- Adevarul nu se ascunde in planurile sentimental si nici rational, ci e in planul duhovnicesc. - Pocainta ne ajuta sa plecam de la realitatea aceasta, pacatoasa, spre cunoasterea Adevarului, si asta este si cel mai greu lucru de realizat. Pocainta te scoate…, nu face abstractie, dar te ridica de la realitatea aceasta, spre Adevar.
- Tot ce nu se desfasoara sub har nu are valoare mantuitoare
- Tehnologia, si alte mijloace care sunt la indemana acestei civilizatii, il fac pe om sa ia mai mult realitatea din jurul lui, mai mult decat Adevarul, si traieste o mare inselare. Zice ca realitatea, asta este adevarul. Adevarul insa este Hristos!
- Diavolul va folosi extraordinar tehnologia ca sa manipuleze constiinta omului.
- Realitatea… asta este. Nu zic sa facem abstractie de ea, ci sa nu
ramanem intepeniti in ea, sa nu ne sperie realitatea in ultimul hal, sa
nu ne ia nadejdea! […]. Realitatea este cel mai mare pericol, si
diavolul ne fixeaza pe realitate, pe simturi, pe tot, pe numere, pe
crotale, pe interviuri, pe coduri.. [sa fie] cat mai sigur, cat mai
precis. Nu, nu, nu, adevarul nu poate fi circumscris aici!
- Daca noi avem o pocainta, ne ducem la o revigorare si omul se regenereaza, harul lucreaza o reasezare a puterilor sufletesti pe calea adevarului, si a puterii, si a biruintei luminii in om.
- Pocainta inseamna sinceritate. Pocainta iti da curaj, iti da ravna. Lupta cu tine insuti inseamna pocainta, de aceea e un act de mare curaj actul de pocainta. - Te vei regasi pe calea pocaintei cu toti cei care s-au pocait in duh si-n adevar. Exista si o comuniune!
- Asa cum ati spus, este o harisma cu adevarat a fi omul tacut, insa sa se afle in continua convorbire si cu Dumnezeu. Si Preasfanta Nascatoare de Dumnezeu, desigur, nu era tacuta pentru ca nu avea ce sa spuna, sau pentru ca nu vorbea cu nimeni, ci pentru ca se afla intr-o continua vedere a luminii necreate a lui Dumnezeu, intr-o continua impartasire de dumnezeiescul har.Asadar, si putinele ei cuvinte, erau cuvinte pline de Duhul Sfant, pline de viata vesnica, cuvinte care odihnesc si linistesc pe om.
Desigur, intelegeti ca un om indepartat de Dumnezeu este limbut si nestatornic, pentru ca nu are inlauntrul lui ceva sa ofere, si care sa zideasca, pe sine insusi sau pe alti oameni. Vorbirea in desert si palavrageala sunt simptome ale lipsei si superficialitatii duhovnicesti. De aceea, si un mare ascet al Bisericii noastre, Avva Isaac, ii indeamna pe monahii care se lupta cu patimile ca "mai presus de toate sa iubeasca tacerea",care naste rugaciunea, si este mama tuturor celorlalte bunatati si harisme duhovnicesti. Tacerea este numita de catre parinti "pazitoare a vistieriei duhului".
Prin urmare, si Preasfanta Nascatoare de Dumnezeu, care era plina de tot harul Duhului Sfant, cu siguranta pentru tacerea ei, ne-a invatat intelepciunea si cumintenia si ne-a dat exemplu de viata tuturor.
Ascultarea, precum toate celelalte virtuti si porunci ale Domnului, ne calauzesc catre adevarata libertate, are scopul de a ne elibera.Nu de a ne elibera de alti oameni, de fratele nostru, insa de a ne elibera de pacatul si de patimile noastre, pentru a putea fi in comuniune de iubire adevarata cu fratele nostru. Suntem robi ai pacatului si ai impatimirilor noastre si ai patimilor noastre. Nu ne robesc oamenii sau imprejurarile, pacatul este robia si dictatura care ne desfiinteaza libertatea. Asadar ascultarea in Hristos este calea catre libertate, este cu adevarat libertatea. Nu ne supunem pentru a fi robi, ne supunem pentru a deveni liberi. Precum un oarecare om ce urmeaza cu acrivie sfaturile medicale si indicatiile terapeutice, nu este rob al doctorului, dar devenind "rob" ascultator al doctorului dobandeste insasi libertatea sa, sanatatea sa. Si omul, supunandu-se poruncilor lui Dumnezeu, nu o face din robie, insa o face din dragoste si cu acrivie, si asa devine cu adevarat liber, devine intr-adevar fiu al lui Dumnezeu dupa har.
