Protos. Hrisostom de la Putna: Maica Domnului este palatul in care s-a asternut Cina

Protos. Hrisostom: 

Maica Domnului, locaș de întâlnire între Dumnezeu și om

 Preacuviosi Parinti, iubiti frati si credinciosi,

N-am trecut de mult timp de mijlocul Postului Mare si iata, suntem in Biserica lui Dumnezeu sarbatorind impreuna poate praznicul cel mai adanc, cel mai bogat din punct de vedere duhovnciesc si teologic, sarbatoarea care lumineaza acest Post al Pastilor, acest post al pocaintei. Sarbatoarea de astazi, Bunavestiea, dupa cum si in tropar ati auzit: „astăzi este începătura mântuirii noastre şi arătarea tainei celei din veac… ”. Bunavestire este tot acelasi lucru si cu Evanghelia. Acelasi termen se foloseste, evanghelos, Evanghelie inseamna vestea cea buna. Evanghelismos inseamna ducerea acestei vesti, buna vestire. In Maica Domnului se implineste si se cuprinde toata Evanghelia Domnului nostru Iisus Hristos, in Maica Domnului se cuprinde si se explica toata taina cea din veac.

Mantuitorul, cand si-a inceput activiteatea Sa pe pamant, si-a inceput-o cu aceste cuvinte: "Pocaiti-va, ca s-a apropiat Imparatia Cerurilor", asa incat, aceste cuvinte stau la baza intregii Lui propovaduiri, intregii lui Evanghelii. O sa spuna cineva ca Evanghelia inseamna pocainta. Nu! Evanghelia nu inseamna doar pocainta. Cel putin nu asa cum intelegem noi pocainta. Iata, de exemplu, Arhimandritul Sofronie a spus ca Mantuitorul cand a zis aceste cuvinte, "Pocaiti-va, ca s-a apropiat Imparatia Cerurilor", a facut o invitatie la dialog, l-a inviatat din nou pe om la dialog, la acel dialog pe care el l-a intrerupt in Rai. Adam, intorcandu-se cu spatele la Dumnezeu si ascunzandu-se dupa tufisuri, a intrerupt dialogul lui Dumnezeu cu sine. Iata ca "Pocaiti-va, ca s-a apropiat Imparatia Cerurilor", inseamna revenirea la acest dialog. Dumnezeu se coboara pe pamant ca sa reia acest dialog intrerupt cu omul, dialog pe care omul l-a intrerupt. Atat de mult a iubit Dumnezeu lumea incat pe unicul Sau Fiu L-a dat, ca noi sa avem viata si s-o avem din belsug. (cf. Ioan 3, 16). Dumnezeu  a fost atat de aprins de dor, dupa acest om, pe care l-a pierdut, incat a venit dupa el, aici pe pamant, s-a coborat dupa el. Atat de mult i-a fost de dor lui Dumnezeu sa vorbeasca cu omul incat S-a facut om ca el, ca sa poata vorbi pe limba lui, ca sa poata sa fie iarasi impreuna. Si, spun Sfintii Parinti ca primul dialog pe care l-a avut Dumnezeu cu omul, cel mai deplin dialog a fost cu Maica Domnului. Cu acea Fecioara pe nume Maria, acea Fecioara care, in Nazaret fiind si care auzind despre Mesia ca va sa vina, se gandea in sinea ei: "oare as putea sa gasesc eu har inaintea lui Dumnezeu si sa ma faca si pe mine una din slujitoarele acelei fecioare?" Nici nu indraznea sa se gandeasca ca ar putea sa fie ea aceea. 

