10 februarie 2019 - 100 de ani de la nașterea Părintelui Justin Pârvu

Acum o sută de ani, Părintele Justin Pârvu

• Doxologia: Slujbă de pomenire pentru părintele Iustin Pârvu, la „împlinirea unui centenar de la nașterea sa pământească”

Vrednicul de pomenire părinte arhimandrit Iustin Pârvu a fost astăzi pomenit la împlinirea a 100 de ani de la nașterea sa (10 februarie 1919). La Mănăstirea Petru Vodă din județul Neamț a fost oficiată slujba Parastasului pentru marele duhovnic, la care au participat câteva mii de credincioși din întreaga țară. Slujba de pomenire, precum și Sfânta Liturghie care a precedat-o, au fost oficiate de Înaltpreasfințitul Părinte Teofan, Mitropolitul Moldovei și Bucovinei. Tot în această după-amiază, în localitatea Petru Vodă, a fost sfințită o troiță înălțată pentru comemorarea a 100 de ani de la sacrificiul celor ce s-au jertfit în aceste locuri pentru înfăptuirea României Mari.

Predica PS-lui Ignatie în cadrul simpozionului dedicat Părintelui Justin Pârvu (video, text). "Ceea ce a lăsat Părintele Iustin, duhul, cuvintele, trăirea lui, luați-le și trăgeți-le în interiorul inimii și veți vedea că trăindu-le din interior, ele vor avea o putere și în exterior"

Doxologia: Simpozion dedicat părintelui Justin Pârvu la Mănăstirea Paltin

Ziua de prăznuire a Sfântului Sfinţit Mucenic Haralambie, sâmbătă, 10 februarie 2018, a constituit pentru Mănăstirea Petru Vodă şi pentru Mănăstirea Paltin din judeţul Neamţ un prilej de pioasă aducere-aminte şi emoţionantă evocare a vrednicului de pomenire arhimandrit Justin Pârvu. În această zi, s-au împlinit 99 de ani de la naşterea marelui duhovnic al neamului românesc, ctitorul şi povăţuitorul celor două binecunoscute mănăstiri nemţene. 

După cum ne-a relatat părintele profesor Vasile Păvăleanu, director adjunct al Seminarului Teologic Liceal Ortodox „Veniamin Costachi“ de la Mănăstirea Neamţ, la Mănăstirea Paltin, din încredinţarea Înaltpreasfinţitului Părinte Teofan, Mitropolitul Moldovei şi Bucovinei, Sfânta Liturghie a fost săvârşită de Preasfinţitul Ignatie, Episcopul Huşilor, înconjurat de un sobor de preoţi şi diaconi. Grupul psaltic al măicuţelor a oferit răspunsurile liturgice. La finalul Sfintei Liturghii, Preasfinţia Sa a adresat un bogat cuvânt de învăţătură, în care a subliniat că doar prin smerenie ne facem cu adevărat următori ai pildei de vieţuire a vrednicului de pomenire arhimandrit Justin Pârvu. [...]

Din "Glasul Domnului": "Tot ceea ce face prietenul (lui Dumnezeu) este o roadă a iubirii altruiste"." Omul este liber pe cât de sincer iubește"."Lumea, îţi iartă orice ticăloşie ai face, dar nu te iartă nicidecum să le-o iei un pas înainte şi să te faci mai bun"

Glasul Domnului (1)

“Iată stau la uşă şi bat. De va auzi cineva glasul Meu şi va deschide, voi intra la el, şi voi cina cu el şi el cu Mine” (Apocalipsa 3, 20) 

