Se afișează postările cu eticheta neam. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta neam. Afișați toate postările

joi, 18 iunie 2026

Sf. Dumitru Stăniloae: Neamul romanesc - neam al comuniunii în credință


Astăzi am citit în Epistola I a Sfântului Ioan, unde Evanghelistul face identitatea între iubire și lumină. Dacă vrem să-l înțelegem pe celălalt, trebuie să-l iubim; și dacă-l iubim, ni se luminează adâncurile lui. Nu există lumină în afara iubirii! Nu ajunge să privim numai lucrurile lumii, ca să ne luminăm. Am spus că de-aș avea lumea toată, dacă nu este o persoană care mă iubește, nu am nicio mulțumire. Mulțumirea e lumină – lumina iubirii. Iubirea e lumină și amândouă sunt viață. Dacă vrem să avem viață, și nu o viață trecătoare, ci viață veșnică și o lumină nesfârșită, mereu mai bogată, apoi trebuie să iubim. Dar nu putem iubi pe om dacă nu iubim pe Dumnezeu. Dacă omul nu e veșnic, nu e același lucru.

luni, 17 februarie 2020

Din crezul partizanilor carpatini: " Exişti în măsura în care iubeşti, şi te înalţi în măsura în care te jertfeşti pentru această iubire". Portretul luptătorului la tinereţe. ION GAVRILĂ OGORANU, omul cu trei vieţi, trăgând după el o căruţă de dosare


Portretul luptătorului la tinereţe 



- Răul cel mai mare de care am suferit în aceşti ani nu vine de la duşmani, ci de la trădătorii care au stat mai mult sau mai puţin în rândurile noastre.
- Se ajunsese să se vândă frate pe frate.

- Nu ne-am făcut nici o iluzie cu intervenţia străină şi de aceea moralul îl avem ca la început şi astăzi. Orice soartă ne va da Dumnezeu, suntem siguri că din jertfa şi truda noastră va ieşi un viitor mai bun pentru acest neam.

- Sfârşitul anului, lovitura de stat, l-au prins pe Ion Gavrilă prezent în faţa Televiziunii, trăgând căruţa cu dosarele de urmărire după el, încercând să spună că s-a putut apăra fiinţa şi demnitatea neamului românesc. Dar aceleaşi cozi de topor i-au blocat intrarea în Televiziune, continuând să-i oprească drumul spre libertate. 
 ***

După circa 45 de ani, Ion Gavrilă din comuna Gura Văii, Făgăraş, şi-a cercetat la C.N.S.A.S. cele 140 de dosare, din care 30 erau ale Miliţiei, restul întocmite de Securitate. El, numit „Moşu" de cei care l-au urmat, scrie în Testamentul din 1952, după prima sa condamnare la moarte:
„...Am pornit pe un asemenea drum având credinţa că aceasta ne era datoria, altfel nu puteam. Orice soartă ne va da Dumnezeu, suntem siguri că din jertfa noastră va ieşi un viitor mai bun pentru neamul românesc".

marți, 27 august 2019

Peter Hurley, irlandezul îndrăgostit de satul românesc, la Vaslui în conferinţa: „Tradiție și modernitate, istorie și prezent pentru tânărul contemporan. Satul românesc”





Peter Hurley, irlandezul îndrăgostit de satul românesc, a susţinut, la invitaţia Părintelui Episcop Ignatie al Huşilor, la Vaslui, conferinţa intitulată Tradiție și modernitate, istorie și prezent pentru tânărul contemporan. Satul românesc. Evenimentul a fost parte integrantă a ediţiei a II-a a Întâlnirii Tinerilor Ortodocşi Vaslui.

În cadrul acestei conferinţe, Peter Hurley a relatat, pe scurt, parcursul său în România, dovedind încă o dată, seriozitatea cu care a înţeles profunzimile specificului românesc.

Totodată, comparând istoria ţării noastre cu ţara sa de origine şi cu transformările suferite de-a lungul timpului, a atras atenţia asupra pericolului pierderii identităţii, atunci când omul nu se mai identifică cu „limba, credința, pământul, tradițiile vii și cămașa albă a jertfei”.

Peter Hurley vede România ca pe un spaţiu extraordinar:
Cel mai tare lucru pe care l-am găsit de când am venit în România este chiar România în sine și, de departe, este şi cel mai neînțeles lucru”.

miercuri, 18 aprilie 2018

Protos. Hrisostom de la Măn. Putna: "Românii nu au înțeles niciodată să separe credința de neam și de limbă"/ Acad. Ioan Aurel Pop despre rolul Bisericii în trecutul românesc


Protos. Hrisostom de la Măn. Putna 

Pe drumul Unirii românilor - Firea ortodoxă a poporului român



Dacă un loc este frumos, românul va spune că este o gură de rai. Dacă un om este bun, va spune despre el că este pâinea lui Dumnezeu. Ce înseamnă „pâinea lui Dumnezeu” decât că este chipul lui Hristos? Ne aducem și noi aminte cum ne învățau bunicii noștri să avem respect față de pâine pentru că, spuneau ei, pâinea este obrazul lui Hristos.

Românii nu au înțeles niciodată să separe credința de neam și de limbă, astfel încât cultura populară și spiritualitatea s-au format în leagănul acesta, pe făgașul acesta biblic.

sâmbătă, 14 aprilie 2018

Grigore Vieru - Bolnav de iubire


Nu știu câți dintre noi au fost diagnosticați ca fiind bolnavi de iubire, bolnavi de patrie, bolnavi de neam, bolnavi de doină, bolnavi de mamă și nu în ultimul rând bolnavi de Dumnezeu. Mulți, poate mult prea mulți suntem bolnavi de tembelism, de prostie, de necugetare, de lene și de ateism.

duminică, 3 decembrie 2017

Ziua Marii Uniri la Târgu Secuiesc sărbătorită cu români veniți din toată țara


Tot mai mulţi români din toată ţara se strâng an de an, de ziua națională la Târgu Secuiesc în semn de respect și recunoștință față de românii din oraș și din împrejurimi, care-și păstrează credința ortodoxă și limba română. Anul acesta au fost la depunerea de coroane de la biserica ortodoxă aproape 2000 de oameni și, mai apoi, la marșul de câțiva km prin oraș 500 de oameni.

O mie de steaguri tricolore și-a propus Asociația „Calea Neamului” să dăruiască românilor din orașul Târgu Secuiesc și din împrejurimi, de Ziua Națională.

Vom sărbători Ziua Națională la Târgu Secuiesc prin o mie de steaguri tricolore pe care le vom dărui tuturor românilor din oraș și din împrejurimi ce se vor aduna aici de 1 Decembrie. Aceste drapele vin de la oameni din toate colțurile țării care doresc să-și exprime dragostea frățească și solidaritatea față de românii din Covasna.”- a declarat pentru „Mesagerul de Covasna”, președintele Asociației „Calea Neamului”, medicul Mihai Tîrnoveanu, care a precizat că asociația a derulat și alte acțiuni de donare, în Târgu Secuiesc, în anii anteriori.

