P. Cezar Axinte: "Dumnezeu ne arată de acum că este vreme de cernere"

Odată cu acest Referendum, cuvântul capătă sens. Apocalipsa înseamnă "ridicarea vălului". Înseamnă „descoperire”. Noutatea este această apocalipsă, în sensul literal, în sensul în care se traduce, adică această „descoperire”, acestă „ridicare de văl”. Şi de acum lucrurile vor intra într-o altă paradigmă, după un alt model se va purta războiul.

Va fi un război – atenţie ! – un război în care vom fi aspiraţi. Războiul se duce împotriva lui Hristos şi a celor care Îl urmează. Va veni un timp în care să spui că "homosexualitatea este păcat" va aduce sancţiuni de tot felul, de la cele din zona contravenţională până la cea penală.

Cateheza în Capela Tinerilor, 5 octombrie 2018

Înţeleg că e prima zi de vot pentru Referendum. Ştiu că aţi avut multe dezamăgiri, multe descoperiri; chiar de unde nu vă aşteptaţi au venit surprize. Nu au fost surprize, pentru că v-am spus cum va fi. Când ştii distanţa pe care o ai de parcurs parcă nu mai este atât de obositor drumul. Ştiu că v-aţi necăjit, v-aţi întristat; şi eu sunt mâhnit pentru ceea ce întâmplă, dar pe de altă parte trebuie să fim bucuroşi pentru că ne-a învrednicit Dumnezeu de timpul acesta care e foarte prielnic pentru mântuire.

Practic, războiul a început mai demult, dar acum este vădit, ca să nu mai avem niciun fel de aşteptare, niciun fel de îndoială; Dumnezeu ne arată de acum că este vreme de cernere. Fiindcă atâta amestecare de idei, de gânduri, de păreri ... Dumnezeu îngăduie şi cernerea. Acum a început o cernere în chip lămurit. Şi de acum se ştie, se va şti, adică noi vom şti fiecare cam unde ne situăm – separat de acest vot pe care o să-l dăm sau n-o să-l dăm mâine şi poimâine – lucrurile s-au descoperit.

Un interviu plin de viață și cutremurător adevăr cu teologul Georgios Mantzaridis despre sfărâmarea civilizației, a modului corect de a trăi (video, text)

În epoca noastră, această exacerbare a sexualității și saturația care apare prin descătușarea sexului a ajuns la un extremism care este un exces deja bolnav.

Astfel de deviații nu pot să fie instituționalizate, și să fie promovate ca egale cu modul actual de existență al societății, pentru că sunt dizolvante pentru societate și pentru familie – și chiar mai mult: este dizolvant și pentru persoana umană, pentru că persoana este atacată din punct de vedere existențial prin acest mod.

• Lumea Credinței: Interviu cu teologul Mantzaridis despre Referendumul pentru Familie

Gheorghios (Georgios) I. Mantzaridis s-a născut în Tesalonic în 1935. Este socotit unul dintre cei mai mari teologi pe plan mondial, posibil cel mai mare teolog laic în viață.

Este doctor în teologie și profesor emerit al Universității Aristotel din Tesalonic unde a activat timp de 50 de ani în care a predat și etică, bioetică precum și sociologie. Este autor al unui impresionant număr de titluri (peste 200) sub formă de monografii, studii, articole şi ediţii critice ale unor opere patristice, cu impact major în cercetarea teologică. Pentru opera sa teologică bogată şi diversă, domnul profesor Mantzaridis a primit, în anul 1986, cea mai înaltă distincţie a Patriarhiei Ecumenice; în anul 1987, „Crucea de Aur” din partea Mitropoliei Germaniei, iar în anul 2001, distincţia „Crucea patriarhală pentru mireni” din partea Patriarhiei Române.

Este profesor de onoare a Facultății de Teologie a Universității din București și are un doctorat onorific al Facultății de Teologie a Universității din Iași. El a fost membru al Comitetului Sinodal Special pentru Bioetică al Bisericii din Grecia.

- Domnule profesor, în esență, este o temă de credință ca oamenii să meargă să voteze pentru familia corectă…

- Este absolut în orice caz o temă de credință însă este și o temă a vieții sociale.

- Deci pe un plan chiar mai jos, am putea spune…

- Exact. Din punct de vedere al credinței creștine, nu încape în discuție. E posibil să apară astfel de deviații din modul normal de evoluție a societății și din modul normal de a fi, însă nu pot astfel de lucruri să fie instituționalizate, și să fie promovate ca egale cu modul actual de existență a societății, pentru că sunt dizolvante pentru societate și pentru familie – și chiar mai mult: este dizolvant și pentru persoana umană, pentru că persoana este atacată din punct de vedere existențial prin acest mod.

- Da, și mai ales trebuie să menționăm că în acest domeniu avem o experiență de mii de ani: homosexualitatea nu a apărut astăzi.

- Bineînțeles că avem experiență. A existat și în antichitate. Însă acum apare sub forma instituționalizării acesteia, lucru care nu s-a întâmplat niciodată în trecut, lucru care este o forță distrugătoare a familiei și a credinciosului.

- De fapt, în esență, a întregii civilizației...

- Desigur. Este vorba de o altă civilizație – dacă poate fi numită civilizație, pentru că este o sfărâmare a civilizației, a modului corect de a trăi, o sfărâmare a modului natural al evoluției. Mai de mult exista credința religioasă care unea societatea. Cu iluminismul, această dimensiune religioasă a fost dată la o parte și a fost pusă pe primul plan starea naturală a lucrurilor – legea naturală după cum o numeau. Continuă însă să existe o oarecare continuitate și o oarecare legătură între oameni pe baza legii naturale. În continuare, în epoca noastră, această exacerbare a sexualității și saturația care apare prin descătușarea sexului a ajuns la un extremism care este un exces deja bolnav.

- Care ne-a dus la suprasaturație, la homosexualitate și la extremismul plăcerii de fapt.

- Da, la această plăcere și la dărâmarea totală. Mai de mult exista coeziune, astăzi nu mai există această coeziune. Astăzi totul s-a făcut praf în numele unei egalități. Egalitatea vine astăzi pe un alt plan: dacă în mod normal egalitatea între oameni s-ar realiza prin păstrarea specificității fiecăruia în parte, astăzi avem o nivelare, o tasare în numele egalității care nu este egalitate ci o dizolvare a specificității, a identității și a relației de completare care trebuie să existe între bărbați și femei într-o societate.

UPDATE."Familia tradiţională şi valorile ei" - emisiune despre miza Referendumului, ameţitor de profundă!

"Un referendum este o formula cu adevarat democratica fata de interventiile unui Guvern, sau ale unui Parlament, care pot fi partial totalitare, cum sunt aceste legi introduse"

"Comunismul clasic a falimentat, nu s-a implinit in formula lui clasica datorita a doua institutii fundamentale care tin de om: familia si Biserica."

"Revolutia sexuala transforma propriul corp si propriul psihism intr-o temnita"

"Daca scot intimitatea in spatiul public, in domeniu politic, atunci si politicul are voie sa intre in spatiul intim".

***

Cuvinte pentru suflet - Familia tradiţională şi valorile ei 

Emisiune cu:

Marius Apopei, Coordonator de implementare al Referendumului pe Judetul Neamt 

şi Marius Iordachioaia, scriitor si publicist

- Astazi avem doi invitati speciali. Alaturi de mine este Marius Apopei, care este si Coordonator de implementare al Referendumului pe Judetul Neamt, si Marius Iordachioaia, scriitor si publicist. 

As dori sa incepem, sa discutam cum a luat nastere ideea acestui referendum si ce necesitatea a facut ca noi, romanii, sa ne exprimam prin vot si, bineinteles, contextul acutual prin care avem oportunitate de a modifica ceva.

Marius Apopei: Ca radacina a acestei intiative ar fi niste solicitari facute prin anul 2006 de cateva ONG-uri catre Parlament, pentru a permite casatoriile intre persoane de acelasi sex. Atunci au fost refuzati si, de la acel moment, trecand anii, incet-incet, undeva in 2012-2013, s-a observat ca in timpul acesta, din 2006 pana atunci, in legislatia cu mai putin importanta sau care nu era prea la vedere, printr-un lobby specific, aceste ONG-uri au impus cate un punct marunt, colo-colo, pentru ca, la un moment dat, acele prevederi legale sa fie activate, si sa te intrebi intr-o zi ce s-a intamplat, ca nu sti cand au aparut lucrurile astea.

Imi vine in minte acum si o prevedere din legistalita cu privire la protectia copilului, unde la articolul 46, punctul i, al Legii nr. 272 din 2004 - o lege foarte stufoasa-, apare foarte marunt aceasta prevedere, cum ca institutiile din invatamant sunt obligate sa faca demersuri pentru a introduce educatia sexuala in invatamantul gimnazial, primar. Lucruri marunte, nebagate in seama de multa lume. Ei, acum vreo cativa ani, vedem ca ONG-urile respective solicita in forta Ministerul Educatiei, ca sa se introduca in manualele scolare acest tip de educatie. "Pai, stai un pic, dar de cand sa facem noi lucrul asta?", "Pai, uite ca avem o prevedere din 2005 in legislatie". Au inceput jurisiti de pe la Ministerul Educatiei sa scoata legea si sa vada, ca uite, asa este, au dreptate.

Deci, in felul asta s-a lucrat ani de zile si noi, la nivel societal, traind permanent cu impresi asta, ca "lasa, domn'le, nu se intampla la noi asta. In Occident se intampla. Mai auzim si noi pe la stiri, citim prin articole, pe internet, dar noi suntem departe, suntem o societate conservatoare, si la noi nu se intampla. Poate, cine stie?, peste cateva generatii". Dar la noi se intampla, si se intampla intr-un mod asa, perfid, abscons, nu pe fata. 

Si, cu privire la aceasta initiativa cetateneasca, in 2015, un comitet format din 18 persoane au dorit sa schimbam un articol din Constitutie, articolul 48 mai bine zis, sa facem o precizare, la termenul de "soti". In acest articol se spune ca "familia se întemeiază pe căsătoria liber consimțită între soti". Ei, acuma, spune si Curtea Constitutionala, spune si bunul simt comun ca, atunci cand spui "soti", te gandesti la barbat si femeie. Ori, noi observam ca in foarte multe tari, prin acest termen de "soti", care e un termen generic, cineva poate sa vina si sa atace in Justitie, mai ales la CEDO, si sa spuna ca "soti, putem fi si doi barbati, doua femei", doi plus trei, ... ca nici numarul lor nu este prevazut! De asta, acuma, noua propunere a noastra este de a fi dintre un barbat si o femeie. Pe langa faptul ca e vorba de  barbat si femeie, cate unu!

Arhim. Emilianos Simonopetritul - răspunsuri esențiale pentru veacul de acum

De ce un creștin nu are prea multe izbânzi de reușită la masa dialogului?

"Mintea, în starea ei naturală, este atentă concentrată, fixată în Dumnezeu, dar când este slabă, atunci are un complex de inferioritate și vrea să pară că ea conduce. Prin urmare, omul care nu are mintea concentrată în Hristos, de îndată ce-i spui o vorbă, se pornește și-ți spune părerea lui. Dacă ii dovedești că părerea lui nu este corectă, îți va spune că nu-l iubești, că nu-l cinstești, că nu-l înțelegi. Adică precum este mintea noastră inferioară, așa devine și inima noastră și viața noastră."

