marți, 7 ianuarie 2020

La Bobotează, Duhul în chip de porumbel a întărit adevărul cuvântului...


Botezul Domnului în Iordan a fost ca a doua facere a lumii: din nou apă, din nou Duhul lui Dumnezeu care plutește deasupra apei, din nou Cuvântul, din nou glasul Tatălui, din nou îngeri care stau de față la această înnoire a lumii, ca la facerea ei (Iov 38,7). De altfel, lecturile biblice la Vecernia zilei (parimiile) încep chiar cu primele versete din Facerea.

marți, 31 decembrie 2019

La început de an, cu gândul la veșnicie...


Taina "vieții veșnice": când o persoană trăiește un moment de mare intensitate, prin iubire, prin rugăciune, printr-o sărbătoare; în orice experiență a participării şi comuniunii, ea accede la acest timp existențial dincolo de cel cronologic...

miercuri, 25 decembrie 2019

Pogorâtu-Te-ai din ceruri din iubire, dintru eterna lumină întru al răului întuneric, Doamne, Binevenit eşti Tu, al Mântuirii Stăpân!


Pogorâtu-Te-ai din ceruri din iubire,
Întru tărâmul durerii, din frumuseţea eternă;
Dintru eterna lumină, întru al răului întuneric,
Tu mâna Ta întins-ai la cei sugrumaţi de păcat.


Uimitu-s-a cerul, cutremuratu-s-a pământul.
Binevenit eşti, Doamne, popoarelor, cântaţi!

Din dragostea fierbinte cu care ai creat lumea,
Ca rob Tu Te-ai smerit, să-i mântuieşti pe robi;
Să rezideşti locaşul ce Adam dărâmat-a,
Să luminezi rătăciţii, pe păcătoşi să dezlegi.

Tu eşti Iubirea Căreia de umilinţi nu-i e teamă,
Doamne, Binevenit eşti Tu, al Mântuirii Stăpân!

luni, 16 decembrie 2019

Sfântul Dionisie de Zakynthos (+17 decembrie) - Sfântul iertării


Doxologia: Sfântul iertării – Dionisie din Zakynthos


Părintele nostru Sfântul Dionisie s-a născut în anul 1547, în Insula Zakynthos de pe Marea Ionică. Provenea dintr-o familie nobilă şi a fost educat de călugări, reuşind să înveţe limbile greacă, italiană şi latină. A excelat în teologie şi a primit hirotonia ca preot, cu numele Daniel, în anul 1570. Mai târziu, a devenit ieromonah în Mitropolia din Zakynthos şi Strofades. În 1577 a fost ales episcop în Insula Eghina. După un an de vieţuire pe insulă, s-a întors în Zakynthos, unde a fost numit episcop şi preşedinte. În 1622 s-a retras şi în 17 decembrie a adormit întru Domnul şi a fost înmormântat. Trupul lui a fost descoperit intact şi emanând bun miros de flori şi de tămâie. De aceea, el este cinstit şi a fost proclamat sfânt de către Patriarhia de Constantinopol. Este sărbătorit în 17 decembrie, iar în 24 august Biserica serbează mutarea sfintelor sale moaşte.

marți, 10 decembrie 2019

Gheron Nikon Athonitul: "diavolul te va lăsa să faci toate faptele bune, dar niciodată nu te va lăsa să faci două lucruri"...


Părintele Nicon Aghioritul - 

 Rugăciunea minții și spovedania, cele mai urâte de vrăjmaș



Cum tremură diavolul la auzul acestui Nume! De acesta se teme? Cu acesta îl vom lovi! La auzul lui tremură? Cu acesta îl vom bate! Din ce pricină este uimitoare această rugăciune? Am amintit: Îl numești pe Iisus Domn, iar apoi spui: „miluiește-mă”. Adică te smerești. Cine vrea să fie miluit? Un cerșetor. Te faci cerșetor, te smerești? L-ai omorât pe diavol. Smerenia este opusul lui. De ce a devenit diavol? Nu a desfrânat. Nu are trup să desfrâneze. Nu a ucis. Pe cine să ucidă? Din cauza mândriei lui a căzut: „Ridica-mă-voi în ceruri şi mai presus de stelele Dumnezeului celui puternic voi aşeza jilţul meu!(Is. 14, 13) „Cine vrea, să mă urmeze.” Iar Hristos, ca să ne arate acum calea opusă diavolului pe care trebuie să o urmăm ca să ne mântuim, a coborât din ceruri și s-a smerit pe Sine făcându-se asemenea oamenilor, ca să ne arate cum trebuie să ajungem și noi la Dumnezeu, să ne îmbrăcăm în Dumnezeu prin smerenie. De aceea, spune un părinte că smerenia este „veșmântul dumnezeirii”. Smerenia este haina pe care o poartă Dumnezeu. „Doamne, Iisuse Hristoase, miluiește-mă!” Și în felul acesta te smerești.