Maica Domnului, locaș de întâlnire între Dumnezeu și om
Preacuviosi Parinti, iubiti frati si credinciosi,
N-am trecut de mult timp de mijlocul Postului Mare si iata, suntem in Biserica lui Dumnezeu sarbatorind impreuna poate praznicul cel mai adanc, cel mai bogat din punct de vedere duhovnciesc si teologic, sarbatoarea care lumineaza acest Post al Pastilor, acest post al pocaintei. Sarbatoarea de astazi, Bunavestiea, dupa cum si in tropar ati auzit: „astăzi este începătura mântuirii noastre şi arătarea tainei celei din veac… ”. Bunavestire este tot acelasi lucru si cu Evanghelia. Acelasi termen se foloseste, evanghelos, Evanghelie inseamna vestea cea buna. Evanghelismosinseamna ducerea acestei vesti, buna vestire. In Maica Domnului se implineste si se cuprinde toata Evanghelia Domnului nostru Iisus Hristos, in Maica Domnului se cuprinde si se explica toata taina cea din veac.
[Vai vouă, cărturarilor şi fariseilor făţarnici! Că daţi zeciuială din izmă, din mărar şi din chimen, dar aţi lăsat părţile mai grele ale Legii: judecata, mila şi credinţa; pe acestea trebuia să le faceţi şi pe acelea să nu le lăsaţi. (Matei 23, 23); vai vouă, fariseilor! Că daţi zeciuială din izmă şi din untariţă şi din toate legumele şi lăsaţi la o parte dreptatea şi iubirea de Dumnezeu; pe acestea se cuvenea să le faceţi şi pe acelea să nu le lăsaţi.(Luca, 11, 42)]
Dreptatea lui Dumnezeu este deopotriva mila, discernamant si justitie. Deopotriva! La om a inceput specializarea...
*
Emisiunea “Vestea cea bună” – 21 mar. 2017
Dreptatea lui Dumnezeu și dreptatea omului
Realizatori: Pr. Mircea-Cristian Pricop şi Prof. Mihail Chircor
Cateva spicuiri din inregistrare:
Pr. Mircea-Cristian Pricop: La inceput dreptatea Domnului si dreptatea omului erau unul si acelasi lucru, de aceea trebuie sa ne gandim foarte serios de ce s-au despartit ele si cand. Pai, atunci cand dreptatea omului n-a mai fost in corelatie cu dreptatea Domnului, atunci ea a fost subordonata intereselor individuale, intereselor materiale de regula, si fiind subordonata acestora n-a mai vazut obiectivul in sine, a vazut cumva prin prisma unei site, a unei zguri puse pe ochiul menit sa fie drept, al sufletului nostru.
Emisiunea “Vestea cea bună” – Calea înțelepciunii - 14 mar. 2017
Realizatori: Pr. Mircea-Cristian Pricop şi Prof. Mihail Chircor
Pr. Mircea-Cristian Pricop: Sfânta Scriptura alocă 4 carti, din totalul de 66 de cărți sfinte, ințelepciunii. Vorbim despre Pildele lui Solomon, vorbim despre Înțelepciunea lui Solomon, Ecclesiastul si Înțelepciunea lui Isus Sirah. Deci, cărți dedicate exclusiv ințelepciunii și căii înțelepte, căii dobândirii înțelepciunii. Interesul pe care Sfânta Scriptură, cuvântul lui Dumnezeu - Dumnezeu Însuși, că Dumnezeu e nedezlipit de cuvântul Său -, îl alocă acestei mari virtuți este determinat de un lucru foarte important, care se găsește tot în cuvântul scripturistic, definind pe cea de a doua Persoană a Sfintei Treimi, pe Domnul nostru Iisus Hristos. Acestuia i se spune Înțelepciunea și Puterea și Cuvântul lui Dumnezeu.Prin urmare, cele patru cărți destinate obținerii ințelepciunii, sunt de fapt "manuale" pe care noi le putem parcurge pentru a ajunge la înțelepciune, dar nu la o înțelepciune de tip ideatic, de tip ca o știință de manual, ci la o înțelepciune vie și activă, la o înțelepciune personală, vie și conștientă și comunicativă, care se numește Domnul nostru Iisus Hristos.