„Nu este pentru prima dată când mergem la Târgu Secuiesc. Pe 1 Decembrie 2015 am dăruit 500 de steaguri tricolore românilor din oraș, atunci fiind una din cele mai mari manifestări prilejuite de Ziua Națională petrecute în acest oraș, după spusele mai multor locuitori. A venit foarte multă lume, atât din acest municipiu cât și din împrejurimi. Totul a decurs într-un cadru solemn, atmosfera fiind una de mare sărbătoare. De-a lungul timpului am dăruit românilor din Târgu Secuiesc și copiilor zeci de costume naționale, câteva sute de icoane ortodoxe, de Sfântul Apostol Andrei, premii pentru elevii care au participat la un concurs de istorie pe tema Unirii din 24 ianuarie, constând în bani și cărți de literatură română. Toate acestea au fost făcute în semn de adâncă prețuire și recunoștință față de acești oameni care-și păstrează limba română și credința ortodoxă, care țin aici România vie. Țin să transmit pe această cale toată admirația mea doamnelor Mihaela Aionesei și Mihaela Raicea, celor doi preoți ortodocși precum și tuturor enoriașilor Sfințiilor lor, care la fiecare acțiune a noastră ne-au fost aproape și ne-au susținut.”- a spus președintele Asociației „Calea Neamului”.

În ceea ce privește acțiunea din acest an, de a dărui 1000 de steaguri tricolore, medicul Mihai Tîrnoveanu a declarat că Asociația este susținută de numeroși prieteni – membri ai unor organizații, reprezentanți ai diverse entități sau persoane fizice din țară și din diaspora și că, până în prezent, s-au strâns 350 de steaguri.

Revenind la acțiunea din acest an, subliniem faptul că o facem împreună cu Frăția Ortodoxă Sf.Mare Mucenic Gheorghe, condusă de domnul Dan Ciprian Grăjdeanu, Asociațiunea Astra-Despărțământul Covasna-Harghita, cu implicarea directă a doamnei Maria Crețu-Graur, directoarea și cu Asociația de tineret condusă de doamna Florentina Teacă. Până acum avem 350 de steaguri, nădăjduind ca până de 1 Decembrie să le strângem pe toate 1000. Participarea acestor organizații precum și sprijinul venit de la atât de mulți oameni de pe întreg cuprinsul țării dovedește încă odată că românii se pot uni în jurul idealului național, în jurul unor acțiuni concrete a căror menire este să transmită tuturor următorul mesaj: românii din Covasna și Harghita sunt o sută de mii, dar au douăzeci de milioane de frați și surori. Cu ajutorul Lui Dumnezeu vom afirma întotdeauna cu tărie identitatea românească, valorile moșilor și strămoșilor noștri, păstrate în datină, având mereu în suflet exemplul de luptă și jertfă a eroilor, martirilor și voievozilor acestui pământ cu relief de Sfinte Moaște!”- a declarat Mihai Tîrnoveanu.[...]

vineri, 1 decembrie 2017

Despre neam, cu Parintele Gheorghe Calciu


Într‑un memorial de călătorie din 2003 (in­clus şi în ediţia antologică a cuvântărilor şi scri­erilor sale: „Fiţi jertfelnici! De la cuvintele către ti­neri la mărturiile testamen­tare, Editura Christiana, Bu­cu­­reşti, 2012), Părintele Gheorghe Calciu nota, cu târzie duioşie şi amară intro­spec­ţie:
A­nual, duhul iubirii de ţară şi de oamenii ei, de mănă­stiri şi de trăitorii din ele, de prietenii şi de nea­murile mele mă mână spre locurile co­pi­lăriei şi ale tine­reţii, ale bucuriilor şi ale sufe­rin­ţelor trăite acolo – co­moara cea mai de preţ a vie­ţui­rii mele în România vre­me de 6 decenii, până la timpul în­stră­inării de acum 18 ani.

Parcă o pră­pastie fără fund mi-a despărţit viaţa în 1985, mai adâncă şi mai lată decât pră­pastia închi­so­ri­lor. Poate pentru că, fie şi în în­chisoare, via­­ţa mea se petrecea pe pământul ţă­rii; şi poate că de aceea trăiesc me­reu în per­spectiva urmă­toarei vizite pe care o voi fa­ce acasă, trecând peste un ocean de apă şi de amin­tiri…”.
 Mai apoi, într-o altă mărturie, Părintele spunea că:
Așa cum nu uit suferința, așa nu uit pământul românesc. Dacă nu aș avea un picior spiritual pus în România, eu n-aș avea niciun echilibru, n-aș avea niciun pământ sub picioarele mele. Aș pluti absolut în neant. Poate ați constatat că am o activitate permanentă pentru România, nu pentru că doresc să fac ceva pentru România în mod special. Doresc să fac ceva pentru mine, pentru că eu mă confund cu România, mă confund cu țara, cu neamul, cu Biserica. Acolo este viața mea. Am lăsat în urmă 60 de ani de suferințe și de speranțe. Cum pot să-mi aduc comoara aceasta aici? [în America, n.n.] Nu pot. Ea a rămas acolo. Acolo este inima mea.

marți, 24 ianuarie 2017

Doua emisiuni minunate, despre unitate, cu Pr. Mircea-Cristian Pricop : "Unitatea Duhului în Hristos" si "Biserica și unitatea neamului românesc"


Emisiunea “Dileme ale mileniului 3″  - 23 ian. 2017-

Unitatea Duhului în Hristos

Invitat: Pr. Mircea-Cristian Pricop; Realizator: Pr. Valentin Berechet


Pr. Valentin Berechet:  [...] Practic, orice unitate are un duh. Acuma sa vedem care este duhul care ne duce la Hristos, unde unitatea respectiva este sanatoasa, rodnica, aduce plinatate, bucurie, adica sa simta omul ca s-a regasit. Ca, asa ispite, sau tentatii de unitati sunt foarte multe in lume. Istoria este saturata si, practic, nu se mai poate misca de ele, dar nu toate s-au aratat functionale.

Pr. Mircea-Cristian Prcop: Pai, Sfantul Ioan Gura de Aur spunea ca nu intotdeauna unirea este binecuvantata de Dumnezeu, pentru ca si hotii si criminalii se unesc intre ei, isi fac planul dinainte. Deci, unitatea pe care o doreste Dumnezeu este cea exprimata in Sfanta Scriptura si confirmata in experienta Bisericii, de mii de ani pana acuma, si care s-a dovedit durabila, in ciuda tuturor vicisitudinilor, a tradarilor, a mizeriilor istorice care s-au petrecut si pe care le stim.

miercuri, 30 noiembrie 2016

Moștenirea Sfântului Apostol Andrei: Evanghelia si taina familiei. "Nu e de ajuns să afirmi moștenirea veche frumoasă și nobilă, transmisă de la Sfântul Andrei până la tine, ci să o dai mai departe"

Iată ce mai moștenim de la Sfântul Andrei: taina familiei, așa cum o înțelegem noi, creștinii ortodocși de astăzi!

Nu e de ajuns să afirmi moștenirea veche frumoasă și nobilă, transmisă de la Sfântul Andrei până la tine, ci să o dai mai departe îmbunătățită, îmbogățită. Si, cum ai putea să o îmbogățești? Făcând misiune, ca Sfântul Ap. Andrei, redevenind dinamic, luptând pentru familie, luptând pentru frumusețea vieții în care te-ai născut tu, părinții tăi și bunicii tăi, a duhului pe care ți l-au dat strămoșii. Acel duh trebuie păstrat proaspăt în tine, nealterat.

vineri, 7 octombrie 2016

Despre "ADN-ul" neamului romanesc. Vrășmașul știe care este, dar oare noi îl știm?


Hristos a înviat!

Hristos a înviat din morți cu moartea pe moarte călcând și celor din morminte viață dăruindu-le.

Iubiți frați, ne aflam sub icoana Maicii Domnului de la Mănăstirea Putna, unde de o jumătate de mileniu Maica Domnului, la candela nestinsă de la mormântul Sfântului nostru Ștefan cel Mare, priveghează asupra destinului poporului roman. Maica Domnului este și ocrotitoarea acestei Piețe nemuritoare în istoria poporului roman de acum încolo.