Diavolul te va lăsa să faci toate faptele bune, te va și ajuta pe deasupra, dar nu te va lăsa niciodată să faci două lucruri. Vrei să dai milostenie, te va ajuta. Vrei să construiești biserici, nu că ar fi ceva rău în asta, dar te va ajuta și el. De ce? Vrei să postești? Nu doar că te va lăsa în pace, dar te va și ajuta. De ce? Pentru că știe că făcând toate acestea poți cădea în mândrie pentru ce ai realizat. Nu poți spune: „nu postesc”, de vreme ce postesc. Mă voi fățărnici că nu postesc. Voi fi prefăcut. Adevărul este vădit. Și milostenie fac. Oare nu fac? Am și fecioria. Nu o am? Și diavolul este feciorelnic. Diavolul nu numai că te lasă să faci toate aceste fapte bune, dar și te ajută pe deasupra, ca să te arunce apoi în mândrie. De aceea, niciodată nu te va lăsa să faci două lucruri: să spui rugăciunea minții: "Doamne, Iisuse Hristoase, miluiește-mă", și să te spovedești. Pentru că smerenia se naște din amândouă. Din acest motiv nu ne putem mântui în afara Bisericii.

Vedeți si:

luni, 9 decembrie 2019

Părintele Efrem din Arizona (+ 8 dec. 2019) - Veșnică pomenire!


Pe 7(8) decembrie 2019, mult-iubitul Părinte Efrem din Arizona a adormit în Domnul după ce mulți ani a înfruntat boala. Conform celor spuse, Părintele Efrem era conștient de moartea sa iminentă cu câteva zile înainte și, în ciuda acestui fapt, el ieșea zilnic pentru a-i binecuvânta pe oameni. Medicul său personal i-a spus să nu mai iasă afară sâmbătă seara, ziua adormirii sale, pentru a-i binecuvânta pe oameni. Părinte Efrem a fost lucid în ziua adormirii sale și a participat la Sfintele Taine. Apoi, la ora 21 (ora din Arizona, SUA), în timp ce era ocupat cu ceva, fiind în poziție verticală, s-a înclinat brusc în lateral și a murit. Asistentele l-au găsit practic în poziție dreaptă, după ce și-a dat duhul Domnului.

Gheronda Efrem vizitând locul unde va urma să fie înmormântat

Parintele Efrem cu câteva zile înainte de adormirea sa întru Domnul

Înmormântarea Părintelui Efrem Filoteitul


Slujba de înmormântare a Părintelui Efrem Filoteitul din Arizona a avut loc miercuri, 11 decembrie, la ora 13 (ora 22 în România), la Mănăstirea Sfântul Antonie cel Mare din Arizona (SUA).

sâmbătă, 7 decembrie 2019

Sfântul Patapie din Loutraki + 8 decembire


Viaţa Sfântului Cuvios Patapie

Αγίου Παταπίου Λουτρακίου

În părţile Egiptului este o cetate ce se numeşte Teba, care o înconjură şi o adapă fluviul Nil. Acolo s-a născut acest fericit Patapie, din părinţi creştini, fiind crescut în bună credinţă şi în frica Domnului. Venind în vârstă desăvârşită, a trecut cu vederea deşertăciunea lumii acesteia şi, lăsând casa, părinţii şi prietenii, s-a făcut monah. Ducându-se în pustia Egiptului, vieţuia după Dumnezeu, nevoindu-se cu postul, cu rugăciunea şi cu multe feluri de osteneli monahiceşti şi pustniceşti. Făcându-se vestit şi începând a veni mulţi oameni la dânsul şi a-l lăuda pentru viaţa cea plină de fapte bune şi fiind supărat că i se tulbura liniştea - căci era lăudat de gura oamenilor - din această pricină lăsând părţile Egiptului, a venit la Constantinopol. Aici, făcându-şi o colibă aproape de Vlaherna, lângă zidul cetăţii, s-a închis într-însa şi se odihnea acolo, ca în pustie, neştiut de nimeni, afară numai de singurul Dumnezeu, Care ştie pe cei ce sunt ai Săi, vorbind cu El prin neîncetata rugăciune.

