ultimă instanţă, de a nu jigni iubirea Mântuitorului, Care S-a aşezat pe cruce pentru noi.
* Dacă ai şansa să poţi să oferi câteva clipe din viaţa ta în pacea lui Iisus, aia este fericire!
* Libertatea noastră desăvârşită este în momentul în care suntem liberi de păcat.
* Cel ce vrea să-şi scadă la crucea lui, mai mult îşi adaugă.
* Cred că treaba generației voastre este să stați pe loc, să vă rugați și să postiți, și să așteptați momentul când Iisus vă va cere : "am nevoie de mărturia voastră". Tu vei fi acolo, și când vei auzi chemarea vei zice: "aici sunt Doamne, prezent!".

miercuri, 22 ianuarie 2020

P. Andrei Lemeshonok: "învățați să zburați, învățați-vă dragii mei, și vom zbura într-un loc în care va exista numai iubire"


P. Andrei Lemeshonok:


Putem chiar să zburăm... doar dacă vom dori foarte tare acest lucru. Probabil că unii din cei prezenți au zburat deja. Dar e periculos să zbori, te poți prăbuși. Trebuie să ne asumăm riscul. Nu avem altă ieșire. Omului poate să-i fie teamă să zboare. I se spune: "sari!", iar el răspunde: "nu, nu voi sări!". Dar, în ultima zi a vieții noastre, în ultimele minute, va trebui să zburăm, să ne desprindem de pământ. Si, dacă nu avem această experientă, unde vom merge? In jos... De aceea, frați și surori, trebuie să îndrăznim. Trebuie să învățăm să zburăm. 

Poate că încă avem aripile mici, dar ele vor crește neapărat dacă vom căuta la cer și vom tânji după Împărăția Cerească. Ele vor crește negreșit! Vor creste aripi mari. Si deja aici, pe pământ, vom zbura. Oare în zadar spune Biserica: "sus să avem inimile?", oare Sf. Liturghie este o simplă slujbă? Poate că este frumoasă, importantă, dar oare este doar o lucrare omenească? Nu, acestea deja sunt zboruri duhovnicești! Si nu sunt zboruri în vis, ci în realitate. 

De aceea, bineînțeles, vreau să nu cădem. Si dacă vom cădea - iar căderi vom avea cu siguranță - și ceva se va strica, să nu ne plângem, să nu ne văităm, ci să ne ridicăm și să-L urmăm mai departe pe Hristos. Si tot așa, până la ultima zi a vieții noastre. Iar atunci negrești vom zbura. Si vom zbura într-un loc în care va exista numai iubire. Va fi numai iubire și nimic altceva. Nu vor fi tensiuni: al meu/al tău, mă iubești/nu mă iubești, îmi place/nu-mi place, vreau/nu vreau... Va fi numai dragoste. Nu vor fi boli, nu vor fi necazuri, nu vor fi întristări, ci va exista o viață, o viață fără sfârșit în Dumnezeu. Căci pentru aceasta am venit în Biserică. 

Puii de vulturi învață să zboare. Acum sunt pui, dar mai târziu vor fi vulturi. Așa că învățați să zburați, învățați-vă dragii mei!         


marți, 7 ianuarie 2020

La Bobotează, Duhul în chip de porumbel a întărit adevărul cuvântului...


Botezul Domnului în Iordan a fost ca a doua facere a lumii: din nou apă, din nou Duhul lui Dumnezeu care plutește deasupra apei, din nou Cuvântul, din nou glasul Tatălui, din nou îngeri care stau de față la această înnoire a lumii, ca la facerea ei (Iov 38,7). De altfel, lecturile biblice la Vecernia zilei (parimiile) încep chiar cu primele versete din Facerea.

marți, 31 decembrie 2019

La început de an, cu gândul la veșnicie...


Taina "vieții veșnice": când o persoană trăiește un moment de mare intensitate, prin iubire, prin rugăciune, printr-o sărbătoare; în orice experiență a participării şi comuniunii, ea accede la acest timp existențial dincolo de cel cronologic...

miercuri, 25 decembrie 2019

Pogorâtu-Te-ai din ceruri din iubire, dintru eterna lumină întru al răului întuneric, Doamne, Binevenit eşti Tu, al Mântuirii Stăpân!