 Iubiți frați, vreau să vă spun în acest ceas de miez de noapte, când toată Tradiția noastră creștină sărbătorește Miezonoptica și se roagă în genunchi, să vă spun un mare adevăr, al popoarelor lumii și al științei: că popoarele care nu se mai pot ruga dispar din istorie, iar poporul roman pentru că se poate ruga există și va exista până la sfârșitul veacurilor în istoria omenirii.

luni, 25 ianuarie 2016

"Un om fara Biserica, fara neam si fara familie este orb" - Predica IPS Teofan la Duminica vindecarii orbului din Ierihon


Şi când S-a apropiat Iisus de Ierihon, un orb şedea lângă drum, cerşind. Şi, auzind el mulţimea care trecea, întreba ce e aceasta. Şi i-au spus că trece Iisus Nazarineanul. Şi el a strigat, zicând: Iisuse, Fiul lui David, fie-Ţi milă de mine! Şi cei care mergeau înainte îl certau ca să tacă, iar el cu mult mai mult striga: Fiule al lui David, fie-Ţi milă de mine! Şi oprindu-Se, Iisus a poruncit să-l aducă la El; şi apropiindu-se, l-a întrebat: Ce voieşti să-ţi fac? Iar el a zis: Doamne, să văd! Şi Iisus i-a zis: Vezi! Credinţa ta te-a mântuit. Şi îndată a văzut şi mergea după El, slăvind pe Dumnezeu. Şi tot poporul, care văzuse, a dat laudă lui Dumnezeu.  (Luca 18, 35-43)

***

IPS Teofan: "Doamne, să văd!" - 

să vedem propriile noastre păcate

să vedem chipul lui Dumnezeu din fratele nostru

să vedem prezenta lui Dumnezeu în creația Sa

să vedem Biserica din care facem parte, sa vedem neamul în care ne-am născut și familia căreia îi aparținem

Daca omul tinde prin rugaciune si prin staruinta multa sa nu priveasca la pacatele celuilalt si la pacatele sale, primeste din partea lui Dumnezeu o binecuvantare mai mare decat a primit-o orbul din Ierihon, caci nimic nu este mai curat in fata lui Dumnezeu decat omul sa-si vada propriile pacate si spurcaciune este in fata lui Dumnezeu atunci cand omul vede in sine doar virtuti, doar superioritate in relatie cu ceilalti, doar constatarea ca el este bine, pe cand altii nu se afla pe cale.
*
Daca omul n-are putere sa vada ca fara de Biserica nu isi descopera sensul vietii, ca fara neam este al tuturor si al nimanui, iar fara de familie nu primeste confortul launtric, fara de care viata linistita nu exista, un om fara Biserica, fara neam si fara de familie, indraznim a spune ca este orb.



Suntem in duminica a 31-a dupa Rusalii, dupa Pogorarea Duhului Sfant si astazi, la Dumnezeiasca Liturghie, am ascultat doua cuvinte din dumnezeiasca Scriptura: un cuvant trimis de Sfantul Apostol Pavel ucenicului sau Timotei, si un cuvant dupa Evanghelia Sfantului Apostol si Evanghelist Luca. In acest din urma cuvant ni se realateaza de dumnezeiescul evanghelist minunea vindecarii de orbire a unui bolnav din Ierihon. Din relatarea Sfintei Evanghelii retinem rugaciunea acestui orb adresata Domnului Hristos pentru ca sa primeasca vindecare si marturisirea de catre Domnul Hristos a credintei aratata de acesta.

Intalnindu-l in cetatea Ierihonului, si intrebandu-l "ce voiesti sa-ti fac?", orbul din Ierihon a spus: "Doamne, sa vad!". In multe feluri, in diferite chipuri, Dumnezeu se adreseaza fiecarei fiinte umane, si in mod special celor credinciosi, cu intrebarea: "Ce voiesti sa-ti fac?". Si, inima noastra este plina de raspunsuri. Depinde de starea de sanatate, de saracie, de bogatie, de starea sufleteasca in care ne aflam. Si raspundem prin rugaciunile noastre, prin exprimarea dorurilor noastre, raspundem la intrebarea "Ce voiesti sa-ti fac?" in diferite feluri, in diferite chipuri. 

Preluand raspunsul celui orb din Evanghelie, si anume: "Doamne, sa vad!", ajungem la concluzia ca acesta este raspunsul care ar trebuit dat de fiecare, intrebarii Domnului Hristos "Ce voiesti sa-ti fac?", si anume "Doamne, sa vad!""Doamne, sa vad!", pentru ca exista destula ceata, si intuneric destul, pe ochii sufletului nostru si, de obicei, nu vedem ceea ce ar fi bine sa vedem, iar ochii nostrii ne sunt atintiti in inima si in cugetul nostru, in genere, pe ceea ce nu ar trebui sa vedem. 

Asadar "Doamne, sa vad!". "Doamne, sa vad!", si anume ce? Si, spun Sfintii Parinti, ca cel mai bine este ca omul sa-si vada propriile pacate. Daca omul tinde prin rugaciune si prin staruinta multa sa nu priveasca la pacatele celuilalt si la pacatele sale, primeste din partea lui Dumnezeu o binecuvantare mai mare decat a primit-o orbul din Ierihon, caci nimic nu este mai curat in fata lui Dumnezeu decat omul sa-si vada propriile pacate si spurcaciune este in fata lui Dumnezeu atunci cand omul vede in sine doar virtuti, doar superioritate in relatie cu ceilalti, doar constatarea ca el este bine, pe cand altii nu se afla pe cale

In al doilea rand,  "Doamne, sa vad!", si anume sa vad prezenta lui Dumnezeu in creatia Sa. "Cerurile spun slava lui Dumnezeu şi facerea mâinilor Lui o vesteşte tăria" (Ps. 18, 1), spune cartea Sfanta, marturisind prin aceasta ca omul este chemat sa vada in tot ceea ce este in jurul sau prezenta lui Dumnezeu. Sfantul Antonie cel Mare, praznuit acum cateva zile, la intrebarea unor filozofi ai timpului: "cum tu graiesti lucruri intelepte, fara sa stii sa citesti? Ce carte citesti tu?". Si Sfantul Antonie a spus: "eu citesc in cartea creatiei lui Dumnezeu si, contempland-o pe aceasta, Il vad pe Dumnezeu in toata splendoarea dumnezeirii Sale in creatie, si din aceasta primesc intelepciune, asa cum voi credeti ca primiti din carti".

In al treilea rand, "Doamne, sa vad!", si anume ce sa vad? Sa vad chipul lui Dumnezeu din fratele de langa mine, ca este om sfant sau pacatos, ca imi este prieten sau dusman, ca apartine credintei mele sau apartine altor nazuinte, el are undeva, in adancimea sufletului sau chipul lui Dumnezeu, iar eu sunt chemat sa descopar in fratele meu chipul lui Dumnezeu. Acelasi dumnezeiesc Sfant Antonie cel Mare, spunea ca dobandindu-l pe fratele meu dobandesc mantuirea si, nevazandu-l pe fratele meu gresesc lui Hristos

In al patrulea rand, ce putem cere lui Dumnezeu sa vedem? Sa vedem Biserica din care facem parte, sa vedem neamul in care ne-am nascut si, in deosebi, familia careia ii apartinem. Caci, daca omul n-are putere sa vada ca fara de Biserica nu isi descopera sensul vietii, ca fara neam este al tuturor si al nimanui, iar fara de familie nu primeste confortul launtric, fara de care viata linistita nu exista, un om fara Biserica, fara neam si fara de familie, indraznim a spune ca este orb.