Sursa: Arhim. Emilianos Simonopetritul, Tâlcuiri la Filocalie, Sf. Isihie, cuvânt despre trezvie

***

De ce un creștin nu poate fi indiferent sau "tolerant" 

în fața încercărilor de a legaliza unele păcate?

"Păcătuind unul, va nimici multă bunătate" (Ecc. 9, 18). Vrea să arate că cel ce păcătuiește nu numai că va cădea el însuși și se pierde și nu se mai află, dar strivește și ce se afla în fața lui: slava lui Dumnezeu și putința oamenilor de a se sfinți. Propria lui nereușită devine pricină de nereușită a celorlalți. Dimpotrivă, dreptatea unuia este și dreptatea celorlalți, viața lui virtuoasă devine pildă, model de urmat al lui Hristos pentru suirea la înălțimea slavei lui Dumnezeu".

Sursa: Arhim. Emilianos Simonopetritul, Tâlcuiri la Filocalie, Sf. Isihie, cuvânt despre trezvie

Tabăra în România de reeducare sexuală, pentru fete, prin care se face promovarea ideologiei de gen. "Este necesară o mai mare conștientizare din partea părinților, a societății civile, a factorilor de decizie instituțională, cu referire la ce se propune"

A se vedea și:

Cuvântul Ortodox: TABERE DE REEDUCARE SEXUALA PENTRU FETE. Initiativa „Girl UP!” sau cum se ascunde propaganda pentru ideologiile de gen sub pretextul imputernicirii tinerelor eleve

***

Ziarul Ceahlaul/Irina NASTASIU: Ce li se pregătește elevelor din județul Neamț?

Tabără de ideologie de gen pentru fete de 14 – 18 ani

Organizatorii își propun „reeducarea ambelor sexe”

Ideologia de gen începe să se impună și în rândul elevilor nemțeni, mai puțin familiarizați până acum cu teoriile inovatoare sosite la noi de pe meleaguri occidentale. Astfel, până pe 20 iulie se fac înscrieri pentru tabăra gratuită „Girl UP!”, dedicată fetelor de 14 – 18 ani din județele Neamț, Suceava, Botoșani, Iași, Bacău și Vaslui, care va avea loc în perioada 9 – 12 august, la Centrul de Agrement Pădureni, județul Covasna.

Evenimentul este organizat de FLEX Alumni România, în cadrul unui proiect finanțat prin „FLEX Alumni Grants” din cadrul Departamentului de Stat al SUA, susținut de American Councils România și în parteneriat cu Direcția Județeană de Tineret și Sport Covasna.

Parte dintr-o campanie lansată la nivel global, tabăra are misiunea de a iniția tinerele fete în ideologiile de gen: 

„Obiectivul taberei este de a forma viitoare femei puternice, de a promova egalitatea de gen și valori pe care orice societate dezvoltată ar trebui să le aibă”, afirmă organizatorii. În acest scop, tabăra își propune, nici mai mult nici mai puțin, decât „reeducarea ambelor sexe”, terminologie care amintește cumva de ideologia marxist-leninistă.

Organizarea taberei „Girl UP!” vine în urma ratificării în 2016, de către România, a „Convenției de la Istanbul”, document potrivit căruia genul nu este un dat biologic, ci un rol asumat. Cu alte cuvinte, fiecare individ are dreptul să hotărască dacă este femeie, bărbat sau altceva, indiferent de sexul biologic, având totodată posibilitatea să opteze pentru unul din cele peste… 114 genuri identificate până în prezent.

«Pentru mine, ca sociolog, sună de-a dreptul sinistru această propunere de reeducare, pentru că așa o și numesc, pe față, organizatorii în programul lor. Adică, pare cumva că o societate ca a noastră a încremenit în anumite ipostaze sociale și trebuie reeducată de către cadre umblate prin noile soviete albastre, așa cum în perioada comunistă, „cadrele de nădejde” roșii, școlite în Uniunea Sovietică, veneau să ne reeduce pentru a deveni apți de a primi noua ideologie comunistă», 

ne-a spus sociologul Marius Apopei.

Reprezentanții Bisericilor Ortodoxe pe lângă Uniunea Europeană despre Convenția de la Istanbul: " facem apel la țările europene să lucreze la un cadru legal care să protejeze familia ca valoare socială"

Basilica: Membrii CROCEU despre Convenția de la Istanbul: Pentru viitorul Europei trebuie promovată sfințenia familiei

Reprezentanții Bisericilor Ortodoxe pe lângă Uniunea Europeană (CROCEU) și-au exprimat opinia față de Convenția de la Istanbul privind prevenirea și combaterea violenței împotriva femeilor și a violenței domestice, spunând că discreditează orice formă de violență domestică.

Într-o declarație transmisă Agenției de Știri Basilica, membrii CROCEU au atras atenția cu privire la crearea unui nou termen legal referitor la gen și la faptul că nu există o abordare unitară în rândul autorităților responsabile cu implementarea Convenției în legislația țărilor europene.

Membrii CROCEU subliniază faptul că încercările de legalizare a noțiunilor de „gen” și „identitate de gen” contrazic învățătura biblică referitoare la bărbat și femeie.

În finalul declarației se face apel la țările europene să lucreze la un cadru legal care să protejeze familia ca valoare socială.

„În calitate de creștini ortodocși, apelăm la toți cei de bună credință să promoveze sfințenia instituției familiei și importanța ei pentru asigurarea viitorului Europei”, au scris reprezentanții Bisericilor Ortodoxe de pe lângă Uniunea Europeană.

Declarația Comitetului Reprezentanților Bisericilor Ortodoxe pe lângă Uniunea Europeană cu privire la Convenția Consiliului Europei despre prevenirea și combaterea violenței împotriva femeilor și violența domestică (Convenția de la Istanbul)

Comitetul Reprezentanților Bisericilor Ortodoxe pe lângă Uniunea Europeană (CROCEU) condamnă puternic violența împotriva femeilor și violența domestică.

Biserica Ortodoxă privește pe toți bărbații și toate femeile egali în demnitatea lor înaintea lui Dumnezeu și egali în drepturile din societate.

În conformitate cu învățătura Bisericii Ortodoxe, bărbatul și femeia trebuie să se trateze reciproc cu respect și cinste.

Biserica Ortodoxă cinstește femeile în persoana Maicii Domnului nostru Iisus Hristos, „cea mai cinstită decât Heruvimii și mai slăvită fără de asemănare decât Serafimii”.

Fiind conștienți de faptul că protejarea femeilor de violența domestică și de alte forme de violență necesită instrumente și măsuri legale eficiente, CROCEU salută intenția părților semnatare ale Convenției de a furniza un document cu implicații juridice care urmărește crearea unui cadru cuprinzător comun în acest domeniu.

CROCEU ia în considerație că această Convenție de la Istanbul a intrat în vigoare în data de 1 august 2014 și a fost semnată de aproape toate statele membre ale Consiliului Europei și de Uniunea Europeană [în afara de Rusia și Azerbaidjan n.n].

Cu toate acestea, CROCEU își exprimă îngrijorările profunde cu privire la introducerea în textul Convenției a unui nou termen legal și anume „genul” și ceilalți termeni legați de acesta. Discuțiile publice în desfășurare cu privire la adevăratul sens al acestui termen confirmă absența unei abordări unitare și unanime a interpretării lui în rândul celor care trebuie să implementeze Convenția în legislația propriilor lor țări.

Există un motiv întemeiat să credem că această Convenție ar putea fi folosită ca prim pas către viitoare încercări de legalizare a noțiunilor de „gen” și „identitate de gen” în context, ceea ce ar contrazice învățătura biblică despre bărbați și femei și relațiile dintre ei („argumentul pantei alunecoase”).

CROCEU invită țările care au semnat deja și ratificat Convenția să-i interpreteze dispozițiile, în special termenul „gen” și termenii relaționați, în înțelesul celor „două sexe” ca fiind create de Dumnezeu, adică bărbat și femeie.

În calitate de creștini, sprijinim toate eforturile la nivel internațional și național de protejare a femeilor de violență. Credem că legislația în acest domeniu trebuie să beneficieze de termeni legali și să urmărească sprijinirea familiei în care un bărbat și o femeie se iubesc și se respectă reciproc, construind relații armonioase.

Să ne amintim de învățătura Sfântului Pavel despre familie: o unire sfântă dintre un bărbat și o femeie creați și binecuvântați de Dumnezeu.

Așadar, facem apel la țările europene să lucreze la un cadru legal care să protejeze familia ca valoare socială. În calitate de creștini ortodocși, apelăm la toți cei de bună credință să promoveze sfințenia instituției familiei și importanța ei pentru asigurarea viitorului Europei.

LEGATURI:

•  Orthodoxie.com: Déclaration du Comité des représentants des Églises orthodoxes auprès de l’Union européenne (CROCEU) au sujet de la « Convention d’Istanbul »

• Chart of signatures and ratifications of Treaty 210

• Convention du Conseil de l’Europe sur la prévention et la lutte contre la violence à l’égard des femmes et la violence domestique

Cuvinte de folos de la Părintele Sofian Boghiu despre diferite capcane spirituale, însușirile trăirii ortodoxe, semnele vremurilor din urmă, importanța duhovnicului, credința tinerilor, monahism și rugăciunea inimii

Părintele Sofian Boghiu: "Dacă vreți să aveți folos dintr-un cuvânt duhovnicesc, trăiți-l"

P. Sofian Boghiu - Cuvinte de folos

Transcrierea interviului realizat în primăvara anului 2000 

și revizuit și completat în martie-aprilie 2002

- Părinte Arhimandrit, cum să înțelegem cuvântul Sfântului Siluan Atonitul: "ține-ți mintea în iad și nu deznădăjdui"?

E un cuvânt mai greu acesta. Iadul e lumea aceasta. Eu am aflat - deci nu este deloc o noutate - că iadul nu este undeva în afara de pământ, este pe pământ și este undeva chiar în pământ. Si aceasta am aflat-o din Catavasia a 6-a a Învierii, care spune asa: "pogoratu-Te-ai în cele mai de jos ale pământului".

Mântuitorul, după ce a fost răstignit pe cruce, sufletul Său a coborât în iad și de acolo a scos pe toți cei care erau condamnați la osândă, și erau acolo, în pământ, în iad. Acolo a fost Mântuitorul. Trupul Sau, după cum știm, a fost prohodit și îngropat, pus sub peceți, iar sufletul Lui a coborât în iad. Si este o cantare, pe care o cantam noi în Biserică:

 "În mormânt cu trupul, în iad cu sufletul, ca un Dumnezeu, în rai cu tâlharul și pe scaun împreună cu Tatăl și cu Duhul ai fost Hristoase, toate umplându-le, Cel ce ești necuprins". 

Adică Mântuitorul este prezent în aceste locuri după moartea Sa pe cruce. Si Mântuitorul a coborât la iad și scoate din întunecimile iadului - e o lupta; îngerii luptă cu Belzebuth - pe toți cei care L-au așteptat.

Deci iadul este în pământ și pe pământ, încât noi suntem obișnuiți cu el. Iadul și-l fac mulți dintre trăitorii acestei vieți, prin viața pe care o duc, încât iadul devine descurajant, devine nimicitor.

A suporta iadul pe pământ cu aceasta încredere în Dumnezeu este un lucru foarte necesar pentru viața noastră. Trăim cu aceasta încredere, că iadul va avea un sfârșit și vom putea fi liberi, și vom putea să ne ocupăm de viața noastră lăuntrică, cu toată descurajarea pe care o aduce diavolul, pentru că el este și în iad, este și în lume. Este prințul lumii care a câștigat foarte mulți pământeni pentru împărăția lui. Si toți care suntem în lume diavolul ne vânează și dacă se poate ar vrea să ne acapareze pe toți să ne atragă în împărăția lui, în împărăția morții. Însă, cu ajutorul lui Dumnezeu rezistăm și învingem această tendința lacomă a diavolului, de a cuceri fapturile lui Dumnezeu.

