Pilda zilei: Drumul spre Împărăția Cerurilor

Era un mirean foarte evlavios în viața lui și a venit la Avva Pimen. S-au mai întâmplat să fie la bătrânul și alți frați, cerând să audă de la el vreun cuvânt. Si a zis bătrânul mireanului celui credincios:

Grăiește fraților vreun cuvânt! 

Iar el se ruga, zicând:

Iartă-mă, avvo, eu ca să învăț am venit. 

Si silit fiind de bătrân, a zis:

Eu sunt mirean, și vânzând și neguțătorind verdețuri, dezleg legăturile și le fac mici, cumpăr cu puțin și vând cu mult; însă nu știu din Scriptura să vorbesc, dar o pildă voi zice.

Un om a zis prietenului său: Fiindcă am poftă să văz pe împăratul, vino cu mine! A zis lui prietenul: Vin cu tine până la jumătatea căii. Si a zis altui prieten: Vino tu de mă du la împăratul! A zis lui: Te duc până la palatul împăratului. Zis-a și celui de-al treilea: Vino cu mine la împăratul! Iar el a zis: Eu vin și te duc la palat, și stau și grăiesc și te bag la împăratul. 

Si l-au întrebat pe el:

Care este puterea pildei? 

Si răspunzând, a zis lor:

Cel dintâi este nevoința care povățuiește până la drum, cel de-al doilea este curăția, care ajunge până la cer, iar al treilea este milostenia, care duce până la împăratul Dumnezeu cu îndrăzneală.

Si asa frații, folosindu-se, s-au dus.

Sursa: Creștin Ortodox, Drumul spre Împărăția Cerurilor

Părintele Rafail Noica, în cadrul Colocviului „Întâlnirea cu Duhovnicul – Părintele Sofronie Saharov, Stareţul meu” (Conferința din a II-a zi – video, text). Regăsirea înțelesului pocăinței, umilinței, curăției sufletești, ascultării și plânsului duhovnicesc

De reținut:

Adevărata dăscălie este să-l ajuți pe copil să guste din dragostea lui Dumnezeu.

Cuvântul omenesc, de la gură la ureche, informează, într-o măsură. Bine ar fi să meargă mai adânc, să împărtășească. Dacă nu este doar o informație seacă, intelectuală, dacă vine din inimă, această împărtășire transmite informația.

Toată terminologia bisericească, duhovnicească trebuie să o reînvățăm, pentru că noi nu mai vorbim graiul Sfinților noștri Părinți.

Noi auzim un cuvânt, dar îl înțelegem în măsura experienței noastre de zi cu zi, care poate să nu fie duhovnicească, și atunci îl înțelegem într-un sens psihic, sau chiar trupesc, care poate să fie corect, dar nu e adevărat.

Pocăința este nimic altceva decât avântul unui suflet de la viața asta biologică ‒ și, de la un moment dat, plicticoasă ‒, către nețărmurire, către veșnicie. Si este o călătorie reală.

Ascultarea în sensul duhovnicesc este ascultarea prin rugăciune; este dezvoltarea auzului duhovnicesc.

Există plânsuri și plânsuri, nu oricare plâns este cel drept. Plânsul duhovnicesc este un efect al gustării din dragostea cea smerită a lui Dumnezeu. Unde nu este dragoste de Dumnezeu, lacrimile nu vor curge. 

Umilința este o străpungere a inimii de către harul dumnezeiesc ce înmoaie inima de frumusețea dragostei dumnezeiești.

 ***

  Vedeți și: Părintele Rafail Noica, în cadrul Colocviului „Întâlnirea cu Duhovnicul – Părintele Sofronie Saharov, Stareţul meu” (Conferința din prima zi – video, text) 

Adevărata dăscălie este să-l ajuți pe copil să guste din dragostea lui Dumnezeu. Și cum s-o guste? Păi, dacă părinții o trăiesc, gustă și el din iubirea asta. Copilul are nevoie de exemplul concret al părinților. Să vă binecuvânteze Dumnezeu să puteți întrupa câte ceva din virtutea dumnezeiască a iubirii, la care se reduc toate poruncile evanghelice și tot ce a fost înțelepciune și intuiție dreaptă în om. Toate se reduc la cuvântul Iubire, care trebuie înțeles cu dreapta înțelegere. Domnul să v-o dea, căci nu se poate nici împărtăși asta, chiar dacă aș cunoaște-o eu, destul de deplin, nu aș putea să o împărtășesc în cuvinte. Până la urmă trebuie, pentru dreapta înțelegere, ca omul să aibă în el cuvântul lui Dumnezeu.