Cand a venit Arhanghelul la ea si i-a spus: "Bucura-te cea plina de har" - ne gandim: Duhul Sfant nu se pogorase peste ea si totusi Arhanghelul i-a zis  "cea plian e har". Ce vrea sa zica acest "plina de har?" Vrea sa zica: bunavoirea Tatalui era in ea, pentru ca ea era cu totul disponibila, ea era gata sa slujeasca lui Dumnezeu, sa slujeasca nu asa oricum, ci sa slujeasca tainei lui Dumnezeu, a mantuirii omului, vroia sa fie slujitoarea celei prin care aceasta taina se va fi infaptuit. "Bucura-te cea plina de har, Marie, Domnul este cu tine". Iata, Dumnezeu era cu ea, Dumnezeu-Tatal era cu ea si-i dadea har, ii fagaduia ca va trimite harul Sau peste ea.

Dar, ce spunea Arhanghelul Gavriil? Ale cui cuvinte erau acestea? Ale lui Dumnezeu? Nu. Era insusi Cuvantul lui Dumnezeu, insusi Cuvantul lui Dumnezeu se prezenta pe sine inaintea acestei fete, insusi Cuvantul lui Dumnezeu a intrat in dialog cu aceasta Fecioara. Si, Acest Cuvant al lui Dumnezeu, Care era Fiu adevarat, Care era ascultarea intruchipata, Care era una cu Tatal, a inceput, prin acest dialog, o impreuna-lucrare cu aceasta Fecioara, care era intruchiparea disponibilitatii intregii omeniri. Intreaga omenire va spune odata cu aceasta Fecioara: "Iata roaba Domnului".

Si, spun Sfintii Parinti ca in inima acestei Fecioare a inceput sa se nasca si sa creasca in acelasi timp ascultarea, pentru ca ascultarea nu este o simpla supunere. Daca ar fi fost asa nu era nevoie de aceasta intalnire cu Dumnezeu, insa ascultarea Fiului a nasut ascultarea Maicii. Ascultarea Maicii a intarit ascultrea Fiului, a incredintat ascultarea Fiului ca iata, a gasit in sfarsit locas, a gasit in sfarsti calea prin care in sfarisit Dumnezeu sa se uneasca cu omul. Si, ascultarea aceasta, a celor doi, a Maicii lui Dumnezeu si a Fiului lui Dumnezeu, aceasta ascultare a nascut aceste cuvinte: "Fie mie dupa cuvantul Tau". Acest "fie" n-a ieisti doar din gura Maicii Domnului, acest "fie" a fost impreuna-lucrarea lui Hristos si a Mariei Fecioara. Acest "fie" de atunci si in veci va fi cuvantul care va da adevarata stralucire a iubirii lui Dumnezeu pentru om si a iubirii omului pentru Dumnezeu.

Daca Dumnezeu a intrat prima data in dialog cu Maica Domnului si Maica Domnului a fost primul om care i-a raspuns in acest dialog asa cum se cuvine lui Dumnezeu, iata ca Dumnezeu iubeste mai mult pe Maica Domnului decat pe toti ceilalti oameni, pentru ca legatura dintre Hristos si Maica Sa este mult mai intima si este nemijlocita decat cu oricare alt om. Si, spun Parintii ca Dumnezeu ii iubeste pe oameni pentru ca vede in acestia iubirea Maicii Sale. Dumnezeu iubeste pe oameni pentru ca recunoaste in ei chipul Maicii Sale, o recunoaste pe Maica Sa in noi, si de aceea ne iubeste atat de mult pe noi, asa cum suntem. Si, iubirea Tatalui fata de oameni, care s-a manifestat prin pogorarea Fiului, iata ca se intalneste cu iubirea oamenilor fata de Dumnezeu. Iubirea cea mai mare pe care o are Dumnezeu fata de oameni se arata in Maica Domnului. Iubirea cea mai mare pe care o poate avea un om, intreaga omenire, fata de Dumnezeu se arata tot in Maica Domnului. Si, aceste doua iubiri se intalnesc in Maica Domnului. Aceste doua iubiri intalnindu-se au dezvalui Maicii Sale, si prin ea si noua, ceea ce ati auzit ca spunem in Tropar: "aratarea tainei cea din veac", ceea ce a vrut Dumnezeu cu omul.

