Român Ortodox în Franța: Iconografie

Iconografie

"O icoana devine din ce in ce mai frumoasa, harul lui Dumnezeu se revarsa din ce in ce mai mult prin ea, cu cat icoana este mai "rugata", cu cat Chipul lui Dumnezeu este, prin mijlocirea ei, mai cinstit si mai inchinat."(P. Ghelasie de la Frasinei)

***

Cuvant al PARINTELUI SOFIAN BOGHIU

pentru pictori iconari

Pictura bizantină, pictura bisericească cu adevărat ne oferă un cosmos duhovnicesc, prin care Cerul însuşi coboară în lumea noastră pământească, prin pictură. Şi, de aceea, pictorul, care face acest oficiu de a coborî Cerul pe pământ în biserică, trebuie să aibă o anumită pregătire specială, pregătire meşteşugărească şi o pregătire iconografică – intră tot în meşteşug – şi o pregătire duhovniceasă, şi o pregătire morală. Adică el trebuie să fie un bun creştin, şi un bun creştin este acela care se roagă, care se spovedeşte, care posteşte, care se împărtăşeşte, un creştin care are legături directe cu această lume pe care o zugrăveşte el.

Adeseori le spuneam la ucenicii mei:

„Sfinţii pe care îi pictezi, toţi au postit, şi de aceea postiţi şi dumneavostră! Toţi au o legătură cu Dumnezeu prin Taina Sfintei Împărtăşanii. Să aveţi şi dumneavoastră această legătură cu Sfânta Împărtăşanie, măcar din când în când, în posturile creştine când suntem obligaţi cu toţii să ne împărtăşim. Şi, de aceea când pictaţi nişte sfinţi, să ştiţi că ei vă văd şi vă consemnează în amintirea lor, şi o să vă întâlniţi cu ei dincolo – unde sunt ei, în Împărăţia lui Dumnezeu – şi acolo o să vă mulţumească dacă va fi cazul, sau dacă nu, o să vă mustre dacă i-aţi pictat cu neglijenţă, sau numai din punct de vedere artistic. Să aveţi o legătură sufletească cu aceşti sfinţi pe care îi pictaţi dumneavoastră, cunoscându-le viaţa pământească şi nevoinţele lor, numaidecât şi fără îndoială influenţându-vă şi dumneavoastră de această viaţă a lor pământească care i-a urcat la ceruri.”

Aşa-i îndemnam pe ucenicii mei şi ei erau de acord, erau nişte oameni cuminţi şi duhovniceşti.

Când te uiţi într-o biserică nepictată, cu cimentul sau cu varul de pe ea, intri ca într-un mare pustiu. Dacă din când în când mai apare catapeteasma sub ochii noştri sau câte o icoană pusă pe pereţi din loc în loc, e o bucurie. Dar o biserică nouă în care intrăm s-o pictăm, este ca un imens pustiu. Abia când apare chipul omenesc pe ea, chipul omenesc îndumnezeit – Iisus, Maica Sfântă, sfinţii, îngeri, asceţi, martiri – atunci abia această biserică, acest locaş dumnezeiesc îşi capătă valoarea de biserică, de casă a lui Dumnezeu.

La intrarea credincioşilor în biserică, se uită şi ei uimiţi pe pereţi, mai ales când intră prima dată în biserică, şi atunci, dând cu ochii de Maica Domnului, de Iisus Hristos Pantocrator, de îngeri, de sfinţi, se ridică şi inima lor şi gândurile lor către aceste noi moduri de viaţă pământească, că: "iată, putem să fim şi noi ca sfinţii, să ajungem la nevoinţele lor, dacă trăim ca ei, şi la bucuriile lor. Dacă nu, si în viaţa aceasta pământească, în păcate şi-n aceste obiceiuri rele pe care de obicei le avem noi oamenii, atunci ne aşteaptă focul iadului". Şi, fără îndoială că în afară de aceste gânduri, biserica, cum e împodobită cu aceste decoruri frumoase, cu aceste lumini, cu contraste între lumină şi umbră, cu aceşti sfinţi cu aureolele lor aurite, de obicei, în prezenţa îngerilor, a sfinţilor, toate aceste lucruri le transformă această biserică, acest locaş dumnezeiesc, într-o atmosferă de mare sărbătoare, încât ei, intrând la Sfânta Liturghie, pe lângă ceea ce aud de la altar şi de la strană şi de la cor, văd cu ochii lor aceste frumuseţi care le schimbă gândurile şi hotărârile vieţii. Şi pleacă cu această nădejde că vor fi mai buni, mai apropiaţi de Dumnezeu care le răsplăteşte pentru faptele lor bune sau rele.

***

Doxologia - Multe reprezentări iconografice, puţine icoane:

Răspunsuri oferite de pr. Cristian Muraru, directorul Centrului de Conservare şi Restaurare a Patrimoniului de Artă Creştină „Resurrectio“ din cadrul Arhiepiscopiei Iaşilor.