In Evanghelia de astazi, am aflat prin atitudinea orbului vindecat ca sunt necesare doua lucruri ca omul sa vada, si anume, rugaciune staruitoare, precum a orbului din Evanghelie, care striga simtind ca trece Hristos Domnul pe langa dansul: "Iisuse, Fiul lui David, miluieste-ma!". Si, in al doilea rand, Hristos Domnul, vazand credinta lui, ii spune: fie tie dupa credinta ta.

Sa mergem la casele noastre dupa dumnezeiasca Liturghie, meditand la orbul din Evanghelie, meditand la credinta lui staruitoare, la rugaciunea lui de foc, si avem nadejde sfanta ca Dumnezeu nu ne va lasa intru totul in orbirea noastra. Si, ascultand dorinta noastra: "Doamne, sa vad!", El ne va da putere sa vedem propriile noastre pacate, sa vedem prezenta Lui in orice faptura, sa contemplam chipul Lui in fiinta aproapelui, si, acestea trei, sa le traim autentic in Biserica, in neamul nostru si in familia din care facem parte. Amin!           


luni, 30 noiembrie 2015

Rugăciunea pentru neam a Părintelui Gheorghe Calciu


Stăpâne Doamne, Dumnezeul nostru, Părinte, Fiule şi Duhule Sfinte venim la tine, Doamne, cu pocăinţă şi durere în inimi, să ne rugăm pentru poporul nostru românesc. Ascultă cererea noastră, intră Doamne, ca un împărat ceresc în ţara noastră şi în neamul nostru şi-l scapă Iisuse, de uneltirile vrăjmaşilor văzuţi şi nevăzuţi. Că prigoneşte vrăjmaşul sufletul neamului românesc şi viaţa lui o calcă în picioare. Făcutu-l-a să locuiască în întuneric ca morţii cei din veacuri, şi sufletul lui este mâhnit de moarte. Că l-au trădat cei puşi de Tine să-l conducă şi au uitat că Tu ai spus ca cel ce vrea să fie întâiul, să slujească tuturor. Şi ei au ştiut acest lucru, dar s-au trufit, au uitat de poporul Tău, l-au asuprit şi l-au jefuit, l-au vândut altor neamuri şi au călcat poruncile Tale, iar pământul acesta, pe care l-ai dat neamului românesc pe veci, l-au înstrăinat. Dar poporul acesta Te slăveşte, Doamne, nu numai cu buzele ci şi cu inima.

     Adu-Ţi aminte de el pentru cei ce Te cunosc pe Tine, pentru monahii şi monahiile care zilnic se roagă pentru el şi pentru rugăciunea noastră de astăzi, chiar dacă suntem nevrednici de mila Ta. Pentru că toţi ne-am abătut, toţi am făcut nelegiuire, şi ierarhii, şi preoţii şi credincioşii. Nu mai este nici unul care să facă dreptate, nu mai este nici unul! Ci încetează Doamne, bătaia Ta împotriva poporului românesc. 
Adu-Ţi aminte, Iisuse, de fraţii noştri care sunt în afara ţării, în exil sau vânduţi odată cu teritoriile cedate, şi-i miluieşte pe ei. Reunifică poporul Tău. Repune-l în cinstea pe care a avut-o la Tine mai înainte, iartă-i păcatele săvârşite, apostaziile, răutăţile, îndemnurile la desfrânare, la neiertare şi la răzvrătire împotriva Ta.
Rugători aducem pentru noi pe Maica Ta cea Sfântă, Pururea Fecioara Maria, Puterile Cereşti, pe Sfinţii Tăi Apostoli, pe mucenicii neamului nostru şi pe toţi mucenicii, sfinţii şi cuvioşii care au slujit Ţie cu credinţă curată.
Adu-Ţi aminte, Stăpâne, de toţi cei care s-au jertfit pentru Cruce, Biserică şi Neam; adu-Ţi aminte de sângele lor care s-a vărsat şi pune-l pe acesta în balanţa iertării noastre.
Redă poporului nostru pământul care l-a păzit cu grijă şi credinţă prin veacuri, redă-i bisericile şi mânăstirile vândute, redă-i pacea văzduhului şi îmbelşugarea roadelor pământului, stăpânirea de sine, demnitatea lui creştină şi naţională de altădată, conducători buni şi cinstiţi, neasupritori, nemincinoşi şi nelacomi, redă-i arhierei vrednici de Tine, Iisuse Mare Arhiereu, preoţi dăruiţi Bisericii şi Neamului, credincioşi misiunii lor, adevăraţi secerători, aşa cum Îi vrei Tu, Milostive.
Auzi-ne Doamne întru îndurarea Ta! Nu intra Stăpâne la judecată cu robii tăi, ci întoarce-Ţi iar privirea spre noi şi ne ridică din păcat cu dreapta Ta cea mântuitoare. Şi trecând prin patimile toate, curăţaţi prin suferinţă, să ajungem şi la Sfânta Ta înviere Iisuse slăvindu-Te pe Tine împreună cu Tatăl şi Duhul Sfânt, acum şi pururi şi în vecii vecilor. Amin!



sâmbătă, 21 noiembrie 2015

P. Gheorghe Calciu: "Dincolo de toate neputinţele umane, dincolo de jocul crud al istoriei, Dumnezeu are un plan"


Pr. Gheorghe Calciu-Dumitreasa (n.1927), deţinut politic timp de 21 de ani în temniţele comuniste.

A publicat: „Şapte cuvinte pentru tineri” (Ed. Anastasia, 1996), „Rugăciune şi lumină mistică. Eseuri şi meditaţii religioase” (Ed. Dacia, 1998), „Războiul întru cuvânt” (Ed. Nemira, 2001), „Homo americanus. O radiografie ortodoxă” (Ed. Christiana, 2002). Mesajul său creştin, adresat cu precădere tinerilor este indisolubil legat de cel al neamului, în duhul cel mai pur al tradiţiei ortodoxe. Părintele Calciu slujeşte [slujea pana in anul adormirii sale intru Domnul n.n.] la Biserica Ortodoxă română „Sfânta Cruce din Alexandria”, Washington D.C.

Marcel Petrişor (n.13 aprilie 1930), deţinut politic între 1951 şi 1964, cu câteva luni de întrerupere în 1956. Ieşit din închisoare, a urmat Facultatea de Filologie şi a devenit profesor de limba franceză.

Debutează cu volumul de proză scurtă „Serile în sat la Ocişor”. Publică romane, impresii de călătorie, critică, eseistică, traduceri din franceză şi rusă. Membru al U.S. din România. După 1989 a publicat memorii din închisoare: „Jilava. Fortul 13” (Ed. Meridiane, Bucureşti, 1991), „Secretul fortului 13” (Ed. Meridiane, Bucureşti, 1991), „La capăt de drum” (Institutul european, Iaşi, 1997). O selecţie din cele trei volume, tradusă în franceză de Alain Paruit, va apărea la editura Plon din Franţa.