Spune Sfantul Maxim Marturisitorul ca Tatal a hotarat, vazand ca iubirea dintre El si Fiul Sau este atat de frumoasa, atat de plina, de adanca, incat nu putea sa ramana doar intre ei, si a hotarat ca aceasta iubire intre Tata si Fiu si intre Fiu si Tata sa se prelungeasca in lume si sa creeze o alta fiinta, un alt fiu, pe care sa-l iubeasca ca pe un fiu, si sa fie iubit de El ca de un fiu. Aceasta este taina cea din veac: iubirea lui Dumnezeu pentru om pana intr-acolo sa-l faca pe om dumnezeu, pana intr-acolo incat aceasta fiinta limitata, neputincioasa sa poata cuprinde in sine nesfarsitul, sa-L poata cuprinda pe Dumnezeu, dar nu oricum ci intr-o relatie de iubire acceptata. Si acceptarea iubirii noi, am inteles-o a fi ascultare. Asa incat Maica Domnului ne pune astazi inainte taina cea din veac care, pentru noi, inseamna ascultare - dar nu orice fel de ascultare. Nu orice fel de supunere inseamna ascultare. Ascultare inseamna sa iubesti atat de mult incat atunci cand poruncesti sa se para ca tu implinesti. Ascultrea inseamna sa implinesti atat de desavarsit incat sa fi una cu cel care porunceste. Aceasta este ascultarea Filui de Tata, aceasta este ascultarea care a inteles-o Maica Domnului, ca este una cu iubirea. Aceasta taina a spus-o Hristos cu cuvintele Sale. Inainte de a fi dat in mainile arhiereriilor si de a fi rastignit, a spus asa: "cel care face cuvintele Mele - adica ascultatorul!-, acela este cel care Ma iubeste, si Tatal il va iubi pe el, si Eu si Tatal vom intra la el si vom face locas la el". Cel care Ma iubieste doar acela Ma asculta. Cel care iubeste intelege ce este ascultarea. Cel care ramane in iubirea lui Dumnezeu creste in aceasta ascultare pana la masura Fiului. Si fiul unde merge daca nu are aceasta ascultare desavarsita de tatal? Vorbesc intre noi oamenii. Se duce la mama. Mama intr-o familie este singura care poate sa-i invete pe copii ascultarea din iubire. Mama este cea care il iubeste cel mai intim pe tatal si, iubindu-l, poate sa le arate fiilor si bunatatea dincolo de asprime, si sa-l faca pe copil sa inteleaga si bucuria dincolo de suferinta. In mama se afla taina ascultarii. In Maica Domnului gasim taina aceasta, a ascultarii.

Si, sa nu vi se pare ca spun cuvinte prea inalte sau prea greu de digerat dar, cand a spus Hristos ca "Eu si Tatal voi veni si voi face locas", va spun, acel locas este Maica Domnului. Maica Domnului este palatul in care s-a asternut Cina. Maica Domnului este locul in care noi ne putem intalni cu Tatal si cu Fiul. Maica Domnului insasi deschide usile ca Acestia sa intre in inima noastra si sa-si faca locas la noi, dar locasul acesta, repet, nu este altul decat Maica Domnului.

Prea putin am inteles noi din taina Maicii Domnului, prea putin intelegem noi din taina ascultarii, dar nu e prea tarziu. Cel ce vrea sa-L inteleaga pe Dumnezeu, sa mearga la Maica Domnului, cel ce vrea sa nu fie deptarte de mantuire, sa mearga la Maica Domnului, cel ce intelege mantuirea ca o relatie de iubire vesnica cu Dumnezeu sa mearga la Maica Domnului, cel ce a gresit si crede ca nu are nici o sansa, sa mearga la Maica Domnului, pentru ca in ea se afla sansa si taina mantuirii, cel care, in sfarsit, crede ca vesnicia este ascunsa intr-o clipa, sa ramana la piciarele Maicii Domnului. Amin!