Pogorâtu-Te-ai din ceruri din iubire,
Întru tărâmul durerii, din frumuseţea eternă;
Dintru eterna lumină, întru al răului întuneric,
Tu mâna Ta întins-ai la cei sugrumaţi de păcat.


Uimitu-s-a cerul, cutremuratu-s-a pământul.
Binevenit eşti, Doamne, popoarelor, cântaţi!

Din dragostea fierbinte cu care ai creat lumea,
Ca rob Tu Te-ai smerit, să-i mântuieşti pe robi;
Să rezideşti locaşul ce Adam dărâmat-a,
Să luminezi rătăciţii, pe păcătoşi să dezlegi.

Tu eşti Iubirea Căreia de umilinţi nu-i e teamă,
Doamne, Binevenit eşti Tu, al Mântuirii Stăpân!

luni, 16 decembrie 2019

Sfântul Dionisie de Zakynthos (+17 decembrie) - Sfântul iertării


Doxologia: Sfântul iertării – Dionisie din Zakynthos


Părintele nostru Sfântul Dionisie s-a născut în anul 1547, în Insula Zakynthos de pe Marea Ionică. Provenea dintr-o familie nobilă şi a fost educat de călugări, reuşind să înveţe limbile greacă, italiană şi latină. A excelat în teologie şi a primit hirotonia ca preot, cu numele Daniel, în anul 1570. Mai târziu, a devenit ieromonah în Mitropolia din Zakynthos şi Strofades. În 1577 a fost ales episcop în Insula Eghina. După un an de vieţuire pe insulă, s-a întors în Zakynthos, unde a fost numit episcop şi preşedinte. În 1622 s-a retras şi în 17 decembrie a adormit întru Domnul şi a fost înmormântat. Trupul lui a fost descoperit intact şi emanând bun miros de flori şi de tămâie. De aceea, el este cinstit şi a fost proclamat sfânt de către Patriarhia de Constantinopol. Este sărbătorit în 17 decembrie, iar în 24 august Biserica serbează mutarea sfintelor sale moaşte.

marți, 10 decembrie 2019

Gheron Nikon Athonitul: "diavolul te va lăsa să faci toate faptele bune, dar niciodată nu te va lăsa să faci două lucruri"...


Părintele Nicon Aghioritul - 

 Rugăciunea minții și spovedania, cele mai urâte de vrăjmaș



Cum tremură diavolul la auzul acestui Nume! De acesta se teme? Cu acesta îl vom lovi! La auzul lui tremură? Cu acesta îl vom bate! Din ce pricină este uimitoare această rugăciune? Am amintit: Îl numești pe Iisus Domn, iar apoi spui: „miluiește-mă”. Adică te smerești. Cine vrea să fie miluit? Un cerșetor. Te faci cerșetor, te smerești? L-ai omorât pe diavol. Smerenia este opusul lui. De ce a devenit diavol? Nu a desfrânat. Nu are trup să desfrâneze. Nu a ucis. Pe cine să ucidă? Din cauza mândriei lui a căzut: „Ridica-mă-voi în ceruri şi mai presus de stelele Dumnezeului celui puternic voi aşeza jilţul meu!(Is. 14, 13) „Cine vrea, să mă urmeze.” Iar Hristos, ca să ne arate acum calea opusă diavolului pe care trebuie să o urmăm ca să ne mântuim, a coborât din ceruri și s-a smerit pe Sine făcându-se asemenea oamenilor, ca să ne arate cum trebuie să ajungem și noi la Dumnezeu, să ne îmbrăcăm în Dumnezeu prin smerenie. De aceea, spune un părinte că smerenia este „veșmântul dumnezeirii”. Smerenia este haina pe care o poartă Dumnezeu. „Doamne, Iisuse Hristoase, miluiește-mă!” Și în felul acesta te smerești.