Diferite capcane spirituale

- Părinte Sofian, pentru un tânăr care dorește să se apropie de Biserica pot apărea diferite capcane spirituale și am dori să ne spuneți câteva cuvinte despre trei dintre acestea. Prima ar fi pietismul. Unii definesc pietismul ca un amestec sentimentalist de superstiții și exagerări ale unor lucruri neimportante. Ce ne puteți spune de pietism și cum să ne ferim de acest lucru?

Noi urmărim în viața noastră creștină să ne menținem pe linia aceasta a Ortodoxiei, care este lumina credinței noastre, a credinței în Hristos care știm că ne conduce clar în Împărăția lui Dumnezeu. Celelalte surogate ale Ortodoxiei nu le luăm în seamă și le recomand și tinerilor să nu alunece în superstiții și în astfel de mișcări cum este pietismul. Pietatea, evlavia adevărată a Ortodoxiei, aceasta este calea care trebuie să o urmeze un tânăr care vrea să ajungă în Împărăția lui Dumnezeu. Nu mă interesează un altfel de pietism, de aceea nici nu vorbesc despre el.

- O alta ispita ar fi intelectualismul, în care credință apare ca o problemă interesantă de cultură și nu neapărat ca un act de trăire.

Cultura aceasta, oricât ar fi ea de înaltă, este amestecată cu mândrie, și mândria este aruncată în lume de duhul minciunii care este diavolul. Diavolul este foarte savant, știe foarte multă filosofie, și știe și foarte multă teologie, și impresionează prin știință lui, dar știința lui îl tine mereu rece față de Dumnezeu, mintea lui este încremenită în cunoașterea pe care o are, ca și prietenii săi, oamenii intelectuali, mai ales atei. Știu toate și rămân mai departe închiși în știința lor fără nici o deschidere către Dumnezeul Cel Viu. Rămân închiși în aceasta știință și impresionează pe cei din jurul lor și pe ai loc, care au aceeași preocupare și care sunt morți pentru Dumnezeu și pentru ei înșiși.

Cu toată această filosofie a lor, și această intelectualitate înaltă sunt ca o trâmbiță care sună puternic, dar lumea nu este atrasă de ea, nu are o melodie anume, ceva care sa placă, ci un strigat, adeseori uscat. Încât, acest intelectualism, când vine în contact cu credință creștină și cu trăirea creștină, această înaltă filosofie, adeseori nu se împacă cu creștinismul în general și cu trăirea creștină în special. Le refuză și îi convine să rămână în această uscăciune intelectuală cu care, cei care au crescut în această uscăciune, sunt mulțumiți, să asculte această depanare de cunoștințe și de probleme ale intelectului, ale minții, și, deși nu-i mulțumește, rămân mereu uscați, în aceasta formă de cunoaștere seacă.

Un interviu cutremurător cu Părintele Jean Boboc despre transumanism, religia mondializării. Suntem în fața unei revoluții "en marche", a unui totalitarism, prelungire a marxismului, care vizează crearea omului nou

In interviul de mai jos Jean-Michel Vernochet, cunoscut jurnalist francez dialoghează pe tema transumanismului cu Părintele Jean Boboc, preot econom stavrofor la Catedrala Ortodoxă Româna "Sfinții Arhangheli" din Paris.

Părintele Jean Boboc este doctor în medicină la Facultatea de medicină din Paris și doctor în teologie la Institutul Saint Serge din Paris. Discipol al lui Mircea Eliade și unul dintre principalii traducători în franceză ai Părintelui Dumitru Stăniloae, este și rectorul Centrului Ortodox de Studii și Cercetare "Dumitru Stăniloae", unde ține cursuri de antropologie și bioetică.

Recent, Părintele Jean Boboc a publicat o carte care se numește: "Transumanismul decriptat - Metamorfoza corăbiei lui Tezeu" - prefațată de profesorul Pierre Magnard, profesor emerit la Sorbona.

Transumanismul, religia masonică mondială

Traducerea și adaptarea interviului de mai sus:

Jean-Michel Vernochet: Astăzi vom vorbi despre o chestiune foarte importantă, care este transumanismul, cât și despre alte chestiuni de actualitate. Mai întâi putem spune că preocuparea medicinii tradiționale este de a vindeca și a preveni boala, de a "repara" corpul. Pe de altă parte, astăzi sunt oameni care cred că am intrat într-o realitate augmentată, când se modifică omul, se denaturează. Vorbim de căi intruzive când se incorporează omului anumite proteze electronice, se fac implanturi în creier. Alții ar vrea, pe alte căi, să modifice genomul uman, să modifice organismele genetic [OGM]. Si, aceștia vor să facă revoluție, să facă un marș forțat, să "meargă mai repede decât muzica", adică să forțeze lucrurile.

Jean Boboc: Da, asta este, ați spus totul, pentru că transumanismul este un marș forțat și, așa cum indică prefixul, transumanismul este trecerea de la umanitate la o altă formă de umanitate. Recent s-au descoperit niște bucăți de os care ne permit să spunem că omul modern este poate de 5 mii de ani. Să presupunem... Ori, transumanismul este voința de a se pune la maneta evoluției și de a face rapid un marș forțat, o trecere de la umanitate, așa cum o cunoaștem, la o altă umanitate.

Ați pomenit de raportul dintre transumanism și medicina tradițională - paradigma terapeutică clasică, care constă în ameliorarea simptomelor unei boli, în vindecarea ei și în "repararea" corpului umani. Acum, asta se schimbă și devine o transformare și o creștere a capacităților corporale, biologice, fizice, mentale, intelectuale, etc. prin bieul biotehnologiilor și a altor lucruri. Deci, suntem în fața unei revoluții, "en marche".

Un filosof belgian spunea că facem transumanism cum facem astăzi proză. Adică suntem deja în el.  Si totul derivă din bioetică. Așa cum clericii [urmași ai lui Iuda] au trădat Biserica, de mult timp, profesorii de bioetică au trădat medicina. Profesorii de bioetică în SUA, în Australia, în Anglia sunt toți biologi sau medici care au și o specializare în filosofie. Si ei sunt adepții filosofiei engleze, opusă celei lui Kant, pe care o numim "utilitarism". Individul devine un material utilitar cu un aspect de marfă, [care poate fi vândut sau cumpărat n.n.]. Omul poate fi modificat în totalitate sau pe anumite părți, poate fi modificat prin transumanism la alte nivele - pentru că transumanismul nu este unitar în termeni de de ideologie.

Larry Page, cofondator de Google: "Google va fi în final
un implant cerebral care vă va da răspunsul
când vă gândiți la o întrebare"

Unii sunt bracați pe faptul că biologia noastră actuală nu este compatibilă cu lumea tehnologică care se pregătește, iar altora puțin le pasă de biologia noastră, căci sunt deja neognostici, sunt dualiști: corpul nu contează, ceea ce contează este să se încerce să se salveze spiritul și să-l transfere pe servere - aceasta este munca pe care o face Rey Kurzweil în Silicon Valley, cu faimoasa sa Singularity University, bazată pe inteligentă artificială.

"Sub asaltul culturii imaginii am ajuns să umblăm prin vedere, nu prin credință".Ne uităm prea mult la diversiunea lumii și prea puțin în propriile inimi

Dragostea în care cred/Marius Iordăchioaia:  CARACTERISTICA TIMPULUI NOSTRU

De două mii de ani și mai bine, creștinii sunt prigoniți... CONTINUU! 

Scriu acest cuvânt cu majusculă, pentru că se ignoră tot mai mult în zilele noastre, pare să se uite cu totul aproape, că creștinii sunt permanent prigoniți, în primul rând, de... păcătoșenia lor! Ba, aș spune și mai mult: prigoana exterioară se comportă ca o diversiune.

Culmea democrației atinge familia. Dezbatere despre revizuirea articolului din Constituție care privește familia – emisiunea „Realitatea Românească"

Dezbatere despre revizuirea articolului din Constituție care privește familia – emisiunea „Realitatea Românească”, Realitatea TV, 13 mai 2017

Dezbatere despre modificarea Constituției cu Mihai Gheorghiu, Florian Bichir, Radu Preda, Remus Cernea

• „O minoritate nu poate rescrie legi majorității, nu poate rescrie istoria umanității și nu poate rescrie viețile noastre, dintr-un punct de vedere ideologic.”(Mihai Gheorghiu)

• Nu trebuie să privim cu atâta superioritate de parcă ar fi o minoritate iluminată și o majoritate bătută în cap. (Radu Preda)

Mișcarea LGBT cipriotă, ACCEPT, atacă în fața tribunalelor pe Arhiepiscopul Ciprului, Hrisostom, pe motiv că Biserica vrea să creeze școli destinate să învețe copiilor moralitatea ortodoxă

Conform săptămânalul "The Cyprus Weekly", mișcarea LGBT (lesbiene - gay - bisexuali - transgen) cipriotă, "ACCEPT", a calificat pe Arhiepiscopul Ciprului, Hrisostom, ca persoană  care "urăște" și a cerut o anchetă pe seama comentariilor sale recente cu privire la dorința lui de a crea școli destinate să insufle copiilor morala tradițională, ortodoxă. 

Într-un interviu la postul de televiziune MEGAONE, Arhiepiscopul a spus că Biserica intenționează să creeze în următorii ani propriul sistem școlar cu creșe, școli primare, gimnaziale și superioare. Întâistătătorul a identificat homosexualitatea ca fiind "o aberație și un păcat", declarând că "acest lucru nu este ceva normal. Nu e natural". În acest context, el a menționat că școlile propuse vor avea ca scop să formeze cetățeni cu o moralitate bună și "să deturneze copiii de la homosexualitate". 

Ca răspuns, ACCEPT a anunțat: "Vom raporta incidentul Procurorului General al Republicii, ca o încălcare a Codului penal cu privire la promovarea urii din cauza orientării sexuale, sau a identității de gen, și vom face toate observațiile pertinente" De asemenea, mișcarea dorește ca ancheta să se extindă la canalul de televiziune în cauză, pentru o așa-numită "promovare a mesajului rasist și a discursului urii". 

Glasul Bisericii Ortodoxe cu privire la astfel de probleme este în general respectat în Cipru, deși această țară a trebuit să revizuiască legislația cu privire la drepturile omului atunci când a cerut intrarea sa în Uniunea Europeană. Ori ACCEPT a proclamat, dezvăluind lipsa sa totală de înțelegere a Ortodoxiei: "Moralitatea și credință nu au nimic de-a face cu orientarea sexuală, identitatea de gen sau caracteristicile sexuale. O persoană poate fi totodată LGBT și să urmeze în același timp calea lui Dumnezeu și învățăturile sale. Să nu uitam, de asemenea, că Biserica ea însăși a fost creată, compusă și reprezentată de oameni cu propriile lor pasiuni (patimi)". 

In timp ce acest grup, care promovează modalități de a trăi imoral, a acuzat Arhiepiscopul că folosește "o retorică a urii", declarațiile Arhiepiscopul Hrisostom s-au concentrat, în schimb, pe învățarea căii mântuirii tuturor. El a spus că, atunci când le vorbește studenților, care se identifică drept homosexuali, el "îi învăță că ființele umane trebuie să învețe cum să lupte [împotriva patimilor, n. tr.]" și este același efort care îi plasează pe toți creștinii ortodocși pe calea vieții în Hristos. 