miercuri, 4 decembrie 2019

Pr Varnava Iankos: "Este nevoie de un cuvânt de viață dătător. Acesta este erosul dintre suflete"


Pr Varnava Iankos - Există cuvânt viu în relațiile dintre noi?



Cuvintele lui Dumnezeu sunt ca o miere dulce în gura omului. Așadar, și noi suntem responsabili să spunem cuvinte dulci oamenilor, nu numai dulcegării. Cuvântul nostru să fie ziditor, să îl insufle pe aproapele, să-l pună pe picioare, să-i deschidă calea. De ce spunem doar tâmpenii? Suntem răspunzători pentru ceea ce vom spune și vom auzi. Cuvântul nostru trebuie să deschidă noi orizonturi în viața celuilalt. Spunem că nu știm cum să facem acest lucru. Ei, să învățăm câte ceva despre noi înșine. Ce cuvânt ne-a odihnit pe noi? Ce am citit?

Noi, creștinii, facem de toate, dar nu citim cuvântul lui Dumnezeu, care este Noul Testament. Să discutăm despre ceva din cele citite, despre vreo nelămurire pe care o avem, să mergem la Sfinții Părinti și să vedem cum tălmăcesc ei lucrurile, să căutăm ceva care ne-a atins inima. Oare acest lucru nu este comunicare, nu este prietenie, nu este relație? Ce ne unește? De ce suntem frați? Ne leagă cuvântul. Dar, știm care cuvânt? Ne leagă ochii frumoși ai celuilalt? Slavă Domnului, sunt frumoși și ochișorii, așa cum i-a făcut Dumnezeu. Dar, mai mult decât atât? Cum vom pune în lucrare acest lucru? Cum mă voi raporta la acest lucru? Ce mă leagă de celălalt? În final, ce ne leagă pe noi toți în acest loc?  Mergem duminică la biserică, ne bem cafeaua împreună. Ce ne unește? Cuvântul! Dar care cuvânt? Avem ceva de spus? Spunem ceva care ne-a frământat, care ne-a neliniștit, care ne-a făcut să ne îndoim, care ne-a odihnit? Ceva care a fost ca un cuțit în inimă sau ca o mângâiere pe cap? Nu trebuie să avem aceste frământări? Asta este averea noastră. Se spune că acesta este creștinul. Avem așa ceva?

Altul se însoară și vorbește cu soția lui doar despre iubire. Bun lucru este acesta, dar erosul este și un fapt duhovnicesc. Vreau să văd și eu un cuplu care să discute între ei ceva important. Relația lor să aibă cuvânt dătător de viață. Există?! Dacă îmi găsește cineva, mă însor și eu! Măi omule, nu există! Sărăcie blestemată! Doar probleme! Nu există cuvânt într-o relație, care să fie cuvântul lui Dumnezeu.  Erosul înseamnă unirea sufletelor. Nu doar la un nivel psihologic: "Ah, ce frumos este! Ce cântece îi plac! Ce romantic! Ce frumos! Ce lună și ce mare frumoasă!" Toate acestea sunt lucruri psihologice. Există cuvânt nemuritor, care biruiește moartea, pe care să mi-l pună în inimă partenerul meu și să simt asta? Acesta este erosul! Apoi, se depășesc ispitele din partea altor bărbați sau femei. Pentru că, atunci când trupul lui va îmbătrâni și te vei obișnui cu el, ce se va întâmpla? Vei căuta pe altcineva? Cu niciun chip nu se va împlini acestă poveste. Si până când? Îmbătrânești și nu vei mai putea face nimic apoi. Așadar, este nevoie de un cuvânt de viață dătător. Acesta este erosul dintre suflete. În viață să avem cuvinte în comun. Spunem ceva de felul acesta? Auzim vreun cuvânt duhovnicesc de la soțul nostru? Noi zicem ceva? Asta înseamnă relație și iubire. Avem astfel de posibilități? De unde să avem? Nu cercetăm cuvântul lui Dumnezeu, nu căutăm în noi, suntem obosiți din cauza problemelor și foarte multe lucruri de acest gen. Mergem și la biserică într-o duminică și credem că ni se vor rezolva problemele. Problemele noastre sufletești nu se rezolvă așa!   