Diavolul te va lăsa să faci toate faptele bune, te va și ajuta pe deasupra, dar nu te va lăsa niciodată să faci două lucruri. Vrei să dai milostenie, te va ajuta. Vrei să construiești biserici, nu că ar fi ceva rău în asta, dar te va ajuta și el. De ce? Vrei să postești? Nu doar că te va lăsa în pace, dar te va și ajuta. De ce? Pentru că știe că făcând toate acestea poți cădea în mândrie pentru ce ai realizat. Nu poți spune: „nu postesc”, de vreme ce postesc. Mă voi fățărnici că nu postesc. Voi fi prefăcut. Adevărul este vădit. Și milostenie fac. Oare nu fac? Am și fecioria. Nu o am? Și diavolul este feciorelnic. Diavolul nu numai că te lasă să faci toate aceste fapte bune, dar și te ajută pe deasupra, ca să te arunce apoi în mândrie. De aceea, niciodată nu te va lăsa să faci două lucruri: să spui rugăciunea minții: "Doamne, Iisuse Hristoase, miluiește-mă", și să te spovedești. Pentru că smerenia se naște din amândouă. Din acest motiv nu ne putem mântui în afara Bisericii.

Vedeți si:

luni, 9 decembrie 2019

Părintele Efrem din Arizona (+ 8 dec. 2019) - Veșnică pomenire!


Pe 7(8) decembrie 2019, mult-iubitul Părinte Efrem din Arizona a adormit în Domnul după ce mulți ani a înfruntat boala. Conform celor spuse, Părintele Efrem era conștient de moartea sa iminentă cu câteva zile înainte și, în ciuda acestui fapt, el ieșea zilnic pentru a-i binecuvânta pe oameni. Medicul său personal i-a spus să nu mai iasă afară sâmbătă seara, ziua adormirii sale, pentru a-i binecuvânta pe oameni. Părinte Efrem a fost lucid în ziua adormirii sale și a participat la Sfintele Taine. Apoi, la ora 21 (ora din Arizona, SUA), în timp ce era ocupat cu ceva, fiind în poziție verticală, s-a înclinat brusc în lateral și a murit. Asistentele l-au găsit practic în poziție dreaptă, după ce și-a dat duhul Domnului.

Gheronda Efrem vizitând locul unde va urma să fie înmormântat

Parintele Efrem cu câteva zile înainte de adormirea sa întru Domnul

Înmormântarea Părintelui Efrem Filoteitul


Slujba de înmormântare a Părintelui Efrem Filoteitul din Arizona a avut loc miercuri, 11 decembrie, la ora 13 (ora 22 în România), la Mănăstirea Sfântul Antonie cel Mare din Arizona (SUA).

sâmbătă, 7 decembrie 2019

Sfântul Patapie din Loutraki + 8 decembire


Viaţa Sfântului Cuvios Patapie

Αγίου Παταπίου Λουτρακίου

În părţile Egiptului este o cetate ce se numeşte Teba, care o înconjură şi o adapă fluviul Nil. Acolo s-a născut acest fericit Patapie, din părinţi creştini, fiind crescut în bună credinţă şi în frica Domnului. Venind în vârstă desăvârşită, a trecut cu vederea deşertăciunea lumii acesteia şi, lăsând casa, părinţii şi prietenii, s-a făcut monah. Ducându-se în pustia Egiptului, vieţuia după Dumnezeu, nevoindu-se cu postul, cu rugăciunea şi cu multe feluri de osteneli monahiceşti şi pustniceşti. Făcându-se vestit şi începând a veni mulţi oameni la dânsul şi a-l lăuda pentru viaţa cea plină de fapte bune şi fiind supărat că i se tulbura liniştea - căci era lăudat de gura oamenilor - din această pricină lăsând părţile Egiptului, a venit la Constantinopol. Aici, făcându-şi o colibă aproape de Vlaherna, lângă zidul cetăţii, s-a închis într-însa şi se odihnea acolo, ca în pustie, neştiut de nimeni, afară numai de singurul Dumnezeu, Care ştie pe cei ce sunt ai Săi, vorbind cu El prin neîncetata rugăciune.

miercuri, 4 decembrie 2019

Pr Varnava Iankos: "Este nevoie de un cuvânt de viață dătător. Acesta este erosul dintre suflete"


Pr Varnava Iankos - Există cuvânt viu în relațiile dintre noi?