Părintele Calciu şi Marcel Petrişor
Am aflat că Părintele Calciu vine la Galaţi şi susţine o Conferinţă în sala senatului Universităţii „Dunărea de Jos”. Despre părintele Calciu scrisesem şi obţinusem chiar, imediat după 90 o versiune a celor Şapte cuvinte pentru tineri pe care le publicasem în serial într-un săptămânal gălăţean. Era acum vremea să-i vorbesc părintelui faţă către faţă. A doua zi, m-am ţinut tot timpul de părinte şi de Marcel Petrişor. Citisem şi eseurile domnului Petrişor şi „Fortul 13”. I-am amintit că am vorbit de câteva ori la telefon în 1990, sunându-l la rugămintea lui Petre Ţuţea. O dată în mod expres, să vină a doua zi ca să-i aducă volumul Stilurile şi ca să-l bărbierească…

Marcel Petrişor, cu harul povestirii. Înalt, puternic, cu grai autentic ardelenesc… În închisoare slăbise cumplit, ajunsese un ţâr de 40 de kilograme… Atunci când aud asemenea mărturisiri, am tendinţa de a le îmbrăca într-un fel de halou ireal. Nu le mai pot uita, dar le evoc mereu la multă vreme, cum fac şi acum: În închisoare, în unele veri, eram atât de mulţi deţinuţi şi atât de puţin aer în cameră, încât dacă se rătăcea pe acolo vreo muscă, se prăbuşea la pământ, fără aer pe care să-şi susţină zborul… Se întâmpla minunea să capete vreunul câte un antibiotic, o pastilă de tetraciclină sau streptomicină, pe care o aducea în gură (ştiind bine să o ascundă) şi o dădea celui mai bolnav camarad de celulă. Cu 2-3 pastile, cei mai norocoşi scăpau de infecţie şi de diareele cronice.”

Văd cum faptele se leagă şi se împlinesc una pe alta. Hrănind cu pâine un amărât atunci când a avut mijloace, i s-a întors plata, exact atunci când a avut mai multă nevoie de ea. „Şi pâinea aceea, primită ca din senin, mi-a salvat viaţa, îmi spune Marcel Petrişor. Este pâinea şi spirit, fără îndoială…”

Marcel Petrişor ne povestea acestea, mie care-l vânam încă pe părintele Calciu, şi celor care se mai aflau atunci pe holul Casei de Cultură a Studenţilor. Dar apărea ba vreun reporter de la radio, ba vreun cotidian, pentru a consemna vizita la Galaţi a părintelui Calciu. Momentul plecării oaspeţilor se apropia, iar trenul nu aşteaptă. Aşa că am ales să-i însoţesc până la Brăila şi să stăm de vorbă liniştiţi în compartiment. Zis şi făcut. Cei doi mari prieteni, Marcel Petrişor şi Calciu Dumitreasa, mi-au luat bilet şi ne-am urcat la locurile noastre. Nici nu s-a pus trenul în mişcare, că am şi început să dicutăm.

Părintele Calciu vorbeşte repede, chiar precipitat, căutând să sară sau să ocolească momentele care i-ar evidenţia prea mult suferinţa trecută, ori să-i „exagereze” sacrificiul, ca şi cum ar vrea să uite, sau să ierte, îşi înghite cuvintele care sugerează durere, nemulţumire; pe cele de ocară sau aversiune şi le reprimă total; când vine vorba de viziuni sau experienţe abisale, îmi vorbeşte puţin mai molcom, dar în taină, de „teamă” să nu ne audă cineva, ori altul să creadă că ne-am mândri vorbind despre asta. Când spune „m-am rugat mult”, sau „Dumnezeu”, are altă modulaţie în glas, de parcă tot ce ar urma este inutil. Asta e totul, băiete! Îţi vorbesc ca unui frate mai mic, îţi răspund întrebărilor, nedumeririlor, îţi arăt căile ascunse, lucrurile nespuse. Dar din toată fiinţa lui ţâşneşte veselie şi dragoste liberă, netrucată, bucurie pentru suferinţele trecute şi Conştiinţa că este pe Calea pe care Dumnezeu i-a cerut-o. Şi toate acestea dincolo de cuvinte, cele pe care noi le căutăm înfriguraţi. O simplitate măreaţă, lângă o conştiinţă luminoasă, o iubire pentru toţi şi toate, pentru trecut şi viitor, dintr-o încredere suprafirească în pedagogia, prezenţa şi intervenţia lui Dumnezeu în viaţa noastră, a fiecăruia după trup, suflet şi nume, ca şi în existenţa noastră istorică, a românilor, în numele cărora nu vrea să se gândească măcar că a fost un martir...
*

joi, 30 aprilie 2015

Parintele Roman Braga in memoriam. Cuvinte mostenire despre famile si neam.

Parintele Arhimandrit Roman Braga a trecut la Domnul in Manastirea Adormirea Maicii Domnului din Rives Junction, Michigan, SUA, pe 28 aprilie 2015, putin inainte de miezul noptii, la varsta de 93 de ani. Inmormantarea va avea loc pe 1 mai 2015 in cimitirul manastirii, acolo unde odihneste si sora lui mai mare, Maicuta Benedicta Braga. Dumnezeu sa-l odihneasca in pace!


Biografie


Parintele Roman s-a nascut la Condrita in Basarabia pe 2 aprilie 1922, fiind cel de-al saptelea copil al sotilor Cosma si Maria Braga. A fost crescut in credinta ortodoxa insuflata in special de catre mama sa care participa la lungi slujbe manastiresti, iar la varsta de 7 ani incepe scoala in satul natal. Cinci ani mai tarziu este trimis la Manastirea Caldarusani, in apropiere de Bucuresti si mai apoi la seminarul de la Cernica, unde intalneste mari Parinti duhovnici ai neamului romanesc, precum Sofian Boghiu, Felix Dubneac, Benedict Ghius, Grigore Babus si Gratian Radu. 

In 1942 se intoarce la Chisinau, in Basarabia, si incepe sa studieze la in mod simultan Institutul de Teologie, Scoala de Litere si Filozofie si Seminarul Pedagogic "Titu Maiorescu". Absolvă Facultatea de Teologie din Bucureşti cu mentiunea „magna cum laude” (1947). Obţine certificatul de profesor de Limba Romana şi Religie. Urmează cursurile anului I de doctorat la Facultatea de Teologie din Bucuresti.

Pe 16 iulie 1948 incepe calvarul închisorilor din timpul regimului comunist. Este arestat înscenându-se o posibilă legatură cu mişcarea legionară, deşi Roman Braga nu era legionar. După un an de cercetări şi anchetări la Ministerul de Interne şi la Jilava, este condamnat la 5 ani temniţă grea pentru omisiune de denunţ şi ajutor. Cunoaste teroarea „reeducării” de la Pitesti şi apoi distrugerea fizică şi morală din lagărele de muncă forţată de la „Canal”, la colonia Peninsula. Este eliberat în 1953, cu domiciliu obligatoriu în Bucureşti.

Între timp reuseşte să meargă pe ascuns la Iaşi, unde se afla sora lui Maica Benedicta. Mitropolitul Sebastian Rusanu îl cãlugãreste (2 ianuarie 1954) şi îl hirotoneşte întru diacon (6 ianuarie)

În anul 1959 începe un nou val al arestărilor aşa-zise politice de care nu scapă. Sub închipuite învinuiri, anchetat timp de un an de zile, este acuzat în final de singura vinovăţie că a făcut parte din „grupul” Rugului Aprins de la Mânăstirea Antim, în timpul studenţiei. Este condamnat la 18 ani de muncă silnică şi 10 ani degradare civică pentru activitate duşmănoasă la adresa regimului “democrat” comunist. Execută în Balta Brailei la colonia Salcia, numai cinci din ei, fiind eliberat cu ocazia amnistiei generale a deţinutilor politici, din 1964.

După eliberare a urmat un timp de pelerinaj, prin Episcopiile şi Mitropoliile României, unde era primit cu indiferenţă şi chiar izgonit. Dar prin mila lui Dumnezeu i se aprobă Episcopului Valerian Zaharia de la Oradea sã-l hirotonească preot. Un timp lucrează in arhiva Episcopiei. La 1 Ianuarie 1965 este instalat ca preot la Negreşti, Ţara Oaşului, unde functionează timp de trei ani. Este mutat la Parohia din comuna Sârbi, lângă Oradea, ca în final să fie trimis misionar în Brazilia. Slujeşte ca preot pentru comunitatea româneasca din Sao Paulo, Brazilia (1968-1972).