În cadrul reuniunii sale din 9 martie 2017, Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Ruse a aprobat următoarele propuneri, elaborate de Comitetul pe care acesta l-a constituit la 1 februarie 2017, pentru a stabili programul comemorărilor ecleziale al centenarul începutului persecuțiilor împotriva Bisericii Ortodoxe Ruse:
Întrucât Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române a proclamat anul 2017 drept An comemorativ al Patriarhului Justinian şi al apărătorilor Ortodoxiei în timpul comunismului, iar Parlamentul României a adoptat Legea nr. 247/2011 pentru declararea zilei de 9 martie Ziua Deținuților Politici Anticomuniști din Perioada 1944-1989, publicată
în Monitorul Oficial partea I nr. 864 din 8 decembrie 2011, precizând
că data de pomenire a celor care au decedat ca luptători împotriva
comunismului să fie9 martie a fiecărui an,ziua pomenirii celor 40 de mucenici, Patriarhia
Română a transmis Centrelor eparhiale îndemnul de a săvârşi în această
zi slujbe de pomenire a celor care au pătimit în timpul regimului
comunist ateu, apărând credinţa în Dumnezeu şi demnitatea poporului
român.
Momentul liturgic va cuprinde ectenia pentru pomenirea eroilor, ostaşilor şi luptătorilor români, din Liturghier (ed. 2012) şi din Slujba Parastasului pentru eroi (ed. 2016).
Biroul de Presă al Patriarhiei Române
***
Părintele arhimandrit Mihail Stanciu despre Ziua Deținuților Politici Anticomuniști (9 martie)
Drumul către ceea ce ne-am dori să fie nu poate trece decât prin inimile noastre, prin conştientizare şi pocăinţă, printr-o cât mai mare fugă de lume şi de amăgirile ei.
Oameni care se cunosc de o viaţă au ajuns să nu-şi mai dea „bună ziua”. Fraţi întru credinţă, care ani de zile au împărtăşit aceleaşi gânduri şi năzuinţe, îşi spun astăzi cuvinte dintre cele mai grele şi se raportează unii la alţii ca la cei mai mari duşmani. Dar şi tinerii care până mai ieri umpleau localurile şi nu puteau spune care este ziua votului sau care sunt candidaţii la preşedinţie au ajuns, iată, mari revoluţionari, care manifestă şi cer imperios căderea guvernului. Ceva pare că se întâmplă în lume – oala cu aburi s-a încins, iar România este transformată în câteva săptămâni în teatrul unui experiment politico-social sau cultural-religios cu rezonanţe majore la nivel global. „Experimentului Piteşti” de acum 65 de ani îi urmează un altul, mai soft în aparenţă: experimentul revoluţiei stradale, al anarhiei iniţiate şi controlate prin Internet.
IPS Teofan - Să cunoaștem ortodoxia, să trăim ortodoxia și să marturisim ortodoxia
Ne-am bucurat ca ne-am impartasit multi cu Sfintele Taine si, pana la urma, aceasta este Ortodoxia. Daca i-am da un nume, acest nume ar fiimpartasirea noastra cu Hristos. Aceasta este denumirea, si continutul, si mesajul Sfintei Ortodoxii. Pentru ca ne numim crestini ortodocsi - slava Domnului pentru aceasta -, dar se cuvine sa intelegem mai mult, si ce inseamna lucrul acesta. Ce-i drept, e mai bine sa traim lucrul acesta decat sa-l intelegem, dar si intelegerea are rostul ei, ca am putea sa ne intrebam ce este Ortodoxia, sau, mai intai ce nu este Ortodoxia.