          
 Adânc pe adânc cheamă în glasul căderilor apelor Tale. (Ps. 41, 9)

sâmbătă, 30 noiembrie 2019

Mănăstirea Simonos Petra și toate metocurile sale sărbătoresc canonizarea Sfântului Ieronim Simonopetritul. Procesiune cu moaștele Sfântului


Când Patriarhia Ecumenică a anunțat canonizarea oficială a Părintelui Ieronim Simonopetritul, pe 27 noiembrie, cu ziua de prăznuire pe 9 mai, Mănăstirea Simonos Petra a sărbătorit la aflarea acestei vești, onorându-și Părintele spiritual după mulți ani. Sfântul a intrat în această mănăstire când avea 17 ani și a stat timp de 43 de ani, slujind ca Stareț în perioada 1920-1931. Apoi a fost exilat la Mănăstirea Înălțării, din orașul Vyronas, la sud-est de Atena, o dependență a Mănăstirii Simonos Petra, unde a adormit în Domnul pe 6 ianuarie 1957.

vineri, 29 noiembrie 2019

Părintele Mihai Lungeanu: "Cine nu respiră, nu trăieşte. Cine nu se roagă, nu respiră har"



 Părintele Mihai Lungeanu. Fiu de preot. Născut în 1924. Student legionar medicinist arestat în 1947. Trebuia să treacă prin reeducarea de la Pitești și s-a rugat la Maica Domnului să-l scape, că își va închina viata Domnului. Apoi are un vis în care i se arată cum va fi eliberat, și așa a și fost. După eliberare încearcă să intre în mănăstire, dar e arestat din nou până în 1964. Intră în a doua detenție având Rugăciunea. Este printre cei mai pedepsiți deținuți de la Aiud. După a doua eliberare face facultatea de Psihologie, rămâne mirean pentru că nu i se permite să fie nici preot. Se căsătorește în Iași și are doi copii. In 1993, la Iași, este făcut diacon de IPS Anania, iar în 1998 hirotonit preot. Si așa și-a împlinit dorința de a-i sluji Domnului. A trecut la Domnul duminică, 2 septembrie 2012. A fost închis și cu Valeriu Gafencu la TG Ocna, iar la Aiud a l-a cunoscut și pe domnul Grigore Caraza.

– Rugăciunea este o condiţie sine qua non a existenței noastre spirituale. Cine nu respiră, nu trăieşte. Cine nu se roagă, nu respiră har. Si, într-una din zile, după ce m-am împărtășit, am fost cuprins de o lumină, lumina cum e fulgerul, dar care nu te orbește. M-a “îmbrăcat” așa, în momentul în care am luat Sfânta Împărtășanie în gură.
– Si cum s-a manifestat harul ăsta? Ați putut să vă rugați mai ușor?
– Domnule, simți o căldură, un foc în inimă, care se intensifică în timpul rugăciunii și, când, nu o mai spui, nu dispare, dar scade. Si trebuie să-l întreții. Exact cum spune Sf. Isaac Sirul în Cuvinte ascetice. Şi el spune acolo că flacără harică este scânteia de la botez care se amplifică și ultima picătură, când îți dă rugăciunea, o simți, [simți] focul ăla. Ei, asta s-a simțit atunci și pe parcurs încă de doua ori, ca un fel de şpan care-ţi bagă un cuţit în inimă. Durere plăcută. Nu se pot spune astea în cuvinte, că nu se ştiu. Şi tot ce însoţeşte rugăciunea inimii: lumină, căldură, parfum de smirnă… Asta este. Prezenţa harului lui Dumnezeu. Dumnezeu prezent în har. Asta este. Şi care m-a ajutat foarte mult. M-a ajutat să fiu curat, cât a fost posibil în starea cât am fost liber. Si, când m-au arestat a doua oară, deja eram blindat cu rugăciunea inimii. Aşa că pentru mine nu că a fost floare la ureche, dar a fost foarte uşor să suport ancheta non-stop de la Galaţi şi tot ce a urmat.

joi, 28 noiembrie 2019

Bee Gees - How Deep Is Your Love (Cât de adâncă este dragostea ta)


"Imnul" filmului "Adam’s Apples" – "Merele lui Adam" (2005) - ascultat în momentele de respiro de actorul principal - un vechi cântec, fredonat de Bee Gees: "How deep is your love" - "Cât de adâncă este dragostea ta"....