Traducere de Român Ortodox în Franța după Orthodoxie.com, Le mouvement LGBT attaque devant les tribunaux l’archevêque de Chypre en raison de son plan de créer des écoles destinées à enseigner aux enfants la moralité orthodoxe traditionnelle

Patriarhul Ilia al Georgiei despre acuzațiile împotriva sa făcute de Comisia Europeană. "Cum putem să legalizăm fărădelegea? Acesta este un mare păcat. Am spus ceea ce am avut de spus și, dacă tăceam, aceasta ar fi fost de mirare"

In predica sa, după slujba din Catedrala Svetitskhoveli din Mtskheta, vechea capitală a Georgiei, Patriarhul Ilia al II-lea a vorbit despre legea anti-discriminare adoptată în Georgia în 2014, și despre "căsătoriile" între persoanele de același sex, răspunzând în același timp la acuzațiile împotriva sa făcute de "Comisia Europeană împotriva rasismului și intoleranței" (ECRI). 

El a spus, în special: 

"Astăzi, trebuie încă să ne gândim și să aprofundam aceste probleme și chestiuni cu care se confruntă țara noastră și Biserica noastră. Astăzi omul considera ca fenomene naturale, ceea ce sunt păcate. Este surprinzător faptul că astăzi, anumite persoane vor să legalizeze un păcat precum "căsătoriile" de același sex. Este un păcat atât de mare încât nu ar trebui să se vorbească despre asta în biserică. Nu trebuie nici chiar să pronunțăm numele acestui mare păcat. Mulțumesc Doamne ca poporul nostru resimte aceasta și nu-l susține.

Procesul de globalizare care are loc în lumea întreaga este inevitabil și nu-l putem opri. Cu toate acestea, trebuie să alegem, în acest proces, ceea ce este de folos sufletului și necesar pentru poporul nostru. Acele lucruri care se opun Ortodoxiei, poporul georgian nu va putea niciodată să le accepte. Și nu le va accepta", 

a spus Patriarhul Ilia. 

"Aș vrea să spun câteva cuvinte despre legea anti-discriminare. Georgia este o țară care nu a asuprit pe nimeni. Georgia este o țară în care fiecare s-a  simțit întotdeauna liber, dar sunt lucruri pe care nu le putem permite. Cum putem să legalizăm fărădelegea? Acesta este un mare păcat. Aceasta este exact ceea ce am menționat mai devreme. Am spus ceea ce am avut de spus și, dacă tăceam, aceasta ar fi fost de mirare. Trebuie să vorbesc despre asta. Niciun credincios nu poate accepta legea așa-zisă anti-discriminare. Vreau să spun, de asemenea, că timpul va trece și ne vom întreba cum am putut permite să treacă o astfel de lege. "

Cum se prefigureaza viitorul lumii fara Dumnezeu prin educatia moderna si agenda sodomita (VIDEO)

LEGATURI:

• Cuvantul Ortodox PUTEREA CA REEDUCARE: “Ai putere atunci când rupi conştiinţa omului în bucăţi, iar bucăţile vii le rearanjezi în forme noi, pe care tu însuţi le hotărăşti”/ IMPOTRIVA MATERNITATII SUROGAT/ Amnesty International – promotoare a AVORTULUI/ REZISTENTA POPULARA IN CANADA FATA DE AGENDA EDUCATIEI SEXUALE/ Demitizarea “eficientei” educatiei sexuale: STUDII/ CENZURA PRO TV a opiniilor critice fata de MITUL EDUCATIEI SEXUALE

• ROF: Conferinta "Familia Creștină... în pericol!" Să susținem efortul Bisericii de a apăra familia naturală, tradițională, universală.

• ROF: Familie și democrație. "Asa asiguram tineretea fara de batranete a familiilor noastre, adapandu-le la crestinism, trecand peste intemperiile acestea, peste asezarile si reasezarile lumii"

IPS Iosif: "Biserica trebuie să facă totul pentru ca păcătosul să se simtă iubit: numai astfel poate căpăta, şi el, ura faţă de păcat."

Franţa a devenit de curând a 14-a ţară care a legalizat căsătoria între persoane de acelaşi sex. Preşedintele François Hollande a promulgat legea, după luni de dezbateri politice şi proteste de stradă. Actul legalizează totodată adopţia pentru cuplurile de acelaşi sex. Înalt Preasfinţitul Iosif, Arhiepiscopul ortodox român al Europei Occidentale şi Mitropolitul ortodox român al Europei Occidentale şi Meridionale, ne-a oferit un interviu despre evoluţia concepţiei asupra vieţii umane care a condus la legalizarea homosexualităţii şi a adopţiei de copii de către persoane de acelaşi sex.

Înalt Preasfinţia Voastră, cum s-a ajuns la legiferarea căsătoriilor între persoane de acelaşi sex? Care este contextul spiritual, social, economic?

Din punctul nostru de vedere, modificarea legislaţiei în Franţa cu privire la căsătorie s-a efectuat în urma unui proces de lungă durată, al cărui început îl putem situa în epoca Iluminismului. La epoca respectivă, cei ce-şi dăduseră numele de „filosofi“, artizanii Enciclopediei, au dezvoltat teoria unei lumi şi a unei morale fără Dumnezeu. În inima acestei filosofii este ideea că fiinţa umană dispune de ea însăşi şi, în consecinţă, nu are de dat socoteală nimănui de ceea ce face cu propria sa viaţă, cu propria gândire şi în special cu propriul corp. În contextul spiritual, social şi economic în care trăiesc ţările Europei Occidentale, guvernat de principiul plăcerii şi de ideologia de consum, este de înţeles că se ajunge uşor la ideea că totul este permis din momentul în care individul găseşte satisfacerea propriilor aspiraţii, fie chiar egoiste.

Care sunt cauzele acestei evoluţii? 

Evoluţia concepţiei asupra vieţii umane, care a condus, pentru moment, la legalizarea homosexualităţii şi a adopţiei de către persoane de acelaşi sex, se înscrie în mişcarea pretinselor „Lumini“ ale secolului al XVIII-lea, precum am spus mai înainte, şi în procesul de decreştinare sistematică a societăţii civile. Acest proces s-a manifestat odată cu Revoluţia Franceză şi de-a lungul a trei secole de expansiune activă a gândirii libere în Franţa, în principal prin intermediul şcolii publice. Faptul că creştinii nu au ştiut să dezvolte, în ceea ce priveşte formarea preoţilor şi cateheza, o pastorală care să ţină cont de valoarea creştină a corpului uman a contribuit mult la triumful ideologiei hedoniste în cultura occidentală. Pe de altă parte, se pare că importanţa căpătată de chestiunea homosexuală este legată de criza foarte gravă pe care o traversează de o vreme încoace cuplul şi semnificaţia lui, pentru el însuşi şi pentru societatea civilă.

Care a fost reacţia clerului din Franţa, a oamenilor obişnuiţi, a tinerilor în urma legiferării căsătoriei între persoane de acelaşi sex?

Formele de reacţie, în Franţa, au fost diverse. Unii oameni, chiar pretinşi creştini, aderă la noua legislaţie sub pretextul modernismului, alţii sunt indiferenţi. Creştinii ortodocşi au fost primii care au amintit fundamentele antropologiei creştine şi au remarcat incompatibilitatea acesteia cu proiectul guvernamental. Începând cu ianuarie 2013, mai multe manifestaţii publice au adunat împreună creştini ortodocşi cu catolici şi cu unii reformaţi, precum şi cu musulmani şi francezi de confesiune iudaică. Manifestaţii favorabile noilor proiecte au avut de asemenea loc, mai puţin spectaculoase, şi au permis înţelegerea filosofiei care este în spatele noilor legi: ideologia plăcerii, concepţia anarhistă care nu vrea „nici Dumnezeu, nici stăpân“, gândire conform căreia, Dumnezeu neexistând, totul este permis etc. Este regretabil că manifestaţiile, şi unele, şi altele, au fost adesea foarte politizate, chestiunea noii legislaţii oferind motiv de contestare a guvernului şi a partidului de care aparţine. Astfel se pierde din vedere adevăratul interes al problematicii: binele omului şi mântuirea lui în lumea care va veni. În rest, creştinii nu se dovedesc mereu capabili de a susţine un discurs el însuşi creştin: luările lor de poziţie sunt adesea lipsite de baze biblice şi teologice, rămânând prizoniere ale unor puncte de vedere psihologice şi sociologice.

Cum privesc românii din Franţa şi din vestul Europei aceste răsturnări ale valorilor tradiţionale?

Românii din Franţa, unii dintre ei fiind şi cetăţeni francezi - ca şi cei ce se află în alte ţări ale Europei Occidentale -, au resimţit dintru început o adâncă suferinţă morală, conştientizând proiectul guvernamental francez şi consecinţele lui pentru fiinţa umană. Marea suferinţă a românilor s-a exprimat în parohiile noastre, fiind trăită în mod personal de fiecare credincios, dar şi în reflecţia comunităţii, în scrieri, luări de cuvânt, participări active şi numeroase la anumite manifestaţii publice. Şocul este mult mai mare pentru ei decât pentru francezii de origine, care asistă de secole întregi la lucrarea activă de decreştinare a ţării şi culturii proprii. Românii nu au ezitat să facă comparaţia cu ceea ce s-a întâmplat nu demult în propria ţară: expansiunea unei ideologii atee totalitare, prin metode asemănătoare, în special prin influenţa exercitată asupra copiilor. Vedem în egală măsură că anumiţi români sunt profund dezamăgiţi şi scandalizaţi de către o Franţă pe care o admirau şi a cărei criză morală şi culturală nu o percepuseră până acum. Supraestimaseră Franţa, nu observaseră că ideile care produc rău Franţei astăzi sunt aceleaşi cu cele care au făcut rău României după cel de-al Doilea Război Mondial.

În manualele franţuzeşti se învaţă deja teoria „genului“

Cum se reflectă aceste lucruri în învăţământ, în educaţie? Copiii sunt învăţaţi de mici că este normală căsătoria între cei de acelaşi sex?

Proiectul guvernului francez actual, asociat guvernului european, este acela de a permite triumful ideologiei republicane atee în cadrul şcolii. Unii gânditori nu-şi ascund bucuria de a vedea în sfârşit o ţară sau o Europă decreştinate; în fine, triumful celor fără Dumnezeu... În manualele franţuzeşti se învaţă deja teoria „genului“. Profesorii vor fi obligaţi să o predea în şcoli pentru că face parte din programul de învăţământ.

Valorile moral-creştine nu se predau în şcoli?

Nu există posibilitatea reală de a preda valorile moral-creştine în şcoli. Să nu ne facem iluzii. Soluţia este mai degrabă - ceea ce consideră anumiţi ortodocşi şi, mă gândesc, anumiţi romano-catolici - aceea de avea propriile şcoli, propriul învăţământ. Dar va fi dificil, căci Ministerul Educaţiei, în Franţa, va face tot ce-i stă în putinţă pentru a împiedica acest lucru, refuzând de exemplu echivalarea studiilor efectuate în şcolile libere. Dezbaterea pe acest subiect va începe foarte curând, după părerea noastră...

Rusia a avut o reacţie faţă de situaţia din Franţa, anunţând că schimbă acordul bilateral privind adopţiile cu orice ţară care încalcă „sfintele tradiţii ruseşti“. În Rusia există chiar şi o interdicţie privind răspândirea de „propagandă homosexuală“ printre minori. Credeţi că ar trebui şi România să ia o atitudine? Faţă de Franţa? Sau să-şi înăsprească şi ea interdicţiile faţă de minorităţile homosexuale? 