Numărul 177 (2017), 

Duminica după Înălțarea Sfintei Cruci

Evanghelia Marcu 8, 34-38; 9, 1

Zis-a Domnul: „Dacă voieşte cineva să vină după Mine, să se lepede de sine, să-şi ia crucea şi să-Mi urmeze Mie. Că tot cel ce va voi să-şi scape viaţa, O va pierde; iar cel ce-şi va pierde viaţa pentru Mine şi pentru Evanghelie, acela o va mântui. Că ce-i foloseşte omului să câştige lumea întreagă şi să-şi păgubească sufletul? Sau ce ar putea să dea omul în schimb pentru sufletul său? Că tot cel ce se va ruşina de Mine şi de cuvintele Mele în neamul acesta desfrânat şi păcătos, de acela şi Fiul Omului Se va ruşina când va veni întru slava Tatălui Său, cu sfinţii îngeri“.  Şi le spunea: „Adevăr vă grăiesc că sunt unii din cei ce stau aici care nu vor gusta moartea până ce nu vor vedea împărăţia lui Dumnezeu venind întru putere“.

Pr. Ioannis Romanides: Desăvârşirea şi Taina Crucii

(...) crucea, care este asumată de fiecare următor al lui Hristos, nu reprezintă, aşa cum mulţi cred, diversele probleme pe care omul le întâlneşte în viaţă. Dimpotrivă, crucea este o încleştare activă pe care fiecare credincios şi-o asumă pentru a păstra până la moarte ascultarea faţă de voia lui Dumnezeu prin care ajunge la îndumnezeire.

Mântuirea fiinţelor umane nu constă doar în răstignirea Domnului pentru ele şi în dobândirea roadelor Jertfei de pe Cruce pentru satisfacerea dorinţelor de fericire. Dimpotrivă, fiecare credincios ar trebui să se răstignească pe sine nu din obligaţie, ci din propria voinţă, întocmai precum Hristos, fiindcă doar prin această dorită răstignire de sine se ajunge la participarea la Taina Crucii, prin care omul este transformat dintr-o fiinţă egocentristă în prieten al lui Dumnezeu şi dumnezeu prin har.

ÎPS Ierotheos Vlachos la Iași, cu ocazia lansării a 2 dintre cărțile sale, și la Paltin - Petru Vodă în pelerinaj la mormântul P. Iustin Pârvu si pentru a se întâlni cu Părintele Stareţ Hariton Negrea

Înregistrarea integrală a Lansării cărților în traducere în limba română ale 

Înaltpreasfințitului Ierotheos Vlachos, Mitropolit de Nafpaktos și Sfântul Vlasie

Eveniment desfășurat în Sala „Iustin Moisescu” din cadrul Ansamblului Mitropolitan din Iași.

Au luat cuvântul, pe rând,

• IPS Teofan, Mitropolitul Moldovei și Bucovinei; 

• Pr. Roger Coresciuc, asist. univ. al Facultății de Teologie Ortodoxă „Dumitru Stăniloae” din Iași; 

• Tatiana Petrache, traducător „Dogmatica empirică... Vol. 2” și 

• IPS Ierotheos Vlachos, autorul cărților lansate. 

Moderatorul evenimentului a fost domnul Cătălin Jeckel, director al Editurii Doxologia a Mitropoliei Moldovei și Bucovinei.

***

Ziaristi Online: Înaltpreasfințitului Ierótheos Vlachos, Mitropolitul Nafpaktosului, în pelerinaj la Mănăstirea Petru Vodă şi mormântul Părintelui Justin Pârvu. VIDEO cu Părintele Stareţ Arhimandrit Hariton Negrea

 
Editura Doxologia a Mitropoliei Moldovei și Bucovinei a lansat vineri, 28 aprilie 2017, în Sala „Iustin Moisescu” din cadrul Ansamblului Mitropolitan – Iași, cărțile „Dogmatica empirică după învățăturile prin viu grai ale Părintelui Ioannis Romanidis. Vol. II” și „Vechea și Noua Romă. De la Tradiția ortodoxă la tradițiile Apusului” ale Înaltpreasfințitului Ierótheos Vlachos, Mitropolitul Nafpaktosului. La eveniment a fost prezent și Înaltpreasfințitul Ierótheos Vlachos, venit special din Grecia pentru lansarea celor două volume apărute la Editura Doxologia.