I know your eyes in the morning sun
Îți cunosc ochii în răsăritul soarelui,
Je connais tes yeux dans le soleil de matin
I feel you touch me in the pouring rain
Îți simt atingerea în ploaia ce toarnă,
Je te sens me toucher sous la pluie renversante
And the moment that you wander far from me
Si, în momentul când te rătăcești de mine,
Et le moment où tu erres loin de moi
I wanna feel you in my arms again
Vreau să te simt din nou în brațele mele.
Je veux te sentir dans mes bras encore.
And you come to me on a summer breeze 
Si vii la mine pe o adiere de vară,
Et que tu viennes à moi sur une brise d'été
Keep me warm in your love and then softly leave
Păstrează-mă cald în iubirea ta, și apoi pleacă ușor...
Garde moi au chaud dans ton amour et pars doucement
And it's me you need to show
Si eu sunt cel de care ai nevoie să arăți...
Et c'est moi que tu as besoin de montrer

How deep is your love
Cât de adâncă este dragostea ta
Quelle est la profondeur ton amour 
I really need to learn'cause we're living in a world of fools
Chiar am nevoie să știu, căci trăim într-o lume de nebuni,
J'ai vraiment besoin de le savoir parce que nous vivons dans un monde de fous
Breaking us down 
Care ne calcă la pământ,
Qui nous brise
When they all should let us be 
Când toți ar trebui să ne lase să fim,
Quand ils devraient tous nous laisser vivre
We belong to you and me
Noi aparținem unul altuia...
Nous nous appartenons

miercuri, 27 noiembrie 2019

Patriarhia Ecumenică a anunţat canonizarea Părinţilor Sofronie Saharov și Ieronim Simonopetritul



Patriarhia Ecumenică a anunţat miercuri [27 noiembire 2019], într-un comunicat de presă, canonizarea cuvioşilor Sofronie Saharov şi Ieronim Simonopetritul.

Hotărârea a fost adoptată în cadrul şedinţei Sfântului Sinod întrunit în data de 27 noiembrie la Fanar, sub preşedinţia Patriarhului Ecumenic Bartolomeu.

marți, 26 noiembrie 2019

IPS Neofit de Morfu - "Starețul Iacov Tsalikis, așa cum l-am cunoscut"


IPS Neofit de Morfu - Starețul Iacov Tsalikis, așa cum l-am cunoscut

Sfântul Iacov Tsalikis (gr. Ιάκωβος Τσαλίκης : 5 noiembrie 1920 - 21 noiembrie 1991) a fost stareţ al Mănăstirii Cuviosul David (sec. XVI) din insula Evia (numită şi Eubeea, gr. Εύβοια).

 Pentru subtitrarea în limba româna, dați click în bara de jos pe Subtitles/CC

[...]"Să nu credeți că e ușor sa trăiești cu un sfânt. Când trăiești cu un sfânt, te simți de parcă ești dezgolit. Ești deschis pentru el. El știe ce gândești, îți cunoaște păcatele, îți cunoaște patimile. Nu-l poți păcăli, deoarece te cunoaște mai bine decât te cunoști tu însuți.  Si, la început, acest lucru te incomodează, dar apoi începi să te simți ca un copil. Căci, cum se simte copilul în brațele părinților? Oare nu îi este plăcut și simte bucurie? La fel te simți și tu. Uimitor este că toți sfinții - nu numai Starețul Iacov - continuă să fie părinți duhovnicești chiar și după moarte. Cunosc oameni care nu l-au cunoscut, ci pur și simplu au auzit niște povești de la noi. Dar ei l-au îndrăgit și el li se arată după moarte și îi îndrumă. Deci paternitatea este cel mai mare dar pentru om pe pământ. La urma urmei, Persoana centrală a Sfintei Treimi este Tatăl, Care dă naștere Fiului și din Care purcede Sfântul Duh. Deci paternitatea este o calitate importantă pe care trebuie să o dobândim cu toții. Femeile însă, în loc de paternitate au maternitatea. Si nu este întâmplator că preotul zice la sfârșitul slujbei: "Si ne învrednicește pe noi, Stăpâne, cu îndrăznire, fără de osândă, să cutezăm a te chema pe Tine, Dumnezeul cel ceresc, Tată și a zice". Si apoi spunem "Tatăl nostru". Înseamnă că e foarte important să simit paternitatea. Si atunci când este vorba de tatăl pământesc. Vă spun asta ca un orfan. Trebuie să găsim părinți duhovnicești în viața noastră. Si, cu cât mai sfânt este părintele nostru, cu atât mai desăvârșită va fi relația noastră cu Dumnezeu. Dar, și cu atât mai mare va fi si responsabilitatea noastră!"    