În anul 1972 Episcopul Valerian Trifa (ROEA) îl cheamã la Episcopia de la Vatra. Aici timp de 7 ani se ocupă de educaţia religioasă a copiilor, traduce texte religioase din româna în engleză şi transpune cântările bisericeşti pe texte englezeşti.
Este numit preot la parohia „Sfânta Treime” din Youngstown, Ohio (octombrie 1979), şi apoi la Catedrala „Sfântul Gheorghe”, din Southfield, Michigan (ianuarie 1982). Slujeşte ca preot şi duhovnic (1983-1988) la Mănăstirea „Schimbarea la Faţa” din Ellwood City, Pennsylvania, iar în 1988 se retrage la Mănăstirea „Adormirea Maicii Domnului”, Rives Junction, Michigan, unde a ramas pana in ultima clipa.

Despre neam



In primul rand Dumnezeu ne-a facut persoane, asa cum este El. Ori, o persoana insemneaza sa fi tu insuti, si noi nu ne putem mantui decat ca noi insine. Dar, aceasta persoana, Dumnezeu a facut sa fie in familie, intr-un alt cerc. Familia are o personalitate a ei. Stiti, cand Scriptura spune: "nu este bine omul sa fie singur" si a luat din coasta lui Adam [pe femeie], ca sa arate Dumnezeu aceasta relatie dintre femeie si barbat, care, acuma, incepe icoana aceasta sa se sparga. Ce se intampla in Pittsburgh, si in toate casatoriile barbat cu barbat si femeie cu femeie, este impotriva legii naturii. Si legile naturii sunt dumnezeiesti, ca Dumnezeu le-a pus.

Deci a facut pe femeie, dar nici femeia si barbatul nu au fost reflectia Sfintei Treimi, cand Dumnezeu a spus: sa facem pe om dupa chipul si asemanarea Noastra, Tatal, Fiul si Duhul Sfant, pana n-a spus: cresteti si va inmultiti si stapaniti pamantul. Deci, familia este o alta personalitate in care individul creste. Dar familia este si ea inclusa intr-un grup etnic, in care exista un fel de a gandi, un fel de a imagina lucrurile, un fel de a crea, un neam. Un neam, sigur ca da, ca neamul nu are hotare. Neamul e... sa nu ne ganidm neaparat la Prut. Poate sa fie neamul romanesc oriunde; este o chestie culturala si o chestie de spiritualitate. Si, pe urma, neamul intra in sfera mare a Bisericii. 

Aceasta este foarte scripturistic, pentru ca la Turnul Babel, cand oamenii au creat un Turn, "sa nu ne mai despartim, sa ramanem impreuna", Dumnezeu, a avut planul ca sa creasca, sa se inmulteasca, sa stapaneasca pamantul si sa plaseze [pe] pamant, sa creasca intr-o anumita arie geografica si cosmica  - pentru ca interdependenta dintre mediu material, geografic, si persoana, iti da cultura respectiva. De aceea, noi, in Carpati, avem felul nostru de a gandi. Este un umanism carpatin, un fel de a gandi al nostru in istorie, in matematica, in chimie, in toate. Noi trebuie sa fim noi insine in toate!   

Dumnezeu nu a vrut ca oamenii sa ramana singuri. Exista in Profetul Daniel, capitolul 10, un lucru extraordinar, peste care multi trec: ca fiecare natiune are un inger pazitor. Acolo se spune ca ingerul poporului asirian nu se intelegea cu ingerul egiptenilor. Ce insemneaza lucrul acesta? Iar Arhanghelul Mihail spune eu sunt Mihail, Arhanghelul poporului evreiesc. Deci, fiecare natiune are un destin, asta inseamna ca fiecare natiune are un inger al ei.

Diferentele acestea nu erau decat niste diferentele de felul specific de a fi al unuia si a altuia. In Scriptura sunt foarte multe, [locuri unde este pomenit neamul]. Cand Dumnezeu  a trimis pe Apostoli [la propovaduire] a zis: "duceti-va si invatati toate neamurile". Toate neamurile, a spus! Si de aceea a venit Duhul Sfant vorbind in chip de limbi de foc, pentru ca fiecare neam are un fel al lui de a intelege Evanghelia. Nu le-a spus: "duceti-va si invatati evreieste, taiati imprejur si..." Nu! Ci invatati toate neamurile, in felul lor. Iar Mantuitorul acelasi lucru spune, Hristos, Care este Dumnezeu intrupat, vorbeste la Judecata Viitoare ca vor fi chemate neamurile la Judecata. Deci, noi vom fi judecati, romanii, in contextul neamului nostru, cu Voievozii nostrii, cu toata istoria noastra.

Nu exista din punct de vedere ortodox judecata individuala si mantuire individuala. Mantuirea este sobornica, in sobor, comuna; in Biserica ne mantuim, ca membrii ai Trupului tainic al Domnului, si in neamul in care Dumnezeu ne-a lasat. De aceea spune ca vor veni la Judecata toate neamurile, nu toti indivizii! Deci, fiecare cu presedintii lui, cu regii lui, cu istoria lui, cu boierii lui, cu traditia lui. Fiecare vom fi judecati in acest context extraordinar de frumos, daca intr-adevar am fost asa, cum ne-a lasat Dumnezeu sa fim. Noi, vom fi judecati, romanii, daca am fost adevarati romani sau nu! Si daca faptele bune, si Evanghelia am trait-o in felul nostru, nu in felul rusesc sau in felul bulgaresc, ci in felul in care Dumnezeu ne-a lasat sa traim si sa intelegem Evanghelia noastra, si spiritualitatea, si misticismul nostru. Pentru ca, o femeie din Ardeal, care ingenuncheaza si saruta podeaua bisericii intr-o bisericuta de lemn cu o candela acolo inaintea Maicii Domnului, ea, face o Liturghie a neamului.

Multumesc lui Dumnezeu ca m-am nascut in Carpati si ca sunt intr-o tara in care Ortodoxia nu a inceput nici cu crestinismul, poate, ca are niste radacini precrestine in spiritualitatea protoparintilor nostri traci. Pentru asta nu am cuvinte sa multumesc lui Dumnezeu si il rog ca atat, doi-trei ani cat imi mai da, [interviul a fost facut in aprilie 2012 n.n.] sa pot trece aceasta mostenire mai departe, altora. Dar, in acelasi timp, vreau sa accentuez un lucru: cand iti iubesti tara si religia in care te-ai nascut...  Pentru ca in Ortodoxie identitatea este foarte importanta pentru mantuirea sufletului. Nu putem sa iesim din Ortodoxie, din romanism si sa spunem ca te-ai mantuit pentru ca Dumnezeu acolo ne-a plasat, si El ne-o dat mentalitatea asta, cultura aia, traditia aceia... Vreau sa spun ca, atunci cand iti iubesti identitatea ta, intelegi si identitatea altora. Si de aceea noi lucram, sa-i facem si pe americanii acestia sa se regaseasca si sa se implineasca in Ortodoxie.  
               

Despre plecarea romanilor din tara


                 

PAGINI WEB: 

Cuvantul Ortodox:
Manastirea Suruceni: Parintele Roman Braga

Alternativa Canada: Parintele Roman Braga, Icoana Nasterii Domnului

Archidiocèse du Canada, À la mémoire de l'archimandrite Roman Braga

joi, 12 februarie 2015

Cuvinte de duh alese de la Parintele Justin Parvu


Daca nu treci prin suferinta nu stii sa te rogi. Daca nu suferi nu stii sa iubesti, iar daca nu stii sa iubesti, nu vine harul lui Dumnezeu.