Sâmbătă, Părintele Mitropolit Ierotheos Vlahos a mers în pelerinaj la mormântul Părintelui Justin de la Mănastirea Petru Vodă şi pentru a se întâlni cu Părintele Stareţ Arhimandrit Hariton Negrea. Mănăstirea a publicat pe site-ul oficial un cuvânt al celor doi înalţi slujitori ai Domnului, pe care îl redăm în înregistrarea video de mai jos:

Duminică, 30 aprilie, Înaltpreasfințitul Ierótheos va sluji Sfânta Liturghie la Catedrala Mitropolitană din Iași, împreună cu Înaltpreasfințitul Părinte Teofan, Mitropolitul Moldovei și Bucovinei. De asemenea, în seara zilei de duminică Mitropolitul Nafpaktosului va susține, în Aula „Mihai Eminescu” a Universității „Alexandru Ioan Cuza” Iași, conferința cu titlul „Viața duhovnicească a creștinului în societatea actuală”.

LEGATURI:

• Cuvantul Ortodox: ÎNALTPREASFINȚITUL IEROTHEOS VLACHOS REVINE LA IAȘI pentru lansarea unor cărți importante și susținerea conferinței “Viața duhovnicească a creștinului în societatea actuală” – 28-30 aprilie 2017

Despre "ADN-ul" neamului romanesc. Vrășmașul știe care este, dar oare noi îl știm?

Hristos a înviat!

Hristos a înviat din morți cu moartea pe moarte călcând și celor din morminte viață dăruindu-le.

Iubiți frați, ne aflam sub icoana Maicii Domnului de la Mănăstirea Putna, unde de o jumătate de mileniu Maica Domnului, la candela nestinsă de la mormântul Sfântului nostru Ștefan cel Mare, priveghează asupra destinului poporului roman. Maica Domnului este și ocrotitoarea acestei Piețe nemuritoare în istoria poporului roman de acum încolo.

 Iubiți frați, vreau să vă spun în acest ceas de miez de noapte, când toată Tradiția noastră creștină sărbătorește Miezonoptica și se roagă în genunchi, să vă spun un mare adevăr, al popoarelor lumii și al științei: că popoarele care nu se mai pot ruga dispar din istorie, iar poporul roman pentru că se poate ruga există și va exista până la sfârșitul veacurilor în istoria omenirii.

Cuvinte de duh alese de la Parintele Justin Parvu (II)

Parintele Justin - foto Cristina Nichitus Roncea

Sistemul diavolesc e de a face in asa fel sa nu exista comunicare de prietenie, nici legaturi duhovnicesti de dragoste crestina, caci lupta impotriva unitatii crestine. Numai asa ne putem mentine, prin demnitatea pe care ti-o da dragosta si unitatea crestina.

Lipsa unui punct de vedere unitar asupra problemelor vietii spirituale impiedica orientarea poporului inspre manastiri. Unitatea noastra consta in modul in care gasim caile de a ne manifesta dragostea fata de suferinta acestui popor. 

Nu ne trebuie decat sa avem unitate intre noi, care nu vine decat prin dragoste, rugaciune deplina si ascultare, iar rugaciunea este rezultatul ascultarii. 

Ce faceau martirii? Cand ii lua pe cate unul sa-l martirizeze si ceilalti asteptau sa le vina randul, asteptau cu dragoste de Hristos si de Biserica, si se intreau, pana la moarte. Nu se desparteau de acest gand prin nimic, cu atat mai putin sa-i desparta niste nimicuri - ca mi-a zis..., ca nu mi-a dat...

Unitatea Bisericii nu este lucrare omeneasca, este lucrarea Harului lui Dumnezeu, pentru ca El a intemeiat-o si El o poate vindeca. 

Parintele Cezar Axinte: "Pofta ochilor a scos mintea din inima". Traditia poporului nostru este jertfa.

Predica Parintelui Cezar Axinte in Duminica Izgonirii lui Adam din Rai

In numele Tatalui si al Fiului si al Sfantului Duh!