Părinte director, cum să distingă un creştin neavizat în ale pictării icoanelor o icoană „autentică“, din multitudinea celor oferite în comerţ?

Icoanele autentice nu sunt uşor de găsit. În comerţ sunt multe reprezentări iconografice şi puţine icoane. Icoanele autentice sunt cu atât mai puţine. Creştinul cu resurse limitate va alege întotdeauna după bugetul disponibil, în timp ce creştinul înstărit va alege o icoană scumpă, ferecată în argint şi aur. Depinde ce vedem în icoană. Într-un fel, noi alegem icoana şi chiar lucrurile, după ceea ce suntem sau credem că suntem. Problema icoanei autentice este una relativă. Contează cum sporim duhovniceşte prin icoană.

Totuşi, ca să răspund la întrebare, trebuie să spun că în sens tehnic o icoană autentică este icoana pictată şi nu cea litografiată sau tipărită. Procesul de creare a unei icoane este de sorginte spirituală şi nu meşteşugărească sau tehnică, pentru că iconarul este sau trebuie să fie teolog, iar icoana este o rugăciune pictată. Icoana este o creaţie în care sunt implicate şi recapitulate în sens spiritual toate elementele constitutive ale creaţiei şi regnurilor în care vieţuim: regnul vegetal (pigmenţi vegetali, lemnul), regnul mineral (pigmenţi, foiţa de aur, argilă, cretă, pietre semipreţioase etc.), regnul animal (gălbenuş de ou, cleiuri animale, păr de veveriţă, ponei, viezure etc.). Peste toate acestea, este pusă în operă creaţia iconarului. Acestea sunt elementele materiale care sunt folosite pentru a crea o icoană autentică, pe lângă ştiinţa de a desena, a colora după anumite canoane ermineutice. Dincolo de toate cele spuse, este adevărat faptul că Dumnezeu primeşte rugăciunea din faţa oricărei icoane şi nu caută la faţa icoanei, precum nu caută la faţa omului, ci caută la inima, credinţa şi faptele milostive ale celui ce se roagă.

Care este atitudinea spirituală pe care o impune pictarea icoanei?

Pictorul trebuie să aibă viaţă cumpătată, smerenie, rugăciune, postirea ochilor şi a tuturor simţurilor, participare constantă la Sfânta Liturghie, tăcere şi muncă, precum şi toate acele aspecte care-l conduc pe om în biserică. Pentru el, atelierul trebuie să fie o biserică, chilia trebuie să fie o biserică, cosmosul întreg este o biserică. Pictorul trebuie să fie împăcat cu sine şi cu toată lumea. Neliniştea lui se transferă în icoană. Orice icoană preia ceva din trăirea, expresia iconarului şi din raporturile sale cu divinitatea. Expresia duhovnicească a icoanei este barometrul stării duhovniceşti a iconarului. (Nicoleta Olaru)

***

Nu toţi cei ce stăpânesc artele şi au aptitudini la desen pot să picteze icoane. Adesea, starea celui care pictează icoana şi dorinţa de a-i sluji lui Dumnezeu au mai mare importanţă decât măiestria cu care este pictată.

Nu se poate picta o icoană reprezentând doar aspectul din afară al trupului, ci în ea trebuie să se reflecte nevoinţele nevăzute şi trebuie să strălucească slava cerească. Aceasta se poate face în mod desăvârşit doar de acela care trăieşte el însuşi o viaţă duhovnicească, care a înţeles bine şi se simte apropiat de vieţile sfinţilor. De aceea, meşterii noştri iconari din vechime făceau întotdeauna aşa şi se pregăteau pentru aceasta prin post şi rugăciune. Multe icoane pictate în acest fel au primit de la Domnul puterea facerii de minuni.

Icoana nu este o simplă imagine, un portret. În ultimul se reprezintă doar aspectul trupesc, pe când icoana trebuie să le amintească oamenilor de aspectul duhovnicesc al persoanei reprezentate.

(Sfântul Ioan Maximovici, Predici şi îndrumări duhovniceşti, traducere de Elena Dulgheru, Editura Apologeticum, Bucureşti, 2006, p. 114)

Sursa: Doxologia, Despre talanţi şi pictura de icoane

***

PAGINI WEB:

Articole ROF:

# CARACTERISTICILE ICONOGRAFIEI ORTODOXE
# Semnificaţia culorilor in iconografie. Culoarea mijlocește și tălmăcește înțelesurile desenului, fără ca vreodată să i se substituie

# Arhimandritul Rafail Karelin despre inlocuirea trairilor duhovnicesti cu cele sufletesti. De ce nu zambeste icoana ortodoxa?

# Bunavestire in iconografie

# Arta bizantină nu trebuie să trezească simțirile trupești ci pe cele duhovnicești. Reprezentări iconografice ale icoanei Zămislirii Născătoarei de Dumnezeu