Daniel, nu stiu prea multe despre el, mi-a spus doar atat: ca ma insel in ceea ce-l priveste pe Klaus Kenneth. Mi-a lasat doar cateva indicii, prin comentariile lui de pe blogul lui Saccasiv, care a scris un articol despre cum promoveaza Episcopia Caransebesului conferintele lui Klaus, adaugand si pe site-ul ei un afis neexplicabil pentru o emblema ortodoxa.
Astfel Daniel gasea ca:Explicatia acelui poster este urmatoarea: Ciclul de conferinte din anul acesta a avut drept tema dezbaterea cartii "Zei, idoli, guru", editata de editura Agnos anul acesta, in care se arata ca toate celelalte religii nu ofera omului Adevarul, ci adevaruri partiale, ca sa se conchida la finalul cartii ca salvarea omului vine numai de la Iisus Hristos,in ortodoxie. Ortodoxia este considerata de Kenneth ca fiind aur pur, iar catolicismul si protestantismul fiind fier. Deci ce alegem? Aurul sau fierul? Prin urmare ,nici urma de ecumenism, din contra, peste tot se afirma ca ortodoxia are Adevarul. Klaus Kenneth dupa ce a cautat prin toate celelalte religii salvarea, dragostea, a ajuns la protestantism acum 29 de ani, si cautand mai departe, a ajuns la Parintele Sofronie ; de 25 ani fiind ortodox. In toate cele trei carti se sustine ca Adevarul ultim il reprezinta Ortodoxia, deci de unde pana unde, aceste acuzatii de ecumenism?!
Cum nu stiu cat de bine s-a lasat sa se intrevada parerea mea, din comentariul pe care l-am lasat pentru acelasi articol, voi veni in cele ce urmeaza cu niste completari.
Pornesc de la afirmatia lui Klaus ca ortodoxia este aurul, catolicismul si protestantismul sunt fierul si prin extrapolare putem ajungem si la faptul ca hinduism ar fi plumbul de exemplu, etc. Daca ar fi ramas doar la afirmatia ca ortodoxia este aurul poate ca n-ar fi gresit, dar incepand sa le enumere si pe celelalte, ca intr-un sistem periodic al religiilor, ne face sa ne gandim ca toate formeaza ceva natural, si ca fiecare religie isi are locul ei, fiecare rostul ei, si fiecare ar fi buna la ceva, avand caracteristicile (a se citi adevarurile) ei. Aceasta idee este mai degraba tipica New-Age-lui, iar acest poster care face publicitate conferintelor lui Klaus exprima de fapt cam acelasi lucru.
La prima vedere Klaus a venit in Romania sa ne povesteasca parcursul sau dureros, si cum a ajuns la ortodoxie. Pana aici nu pare nimic anapoda, caci a gasit intr-un final ortodoxia. Nu este singurul convertit, chiar daca trecutul sau pare mai spectaculos decat al altora, avand un palmares impresionant de credinte posibile si imposibile. Dar pomul se cunoaste dupa roade, si se poate vedea destul de usor la ce se poate ajunge. Eu marturisesc sincer ca, ascultand conferintele lui, simt un duh de tristete, de apasare sufleteasca, de ceva care nu imi aduce pacea, ci din contra. Si doar o conferinta de la cap pana la coada mi se pare o doza prea mare. Aceasta, pentru ca in spatele cuvintelor stau duhurile, si prin cuvant se face o impartasie in duh.
Pe de alta parte nu mi-aduc amite ca vre-o conferinta, sa zicem, a parintelui Rafail Noica, sa fi facut atata tulburare chiar si in sanul ortodocsilor. Am putea sa spunem ca exista o diferenta, intre Parintele Rafail si Klaus, ca intre duhovnic si ucenic, dar atunci, daca ucenicul mai are inca mult sa se desavarseasca de ce mai apare oare in public?
Cei mai multi care ii tin partasie lui Klaus aduc argumentul ca el a trecut prin toate religiile si a ajuns la concluzia ca ortodoxia este cea mai cea dintre toate. Ortodoxia este aurul dar, pe de alta parte ne prezinta si o groaza de puncte slabe care sunt mai mult, mai putin, sau deloc adevarate, infatisandu-ne in concluzie ceva care este aurit, sau ceva care este coclit, si atunci nu poate fi aur. Aceste imperfectiuni enumerate, ne lasa senzatia fie ca Klaus este intr-o etapa intermediara in cautarea lui, fie ca trebuiesc facute schimbari in sanul ortodoxiei. Si cum el totusi marturiseste ca a ajuns la capat, nu ramane decat cea de-a doua ipoteza, ca trebuiesc facute schimbari in cadrul ortodoxiei. Acum, aici vine problema, caci intrebarea care se pune este ce fel de schimbari trebuiesc facute? Ori Klaus vine cu niste propuneri ce imbraca un duh neoprotestant, in timp ce stralucirea ortodoxiei este asigurata mai intai de curatirea hainei luminoase pe care o primim fiecare la botez. Analizand cele spuse de el, vedem ca se strecoara anumite idei in marturisirea sa (chiar daca unele par acoperite de valul transparent al timpului trecut) care au fost caracterizate ca fiind impinse de un duh neoprotestant, sau chiar de tip New Age.