Chipul unui om fericit - Părintele Iacov Tsalikis




vineri, 22 noiembrie 2019

Arhim. Emilianos Simonopetritul: "Cine face greșeli invocă conștiința. Cine vorbește, cine mănâncă pe aproapele cu gura, cine face observații, cine pleacă din biserică invocă conștiința"


Avva Isaia, în cuvântul sau "Despre conștiința celor ce șed în chilii", nu-și învață ucenicii săi să facă ceea ce le spune conștiința. Uitați-le pe acestea, le zice, eu vă voi spune care trebuie să fie conștiința voastră! De aceea în monahism, deasupra și a conștiinței, se află Starețul. Conștiința noastră este alăptată de voile noastre, de dorințele noastre, de lecturile noastre. Este ușor de modelat, dar și ușor de deviat. Ne-a dat-o Dumnezeu, dar constituie o garanție numai atunci când am cultivat-o corect și o hrănim corect. Cele mai multe erezii, cele mai multe schisme, cele mai multe căderi, nereușite și abateri demonice ale omului provin din conștiință. 

Cum de spune atunci Apostolul Pavel "că neamurile care nu au lege din fire fac ale legii" (Rom. 2, 14)? Aici, spune, neamurile care nu au nici legea scrisă, nici dumnezeiasca Descoperire, din fire fac binele și se feresc de rău. Dar ce este bine și ce rău e un lucru diferit pentru cel primitiv, pentru cel civilizat și pentru cel din lume, potrivit cu locul, cu timpul și cu felul vieții. Să nu ne lăsăm înșelați, conștiința este o chestiune foarte subțire, altfel n-ar mai avea rost ascultarea. Cei mai mulți dintre cei care nu ascultă o fac în numele conștiinței.

marți, 19 noiembrie 2019

Arhim. Emilianos Simonopetritul: "iubește-i pe cei care cred în Dumnezeu, pe cei care-L iubesc pe Dumnezeu, pe cei care au cuvântul lui Dumnezeu. Iubește pe toți credincioșii, mai ales pe toți care sunt slujitori ai Sfântului Dumnezeu și pot să-ți ridice viața"


Iubește pe cei credincioși, ca să fii miluit prin ei. Dorește pe sfinți, ca râvna lor să te mănânce. (Avva Isaia)

Iubește pe cei credincioși, ca să fii miluit prin ei. Iubește pe cei care sunt în mediul tău, în biserica ta, în mănăstirea ta, pe credincioșii de aproape și de departe, cunoscuți sau nu. Iubește-i pe cei ușor de găsit și pe cei greu de găsit, cum zice Marele Vasile, adică pe Stareți, personalitățile duhovnicești, iubește-i pe cei care cred în Dumnezeu, pe cei care-L iubesc pe Dumnezeu, pe cei care au cuvântul lui Dumnezeu. Iubește-i pe toți care au în viața lor prezența, zâmbetul și pace lui Dumnezeu, pe toți care Îi slujesc. Iubește-i, ca să fii miluit prin ei. 