Iubiti credinciosi, iata-ne in ziua bucuriei. De mult am asteptat Postul acesta. Suntem in ziua pe care am asteptat-o de mult, si care prefigureaza ziua pe care o asteptam si mai mult, ziua Invierii. Dar, sa stiti ca nu numai aceea este ziua Invierii, ci in fiecare zi in care se savarseste Sfanta Liturghie este zi de inviere, pentru fiecare dintre noi. Fiindca intrebarea se va pune la capatul acestui Post, cand vom auzi cu totii "Hristos a inviat!": "dar tu, ai inviat crestine?". Cu adevarat Hristos a inviat, si noi trebuie sa inviem, sa murim si sa inviem in fiecare zi - aceasta spunea Parintele Arsenie Papacioc. Si toate pe care le spunea, cuvantul sau, asa se intrupeaza in fiecare dintre noi, in sensul ca, parca, este lucrator cuvantul acela. Parintele este mai viu decat atunci cand mergeam si-l cercetam. Si, de cate ori, oare nu vom fi mers si vom fi zis: de cate ore stau aici, si n-am reusit sa intru! Poate ca vin alta data, sau poate ar fi bine sa plec, sau poate ce sa fac, sa intru o data?!" Ei, bine, iata ca acum Parintele este Acolo, si-l simtim printre noi atat de viu si atat de lucrator, incat nu poate sa treaca o zi, fara sa aud cumva in minte cuvantul, sau cuvintele Parintelui Arsenie. Ei, bine, iata ca l-am pomenit pe Parintele Arsenie la inceputul Postului ca sa ne fie noua rugator si mijlocitor, ca un Parinte si duhovnic, care a stiut ce inseamna asceza, care a stiut ce inseamna nevointa, dar a stiut sa fie si bland, sau mai ales bland, cu cei care aveau neputinte, nu cei care se impotriveau, cu acestia era aspru.

Astazi este Duminica Iertarii, fratilor, si fiindca este Duminica Iertarii, astazi la Vecernie se citeste o rugaciune de iertare. Sigur ca rugaciunea aceea este fara nicun raspuns, fara nici o rezonanta, daca fratiile voastre astazi, si pe tot parcursul postului, nu va cereti iertare de la cei care v-au gresit. Pentru ca, de la cei carora le-ati gresit este firesc sa cereti iertare, dar, de la cei care v-au gresit, sa va cereti iertare este nefiresc, este suprafiresc. Fiindca Cel pe care Il urmam noi, si pe Care il asteptam noi in inimile noastre este Dumnezeu adevart si om adevarat, Care a biruit moartea, si noi pe toate trebuie sa le biruim peste fire. 

Parintele de vredinca pomenire, Iustin Parvu, Sfantul, spunea asa, cand am fost odata sa-l cercetam: "firea nu se schimba",  firea omului. Si, cu adevarat, firea omului nu se schimba. De aceea, vedeti ca de multe ori ne spevedim saptamanal, sau poate la doua saptamani, si parca tot in aceleasi pacate cadem, care nu sunt ale firii, sunt in afara firii, dar cu care ne-am obisnuit. Si cu adevarat, ca firea cea sfanta nu se schimba, dar firea aceasta a noastra cea rea, cazuta, si tinuta de moarte, se schimba. Deci, firea nu se schimba, ci se biruie! Si se biruie din Invierea lui Hristos!  

Iata ca astazi ne vorbeste Cuvantul intrupat prin gura Sfantului Apostol si Evanghelist Matei, care, inainte de aceasta a fost vames, si se ocupa cu adunatul taxelor, impozitelor, facandu-si o avere foarte mare si el, asa, cum avea si Zaheu, insa la intalnirea cu Hristos, pe toate le-au socotit gunoaie. Astfel ca Ev. Matei ne spune astazi despre un cuvant pe care l-a rostit Mantuitorul, si pe care Sfintii Parinti l-au randuit, acum, in pragul Sfantului si Marelui Post, in perioada Triodului, a Paresimilor, cand trebuie sa punem inceput bun pentru a ne schimba.