În ţări unde Biserica se bucură de o mare autoritate morală, acesta fiind cazul totuşi pentru un mare număr de ţări ale globului, problema se pune în mod diferit de felul în care este pusă în Franţa, ţară marcată de separarea dintre Biserică şi Stat şi de lucrarea eficace şi de lungă durată a ideologiei revoluţionare. Îi revine fiecăreia dintre ţările noastre, unde influenţa Ortodoxiei este încă reală, responsabilitatea să găsească modalităţile creative pentru a răspunde provocărilor lumii contemporane. 

Considerăm că nu numai stigmatizând noutatea reuşim să-i răspundem. Ar fi mai degrabă două atitudini posibile în acelaşi timp. Cea dintâi este aceea a pocăinţei, căci nu suntem fără de păcat, şi este bine dacă ne pocăim pentru păcatul care se manifestă în lume. Hristos, Care era fără de păcat, S-a urcat pe Cruce pentru mântuirea lumii. A doua atitudine consistă în a denunţa, nu pe păcătoşi, ci păcatul. Trebuie spus că homosexualitatea nu este, în ea însăşi, o alternativă la sexualitatea dată de Dumnezeu. Şi, dacă se poate, este bine să facem în aşa fel ca ideologia acestei alternative să nu fie promovată oficial. Trebuie să reflectăm asupra modului celui mai constructiv de a ne proteja tinerii de păcat în general şi de toate tentaţiile pe care lumea contemporană le propune. Cel mai bun lucru este, din punctul nostru de vedere, regăsirea şi retrăirea experienţei pocăinţei, aceea a Sfinţilor Părinţi, întoarcerea la învăţătura patristică cu privire la antropologie şi retrăirea ei în actualitate. Dacă noi reuşim să valorizăm - precum o fac scrierile apostolice - sfinţenia trupului botezat, este mult mai uşor să înţelegem că nu dispunem de sexualitate după propriile capricii...

Credeţi că propaganda aceasta homosexuală agresivă poate avea ca rezultat pe termen lung diminuarea numărului familiilor şi a naşterilor de prunci? 

Depinde de felul în care noi, creştinii, vom răspunde: dacă ştim să revalorizăm cuplul biblic, nu doar ca instituţie socială ce trebuie protejată, ci ca dar al raiului făcut de Dumnezeu omului, va avea loc atunci în Biserică o adevărată înnoire a familiei şi a fecundităţii ei, biologice şi spirituale în acelaşi timp. Din punctul nostru de vedere, valorizarea căii monastice este de extremă importanţă, pentru că ea consistă în a da întreaga valoare duhovnicească şi harismatică fecioriei şi castităţii. Căsătoria nu este singura cale de mântuire pentru om! Iar fecunditatea se manifestă duhovniceşte în monahism prin naşterea spirituală. Creştinii nu se înmulţesc doar prin naşterea după trup, se înmulţesc esenţial prin Naşterea de sus: harul Sfântului Botez şi actualizarea acestui har prin lupta duhovnicească.

Este „momentul acum să respectăm legea şi republica“. Cum comentaţi declaraţia preşedintelui Franţei, François Hollande? 

Am putea întoarce această propoziţie spunând că, tocmai, noua legislaţie franceză prejudiciază în mod grav Legea şi Republica pentru că distruge o instituţie republicană veche şi respectabilă... Dar rolul nostru este mai degrabă de a aminti că, în orice ţară, atitudinea creştină se manifestă prin loialitate faţă de instituţii şi de puterea politică, în consecinţă, cum spune Apostolul Pavel. Această loialitate trebuie să fie reală; trebuie să fie de asemenea liberă; nu este o aservire; ea poate să se transforme în neascultare activă, dacă legea Cezarului vrea să ne oblige să încălcăm legea lui Dumnezeu. Este cazul martirilor din toate timpurile. Au respectat Legea şi Republica până la un anumit punct: coerenţa cu legea divină.

Ce poate face Biserica în faţa legiferării acestui păcat împotriva firii? 

Biserica se află într-o situaţie providenţială: este chemată să reînnoiască învăţătura (duhovnicească) privitoare la pocăinţă şi la lupta în general contra păcatului, este chemată să reînnoiască învăţătura sa în domeniul antropologic, despre ceea ce este omul. Creştinilor nu trebuie să le fie frică. Au în ei înşişi, prin harul Sfântului Botez şi prin întreaga Tradiţie ortodoxă, mijloacele de a răspunde fără agresivitate, mai curând cu generozitate, provocărilor lumii contemporane. Responsabilitatea se află de partea creştinilor: ei sunt regii şi profeţii acestei lumi. Ar fi o eroare dacă s-ar mulţumi să intenteze un proces lumii acesteia. Lumea aşteaptă de la ei exemple adevărate de sfinţenie şi de umanitate.  

Preotul de parohie se poate implica în combaterea homosexualităţii? 

Preotul de parohie se implică uşor în acest proiect ducând o viaţă sfântă prin asceză şi rugăciune. Dacă preoţii noştri se spovedesc la fel de des precum li se cere credincioşilor să o facă, este deja un lucru bun. Apoi, preotul răspunde de cateheză: dacă-şi completează el însuşi cunoştinţele cu regularitate prin lectură, urmând anumite cursuri de perfecţionare, căutând răspunsuri la părinţii duhovniceşti şi la teologii ortodocşi contemporani, atunci va fi capabil să facă în mod util cateheza, atât a copiilor, cât şi a adulţilor - căci trebuie să le facă pe amândouă. În fine, în cadrul Spovedaniei, preotul - dacă luptă el însuşi contra propriilor ispite şi păcate - îi poate  ajuta pe credincioşi să dobândească un simţ bun, duhovnicesc (şi nu numai unul moral) al sexualităţii: viaţa ascetică consistă în mare parte în transfigurarea energiilor naturale care sunt în om. Preoţii cei mai bine pregătiţi vor fi aceia care se vor hrăni din Tradiţia bimilenară a trăirii şi scrierilor regăsite la Sfinţii Părinţi.

Cuplul bărbat-femeie, simbolul cuplului format de Dumnezeu cu poporul Său

Cât de grav este acest păcat al homosexualităţii? Se ştie, din Vechiul Testament, că Dumnezeu a pierdut cetăţile Sodoma şi Gomora din această cauză...

Gravitatea homosexualităţii este legată de amorul propriu şi de dificultatea sau imposibilitatea de a asuma diferenţa faţă de semenul său. Fiecare sex se poate închide în el însuşi, poate crea propria lume homosexuală şi ignora lumea sexuală a semenului. Dar, în profunzime, acest păcat exprimă un altul şi mai adânc: dificultatea de a asuma diferenţa, nu numai a unui alt sex, ci şi aceea a unei alte persoane. Şi, în fond, homosexualitatea traduce imposibilitatea de a asuma diferenţa absolută a Dumnezeirii. Nu este lipsit de importanţă faptul că cuplul bărbat-femeie este simbolul însuşi al cuplului format de Dumnezeu cu poporul Său. Tentaţia este permanentă de a se închide în sine. În această privinţă, calea călugăriei nu constituie o închidere „monosexuală“ în sine: ea constituie esenţial sacrificiul de sine din dragoste pentru Persoana lui Dumnezeu şi pentru aceea a aproapelui. Este răspunsul fundamental la iubirea egoistă de sine.

Care este îndemnul Înalt Preasfinţiei Voastre pentru tinerii prezentului, catalogat ca fiind supus tentaţiilor şi dominaţiei coruptibile ale desfrâului?

Consider că cel mai important este de a prezenta viaţa în Hristos ca fiind aceea care îl răsplăteşte în mod absolut pe om şi îl face să înflorească. Nimic nu-l face mai mult pe om să înflorească decât căpătarea dragostei pentru Hristos. Nu-i putem ajuta pe tinerii noştri decât inspirându-le dragostea pentru Hristos. Cu cât mai mult Îl vor iubi pe Hristos, cu atât mai mult vor dori să-L urmeze, cu atât mai mult vor fi pregătiţi să facă alegerile care să-i conducă la adevărata fericire, fericirea creştină.

„Persoana trebuie iubită“

Există vreo toleranţă din partea Bisericii pentru semenii care au altă orientare sexuală? Îi înţelege Biserica noastră? 

Faţă de orice păcat, pastorala Bisericii manifestă  dragostea compătimitoare a lui Hristos: „Du-te şi nu mai păcătui!“ Ea manifestă ura faţă de păcat şi dragostea faţă de cel păcătos. Biserica trebuie să facă totul pentru ca păcătosul să se simtă iubit: numai astfel poate căpăta, şi el, ura faţă de păcat. Nu este o chestiune de toleranţă; este o chestiune de dragoste compătimitoare.

Ce poate, concret, Biserica să facă pentru ei? Cum se pot trata?

Cel mai important este, efectiv, de a lua în considerare persoana în unicitatea ei, fără a o compara cu alta, fără a o închide într-o interpretare globală. Nu există doi „homosexuali“ aidoma. Persoana trebuie iubită, trebuie să încercăm să o înţelegem, din iubire, nu să o judecăm. Trebuie mult post şi multă rugăciune pentru a primi de la Dumnezeu harul de a se apropia de această persoană şi de a-i adresa un cuvânt care să nu rănească. Ar trebui să putem ajuta această persoană, dacă ea doreşte, să vedem cum pot fi transfigurate tendinţele sale într-o adevărată viaţă de ucenic al lui Hristos. Pentru homosexuali, calea este aceeaşi cu a heterosexualilor: căpătarea castităţii lui Hristos, a iubirii fără râvnire, a iubirii adevărate, de fapt...

Sunt şi persoane frustrate de orientarea lor sexuală, care văd aceasta ca pe o damnare... Înalt Preasfinţia Voastră, ce le-aţi spune unora ca aceştia?

Trebuie să recunoaştem că, adesea, sexualitatea, oricare ar fi ea, este trăită ca o povară foarte grea. Unii se descurajează şi gândesc că nu vor ajunge niciodată la castitate, la puritate. Cred că cel mai bine este de a lupta duhovniceşte împreună cu ei, de a posti cu ei, de a ne ruga cu ei, şi de a considera fără ipocrizie că lupta lor ar putea fi a noastră -  păcatul lor ar putea fi al nostru...

Sursa: Doxologia -  Cuplul bărbat-femeie, un dar al Raiului

PAGINI WEB: 

ROF: In dezacord cu casatoriile homosexualilor in Franta, Mitropolitul Iosif afirma in cadrul Adunarii Nationale ca "poate exista un totalitarism al egalitatii"

P. Amfilohie Branza despre mantuire, neam, judecata, duhovnic, strainatate, homosexuali s.a.

Prima parte integral aici: Parintele Amfilohie: NE SPRIJINIM UNII PE ALTII, CRESTEM IMPREUNA! 

Din care redam mai jos cateva fragmente:

- Cat de departe sa mergem cu ascultarea fata de duhovnic?

- Ascultarea nu inseamna exploatare. Astazi s-a ajuns la o exploatare. Asculti de duhovnic pana unde nu se abate de la linia Traditiei si a Bisericii. Asta este esential. Presupune din partea noastra o cunoastere.

[...]