Si anume, Ortodoxia nu este o filozofie printre multe altele. Ortodoxia nu este o religie, printre multele religii ale lumii. Ortodoxia nu este nici macar una dintre confesiunile crestine. Ortodoxia nu este doar o eticheta, un titlu, un nume, o denumire. Ci, Ortodoxia este impartasirea cea adevarata cu Domnul Hristos. Ortodoxia este, dupa cuvantul acesta in limba greaca, inchinarea cea dreapta,spre deosebire de foarte multe inchinari strambe. Ortodoxia esteintelegerea cea dreaptafata de foarte multe intelegeri nedrepte.Ortodoxia estevietuirea cea dreapta,fata in fata cu foarte multe feluri de vietuire care nu sunt drepte. Mai mult si mai putin pretentios, spunea marele Parinte Rafail Noica: "Ortodoxia este firea cea adevarata a omului". Daca vrei sa fi om cu adevarat, in sensul cel mai deplin al cuvantului, trebuie sa fie crestin ortodox. Aceasta nu inseamna dispret pentru altii, dar inseamna marturisirea a ceea ce este, cum spunea tot Parintele, "devenirea intru fiinta a ceea ce inseamna om adevarat". Iar aceasta lucrare, mai bine zis aceasta stare, nu se poate implini adevarat, deplin, adanc, inaltator si cuprinzator decat in Sfanta Biserica Ortodoxa, Trupul lui Hristos.
eu te rănesc cu fiecare gând
iar rănile tale îmi spală păcatele
chipul tău scuipat de mintea mea
dă feței mele lumina și lacrimile...
cu fiecare bătaie lovește în tine
carnea inimii mele ca o palmă grea
viața mea te ucide și tu cobori în iad
cerând să iei cu tine vina mea...
eu te rănesc mereu și te gonesc
iar tu pleci tăcut cu tot ce mi-e greu
când viața mea te alungă, dragostea ta
rămâne aproapele, tot mai aproapele meu...
Realizatori: Pr. Mircea-Cristian Pricop şi Prof. Mihail Chircor.
Prof. Mihail Chircor: Astazi va propunem ca tema virtutile crestine, si o sa-l rugam pe Parinte sa ne spuna ce este virtutea, de unde vine virtutea si cum se manifesta virtutea. Deci, Parinte, sa incercam sa explicam ce inseamna virtute crestina, sau daca exista si o virtute necrestina.
Pr. Mircea-Cristian Pricop:Inainte de venirea Domnului nostru Iisus Hristos pe pamant existau diferite coduri morale care aveau principii si includeau in corpul lor si practicarea anumitor virtuti. Acest lucru nu stirbeste cu nimic valoarea adevarului descoperit de Domnul nostru Iisus Hristos, ci, dimpotriva, il pune in valoarea ca presentiment, ca profetie a ceea ce Hristos a implinit.Bineitneles ca au existat si virtuti mai inainte de crestinism. Ma gandesc la ceea ce spunea Platon odinioara, ca "tot aurul de pe pamant si tot aurul de sub pamant nu inseamna nimic fata de omul virtuos" - spunea in tratatul sau despre legi. Si, la fel, in tratatul sau despre repubilca aminteste ca virtutea reprezinta absolulul de devenire pentru om. Sunt anticipari ale actelor mantuitoare pe care Domnul nostru Iisus Hristos avea sa le ofere in dar lumii pe cale de mantuire.
Nu ne deranjeaza sub nici o forma faptul ca Platon, Aristotel, Plutarh, Herodot - pe care de altfel noi ii respectam si ii cinstim, si care in anumite biserici sunt chiar pictati, ca fiind din partea neamurilor neiudaice. Cum au evreii pe profetii, mari si mici, asa si neamurile pagane, neiudaice, au avut pe filozofi, pe marii intelepti, care au virtutea legaturii lor, chiar si asa, "in ghicitura", cum spunea Sfantul Apostol Pavel, cu Duhul Sfant, si au emis niste profetii, niste aniticipatii care in cele din urma s-a dovedit corecte. [...] Prin aceasta intelegandu-se o continuitate, nu o zbatere violenta intre nou si vechi. Domnul Iisus Hristos a spuns: "n-am venit sa stric legea, n-am venit sa stric, ci s-o implinesc", adica sa o desavarsesc. Si, ca sa o desavarsesc, ea trebuia ca mai inainte sa ma anticipeze pe Mine, ca Fiu al lui Dumnezeu. Trebuia sa preagateasca lumea pentru asteptarea Mea. Pana la urma intreaga lege morala de dinainte de Hristos, o preagatea pe lumea aceasta pentru venirea Fiului lui Dumnezeu pe pamant, chiar si cu limitele de rigoare ale mintii omenesti de atunci, ale epocilor, pline de cruzime si de sange.Trebuie sa intelegem ca Dumnezeu n-a parasit niciodata lumea Lui, complet, izoland-o ca intr-un fel de penitenciar, ci intotdeauna a interveit in viata ei, a pregatit-o prin fagaduinte, prin coduri date de mari intelepti, s.a.m.d.