*

Semne si minuni sunt pentru oamenii slabi, care n-au convingeri. Dar omul care intr-adevar este convins n-are nevoie de semne si minuni.

*

Adevarata fericire este sa fii descatusat de povara intunericului si a pacatului.

*

Cum se formeaza copilul de la sanul mamei, in post si rugaciune, asa va fi toata viata lui, in curatie sufleteasca si trupeasca. 

*

Cu cat vom avea mai multi sfinti, cu atat si tara va fi aparata cu mai mult zel fata de navalirile si greutatile istorice.

*

Prin sistemul de supraveghere se induce in sufletele oamenilor ura netarmurita impotriva binelui si a dragostei.

*

Neamul este tot cel ce are aceasi credinta si aceleasi idealuri. A fi roman inseamna a muri pentru Romania. Cuvantul roman, dupa mine, egal sfant.

*

Forta satanica o biruie numai cei obisnuiti sa se jertfeasca, sa se daruiasca. Daruirea este solutia sa poti rezista. Nu poti sa pui o temelie unei natiuni fara daruire, fara sacrificiu.

*

Spre deosebire de alte vremuri, va ingadui Dumnezeu vrajmasului sa se atinga si de suflet; va fi mai mult o prigoana psihologica. Crestinul n-are de ce sa se teama, daca are pe Mantuitorul Hristos langa el, Stapan si Imparat. Mergeti cu El inainte  si nu va temeti de ce va vor spune voua, nu va temeti deloc!

*

Nu avem nevoie de libertatea democratica, ci de libertatea deplina a constiintei. Sa fii liber este sa fii despatimit. 

*

Geniul Ortodoxiei sta in capacitatea de a fi in acelasi timp soborniceasca si nationala, putand sa-i cuprinda pe toti ortodocsii intr-o unitate superioara, in Hristos Iisus si in Biserica Traditiei, fara a stirbi identitatea nationala, ci transfigurandu-le insusirile si zestrea. Acest model este unic in istorie si apartine numai Ortodoxiei.

*

Ce interes are monahul fata de lumea care se zbate acum intre mantuire si pierzare? Pai, degeaba te rogi tu daca nu vezi fratele care cade in prapastie, zadarnic inalti ochii la cer daca nu stii sa ti-i cobori la cel care boleste langa tine. Si ce biruinta este mai mare in fata lui Hristos decat aceea ca ai salvat un suflet de la pieire?

*

Pana acum se recomanda povatuirea dupa Sfanta Scriptura si scrierile Sfintilor Parinti, insa vin vremuri cand vor lipsi si acestea. Pana atunci sa le invatati pe de rost.

*

Fa-ti pravila, acum, zi de zi, caci vor veni zile in care vei vrea sa o faci si nu se va mai putea, vremi de suferinta, de prigoana.

*

Poate toata saracia si mizeria in care traim astazi este pentru ca trecem cu indiferenta pe langa trupurile martirilor romani. 

*

Nu trebuie sa ne pregatim pentru un sfarsit asa cum il vorbeste lumea aceasta; pentru noi sfarsitul este moartea sufleteasca. Daca a murit Dumnezeu Hristos in noi, a murit sufletul nostru.

*

Am mers la drum cu oameni care au crezut, dar si cu oameni care nu au crezut, oameni care s-au devotat, dar si oameni care s-au lepadat, ca si ucenicii Mantuitorului. Trebuie sa ne rugam sa nu ne paraseasca puterile sufletesti, ca atunci dovedesti cum esti: ucenic, urmas apostolic sau iuda. 

*

Un rugator face cat sapte guverne, numai sa se roage. 

*

Cum nu inceteaza pe pamant cultura graului pentru hrana omului, asa nu inceteaza nici curgerea sangelui pentru mentinerea vesniciei ceresti. 

*

Veniti inapoi acasa, in tara aceasta, in Biserica noastra, ca lucrand mantuirea aici, sa auzim cu totii la Judecata neamurilor: "Veniti, binecuvantatii Tatalui Meu, peste putine ati fost credinciosi, peste multe va voi pune".

*

Tinerii fug din tara de saracie, dar unde se duc fac niste corvezi mult mai ordinare decat daca ar munci la ei in tara. Tineretul nostru trebuie sa invete sa se roage si sa fie demni.

*

Adevarata libertate este sa ne asumam menirea pentru care ne-am nascut. 

*

Sa nu treaca ziua fara sa ducem Crucea. 

*

Nadejdea asupra Dumnezeului nostru, si Dragostea fata de toti, chiar si fata de cei ce ne prigonesc. Fara aceste doua arme nu putem rezista, dragii mei.

*

Desavarsirea noastra, arma noastra, nadejdea noastra este aceasta: Doamne, Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu miluieste-ma pe mine, pacatosul!

*

Port in trupul si in sufletul meu urmele ranilor unei dictaturi comuniste care s-a aratat ca o fiara spurcata ce nu suferea nici cuvantul Dumnezeu sa auda. Daca atunci lupta impotriva Dumnezeului nostru si a libertatii noastre era pe fata, acum vin cu viclesug, cu crucea si icoana in mana si cu diavolul in suflet, pentru ca sunt vanduti puterilor straine, banilor si dorintei de stapanire. 

*

Obisnuirea cu cipul si implementarea in corpul uman, in cele din urma, va duce la transformarea oamenilor in roboti si sclavi care nu vor mai putea fi stapani pe gandurile si vointa lor. 

*

Preotii si monahii sunt primii care trebuie sa dea dovada de jertfa, poporul trebuie sa simta grija si dragostea noastra, sa simta ca suntem alaturi si il sustinem cu pretul vietii noastre, dupa cum ne invata Mantuitorul nostru Iisus Hristos: "Aceasta este porunca Mea: sa va iubiti unul pe altul, precum v-am iubit Eu. Mai mare dragoste decat aceasta nimeni nu are, ca sufletul lui sa si-l puna pentru prietenii sai". 

*

Nu avem dreptul sa cedam, vrajmasii nu au respect pentru nici un lucru sfant. Sa ne unim in dragoste si armonie, ca sa putem iesi de sub jugul erei electronice

*

Fiii neamului nostru la raul Babilonului sed si plang, si mor cu sufletul acolo. Ca se inchina dolarului si-L parasesc pe Hristos. Saracia nu e a pamantului nostru, ca e tot asa de bogat, ci a sufletului nostru parasit.

*

Optzeci de ani am tot vazut rodul conferintelor ecumeniste: aceleasi toasturi, laude, preamariri, goliri, iar noi ramanem in aceleasi mizerii, acelasi ateism, acelasi comunism, aceeasi distrugere de neam crestin

*
Poporul nostru de-a lungul istoriei a stiut sa convietuiasca pasnic cu toate religiile lumii, insa nu a acceptat niciodata stirbirea propriei credinte.

*
 
Daca Biserica n-are voie sa faca politica, iar noi toti suntem Biserica, atunci cine face politica? 

*

Sa avem in toate manifestarile noastre dragoste si bunatate, ca asa sunt adevaratii crestini. 

*

Sa fim mereu o imagine a dragostei, intr-o trezire permanenta, aici si in vesincie. A te intelege din priviri inseamna a fi intr-o comuniune exersata si implinita. 

*

Omul trebuie sa lupte mai intai cu sine insusi, apoi cu necredinta din jurul lui, si abia apoi cu altceva. 