Aici as aduce ca exemplu faptul ca el afirma ca si in celelalte religii sunt adevaruri, dar mai mici, in comparatie cu adevarul din ortodoxie. Ori, sa ne amintim ce ne-a spus Petre Tutea :"mai multe adevaruri, nici un adevar". Adevarul este singur, unic si intreg. Adevarul este Hristos. Adevarul nu are franjuri care atarna pe la protestanti, pe la buddisti, pe la unii si pe la altii. Adevarul aduna, nu imprastie. Adevarul nu are mai multe fete pe care si le schimba precum tatal minciunii. Ori noi, fie il marturisim asa cum este, fie marturisim contrariul lui.
Acum as parea ca sunt exclusivista, si ca fata de toti ceilalti oameni care adera la celelalte religii nu manifest dragoste sau, nici macar toleranta. Aici, ar trebui sa ne amintim un cuvant pe care il stim de la Sfantul Fotie cel Mare: "Nu exista nimic mai plin de iubire, decat Adevarul".
Mai apoi, voi cita in continuare o povestioara cu talc, care s-a intamplat de-a dreptul, si care se poate citi in cartea "Patericul secolului XX" de Klitos Ioannidis.
Astfel, aici se istoriseste ca la parintele Ieronim al Eghinei "Odata a venit la el un turc ce i-a spus ca stapanul sau, care era cadiu, adica judecator, voia sa vorbeasca cu el. Parintele Ieronim s-a temut ca nu cumva acest lucru sa fie pricina de ispita, asa ca s-a dus la cadiu cu strangere de inima, dar acesta l-a primit cu mult respect si a inceput sa-i vorbeasca deschis:
Mai apoi, voi cita in continuare o povestioara cu talc, care s-a intamplat de-a dreptul, si care se poate citi in cartea "Patericul secolului XX" de Klitos Ioannidis.
Astfel, aici se istoriseste ca la parintele Ieronim al Eghinei "Odata a venit la el un turc ce i-a spus ca stapanul sau, care era cadiu, adica judecator, voia sa vorbeasca cu el. Parintele Ieronim s-a temut ca nu cumva acest lucru sa fie pricina de ispita, asa ca s-a dus la cadiu cu strangere de inima, dar acesta l-a primit cu mult respect si a inceput sa-i vorbeasca deschis:
- Parinte, eu sunt judecator musulman. Zece la suta din banii pe care-i castig ii dau saracilor, daruiesc zestre vaduvelor si am grija de orfani. Atunci cand judec, incerc sa fiu drept si nu partinesc pe nimeni, oricat de mare functie ar avea el. Toate acestea nu sunt, oare, de ajuns pentru a castiga paradisul despre care vorbiti voi, crestinii?
Parintele Ieronim a inteles ca era vorba despre un om bine-intentionat si s-a hotarat sa-i ofere marturia credintei sale, indiferent de consecinte. Asadar, i-a pus urmatoarele intrebari:
Parintele Ieronim a inteles ca era vorba despre un om bine-intentionat si s-a hotarat sa-i ofere marturia credintei sale, indiferent de consecinte. Asadar, i-a pus urmatoarele intrebari:
- Ai copii?
- Am.
- Am.
- Ai oameni supusi?
- Am.
- Copii tai iti implinesc voia?
- Nu totdeauna, pentru ca au indrazneala fata de mine si, uneori, una spun eu, si alta fac ei.
- Supusii tai iti fac intotdeauna voia?
- Copii tai iti implinesc voia?
- Nu totdeauna, pentru ca au indrazneala fata de mine si, uneori, una spun eu, si alta fac ei.
- Supusii tai iti fac intotdeauna voia?
- Fireste. Fac mereu ce le zic eu.
- Cand vei muri, cine te va mosteni? Copii, care nu se supun tie, sau slugile care se supun?
- Copii mei, desigur, pentru ca ei au drept de mostenire, nu slugile.
