Sf. Dumitru Stăniloae: Neamul romanesc - neam al comuniunii în credință

Astăzi am citit în Epistola I a Sfântului Ioan, unde Evanghelistul face identitatea între iubire și lumină. Dacă vrem să-l înțelegem pe celălalt, trebuie să-l iubim; și dacă-l iubim, ni se luminează adâncurile lui. Nu există lumină în afara iubirii! Nu ajunge să privim numai lucrurile lumii, ca să ne luminăm. Am spus că de-aș avea lumea toată, dacă nu este o persoană care mă iubește, nu am nicio mulțumire. Mulțumirea e lumină – lumina iubirii. Iubirea e lumină și amândouă sunt viață. Dacă vrem să avem viață, și nu o viață trecătoare, ci viață veșnică și o lumină nesfârșită, mereu mai bogată, apoi trebuie să iubim. Dar nu putem iubi pe om dacă nu iubim pe Dumnezeu. Dacă omul nu e veșnic, nu e același lucru.

P. Ioan Bădiliță: când cuvântul "iartă-mă" ajunge prea târziu...

Cum să conving o casă făcută scrum că focul și-a cerut iertare?

E oare cu putință?

Poate că sunt răni care nu se vindecă prin scuze. Poate că există distrugeri atât de adânci încât cuvântul „iartă-mă” ajunge prea târziu, ca ploaia peste cenușă.

Viața și Canon Paraclis la Cuviosul Ieronim de Stridon - cel ce a tradus în limba latină Biblia (Vulgata)

Unul dintre cei mai mari sfinți și Părinți ai Bisericii Apusene este Sfântul Ieronim. Desigur, vorbim despre epoca în care Biserica din Răsărit și Apus era unită, iar creștinismul apusean era ortodox.

Părinții Bisericii Apusene din primele timpuri creștine erau egali în sfințenie și pregătire teologică cu Părinții Răsăritului, care au contribuit enorm la dezvoltarea conștiinței de sine ecleziastice, la clarificarea doctrinelor și la evanghelizarea popoarelor aflate în eroare și în idolatrie.

Unul dintre acești Părinți a fost Sfântul Ieronim. S-a născut în anul 347 în orașul Stridona din Dalmația și era de origine ilirică. Părinții săi, creștini bogați și conștiincioși, i-au oferit o educație și l-au inspirat în evlavie. La vârsta de doar șapte ani, l-au trimis la Roma pentru a studia filologia și retorica, sub îndrumarea celebrului profesor și filosof Rufinus, cu care s-a împrietenit.

A rămas la Roma timp de cincisprezece ani. Spre sfârșitul acestei perioade a renunțat la prietenia lui Rufinus și, odată cu ea, la ereziile lui Origen, pe care învățătorul său le îmbrățișase și le propovăduise. Ulterior, Ieronim, la vârsta de nouăsprezece ani, a fost botezat creștin de episcopul Romei, Liberius.

P. Ioan Bădiliță : "Cine ți-a spus că ești gol?"

Întrebările lui Dumnezeu după cădere nu au fost despre păcat. Au fost despre sursă.

Când Creatorul a umblat printre copaci căutând omul pe care îl făcuse, știa deja exact ce se întâmplase. Nu juca de-a v-ați ascunselea. Privea scena unei tragedii atunci când l-a strigat pe Adam.

Prima intrebare a lui Dumnezeu a fost: „Unde ești?”, nu „Ce ai făcut?” Este asemenea unui părinte care îi spune copilului să stea liniștit, iar copilul răstoarnă o vază cu flori. Prima reacție a unui părinte iubitor nu este: „Ce-ai făcut?”, ci: „Ești bine?”

Când Adam a strigat din spatele boscheților că se ascunde fiindcă este gol, Dumnezeu nu l-a întrebat cine i-a furat hainele. I-a pus o întrebare care pare simplă pe hârtie, dar care ar trebui să zguduie adâncul sufletului:

”Cine ți-a spus că ești gol?”

P. Ioan Bădiliță: "Universul este ținut împreună de fragilitatea iubirii"

Poemul care mi-a luminat începutul de săptămână este „Fir subțire”, de Anne Sexton. O minunăție!

”Credința mea

este o mare greutate

atârnată de un fir subțire,

așa cum păianjenul

își agață puiul de o pânză fină,

așa cum vița,

firavă și lemnoasă,

ține ciorchinii

ca pe niște ochi,

așa cum nenumărați îngeri

dansează pe vârful unui ac.

Dumnezeu nu are nevoie

de prea mult fir ca să rămână acolo,

ci doar de o venă subțire,

cu sângele pulsând prin ea

într-un du-te-vino necontenit,

și de-un strop de iubire.”

Există un detaliu tulburător în acest poem - credința nu este comparată cu un munte, cu o cetate sau cu o rădăcină adâncă. Este comparată cu o greutate uriașă suspendată de un fir aproape invizibil. De ce? Pentru că adevărata întrebare a vieții nu este: „Cât de puternică este credința mea?” ci „Cum de nu s-a rupt încă?”

Cu toții purtăm greutăți care depășesc rezistența aparentă a sufletului nostru: pierderi, dezamăgiri, întrebări fără răspuns, vinovății, doruri, moarte. Și totuși ceva continuă să ne țină. Nu știm exact ce. O conversație. O amintire. O rugăciune rostită într-un colț de lumânărar cu pereții afumați. Un om care ne-a iubit. O lumină văzută într-o dimineață. Un vers. Un gest.

Firul.

Poemul sugerează că Dumnezeu nu locuiește în certitudinile noastre, ci tocmai în această fragilitate. Nu în zidurile pe care le construim în jurul credinței, ci în vulnerabilitatea care rămâne după ce toate zidurile au căzut. Aici se ascunde o intuiție profund creștină - Dumnezeu nu a ales să vină în lume ca forță, ci ca fragilitate. Nu ca imperiu, ci ca prunc. Nu ca armată, ci ca trup vulnerabil. Nu ca putere care domină, ci ca iubire care se lasă rănită.

De aceea Sexton vorbește despre o venă și despre sânge.

Pentru că relația dintre om și Dumnezeu nu este mecanică. Nu este un cablu de oțel. Este ceva viu. Pulsează. Uneori se subțiază. Alteori pare că se va rupe. Dar tocmai pentru că este vie, legătura continuă să existe.

Iar cel mai tulburător vers este acesta: Dumnezeu nu are nevoie de prea mult pentru a rămâne în noi. Nu cere perfecțiune. Nu cere certitudine absolută. Nu cere sfințenie fără fisuri.

Ci doar o venă prin care să mai circule viața. Și puțină iubire.

Atât. Într-o epocă obsedată de putere, performanță și control, poemul ne amintește un adevăr smintitor pentru omul modern: Universul nu este ținut împreună de forță. Este ținut împreună de fragilitatea iubirii.

Iar ceea ce pare cel mai slab în noi este, uneori, exact locul prin care intră Dumnezeu...

Sursa: FB, P. Ioan Bădiliță 

Virgiliu Gheorghe - Conferința „Între bărbăția duhovnicească și smerita cugetare” de la Mănăstirea Oașa

 Virgiliu Gheorghe -

 „Între bărbăția duhovnicească și smerita cugetare” 

Conferință susținută în 10 AUGUST 2024 la Mănăstirea Oașa

0:00 - Introducere 

01:55 - Conferința „Între bărbăția duhovnicească și smerita cugetare” 

Evocarea Sfinților Părinți Dionisie de la Colciu și Petroniu Tanase