Deci, trebuie sa ai si o masura a cunostintei, si a constiintei totodata, care se ingemaneaza una pe alta. Trebuie sa mergem mai constient, si mai intru cunostinta pe calea mantuirii astazi; impreuna cu duhovnicul astazi. Duhovnicii cam cresc odata cu ucenicii si ucenicii odata cu duhovnicii lor. Noi ne cam sprijinim unii pe altii.

[...]

Indemn oricum la mai mult studiu, si sa asculte si sa ne probeze pe noi duhovnicii prin lumina invataturii Bisericii Apostolesti. Biserica Apostolica ramane temeiul de neclintit al nostru. Aici este toata identitatea noastra. In Biserica cea Una, Sfanta, Soborniceasca si Apostoleasca.

[...]

- In Apocalipsa scrie ca neamurile vor veni la judecata. Mantuirea este totusi ceva pe plan personal, cum sa intelegem aceasta?

- [...]

Neamurile e normal sa fie chemate la judecata. Au fost create de Dumnezeu, si mai mult, noi suntem liberi sa facem ce vrem. Dar Judecata ce ilustreaza totodata? Si dreptatea lui Dumnezeu. Dumnezeu este si drept, si vrem sa asteptam aceasta zi a dreptatii lui Dumnezeu, nu pentru ca Dumnezeu sa pedepseasca pe altii, ci mai ales ca sa ne regasim noi cu El in chip desavarsit. Dorinta noastra este viata in Hristos. Judecata ce inseamna? Doamne, efectiv sa trec examenul final, sa nu mai fiu despartit de Tine prin cele trecatoare.

[...]

Deci pentru noi Judecata ce inseamna? Nu este tragerea la socoteala de Dumnezeu, ci este momentul intalnirii. [...] Este momentul cand neamurile vor recunoaste ca suntem pacatosi, dar pe fondul unei credinte. Doamne, da, am fost curvar, pacatos, nenorocit, ticalos, dar n-am fost necredincios. Tu esti Dumnezeul meu! Alt Dumnezeu afara de tine nu stim, si Tie ti se cade a ne milui si a ne mantui pe noi, Doamne Dumnezeul nostru. Deci avem toata incredintarea aceasta.

Si mai asteptam, bineinteles, ce? Sa vada si neamurile acestea care n-au crezut in Hristos care este adevarul. Vrem sa straluceasca Hristos, deci sa straluceasca aceasta victorie a Lui in vecii vecilor.

Are multe semnificatii, bineinteles, aceasta Judecata si am zis ca noi o asteptam. Noi cu gandul la Judecata parcurgem fiecare zi, iar momentul intalnirii cu Hristos este ceea ce ne da noua viata. Eu daca stiu ca si la noapte pot sa mor, si-n clipa urmatoare, si nu ca as putea muri, moartea pentru mine inseamna ce? Domn'e in clipa urmatoare pot sa ma gasesc cu Dumnezeu. Eu pot sa traiesc acum 150, 200, 500 ani bine, dar tot vine clipa aceasta in care ma arata cu adevarat ce sunt. Deci noi vrem sa aratam ca nu ne inselam in credinta nostra. Judecata este momentul cand noi efectiv traim aceasta bucurie a implinirii credintei noastre in chip desavarsit, a eliberarii de vremelnicie, de indoiala, de tot ceea ce poate sa fie opreliste, de toate intrebarile care sunt…

- Mergem ca neamuri. Deci neamurile vor fi chemate la Judecata, dar mantuirea este totusi ceva ce se face in plan personal. Cum se impaca aceste doua lucruri?

- Deci neam ce inseamna? Multime de persoane, dragul meu. Asta inseamna. Biserica lui Hristos: cand doi, sau trei se aduna in numele Meu, Eu voi fi in mijlocul lor. Domnule, ca sa intelegem mai clar. Astazi neamurile au venit mai mult la credinta. Este un lucru extraordinar. Neamurile l-au primit. Neamurile nu inseamna neaparat separatie, ci inseamna distinctie, care este cu totul altceva. Aceasta varietate este randuita de Dumnezeu, dar noi trebuie sa realizam o unitate in varietatea aceasta, in chip ecumenic, nu ecumenist. Sa facem distinctia. Deci ecumenic: apostolesc, sobornicesc, nu ecumenist. Si cu aceasta desfiintare cum vrea sa facem o branzarie comuna. Nu. Noi vrem rusul-rus, bulgarul-bulgar, grecul-grec, romanul-roman, toti Il proslavim pe Hristos.

Daca toti vor practica smerenia, in tara lor, dupa limba lor, isi vor cinsti eroii lor si sfintii lor, intru smerenie, intru dragoste, dupa invatatura lui Hristos, niciodata n-o sa se certe ortodoxul-rus cu ortodoxul-bulgar s.a.m.d. Trebuie sa formam o rezistenta crestina la ora actuala. Se vorbeste de o globalizare si o mondializare; trebuie sa formam si noi o rezistenta ecumenica, o rezistenta crestina. Noi ducem astazi vremurile unui crestinism de rezistenta, dar o rezistenta senina, cu bucurie, cu curaj, nu cu temere, nu cu frica, nu izolati, nu nepasatori la durerile celuilalt. Trebuie sa fim foarte interesati de neamuri, sa avem o comuniune, si comunicare intre ele. Dialogul este o stare specifica a lui Dumnezeu-Treimea. Cuvantul S-a intrupat. Nici Tatal, nici Duhul Sfant, ci tocmai Cel care Se comunica, ni Se comunica, si ne-a dat noua posibilitatea comunicarii si a comuniunii. Lucrurile astea au valoare teologica, au valoare sacramentala. Noi nu le analizam doar asa, semantic, le traim, deci este modul nostru de viata in Hristos, Care este viu intre noi. El Se manifesta. Noi nu cautam cuvinte, noi exprimam ce simtim. Noi va spunem ceea ce dorim, ceea ce simtim in noi. Hristos vrea sa se manifeste in noi, vrea sa biruiasca pe drac prin tine, prin cuvantul tau, prin bunatatea ta, prin dragostea ta. Deci, iata ce inseamna mantuirea, de ce este [personala].

Judecata este bineinteles personala, pentru ca Hristos are o relatie personala cu fiecare dintre noi, dar… comunitatea aceasta a neamului, ce este in fond? Este unitatea sufleteasca, este comuniunea in Hristos a tuturor persoanelor care formeaza un neam. Este o distinctie clara si este si evident cum se impaca una cu alta. Deci, dragul meu, noi formam neamul in masura in care ne identificam in Hristos. Nu a sta la gramada sa formam cireada formeaza neamul. Ci este masura in care noi jertfim intru Hristos in comun, simtim in comun, traim in comun, iubim in comun, dar nu in sensul de cireada, de stat la gramada, ci in sensul de a ne identifica, de a ne purta crucea. Deci iata exista o identificare: Hristos, in trupul Lui a purtat intreaga umanitate, fara sa amestece sangele nimanui. Asta-i taina dumnezeirii, si este un mare dar. Gandeste-te ca ai niste particularitati, ai niste insusiri, si noi in Hristos ne putem contopi. Iubirea aceasta este cea care niveleaza [unifica] totul. Dar nu desprinsa de Adevar in sens ecumenist, ci iubirea ecumenica a Lui Hristos: Eu sunt Calea, Adevarul si Viata, si Lumina lumii, deci in sensul acesta, al transfigurarii noastre in Iisus Hristos, al salasluirii Domnului in noi.

Continuare

- Ce este mantuirea? Ce sa intelegem prin mantuire?

- Manturiea este implinirea planului lui Dumnezeu cu omul. Este implinirea scopului nostru existential. A te mantui inseamna a trai in Hristos, inseamna a valorifica darurile sfintei Invieri a lui Hristos, sa crezi in adevarul de credinta ortodox si sa plinesti acest adevar ortodox prin faptele tale. Mantuirea inseamna trairea lui Hristos in tine. Asta este: viata in Hristos este mantuirea. Aici apare problema mantuirii.

Fiecare vede mantuirea in chip felurit. Hristos este Adevarul, Calea si Viata si numai in Hristos ne putem mantui. Omul a fost creat pentru Dumnezeu si numai pentru Dumnezeu si in masura in care el se conformeaza in mod liber acestui adevar existential el isi dobandeste manturiea, unirea cu Hristos, viata vesnica. Asta inseamna: dobandirea vietii celei vesnice, numai prin Iisus Hristos si unirea cu Tatal si cu Duhul Sfant. 

- Ce este neamul? Ce importanta are neamul in mantuirea noastra?

Dragul meu, ne trebuie niste cunostinte scripturistice in privinta aceasta. Neamurile sunt opera lui Dumnezeu, nu opera oamenilor. Si citim la cartea Facerii ca Dumnezeu a "hotarnicit", a stabilit hotarele neamurilor dupa numarul ingerilor Sai. Iata vedem ca in actul creatiei neamurile sunt o lucrare a lui Dumnezeu cu fiecare, si avand o anumita destinatie, incredintandu-le si o putere cereasca protectoare, neamurile sunt chemate, iata, sa plineasca voia lui Dumnezeu in specificul lor national, fara sa se creeze acest sovinism. Deci un singur duh in toate neamurile, numai ca prin voia lui Dumnezeu neamurile fiind diferite ca si creatie, ca si toponomie, ca si loc, iata, fiecare sa marturiseasca pe Dumnezeu in functie de habitatul in care se afla, in functie de datul acesta, de inzestrarea lor, si naturala, si suflteasca si spirituala. Neamurile sunt opera lui Dumnezeu, sunt marturiile divine, adica neamurile sunt chemate sa-L marturiseasa pe Hristos, prin specificul lor. Sunt marturiile divine asezate pe planeta aceasta.

Daca ne referim la un neam aparte, fiecare neam are specificul lui, eroii lui, sfintii lui, si fiecare neam are o misiune istorica si misiune dumnezeiasca. Si fiecare neam trebuie sa-si indeplineasca misiunea sa istorica si misiunea sa dumnezeiasca pentru care a fost creat. Ori de cate ori un neam abdica de la misiunea sa istorica sau dumnezeiasca, el dispare ca neam. Si sunt o serie de neamuri care s-au desfiintat in istorie. Constiinta neamului este foarte putin intretinuta astazi in scolile de educatie si, iata, prin tot ceea ce avem la indemana. Si din cauza aceasta se urmareste o mondializare pe fondul unei slabanogiri a constiintei apartenentei la neam, cu valorile, cu constiinta, cu misiunea noastra istorica, si misiunea noastra divina. Si iata, din cauza aceasta neamurile risca astazi sa se contopeasca conform unei noi ordini mondiale, in mondializarea aceasta, sa desfiinteze neamurile, ceea ce este o lucrare evidenta impotriva voii lui Dumnezeu. Fara discutie, deci, neamurile sunt opera lui Dumnezeu, au misiune istorica, cu hotare fixate de Dumnezeu, inzestrari speciale, si fiecare are o misiune istorica, cum v-am zis, si divina de marturisire a lui Dumnezeu.

Toate neamurile vor fi patrunse de acelasi duh fara sa distruga hotarele care au fost fixate caci Dumnezeu iata, a hotarnicit neamurile dupa numarul ingerilor Sai, deci iata, fara sa strice aceasta lucrare a lui Dumnezeu. Atunci ele vor forma o biserica unita si puternica, dar in sensul acesta evanghelic, care l-a propovaduit Hristos: "Eu sunt Vita, voi sunteti maladitele". Deci viata putem avea numai in Hristos. Toata istoria Vechiului Testament il are in centru pe Mesia care va sa vina si avea sa vina, si de la intruparea lui Hristos avem ca centralitate existenitala a Mantuitorului Hristos pe Mesia care a si venit, S-a intrupat, S-a rastignit, si a inviat cu trupul. Deci in cadrul acestui adevar. Singurul adevar de la care trebuie plecat este Iisus Hristos, singurul adevar la care trebuie ajuns este Iisus Hristos. Neamurile isi afla existenta numai in masura in care reflecta identitatea lui Iisus Hristos si in Evanghelia Lui. 