- Acelasi lucru se intampla acum si cu tine. Dreptul la mostenire il au numai copiii lui Dumnezeu. Si ca sa te faci copil al lui Dumnezeu, trebuie sa te botezi si sa devii crestin. Cadiul a fost atat de impresionat de argumentele parintelui Ieronim, incat nu a intarziat sa se catehizeze si sa se boteze in Hristos. "
- Cand vei muri, cine te va mosteni? Copii, care nu se supun tie, sau slugile care se supun?
- Copii mei, desigur, pentru ca ei au drept de mostenire, nu slugile.
- Acelasi lucru se intampla acum si cu tine. Dreptul la mostenire il au numai copiii lui Dumnezeu. Si ca sa te faci copil al lui Dumnezeu, trebuie sa te botezi si sa devii crestin. Cadiul a fost atat de impresionat de argumentele parintelui Ieronim, incat nu a intarziat sa se catehizeze si sa se boteze in Hristos. "
Revenind acum la Klaus, el botezandu-se in dreapta credinta a devenit fiu cu drept de mostenire a Imparatiei Cerurilor, dar stim din pilda cu Fiul risipitor ca nu ajunge fiu sa fii, ci mai trebuie sa te intorci la Tatal. Pe unde o fi Klaus acum stie mai bine parintele sau duhovnic, si cu siguranta numai bunul Dumnezeu, dar de acolo unde este, pare ca ne trimite si mesaje de ratacire din gradina New Age-ismului.
El ne mai spune ca suntem "adormiti" si ca sunt atatea lucruri care nu merg in Biserica. Si aicea intr-un fel are dreptate, caci crestinismul a intrat intr-o faza de moliciune, explicat intr-o masura si prin consecintele istorice, dar revigorarea lui nu se face prin metode noi care se cer de timpurile moderne, ci mai intai printr-o practicare a virtutilor si a poruncilor lui Dumnezeu.
Klaus s-a convertit la ortodoxie, dar noi stim foarte bine ca nu ajunge sa fi doar convertit, ci mai trebuie si sa te pocaiesti. Nu ajunge doar sa spui mare si tare ca ortodoxia este singura dreapta credinta, ci mai trebuie si sa faci fapte de pocainta, iar la acestea stim foarte bine ca trebuie sa ne silim cu totii. Trebuie sa ne omoram noi patimile, ca daca nu, ne omoara ele pe noi.
Ar fi bine sa nu ramanem cu impresia ca Klaus a venit in Romania doar sa ne povesteasca cum a descoperit el ortodoxia. Zburand mai sus, precum un vultur, am putea sa vedem ca el are un rol intr-un plan de subminare a ortodoxiei, pe care poate sa nici nu-l constientizeze cu adevarat.
Foarte sugestiv Ioana ne povesteste :
Foarte sugestiv Ioana ne povesteste :
"In anii copilariei mele, cand unii dintre dumneavoastra erati doar in gandul lui Dumnezeu si poate in intentia parintilor, lumea traia linistita, muncind si crescandu-si droaia de copii. O plictiseala totala. Uneori, se intampla ca ceva sa ne scoata din amorteala, din adormire. Venea Ursul in satul nostru! Venea legat in lant, dus de tiganii-ursari, care in ulita mare il slobozeau, si Ursul incepea sa-si faca numarul. Se intelege ca la asa eveniment se aduna tot satul – “de la al cu barba sura, p’an la cel cu tata-n gura”. Toti cu ochii cascati la Urs, urechile ne erau in repaus, ca Ursul nu vorbea. Greseala mare insa, pentru ca ar fi trebuit sa tragem cu urechea la ce isi spuneau ursarii intre ei, in timp ce Ursul isi facea ghimbuslucurile… Desigur, aplauzele si scarpinaturile intre urechi (ca nu avea cornite) erau ale Ursului. Banutii (ca era si o cutie in care se arunca ceva maruntis, si oricat de mult se arunca in cutie, tot maruntis se chema) erau ai ursarulor.Spectacolul ne entuziasma, aplaudam, ne bucuram, ne trezeam din adormire…dar dupa cateva zeci de minute Ursul se oprea, ursarii ii puneau lantul si plecau cu el spre alt sat. Plecau si satenii spre casele lor, comentand si dandu-si cu parerea…
In mintea mea de copil, se iscau deja intrebari: Cine este mai important? Ursul, sau tiganii-ursari? Ca daca n-ar fi fost ei, Ursul nu ar fi fost dresat si nici in sat n-ar fi venit.
Nu indrazneam sa intreb, pentru ca in acele vremuri copii nu aveau voie sa vorbeasca neintrebati. De gandit aveam voie sa gandim, asta nu ne interzicea nimeni. Cu aceasta meteahna (de a-mi pune intrebari) am ramas pana acum si intre timp raul s-a accentuat pt ca am invatat si sa scriu.