In traducerea cuvantului asceza - perioada aceasta pe care o vom traversa este o perioada in care ar trebui sa facem asceza, adica exercitii duhovnicesti - asceza, acest cuvant din lb. greaca, se traduce in lb. romana moderna, sa spunem asa, sau are un echivalent: exercitiu. Ei, bine, dar in graiul nostru romanesc, cuvantul asceza se traducea nevointa. Ce ar putea sa insemne acest cuvant, nevointa? Ei, bine, este mai mult decat asceza. Sensul cuvantului grec este depasit, si, de multe ori, macar ca se spune ca limba greaca are atata bogatie, toti Parintii au fost tradusi in lb. greaca, Evangheliile au fost traduse in lb. greaca, si, cu adevarat, mare este lb. greaca, cu atatea, si atatea bogatii, ca sta la baza stiintelor - ati vazut ca din lb. greaca vin termenii din stiinte -, termeni multi, termeni din teologie, si cu toate acestea, limba romana, care este o limba liturgica, o limba sfintita, are niste sensuri nebanuite, poate nu in cvasimajoritatea lor, adica fiecare cuvant, desi, n-am stat noi sa cercetam, dar, macar ca limba greasca este si graiul nostru. Nevointa este mai mult decat o incercare de a face un exercitiu duhovnicesc, adica mila, post, rugaciune,... Nevointa inseamna taierea voii proprii in fata voii lui Dumnezeu. 

De multe ori auzim: "Dumnezeu nu bate cu parul", sau "Dumnezeu l-a batut". Nimic mai neadevarat! Cum ar putea Dumnezeu sa faca ceva rau? Cum ar putea Dumnezeu, Cel Atotbun, Cel Atotmilostiv, Cel Atotputernic, sa nu faca tot pentru om, daca ar fi sa vorbim asa, numai una singura nu poate Dumnezeu cel Atotputernic - iata un paradox: Cum e Dumnezeu, Cum e Atotputernic, daca nu poate ceva? - Ei, bine, nu poate ceva pentru ca El este din fire iubire, nu poate sa nu ne iubeasca. Si fiindca de natura dragostei, sau in esenta dragostei este libertatea, Dumnezeu Celui Caruia ne rugam in rugaciunea Domneasca: faca-se voia Ta, faca-se voia Ta... dar noi facem tot timpul voia noastra, atunci Dumnezeu spune la un moment dat: atunci, faca-se voia ta, omule. Si, in momentul acela, omul are cea mai mare cadere, cea mai mare suferinta. Pentru ca in momentul acela, desi Dumnezeu nu se retrage cu totul, nu-si retrage harul, nu-si retrage darul - pentru ca Dumnezeu nu poate sa nu ne iubeasca, dar, in dragostea aceasta mare, nu poate sa ne forteze - si, atunci, daca esti indaratnic omule, si fiule, si tot intinzi degetul spre focul acela, ti-am zis de saptezeci de ori cate sapte, si tot nu vrei, ei bine, gusta pe pielea ta, sa vezi cum e. Si atunci omul simte cum e, si atunci Dumnezeu te lasa in voia ta, dupa cum spune si psalmistul: lasatu-i-a pe ei in mana sfatului lor, si s-au aprins unii pentru altii, barbati si femei, lasandu-i pe ei de rusine, pentru ca faceau cele ale mintii lor.

Asta este mintea omului: pe masura ce face voia sa, in acea masura el se departeaza de Dumnezeu, se departeaza de voia lui Dumnezeu si vine in suferinta. Asta este voia omului, aduce in sine suferinta.

