Rugăciunile a cincea și a șasea de la vecernia plecării genunchilor, slujbă ce urmează imediat după Liturghia de Rusalii, sunt cele mai uluitoare din întreaga Ortodoxie.
Ele nu aparțin literaturii religioase. Nu aparțin nici măcar teologiei. Ele se află într-un teritoriu mai vechi decât orice sistem de gândire și mai adânc decât orice definiție a credinței. Sunt locul in care conștiința umană ajunge la marginea propriei sale nopți și descoperă că încă poate striga.


