Se afișează postările cu eticheta circ. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta circ. Afișați toate postările

sâmbătă, 9 februarie 2013

Circul marturisirii ecumeniste are loc la circ

Daca crestinii primelor secole erau devorati in circurile romane de catre lei, in vremurile actuale unii crestinii se dedau de buna voie devorarii fiarei ecumeniste tot in circ. 


Pentru a 12-a oara, anul acesta, Circul de la Monaco a primit in sanul sau slujba ecumenista, cu ocazia Saptamanii de rugaciune pentru unitatea crestina.  Intrarea in arena circului a fost condusa de un preot catolic care, asemenea Cantaretului din Flautul Fermecat, a adus pe scena, pe langa copii, si pe ceilalti reprezentanti din cultele protestante, anglican, armenian, catolic si ortodox. Astfel, nu putem decat sa vedem cum trambita ecumenista anunta sfarsitul vremurilor.

Motivatia alegerii spatiului circului pentru slujba ecumenista ne este data prin coincidenta datei Festivalului International al Circului de la Monte-Carlo cu "Saptamana de rugaciune pentru unitatea crestina". Sa fie oare o simpla coincidenta din moment ce duhul spectacolului anima ambele manifestari? Aceasta explicatie este completata de Arhiepiscopul catolic Bernard Barsi care, in interviul luat de Kto.tv, spune ca: "circul reprezinta armonia; pista circulara fiind spatiul unitatii si unde toate privirile sunt atrase spre lumina cerului". Cerul insa este acoperit de panza cortului de circ si ramane, din pacate, impenetrabil privirilor ecumeniste orbite de lumina reflectoarelor circului, pe care o confunda cu lumina dumnezeirii.


Asa cum au anuntat organizatorii evenimentului, "elefantii, felinele, clovnii si acrobatii au cedat pista" acestei "liturghii solemne unice", insa ele s-au regasit pe vesmintele clericale ale diferitelor confesiuni. Si daca noi ne-am obisnuit sa vedem tesute pe vesmintele preotesti si arhieresti cruci si chipul lui Hristos, de data aceasta, crucea s-a pus alaturi de clovni colorati si de alte elemente reprezentative ale circului.

Slujba ecumenista, sau spectacolul, a fost o imbinare de "momente de rugaciune" cu numerele artistilor. Arhiepiscopul catolic vazand o continuitate intre acestea, caci "ei fac numarul lor sub forma de rugaciune. Este maniera lor de a se exprima in rugaciune, in dimensiunea lor spirituala".  Insa, pe aceasta cale, am putea spune mai degraba ca rugaciunea este afundata in mlastina confuziei totale, nemaistiindu-se cum poate fi ea convorbire cu Dumnezeu.

Evanghelia ortodoxa si-a facut intrarea pe arena circului, atat la inceputul deschiderii, cat si prin citirea Fericirilor de catre un preot catolic, urmand ca, in mod evident, sa ajunga mai apoi pe masa altarului intr-o biserica. Fiind scoasa din spatiul liturgic, ca de altfel si icoana Sfintilor Petru si Pavel, se ajunge la subminarea evlaviei crestinul nostru, omul nemaistiind sa cinsteasca cele sfinte.

Mai apoi, sa nu uitam si ca in Predica de pe Munte, Mantuitorul fericise in special pe toti cei care vor suferi din pricina credintei crestine. La fel, cand se desparte de ucenicii Sai, El descrie din nou necazurile celor ce vor crede intr-insul si vor urma invatatura Sa. Ucenicii sa nu se astepte, de pe urma propovaduirii Evangheliei, la iubirea, recunostinta sau aprobarea oamenilor, ci dimpotriva: increstinarea popoarelor va necesita, pentru dansii, un lung drum de privatiuni, suferinte si necazuri. De aceea Domnul spune: "De va uraste pe voi lumea, sa stiti ca pe Mine mai inainte de voi M-a urat. De ati fi din lume, lumea ar iubi ce este al sau; dar pentru ca nu sunteti din lume, ci Eu v-am ales din lume, pentru aceasta va uraste lumea." (Ioan XV, 18-19).(1) La slujbele ecumeniste  se observa in schimb altceva, si anume ca cei care participa la ele reusesc sa se impace cu duhul lumii, iar dragostea propovaduita de ecumenism pare ca depaseste cuvantul evanghelic.

In continuare vedem cum sarutarea pacii ecumeniste s-a dat intre toti participantii, pe fondul unei muzici de clarinet foarte antrenante, iar in final reprezentanti ai Bisericii Ortodoxe au binecuvantat participantii la acest eveniment (a se vedea de la minutul 54 din filmul de mai jos). Acestia au fost Parintele Michel Seliniotakis din Biserica Ortodoxa Greaca, de la Nisa, si Parintele Radu Totelecan, din Biserica Ortodoxa Romana, tot de la Nisa.

Nu putini dintre ortodocsii care participa la astfel de spectacole ecumeniste incearca sa-si linisteasca constiinta ca ei aduc o marturie adevarata in mijlocul celor care s-au indepartat de calea cea dreapta a Bisericii, fara sa ia in considerare ca de fapt ei se amesteca, si amesteca cele ale luminii cu intunericul. Dar oare ce partasie au acestea?

Oare sacrificiul de sine, jertfa se propovaduiesc pe scena? Intr-un anume sens am putea spune ca da, daca, prada ignorantei, unii ortodocsii ajung sa fie un fel de tapi ispasitori ai unor programe semnate de organizatii bisericesti. Dar, in mod autentic jertfa de sine nu poate avea loc decat intru adevar, altfel este cu totul altceva.

Biserica Ortodoxa nu a iubit publicitatea, nu s-a dat in spectacole, nu a tinut sa-si faca o imagine placuta lumii, caci exteriorizarea, vizibilitatea, zgomotul tin de o cultura limitata, trufasa si ipocrita. O lume care incearca sa-si epuizeze existenta la nivelul spectacolului public, nu are nimic in comun cu cultura Evangheliei, ci din contra. Intalnirea omului cu Dumnezeu, care este miezul evenimentului bisericesc, se intampla in inima omului, in adancul de nepatruns al fiintei lui, nu in afara. (2) Omul launtric nu se descopera in sunete de famfara.

In loc sa evanghelizeze lumea, sa o imbisericeasca, s-a ajuns la o rasturnare a lucrarii Bisericii, care se patrunde de duhul lumesc. Pentru niste ratiuni lipsite de sfintenie s-a ajuns ca Biserica sa mearga in cardasie ecumenista la circ. Imaginea aceasta despre crestini este cea care se vrea sa se imprime lumii, asa cum declara Arhiepiscopul catolic, caci acest spectacol "aduce o mare cunoastere, in special pentru persoanele care nu sunt foarte credincioase, carora le da intr-adevar imaginea pe care toti crestinii o cauta impreuna pentru a merge spre unitate, si sa fie intr-o zi cu adevarat uniti in aceeasi credinta in Hristos". 

Asadar crestinismul lumii de maine se vrea a fi imbibat de duhul spectacolului si sa ofere circul. Atata timp cat se va oferi poporului "paine si circ" se va putea conduce omenirea in directia dorita, si omul va putea fi usor manipulabil.

In plus asa cum de mult am putut sa vedem, albina trage la floare si circul la circ..

 PREZENTAREA KTO.TV 

 

CIRCUL ECUMENIST DE LA MONACO DIN 2013
(recomand doar baleierea filmului si nu vizionarea lui in intregime)



IMAGINI: 
 

PAGINI WEB:

Histoire de l’office œcuménique durant le Festival international du Cirque de Monte-Carlo