De aceea, sarmanul Adam, cu Eva, le-a zis Dumnezeu: toate vi le-am dat voua, numai acolo sa nu umblati. Stiti, copilasii ca, iata, toti au crescut sau au educat copilasi pe aici, mai putin copilasii care sunt educati, si cateodata si ei ne mai educa pe noi, si vai de parintii care n-asculta de copil. Si stim foarte bine de cate ori pe zi copilul nu baga mana in foc, ori ca era foc, ori ca era apa clocotita, ori ca era jar, ori ca era altceva, si mama, sarmana, cat nu s-a muncit, si pana la urma copilul cel bun a inteles, iar cel indaratnic n-a inteles, si cel indaratnic a suferit. Asa si cu Adam, sarmanul, el nu a inteles, sau poate dintr-o prea mare incredere in Dumnezeu, sau poate dintr-o racire a iubirii, sau poate dintr-o parere de sine, sau poate din mandrie, sau cate altele, fiindca nu asta este neaparat tema, a vrut el sa guste, sa vada cum e raul. A intins degetul spre flacara. Si cand a ajuns acolo s-au deschis ochii lor. A muscat Eva, si a dat si lui Adam si indata s-au deschis ochii lor, si au cunoscut ca erau goi. Erau goi de harul lui Dumnezeu, erau goi de slava lui Dumnezeu, erau goi de lumina. Si atunci au cunoscut ca e nevoie de imbracaminte, ca sa le acopere rusinea. Ce rusine poate fi de ceva ce Dumnezeu a facut perfect, trupul acesta? Dar iata ca omul, dandu-i o alta intrebuintare, a inceput sa se rusineze. Trupul nu mai era biserica si templu al Duhului Sfant, ci devenise ceva care, cu adevarat respecta porunca lui Dumnezeu: "Cresteti si va inmultiti si stapaniti pamantul", dar intr-o forma care imbraca voia proprie, asta numindu-se pofta.

Pofta ochilor a scos mintea din inima, pofta ochilor, imaginile, au scos mintea din inima, l-au scos pe Adam din Rai si l-au scos pe om din firea lui. Iar firea aceasta pare ca nu poate fi biruita, de la sine. Nu, prin puterile sale. Nu. De aceea a fost nevoie ca insusi Fiul si Cuvantul lui Dumnezeu sa se intrupeze, sa ia aceasta fire bolnava de voie proprie, si de consecintele voii proprii, si sa biruie pacatele in aceasta fire, sa biruie aceasta fire pacatoasa, cazuta de moarte. Chiar daca a murit, dar cu moartea pe moarte calcand a inviat. Aceasta este inceputul si este bucurie, fiindca postul este bucurie, fratilor.

Sigur ca e perioada Postului Mare si acuma noi avem o randuiala, dar sa stit ca postul nu este o exceptie, postul este o regula, si anume regula firii, a sfinteniei, pentru ca in Imparatie, alaturi de Dumnezeu, nu vom bea, nu vom manca, nu va trebui sa saturam acest trup, care va fi induhovnicit decat de lumina lui Dumnezeu, de slava lui Dumnezeu, care emana dintr-Insul, care izvoraste dintr-Insul. Si zic ca postul este o stare fireasca, pentru ca se subtiaza acest trup, nu la kilograme neaparat, ci devine straveziu, vazand in tine neputintele, vazand in tine patimile, vazand neputintele aproapelui si vazand suferintele aproapelui. Un om care sufera el insusi este foarte sensibil la suferinta celuilalt. Un om imbracat in porfira si vizon, care se bucura in toate zilele de vitei ingrasati si de bautura cu prietenii sai si in petreceri, nu-l vede pe saracul Lazar, niciodata nu-l vede. Sau, daca il vede cu coada ochiului se oripileaza si se scarbeste de el. Poate ca-i arunca ceva acolo, daca trece o zi, doua, trei, dar daca trece zece, zice: i-am dat, de-acuma gata, ajunge, ca te-ai cam obraznicit. Acesta este trupul ingrasat.