Ei, nu sunt intrebari usoare...

- Multi tineri se gandesc sa paraseasca tara. Ce sfaturi le dati?

- Sa cunoasca mai intai ce inseamna tara, ce inseamna patria, ce inseamna credinta, care este rostul lor si ca Dumnezeu i-a adus din nefiinta la fiinta, si nu intamplator in tara lor. Omul nu si-a programat venirea lui in lume si nici macar intr-un anumit loc, si nici macar parintii. Este voia lui Dumnezeu.

Deci sa nu paraseasca un loc inainte de a-l cunoaste suficient, si nu numai geografic, dar mai ales spiritual. De altfel noi avem o tara, cu o istorie frumoasa, cu o misiune frumoasa, si ei e bine sa nu abdice de la rosturile lor cele mari, de romani si de crestini. Avem un rost si iata, neamurile intre neamuri, si acestea au fiecare o misiune a lor si istorica, si divina totodata pe care, am spus, trebuie sa si-o indeplineasca.

Deci ati plecat dintr-o tara, ai iesit din neamul tau, v-ati incrucisat cu alte neamuri, inseamna tot o lupta impotriva voii lui Dumnezeu. Sunt si exceptii, dar cand ai incredintarea ca acest fapt se face sub voia lui Dumnezeu, si nu este usor ca sa ai aceasta incredintare, atunci doar fa-o dar deocamdata avem rosturile nostre. Fiecare sa ramana in ceata lui, sa ramana in misiunea lui la care a fost pus, sa duca la capat rostul ei existential. Deci noi am fost creati pentru Dumnezeu intr-un anumit loc, cu un anumit scop. Asta sa nu uite tanarul inainte sa paraseasca locul, si inainte sa paraseasca scopul.

- Ce sfaturi le dati celor care deja au parasit tara mai ales in ultimii cincisprezece ani?

- Sunt multe motive pentru care au parasit tara. Candva am avut si eu gandul acesta, pe la o anumita varsta. Ce sa le spun? In masura in care le este posibil sa ia contact cu oameni duhovnicesti, cu oameni spirituali. Urgent sa aibe in preocuparea lor un minim de lectura duhovnceasca si istorica. La noi istoria noastra laica este plina de personalitati, care reflecata foarte clar menirea romanului, indiferent unde se afla. Si, odata ce constientizeaza rosturile sale, menirea lor de romani, atunci incepe sa isi ridice niste intrebari, atunci incepe sa miste in el niste framantari la care nu poate avea pace pana nu-si da raspuns. Si asta este esential sa-si dea raspuns la problemele lui sufletesti. Dumenezeu nu l-a creat intamplator. Deci cei care sunt plecati sa ia contact cu tot ceea ce poate sa refecte adevarul, si istoric si bisericesc deopotriva. Sa fie interesati pentru ceeea ce este esential, pentru adevarata dimensiune a vietii, pentru viata in Hristos.

Pentru romani religia nu este o problema de Biserica si atat. Este o problema de cultura in fond. La noi totul este fundamentat Evanghelic in primul rand. Nu se poate scoate crucea, Evanghelia. La noi este clopot peste tot, icoana peste tot, biserica peste tot. Deci sa nu se lepede de acesta mostenire care este frumusetea nostra si podoaba noastra. Recomand un interes pentru credinta si romanism deopotriva, indiferent de unde se afla, ca sa poate sa reziste acolo, daca e voia lui Dumnezeu, sau sa se intoarca la vreme potrivita in mijlocul neamului lor, ca sa poata sa dea raspuns bun in ceasul judecatii. Ala e omul intelept, care din timp se pregateste pentru marele examen!

-Multi tineri, mai ales femei, se casatoresc cu straini, sperand intr-o viata mai buna. Ce sa le spunem?

-Ce inseamna viata mai buna?

-Materiala.

-Dragul meu, sensul vietii nu-l da materialitatea. Se vede foarte clar ca Occidentul are mult mai mult ca noi din acest punct de vedere si sunt tare zbuciumati. Si-au vopsit de mult parul in mov, si-au rupt si pantalonii, si-au schimbat siretul, si verde si galben, si n-au ajuns mai fericiti. Cauta, iata, insetati la izvoarele Orientului, si aicea si-au dat seama ca iata, viata le descopera adevarata lor dimensiune de pace, de bucurie, de impliniri. Deci sa nu se lase asa imbatati cu apa rece a occidentului si sa caute mai la adanc la fantanile cele datatoare de viata ale ortodoxiei. Pentru asta Hristos S-a intrupat si a venit pe pamant, sa ne dea noua hrana cea vie, iata, Trupul si Sangele Lui, nu o teorie si atat, nu o ideologie si atat. Viata noastra este in Hristos Cel viu, Cel intrupat, rastignit si inviat.

- Deci, in general, nu este bine sa se amestece neamurile.

- Dragul meu, astazi este o problema. Din lipsa de educatie si pentru faptul ca nu stiu la ce tinta alearga, nu stiu ce sa faca cu viata lor, n-au dat un sens vietii. Hristos este si Sensul vietii noastre, nu numai Calea de urmat, este si Sensul vietii nostre. Viata in Hristos. Pentru noi este Dumnezeu, El este totul. Din acest motiv se leapada cu usurinta, se muta dintr-un loc in altul cu usurinta, se leapada de credinta si de neamul lor cu usurinta. De aceea va spun! Oricum vor lua contact cu amaraciunea directiei grestie pe care au pasit. Mai devreme sau mai tarziu vor culege roadele acestor abateri de la rosturile lor si de la menirea lor. De acea cati mai sunt interesati, si cati mai se apleaca asupra acestor avertismente, cu toata dragostea cu care o facem lor, si care o face lor Dumnezeu, iata, aceste valori, aceste repere de viata. Sa nu se grabeasca pentru un dolar, sau pentru un ban sa-si vanda sufletul. Eu am fost si-n Athos, si, vedeti cum si aicea in tara dau navala toti oamenii acestia saturati de materialitate. Si iata vedem ca nu materia are ultimul cuvant de spus, ci spiritul. Omul este fiinta vie, deci are sentimente, iata are o menire, are o chemare, pe care nu si-o poate innabusi cu poftele veacului oricat ar fi ele de tentante. Sa nu se grabeasca, sa mearga mai la adanc, sa caute esentialul, sa dea dimensiune spirituala vietii lor, ca sa ramana in ceva, sa aibe un mesaj. Nu numai o casa si atat, sau o rulota, sau poate sa o puna si pe rotile, sa o plimbe de colo colo, sa se mandreasca si sa se faleasca. Deci inima, inima, inima! Nu materia!

- Cum sa ne gasim duhovnicul potrivit?

- Dragul meu sa ai sinceritate in dorinta ta, de a reveni pe caile mantuirii de a fi un om de caracter, de a fi un viteaz, de a fi un om bland, bun, smerit. Si stim ca adevarul este Hristos, El nu te-a scos pe scara istoriei si te-a lasat parasit. Dumnezeu permanent veghiaza, si-ti va scoate in cale oamenii de care ai nevoie. Deci trebuie o sinceritate in aceasta cautare. Desigur ca nu ploua cu duhovnici, si traim acuma un moment de criza din acest punct de vedere, dar ne-a lasat la indemana, iata, avem doua mii de ani de istorie, avem doua mii de ani de fapte. Intr-o anumita etapa a vietii te poti folosi si de un tanar, mai tarziu poti capata folos si din anumite cariti cand ai abilitatea lecturii, a discernamantului si mai tarziu Dumnezeu iti va scoate in cale si un om, un duhovnic pe care nu trebuie sa-l cicalesti cu intrebarile tale, sau sa-l sacaii cu prezenta ta zi de zi. Sa-ti spuna ce ai de facut si tu sa-ti faci datoria ta oriunde te aflii si atunci cand te-ai gasit cu el, in doua cuvinte sa-ti spui totul. Noi traim vremurile acestea ale comprimarii timpului. Nu este asa, sa stai ore intregi. Si setea este mare. Noi am vrea sa stam si sa nu ne mai despartim dar ce este de facut, este ca noi sa luam aminte la cele esentiale la lucrurile care sunt absolut nescesare si putinul acela sa-l faci dumnezeieste.

N-ai cum in strainatate! Eu pot sa dau acuma ore intregi de sfaturi. Important este ca romanul plecat in strainatate sa stie asta, asta, si asta imi trebuiesc. Sa raspunda nevoilor lui, cu care se confrunta, ceasului de fata si meritul lui este sa reziste acolo crestineste. El sa nu abdice acolo unde se afla. Asta este important! Ca a rezista intre strainii aceia, acolo, cand toate evidentele arata ca nu ai nicio sansa de mantuire, cand faptele tale te innabuse in descurajare, ca: of! Parinte eu nu am nicio sansa, ca eu sunt acolo! tu nici atunci sa nu abdici. Acela este un mare erou, poate sa devina un mare erou, poate sa devina un mare rugator, poate sa foloseasca acest prilej al instrainarii si al insingurarii in favoarea lui. El daca nu are posibilitatile faptuirii virtutilor, atunci sa foloseasca aceste necazuri si nenoriciri in favoarea lui si atunci iata sa irupa dinlauntru, sa nu caute o realizare dinafara. Daca e lipsit de mediul inconjurator, factori de circumstanta, atunci sa caute mai adanc in inima lui. Sa stiti, in insingurare si in instrainare, omul se interiorizeaza mult mai puternic. Acolo sa caute inlauntrul lui, sa nu mai caute in duhovnicul din afara si pe strazi. Sa caute in vocea dinlauntrul lui si cand va gasi duhovnicul va conlucra mai mult launtric prin rugaciune. Asta este. Sa duca o viata minim duhovncieasca corespunzatoare. Este un mediu mai risipit, trebuie sa ai si tu un efort corespunzator. Este evident lucrul acesta. Deci sa fi interesat, sincer interesat, si Dumnezeu sa aibe incredere ca ii scoate in cale oamenii de care ai nevoie. Poate sa stea douazeci de ani fara un duhovnic pe masura lui, dar nu-l lasa Dumnezeu sa moara. Deci asta sa aibe in vedere.

Si, daca ai cautat in tara straina, sa nu te astepti sa ai duhovnici de mare folos, de mare valoare. Ei sunt si acolo unde i-a cam randuit Dumnezeu. Deci, iata, iti spun, neamul tau produce si un anume tip de duhovnic pentru tine, pentru necazurile tale, insa sa nu se considere niste parasiti.

- Ce putem face pentru ca tinerii sa se intoarca in Biserica?

- Dragul meu, sa le fim exemplu! Deci dai sfat, sfat - are si el rostul lui-, dar sa te simta pe tine ca-L traiesti pe Hristos, ca te bucuri, sa vada cum canti, ca te bucuri, sa vada ca traiesti romanismul in tine, respectul, buna cuviinta. Hai sa practicam noi aceste valori, chair daca altii ne iau in deradere. Deci adevarul nu piere dragul meu! Deci noi, aceasta rezistenta la rau o avem prin prezenta lui Hristos in noi. Traieste tu crestineste, si vezi cum se transforma neamuri, si generatii, efectiv.