Iubește, așadar, pe toți credincioșii, mai ales pe toți care sunt slujitori ai Sfântului Dumnezeu și pot să-ți ridice viața. Rugăciunile lor, mijlocirea lor, zâmbetul, privirea plină de pace și curăție, cuvântul lor plin de har, tăcerea, seriozitatea, smerenia lor te vor milui și pe tine. Au îndrăzneală înaintea lui Dumnezeu. Dumnezeu îi aude cu ușurință. Pe tine, care ești în groapă, cum să te audă? Dar când te prinzi de ei, când le ceri rugăciunile, când alergi ca să-i auzi, când îi iubești mai mult decât pe ceilalți credincioși, atunci te va milui împreună cu ei și pe tine Dumnezeu. 

vineri, 15 noiembrie 2019

Seal - Love's Divine (Dumnezeiască dragoste)


Seal - Love's Divine




Then the rainstorm came over me
Atunci furtuna a venit peste mine
Puis l'orage s'empara de moi
And I felt my spirit break
Si mi-am simțit sufletul zdrobi,
Et je sentis mon âme se briser
I had lost all of my belief, you see...
Mi-am pierdut toată credința, vezi tu...
J'avais perdu toute ma croyance, tu vois...
And realize my mistake
Si mi-am dat seama de greșeala mea.
Et je réalise mon erreur
But time through a prayer to me
Dar timpul a fost o rugăciune pentru mine,
Mais le temps a eté une prière pour moi
And all around me became still.
Si totul în jurul meu, totul devine nemișcat...
Et tout autour de moi tout devint immobile.

I need love, love's divine
Am nevoie de dragoste, dumnezeiască dragoste,
J'ai besoin d'amour, l'amour divin
Please forgive me now I see that I've been blind
Te rog iartă-mă, acum văd că am fost orb,
S'il te plaît pardonne-moi, maintenant je vois que j'ai été aveugle
Give me love, loves is what I need to help me know my name.
Iubește-mă, dragostea este cea de care am nevoie să m-ajute să-mi cunosc numele.
Donne-moi de l'amour, l'amour est ce dont j'ai besoin pour m'aider à connaître mon nom.

vineri, 8 noiembrie 2019

Sfinţii Arhangheli, căpeteniile puterilor cereşti


Marturie Athonita:Cei şapte sfinţi arhangheli- căpeteniile puterilor cereşti


Sfânta Scriptură ne învaţă limpede şi dă mărturie de necontestat că dumnezeieştile puteri cereşti comunică neîncetat cu lumea oamenilor. Sfânta Scriptură şi Sfânta Tradiţie a Bisericii Ortodoxe ne descoperă care sunt numele celor şapte sfinţi arhangheli, căpeteniile puterilor cereşti. Ele sunt: Mihail, Gavriil, Rafail, Uriil, Salatiil, Iegudiil, şi Varahiil, cărora, uneori, li se adaugă şi numele lui Ieremiil.

miercuri, 23 octombrie 2019

Patriarhul Ecumenic Bartolomeu a anunțat canonizarea Părintelui Sofronie Saharov, pe lângă trecerea în calendarul ortodox a patru athoniţi: Gheron Iosif Isihastul, Părintele Efrem Katunakiotul, Părintele Ieronim Simonopetritul şi Părintele Daniil Katunakiotul


Patriarhul Bartolomeu a anunțat în fața Sfintei Chinotite, la sfârșitul vizitei sale de 3 zile în Muntele Athos, pe 22 octombire 2019, continuarea etapelor pentru canonizarea Părintelui Sofronie Saharov din Essex.
Ca o ultimă și bucuroasă surpriză, acest anunț a venit după ce duminică, 20 octombrie, în cadrul întâlnirii Patriarhului Ecumenic cu reprezentanţii mănăstirilor din Sfântul Munte Athos la Karyes s-a anunțat canonizarea a patru Părinți athoniți: Daniil Katunakiotul, Ieronim Simonopetritul, Iosif Isihastul şi Efrem Katunakiotul.
Starețul Sofronie Saharov(1896-1993) este cunoscut ca fiu duhovnicesc și biograful Sf. Siluan Athonitul și fondatorul Mănăstirii Sf. Ioan Botezătorul din Essex, Anglia.



The Ascetic Experience: Patriarhul Ecumenic Bartolomeu: Părintele Sofronie de la Essex intră în calendarul oficial al Bisericii, precum și alte daruri…


[...]Patriarhul Ecumenic, Sanctitatea sa Bartolomeu al II-lea, a anunțat canonizarea, introducerea în calendarul oficial al Bisericii a părintelui Sofronie (Saharov) de la Essex. Anunțul a fost făcut în conferința Chinotitei – a consiliului de conducere – a Sfântului Munte de către însuși Preafericirea Sa cu multă emoție.