De aceea, va spun ca perioada de post este o perioada fireasca. Omul care poate sa posteasca Postul acesta care este mai aspru, are o bucurie dupa aceea, si nu-si mai doreste sa mai manace cate un miel de-odata, desi e bun si e gustos, si mie imi place mielul, dar iti dai seama ca totul se mistuie, si totul ajunge gunoi de flori, totul ajunge ingrasamant, moare ca sa aduca roada pentru cealalata materie, pentru natura. Si, atuncea ce ramane, ce este important? Ca trupul acesta sa se induhovncieasca. Si nevointa, adica taierea voii proprii si cautarea voii lui Dumnezeu, este de fapt, postul. Mancare nu conteaza, fratilor. Sigur ca va rog, si va indemn sa subtiati trupul, sa nu mai hranim lupii din interior, ca mancarea aceasta, si bautura multa sau putina dar consistenta si aleasa, hraneste lupii, adica lupii cei cugetatori, adica patimile si demonii a caror lucrare si voie o facem, toti dintre noi. Sa nu creada cineva ca este despatimit. Se mai aude ca: Parinte, eu nu prea am pacate, nu am gresit, nu am pacatuit. Bine, sigur ca da, dar nu e timp acuma sa discutam. Dar sa stiti ca nu numai postul acesta conteaza, ci iata ce conteaza si ne spune Mantuitorul astazi: iertare, nealipire de cele pamantesti, neagonisire, in sensul ca toata mintea, toata cugetarea, toata sfortarea, tot timpul tau sa fie pus acolo, si mai lasa si pentru Dumnezeu, si, mai ales, daca s-ar putea si mai mult pentru Dumnezeu. Deci iertarea, nealipirea de cele bune si dragostea fata de aproapele.

Sa stiti ca iertarea, de fapt iertarea pe care o dai tu, este cea care te vindeca. Cel care nu poate sa ierte pe cel care l-a persecutat, care l-a jignit, care i-a facut ceva rau, inca nu este pe calea credintei lui Hristos, pe calea ortodoxa. Nu intelege ce se intampla, cel care nu poate sa ierte, pentru ca nu stie. Sigur ca este foarte greu la inceput, este cu totul nefiresc, este cu totul nemaiauzit. De aceea si Hristos a creat un scandal cand a venit. Ati auzit ca s-a spus ochi pentru ochi si dinte pentru dinte, iata vin si va spun ca legea aceasta ne duce spre nefiinta, catre moarte, pe toti. Matematic, exact, dinte pentru dinte inseamna autofagie, ne mancam unii pe altii pana nu mai ramane nimeni. Va dau, iata, lege noua, porunca noua va dau sa va iubiti unii pe altii, asa cum Eu v-am iubit. Cum v-am iubit? Voi m-ati chinuit, voi m-ati scuipat, voi m-ati batut, iar Eu v-am facut binele, si mai mult decat atat, m-am dus la moarte de ocara pentru voi, dar, am si inviat pentru voi. Dar, cel care rabda in postul acesta jicnirile si ocarile celorlalti, ale sotilor, ale sotiilor, ale vecinilor, poate si ale colegilor de munca, cati nu sunt batjocoriti pentru ca sunt crestini, si vin si spun: "nu pot sa-l iert, Parinte!", sau: "Il iert, dar nu-l uit". Asta inseamna vatamare sufleteasca, asta inseamna metastaza. Iertarea celui de langa tine inseamna curatirea mintii si a sufletului, inseamna insanatosire duhovniceasca. Este greu dar nu este imposibil. Este peste fire, dar asa trebuie sa fim si noi. Sa ierti pe cel care te-a viclenit, cel care ti-a luat bunul tau, averea ta, sau ceva din sufletul tau, poate ti-a luat un copil la divort, sau mai stiu eu ce - este semnul sanatatii sufletesti desavarsite, si abia inceputul vietii duhovnicesti.