Un Simeon Mehedinti, un Petre Tutea, un Stefan, un Mihai, Stefan, Vlad, Matei, Mircea, Neagoie. Astia nu-s porecla domn'le, sunt viteji romani. Avem istorie scrisa cu sange, deci nu [se] poate desfiinta. Aaa, tiparesti si la Editura Ku Klux Klan, cum spunea cartea aceea, mai poti sa zmulgi cate o pagina din manualul de istorie, dar nu inseamna ca ai desfiintat istoria. Pietrele vor grai, ati vazut ce spune.

Adevarul e de neoprit. Au pus acolo pamant, au pus piatra, au pus paza; putea sa puna si beton armat, si tot invia Hristos. Nu exista oprelisti la asa ceva. Noi suntem chemati la acelasi fel de biruinta, si la o biruinta prin noi insine. Noi suntem pacatosi, dar Dumnezeu vrea sa ii purtam noi biruinta. De-aia a instituit Biserica, sa fim madulare vii ale Sale, si abia cu trupul, ca sa avem si noi partasie vie cu Trupul si Sangele Lui, deci aceasta faptura noua, Iisus Hristos inviat cu trupul, sa ne impartasim si noi prin Trupul si Sangele lui Hristos in chip deosebit, si prin toata fapta cea buna, prin harul Bisericii pe care-l capatam, sa devenim fapturi noi, invinicibile. Cum? A sfartecat trupul, dar iata, omul duhovnicesc nu poate sa-l starpeasca nimeni. Asta este esential sa intelegem noi, in ce consta invicibilitatea nostra: trairea in Hristos. Ce sa le spui tinerilor? Sa dam un tip de tanar care sa foloseasca drept orice.

Deci, dragul meu, eu iti vorbesc acuma la varsta la care sunt mai mare cu cinci ani decat Hristos, la varsta la care a terminat activitatea misionara. Va dati seama? Deci a fost de generatia noastra. Ioan Botezatorul cati ani a avut cand a iesit la propovaduit? Mantuitorul Hristos a avut treizeci de ani cand a iesit la propovaduit. Putea sa iasa mai devreme dar asta a fost dupa o socoteala, dupa o randuiala a legii. Ce varsta a avut Sfantul Dimitrie? La 21 de ani iata l-a marturisit pe Hristos. Nu mai vorbim, Stefan cel Mare la 19 ani a descalecat in Moldova, i-a pus la punct pe toti. Era un brat puternic si o minte inteleapta. La 18 ani Traian a fost seful Imperiului Roman. La 21 de ani Mahomed al II-lea stapanea un imperiu. Deci de tanar te cunosti ce esti! Nu astepta tu batranetea cand iti apar negi pe fata si nu mai poti sta in picioare din cauza la varice sa-L marturisesti pe Hristos. Cand esti...: Hristos a inviat! Acuma s-o faci la tinerete, acuma intemeiaza-ti familia, acuma sa mergi in manastire, acuma scrii carti, acuma studiaza, acuma bate metanii, acuma canta, acuma te bucura. Nu astepta tu ca: sa vad eu, dupa 60 de ani... Salut! Aia nici nu sunt in mana ta! E ziua de astazi si atat, si nici asta!

Ce sa le spun eu tinerilor? Sa-si traiasca tineretea frumos. Haideti sa ne intrecem! Vrei sa-mi spui mie care-i adevarata sportivitate, si barbatie, si forta, si cantec? Iti arata eu care-i adevarta viata. Eu am facut Scoala Militara la Medias. Am fost in clasa 21 de insi, pe urma am ramas 19. Cand am intrat eu in manastire: Ce te-a apucat mai frate? Tocmai tu? Si am fost sef de clasa. Dupa cinci ani de zile patru erau in puscarie: viol, furt de mercur, accident de masina, si inca o prostie mare. Si zic: voi ce-ati facut cu anii vostrii, mai? Pai ma plangeati pe mine ca am intrat in manastire! Acuma si-au dat seama ce sunt ei de fapt. Nu cand sunt la volan, nu cand sunt cu femeia, nu cand sunt cu banul in buzunar. S-au vazut acuma asa cum sunt ei. Cum eu, voluntar, m-am dus sa ma vad asa cum sunt. Si iata, zic: voi ce-ati facut cu anii vostri? Ma plangeati ca mi-am ratat eu viata. Voi acuma ce faceti?

Lucrurile acestea nu se poate sa nu aibe consecinte mai devreme sau mai tarziu. Intelept e cel ce din timp judeca la asa ceva. Hristos ne-a descris in Evanghelie cu inceptutul si sfarsitul. Citeste-o frate! Uita-te cum ajunge o fumatoare, uita-te cum ajunge o desfranta, uite, si vezi toata viata la un bogat - numai cand a trecut cu masina luxoasa pe langa tine! Vezi cum au finalizat toti luxosii, toti bogatii. Reclama la bere: fericire, bea paharul asta si esti minunat. Da' uita-te, du-te dupa el in ceasul mortii si vezi cum horacaie si du-i o lada de bere. Ce-i? Da nu, te face fericit, da' tu esti mare. Da tu ai tipat o viata intreaga! Vei vedea ca in fata mortii nu opereaza nici banul, nici materia, nici ruda, nici trupul, nici muschiul, nici stiinta, nici armata, nici nimic, nici NATO, nici nimeni! Numai Hristos ti-e singurul sprijin. Si atuncea, dragul meu, intelept e cel ce din timp lucreaza aceste lucruri.

Dar Dumnezeu nu-si paraseste oamenii Sai. Ortodoxia este plina de frumusete, de roada, de bucurie. Noi suntem chemati sa-i invingem pe acesti tineri nu cu pumnul, nu cu parul, ci in maniera in care Hristos Mantuitorul a biruit si a cucerit. Au venit, unii L-au parasit, altii au ramas dupa El. Nu te astepta ca toata lumea sa vina dupa noi! Tu te asteapta dimpotriva, sa te rastigneasca, si asta este o cinste pentru noi, ca sa nu ne pierdem noi drumul, ca in necazuri si-n ispite vezi cine esti cu adevarat.

Limbajul primelor veacuri: vai frate, te-a invrednicit Dumnezeu de boala! Vai frate, te-a invrednicit Dumnezeu de necaz! Vai frate, te-a invredincit Dumnezeu de incercare, de bataie, de asa... Iata care era limbajul: "te-a invrednicit Dumnezeu de...". "De ce plangi frate?". "Ca m-a lipsit Dumnezeu de necazuri!". "Dar de ce plangi avva?". "Pentru ca inca mai dorm". "Dar tu de ce plangi frate?" "Pentru ca eu inca mai mananc". Iata ca multumirea noastra este vremelnicia...

Deci sa-L traim pe Hristos autentic in noi, fara sa stam sa exoplicam: ma nu-i bine ce faci, ma hua, ma cutare. Nu asa! Sa se vada dintr-o data intre un chip de duhovnic si un mare guru, maestru, tot ce vor ei, homosexual, mare bogat. Numai de la o simpla privire sa se vada diferenta aceasta: pacea, bucuria, atitudinea, mai ales in greutati, in fata mortii, nu in destrabalari. Sa se vada prin noi insine distinctia aceasta, sa fim madulare vii, caci oamenii vazand faptele noastre sa-L laude pe Tatal cel din ceruri. Deci sa-i aducem la credinta prin fapta noastra.

Pai domn'e Mihai Viteazul nu e o porecla. Producea o impresie celor ce-l vedeau. Se temeau. Stefan cel Mare, Mircea cel Mare, Vlad Tepes. Astea sunt nume nu ce-au facut ei din ei. Pe unde trece sfantul, pe unde trece crestinul, pe unde trece romanul autentic, ortodox, trebuie sa se simta treaba aceasta. Deci ce sa le spunem noi? Sa iesim in fata cu noi insine! Asta este. Muncim, ne hranim si mai ales ne si rugam si practicam toata ortodoxia noastra cu toata invatatura ei.

***

- Deci "fii tu sfant, caci alti 1000 se vor sfinti in jurul tau".

- Dragul meu, sfintenia e un cuvant mare. Purcede tu pe caile sfinteiniei, ca si altii sa te urmeze pe tine. Si noi stim ca un pas facand, Dumnezeu face 100 inspre tine. Totul e sa-L provoci pe Dumnezeu la bunatate, la cumsecadenie, la dialog, si vei vedea ca nu e mut, cum suntem noi astazi. Si El domn'le pentru asta te-a creat.

- In numele dragostei ni se cere sa acceptam astazi homosexualitatea, sectele...

- Dragostea, dragul meu... Eu am avut discutii cu homosexualii, numai nu i-am batut! Meritau si treaba aceasta, dar eram in dulama, ca daca eram in civil nu-mi vorbeau ei asa. Dar ei zic: "calugarul nu ridica mana! De ce te inervezi parinte, ca n-ai voie!". "Ce vorbesti frate?! Ce vorbesti frate?!" Pai are randuiala cel ce Te uraste pe Tine Doamne? Da' tu ce crezi ca-ti permiti sa ridici obraznicia pana intr-acolo incat eu, asa, sa devin sluga ta? Dar ce vrei? Cum adica? Eu am dreptul sa ma apar, asa cum si tu ai dreptul sa ma ataci pe mine. Dar ce vreau sa spun?Nu asta este calea violentei, dar suntem mamaliga la ora actuala. E un crestinism flescait, un crestinism vlaguit. Suntem niste oameni, parca asa, care am abdicat de la misiunea noastra de aparatori ai dreptei credinte. Dragul meu, deci ortodoxia n-a fost aparata numai la birouri si numai cu sfaturi si prin conferinte. Nu asa facem ortodoxie! Si pe campul de lupta. Noi am avut si steag si spada de-o potriva. Deci sa intelegem bine ingemanarea dintre eroism si sfintenie. Nu desfiintam pe niciuna. Ele se completeaza reciproc. Mai intai eroismul, si din eroism sa mergem la sfintenie. Nu poti atinge sfintenia fara sa fi erou in planul social. Sfintenia nu inseamna flescaiala asta, meduza, gelatina. Ce inseamna treaba asta? N-avem verticalitate nici cat o molusca la ora actuala in fata marilor probleme. Deci trebuie sa avem si o autoritate. Nu inseamna ca si lovesc daca strig, sau ridic mana. Dar in felul asta eu il ajut efectiv. La noi se doarme efectiv la ora actuala. Parca mutenia este starea specifica a Bisericii, parca am abdicat de la marile noastre rosturi, parca am lasat in mana politicului: faceti voi tot. Noi, Biserica, vorbim ca si cler, ar trebui sa sarim ca arsi. Biserica ar trebui sa sara ca arsa pentru madularele sale, ca acesti cetateni ai tarii mai intai sunt fiii Bisericii. Pe urma la 18-19 ani intrii tu in partidul cutare, dar tu [mai intai] in pielicica goala te-am balacit, te-am facut fiul Bisericii. Noi trebuie sa sarim ca arsi pentru oamenii Bisericii. Ii lasam asa de izbeliste, sa-i ia dracu pe toti, toti politicienii, toti vrasmasii, ca noi stam si dormim. Nu se poate la ora actuala! Trebuie strigat, trebuie tipat in toate partile. Deci sunt fii Bisericii, nu te doare inima de ei? Parca am abdicat in fata marilor probleme cu care ne confruntam noi astazi. Biserica ar trebui sa fie elementul dinamic numarul unu si asta este misiunea ei.

[...]

PAGINI WEB:

Cuvinte puternice din conferinta Parintelui Amfilohie despre pocainta