Acesta este încă un dar minunat pe care Dumnezeu ni-l face, un dar care pentru mănăstirea noastră are un înțeles foarte special: Părintele Sofronie a plecat din Sfântul Munte în Franța pentru tratamentul bolii sale ca și monah Vatopedin – mai exact ca și monah al Schitului Sfântul Andrei care depinde de Vatopedi.

În aceste zile, Dumnezeu ni-a dat o mulțime de daruri: canonzarea Sfântului Iosif Isihastul (Gheron Iosif) care este rădăcina spirituală a obștii noastre, a Sfântului Efrem Katunakiotul, primul ucenic al Sfântului Iosif Isihastul, frate de asceză și duhovnicul părintelui Iosif Vatopedinul. Alt dar a fost recunoașterea oficială a sfințeniei starețului Daniil Katunakiotul care, de asemenea, a fost monah la Vatopedi pentru 8-10 ani. În această perioadă Sfântul Daniil a avut ascultarea de arhondar iar Maica Domnului l-a vindecat în chip miraculos de o boală grea pe care o avea în timp ce se închina la Sfântul Brâu.

Un alt dar special de la Dumnezeu în aceste zile este faptul că episcopul nostru, Preafericirea Sa Bartolomeu, Patriarhul Ecumenic, a fost foarte mulțumit de vizita sa la mănăstirea noastră, fiind impresionat de viața duhovnicească și numărul de monahi (în special cei tineri) ai obștii noastre. Noi ne străduim încontinuu să fim un factor de unitate și duhovnicie pentru Biserică și suntem foarte bucuroși, mulțumind lui Dumnezeu când acest scop este atins, fie și parțial.

Cu toate acestea, un alt dar de la Dumnezeu este faptul că în aceeași zi au fost cutremure încontinuu, fenomen prin care atotmilostivul Dumnezeu ne arată că suntem absolut nimic și că toți putem muri într-o secundă.

După smerita mea părere acesta este cel mai mare dar: să ne cunoaștem nimicnicia.
Cenușa se întoarce în cenușă. Praful în praf.
Ruinele rămân.
…și sufletul nostru veșnic.

miercuri, 16 octombrie 2019

Arhim. Emilianos Simonopetritul: "Caracterul ascetic este singurul mod de exprimare a simțămintelor noastre față de Dumnezeu, a iubirii noastre, a dorurilor noastre, a smereniei noastre, a așteptării noastre"


Cuviosul Nil nu se îngrijea de cele care urmau să se întâmple sau de cele trecute, pentru că acestea implică grija. Nu îngăduia minții sale să se îndeletnicească cu ceva pământesc, pentru că asta este o îndepărtare de la dragostea lui Dumnezeu. Si orice îndepărtare - chipurile pentru dogme, pentru morală, pentru Biserică, pentru neam, pentru mănăstire - vine și se duce. Câte lucruri ne frământă, ne fac să ne zbuciumăm, să vrem să le rezolvăm, dar apoi pleacă, așa cum trec valurile și vânturile, și singurul lucru care rămâne este ceea ce realizăm în viață, ce investim în cer. De aceea, Cuviosul, nu-și lăsa inima și gândul să se lipească de cele pamântești. Își supunea trupul duhului și-și rânduise principii în viață, își stabilise modul în care se cuvine să trăiască.

vineri, 4 octombrie 2019

Arhim. Emilianos Simonopetritul: "Hristos intră în noi prin împărtășirea din Pâine și Vin, dar în mod ființial intră în cei care-L primesc ca și Cuvânt"

Arhim. Placide Deseille, Ierom. Macarie Simonopetritul, Arhim. Emilianos Simonopetritul

Cuvântul este singurul mijloc pe care un stareț, un părinte duhovnicesc îl are ca să-și nască propriul său fiu, un fiu al lui Dumnezeu, și să-l facă fiu al împărăției cerurilor

Cuvântul purtător de viața este cel care dă putere sufletului, învăluie inima, este modalitatea care îi poate aduce monahului reușită. Prin urmare, o mănăstire este vie dacă are învățătură duhovnicească, cuvântul lui Dumnezeu.