Cuvintele lui Dumnezeu sunt ca o miere dulce în gura omului. Așadar, și noi suntem responsabili să spunem cuvinte dulci oamenilor, nu numai dulcegării. Cuvântul nostru să fie ziditor, să îl insufle pe aproapele, să-l pună pe picioare, să-i deschidă calea. De ce spunem doar tâmpenii? Suntem răspunzători pentru ceea ce vom spune și vom auzi. Cuvântul nostru trebuie să deschidă noi orizonturi în viața celuilalt. Spunem că nu știm cum să facem acest lucru. Ei, să învățăm câte ceva despre noi înșine. Ce cuvânt ne-a odihnit pe noi? Ce am citit?

Noi, creștinii, facem de toate, dar nu citim cuvântul lui Dumnezeu, care este Noul Testament. Să discutăm despre ceva din cele citite, despre vreo nelămurire pe care o avem, să mergem la Sfinții Părinti și să vedem cum tălmăcesc ei lucrurile, să căutăm ceva care ne-a atins inima. Oare acest lucru nu este comunicare, nu este prietenie, nu este relație? Ce ne unește? De ce suntem frați? Ne leagă cuvântul. Dar, știm care cuvânt? Ne leagă ochii frumoși ai celuilalt? Slavă Domnului, sunt frumoși și ochișorii, așa cum i-a făcut Dumnezeu. Dar, mai mult decât atât? Cum vom pune în lucrare acest lucru? Cum mă voi raporta la acest lucru? Ce mă leagă de celălalt? În final, ce ne leagă pe noi toți în acest loc?  Mergem duminică la biserică, ne bem cafeaua împreună. Ce ne unește? Cuvântul! Dar care cuvânt? Avem ceva de spus? Spunem ceva care ne-a frământat, care ne-a neliniștit, care ne-a făcut să ne îndoim, care ne-a odihnit? Ceva care a fost ca un cuțit în inimă sau ca o mângâiere pe cap? Nu trebuie să avem aceste frământări? Asta este averea noastră. Se spune că acesta este creștinul. Avem așa ceva?

Altul se însoară și vorbește cu soția lui doar despre iubire. Bun lucru este acesta, dar erosul este și un fapt duhovnicesc. Vreau să văd și eu un cuplu care să discute între ei ceva important. Relația lor să aibă cuvânt dătător de viață. Există?! Dacă îmi găsește cineva, mă însor și eu! Măi omule, nu există! Sărăcie blestemată! Doar probleme! Nu există cuvânt într-o relație, care să fie cuvântul lui Dumnezeu.  Erosul înseamnă unirea sufletelor. Nu doar la un nivel psihologic: "Ah, ce frumos este! Ce cântece îi plac! Ce romantic! Ce frumos! Ce lună și ce mare frumoasă!" Toate acestea sunt lucruri psihologice. Există cuvânt nemuritor, care biruiește moartea, pe care să mi-l pună în inimă partenerul meu și să simt asta? Acesta este erosul! Apoi, se depășesc ispitele din partea altor bărbați sau femei. Pentru că, atunci când trupul lui va îmbătrâni și te vei obișnui cu el, ce se va întâmpla? Vei căuta pe altcineva? Cu niciun chip nu se va împlini acestă poveste. Si până când? Îmbătrânești și nu vei mai putea face nimic apoi. Așadar, este nevoie de un cuvânt de viață dătător. Acesta este erosul dintre suflete. În viață să avem cuvinte în comun. Spunem ceva de felul acesta? Auzim vreun cuvânt duhovnicesc de la soțul nostru? Noi zicem ceva? Asta înseamnă relație și iubire. Avem astfel de posibilități? De unde să avem? Nu cercetăm cuvântul lui Dumnezeu, nu căutăm în noi, suntem obosiți din cauza problemelor și foarte multe lucruri de acest gen. Mergem și la biserică într-o duminică și credem că ni se vor rezolva problemele. Problemele noastre sufletești nu se rezolvă așa!   

          
 Adânc pe adânc cheamă în glasul căderilor apelor Tale. (Ps. 41, 9)