Povestirea s-a terminat.
Amintirile din copilarie mi-au lamurit problema de ieri. Da, domnul K.K. este indreptatit sa se simta ca apartinand neamului romanesc. Are ceva comul cu neamul meu si tara mea – se incadreaza perfect in traditia satului romanesc! Mai are un pic si se va incadra si in Traditia Bisericii Ortodoxe, dar asta nu depinde de dumnealui, ci doar de ursarii care il plimba cu lantul din loc in loc…
Mare greseala am facut in copilarie ca nu am dat atentie mai mare ursarilor si am stat cu ochii cascati numai la Urs…
Si mai apoi Cdm vine la aceasta poveste cu o completare:
Dintr-o curiozitate obraznica a copilariei m-am interesat cum dresau ursarii ursul: il legau pe urs intr-un loc cu lanturi iar pe pamantul de sub labe ii puneau jar si carbuni aprinsi. Saracul urs devenea ursulet si incerca in tot felul sa scape de supliciu sarind in sus si aruncandu-si de-a randul labele in aer doar-doar s-or raci putin. Totul era acompaniat de o anume muzica si de indemnuri asemenea. Apoi se repeta, se repeta, se repeta… Nu-i greu de imaginat ca mai apoi bietul urs reactiona prompt ori de cate ori auzea “acea muzica” ce ii trezea amintiri. Doar ca topaiala groteasca devenea acum in ochii asistentei un dans cu giumbuslucuri.
Vedeti ce simplu?
Vedeti ce simplu?
COROLAR NR 1: sunt “ursuleti” care invata jocul fara jar si fara chinuri, mai nobil si mai in acord cu protectia animalelor: cu zaharelul.
COROLAR NR 2: sunt “ursuleti” care joaca cu docilitate si cu nadejdea ca Ursarul isi va tine promisiunea si-le va da zaharelul.
COROLAR NR 3: si in sfarsit, sunt “ursuleti” care joaca din convingere, fara sa fi vazut vreodata nici jarul, nici zaharelul.
PS: exercitiul se poate relua inlocuind “ursuletul” cu “calutul”, cu “catelusul”, cu “maimutica”, cu …
Si acum trecand de la alegorie, la a spune lucrurilor mai pe nume, aceeasi Ioana ne mai aduce un raspuns:
Intre timp, eu am crescut si am capatat dreptul de a pune intrebari, asa ca mi-am luat curajul si l-am intrebat pe PARINTELE IUSTIN de la Manastirea Petru Voda ce sa cred, despre ceea ce se intampla acum in tara noastra. Pentru ca nu am avut posibilitatea de a vorbi personal cu sfintia sa, am facut-o printr-un preot care a mers la Petru Voda si a vorbit cu PARINTELE IUSTIN joi noapte si vineri, inainte de pranz.
Intrebarea mea a fost clara,ca sa nu fie loc de interpretari, si am rugat sa mi se transmita un raspuns din partea cuviosiei sale asemeni, scurt, din acelasi motiv. Am mentionat catre PARINTELE IUSTIN ca raspunsul nu il voi pastra numai pentru mine.
Intrebarea mea a fost clara,ca sa nu fie loc de interpretari, si am rugat sa mi se transmita un raspuns din partea cuviosiei sale asemeni, scurt, din acelasi motiv. Am mentionat catre PARINTELE IUSTIN ca raspunsul nu il voi pastra numai pentru mine.
INTREBARE: Preacuvioase, ce ne puteti spune despre Danion in legatura cu discutiile care au fost inainte de internarea Sfintiei Voastre la Cluj?
Dar despre K.Kenneth, care conferentiaza acum prin tara dupa parerea unora intr-un duh cam protestant si ecumenist?
Dar despre K.Kenneth, care conferentiaza acum prin tara dupa parerea unora intr-un duh cam protestant si ecumenist?
RASPUNSUL PARINTELUI IUSTIN:
Nimeni sa nu mearga dupa ei. Ramaneti in Biserica noastra Ortodoxa.
In spatele lor sunt duhurile necurate. Ca daca nu i-ar ajuta aceste duhuri si slujitorii satanei, nu ar putea tine mai mult de doua-trei conferinte, ca oamenii nu i-ar asculta.
Nimeni sa nu mearga dupa ei. Ramaneti in Biserica noastra Ortodoxa.
In spatele lor sunt duhurile necurate. Ca daca nu i-ar ajuta aceste duhuri si slujitorii satanei, nu ar putea tine mai mult de doua-trei conferinte, ca oamenii nu i-ar asculta.