*

Orice fenomen de declin moral atrage dupa sine o calamitate. 

*

Starea de dubiu si netrebnicia vin din lipsa indrumarii sau din lipsa ascultarii. 

*

Daca eu as fi facut de capul meu in viata mea, unde as fi iesit? Eu de la varsta de 7 ani am avut povatuitor, chiar si in puscarie. Omul fara sfat nu primeste harul lui Dumnezeu si nu se mantuieste. 

*

Indiferenta inseamna moarte suflteasca.

*

Cand au vazut ca nu pot distruge puterea unui preot si nevoia omului pentru preot, acum materialistii se muncesc sa inlocuiasca duhovnicii cu psihologii atei. 

*

Noii prigonitori stiu ca dintotdeauna crestinismul n-a fost interesat de dimensiunea finaciara si ca a avut mai mult nevoie de un climat moral sanatos, de o viata libera, de liniste, ca sa se dezvolte, de aceea ei nu mai creeaza confruntari directe, ca sa creeze martiri, ca altadata, ci folosesc metoda inselarii pentru a putea prinde sufletul crestinului.

*

Atunci cand poftele si placerile au luat locul respectului si rostului interior, credintei si fortei familiei, imperiile s-au destramat.

*

Traiti in duh de rugaciune si de jertfa, aceasta este ortodoxia romaneasca. 

*

Crestinismul nu se propovaduieste cu suprafata, cu sabia, ci cu oamenii sfinti, de inalta traire. 

*

Ca sa traiesti in Hristos trebuie sa fii nebun pentru lumea aceasta, adica sa-ti pastrezi demnitatea si sa nu fii deloc la moda. 

*

Acesta e pericolul, ca femeile nu mai nasc, batranii mor, tinerii pleaca si tara noastra ramane pustie, ca bogatiile noastre sa si le imparta strainii.

*

Ce inseamna sa-ti puna semnul pe frunte? Inseamna sa gandesti antihristic. Ce inseamna sa ti-l puna pe mana? Inseamna sa-ti ia puterea. Iar aceasta deja se intampla. 

*

Dragostea e cea care da prospetime marturisirii. 

*

Acum, la sfaristi, diavolul vrea sa dezmosteneasca pe om nu doar de rai, ci chiar de suflet. Nu a putut sa-L scoata pe Dumnezeu din suflet, si acum incearca sa scoata insasi sufletul. 

*

Tehnica si supratehnica ascut nu duhul, nu mintea cu informatiile, ci puterea poftei, caci slabesc sufletul cu ispitele. 

*

Omul care priveste lucrurile cu indiferenta si raceala repede se prabuseste. 

*

Numai in ascultare se naste orice virtute. 

*

Toata lupta se da intre Adevar si minciuna. Nu exista posibilitatea de mijloc in fata adevarului. 

*

Iubirea si discernamantul te invata cand, cum si cat. Pentru performante maxime: exigenta si iubire. 

*

Oboseala, boala si moartea sunt etapele pacatului. 

*

Virtutea da indrazneala, pacatul da rusine. 

*

Cea ce-ti lasa in suflet liniste, echilibru, e de la Dumnezeu, iar ceea ce-ti lasa tulburare nu e de la Dumnezeu. 

*

Acum si mirenii trebuie sa aprofundeze rugaciunea din inima, pentru ca va fi singura noastra izbavire - rugaciuna din inima. Pentru ca in inima este radacina tuturor patimilor, si acolo trebuie sa lucram.

*

Daca nu vom avea rugaciune cu strapungerea inimii nu vom rezista la atacul psihologic cu metode nevazute de reeducare a mintii. 

*

Vor veni vremuri in care numai cei ce vor simti Harul lui Dumnezeu vor putea distinge binele de rau, caci cu mintea omeneasca va fi cu neputinta. Vor fi mari inselari si numai Harul lu Dumnezeu ne va putea izbavi de ele. Asadar rugati-va, rugati-va!

*

Muzica Bisericii este rezonata dintre suflete in Duh si Adevar. Cerul, pamantul, totul va trece, insa Muzica Bisericii va ramane vesnic. 

*

Rautatea si invidia se nasc cand nu intelegem rostul pe care il avem pe lume. 

*

Nu poti sa speli creierul in asa masura incat sa nu-ti mai fie dor. 

*

Asta-i Siberia noastra, ca nu traim nimic pentru celalalt.

*

Vrei frica de Dumnezeu? Itri trebuie o minte cu totul sloboda de griji si o inima de copil, fara de rautate. Minte de batran si inima de copil.

*

Marturisirea trebuie facuta cu intelepciune. Trebuie sa stii cand sa vorbesti si cand sa taci. Cei mai pagubosi oameni in viata sunt guralivii, pentru ca ei spun si ce trebuie si ce nu trebuie spus, cu aceeasi seninatate. 

*

Ni s-a poruncit sa ne iubim vrajmasii. Asa si trebuie sa facem, dar sa ne iubim vrajmasii nostri, nu pe ai Bisericii! 

*

De Valeriu Gafencu, Virgil Maxim si toti ceilalti, mi-e atat de dor si atat de tare ma bucur la gandul ca ne vom vedea, mai mult decat intalnirea cu parintii mei! Ei au dat viata temnitelor, au facut din puscarii manastiri si au dat viata sufletelor celor trimisi acolo sa moara.

*

Fiecare cuvant al sfintilor inchisorilor avea putere cat stihurile din Evangheliii ori din Psalmi. Ei au adus lumina si viata nu doar temnitelor, ci Romaniei intregi. Si, daca e ceva bun in Romania de azi, jertfei lor se datoreaza. 

*

Niciodata nu vor lipsi de pe pamant oamenii lui Dumnezeu; El va avea intotdeauna oamenii Sai!

*

Raspandirea mintii si impietrirea inimii sunt consecinte ale comunismului. 

*

Pentru a scapa de raspandire e nevoie de trei lucruri: timp de priveghere, timp de meditatie si timp de post. 

*

Mare hoinareala e azi! Nici de cei ce stau in manastire nu poti spune ca nu hoinaresc, daca nu se afla in lucrare duhovncieasca. 

*

Dumnezeu a lucrat pentru personalizare, satana lucreaza pentru uniformizare.

*

Fiecare om raspunde de aproapele sau, toti ne facem vinovati cand cineva din preajma noastra cade fara ca noi sa fi epuizat toate caile de a-l salva. 

*

Daca nu depasesti necazurile si ispitele cu rugaciune, cu intelegere, cu credinta, degeaba ai trait o viata crestineasca frumoasa in perioadele de pace. 

*

Grija de cei morti este linistea familiei pentru cei vii. 

*

Diavolul ia mai repede de partea sa pe omul ignorant, decat pe cel care stie sa puna intrebari, care stie pilda lui Hristos, care stie o rugaciune, care poate sa spuna o vorba inteleapta din Pateric

*

Formalismul omoara o idee buna, necesara. 

*

Nu-i bogatia pacat, daca e facuta prin mijloace cinstite si din ea se infrupta multa lume, cum nu-i saracia o virtute daca omul nu si-a ales drumul renuntarii la cele lumesti, alegand sa slujeasca lui Hristos.

*

Tot plang unii: ce va fi cand voi muri eu. Dar ce, mai, ma duc sa dorm?!

*

Chiar daca nu sunt aici, aici sunt cu inima. Indiferent unde am sa fiu, inima mea este cu voi.

*

Va multumesc pentru dragostea voastra, toti cei ce cu inima curata sunteti ai mei, Dumnezeu sa va binecuvinteze pe toti!


Extrase din cartea Parintele Justin, Cugetari duhovnicesti, Ed. Scara