Intru aceasta se va cunoaste ca suntem crestini; singurul criteriu, adevarat, pentru a verifica daca suntem ortodocsi, este sa-ti iubesti vrajmasul. Fiindca a-ti iubi aproapele este in firea noastra. Acea porunca pe care ati auzit-o era discutata cu iudeii, care nu puteau pricepe, dar noi ne impartasim cu Trupul si Sangele Mantuitorului, suntem nemuritori, suntem vesnici si asteptam invierea tuturor. Nu Invierea aceasta, care este o sarbatoare, si pe care o consideram asa, ca un tip social, si mai spunem cateodata, printr-un mesaj sau altul: Paste fericit! Cum sa-i spui unui om: Paste fericit? Asta ii spui unui miel. Unui om ii spui: Hristos a inviat! Si nadajduiesc ca voi invia si eu, si tu, fratele meu. 

Deci, criteriul unic, dupa cum spun Sfinti Parinti, si dupa cum a spus si un Parinte cu viata sfanta si care a fost si canonizat, Sfantul Siluan Atonitul, un sfant analfabet, care n-avea scoala deloc, dar pe care-l citeaza toti Parintii si toata teologia, in legatura cu aceasta. Si iata ca criteriul acesta pe care il pune Hristos de mantuire, al iubirii vrajmasilor, este criteriul sigur. Cand iti iubesti doar aproapele, nu sti ce este inca in inima ta.

Vreti sa va spun ceva? In Suedia si Norvegia s-au inchis puscariile, sunt inchise locurie de detentie. Si, ce ai spune? Ca se lucraza acolo pacea, si bucuria si dragostea intre oameni. Da, dar, de asemenea, au facut baruri in biserici. Nu erau ele chiar biserici, ca nu erau ortodocsi. Erau niste constructii, asa, unele cu cruci, altele fara cruci, unde se facea un ritual, dar si pe acelea le-au lepadat, fiindca nefiind adevarat, fiind un surogat, bineinteles ca l-au lepadat. Si iata, au zis ca: fara Dumnezeu putem totusi sa fim buni. Noi avem nevoie in Romania, ortodocsi, crestini si iubitori, avem nevoie de inca 10-11 mii de locuri in inchisori, de un miliard de euro investitie. Si ne vor da, ca sa ne jupoaie, ne vor da bani ca sa facem inchisori, si dupa aceea ne vor baga acolo. Si iata ca aceia pot! Ei, bine, aceea nu este iubire mantuitoare! Dovada ca cel mai simplu, in bisericile lor, sau in locasurile lor de rugaciune au facut baruri, pub-uri si ce mai au ei pe acolo.

Ei, bine, criteriul sigur este acesta: iarta-l pe vrajmasul tau, nu-l ura, cum spunea Parintele Arsenie, macar incearca sa nu-l urasti, si, pornind de aici, pornind pe aceasta cale, pe aceasta carare a postului, sa ajungem sa iubim asa cum ne-a iubit Hristos, inca vrajmasi fiindu-I, ne-a iubit, si bineinteles pana astazi Il vrajmasim in toate felurile.

Iata cateva cuvinte despre Ortodoxia noastra, ca eu despre asta vreau sa va vorbesc si sa va marturisesc, ca Ortodoxia noastra nu este o invatatura de pe pamant, nu este o filozofie, este Dumnezeu intrupat care ne spune fata catre fata: iata, acestea trebuie sa le faceti ca sa fiti cu Mine in vesnicie, pe acestea trebuie sa le faceti. Este o invatatura care, pare ca aduce jertfa, pare ca aduce durere, dar, de fapt, in Ortodoxie, lacrimile de pocainta sunt cele mai gustoase, sunt cele mai dulci, pentru ca sunt darul harului, darul Duhului Sfant.

In Occident, daca ai spune unui psihiatru ca plangi pentru pacatele tale, te interneaza la nebuni. Asa inteleg ei. Nu mai inteleg nimic, de aceea sunt atat de nefericiti, macar ca au ce manca si arunca mai toata mancarea, sau ne-o trimit noua, ca-s medicamente, sau altele in prag de expirare. Dar, va spun, nu sunt fericiti! Iar noi, care avem aici, ca traditie, in tot poporul acesta numai jertfa, cunoastem oameni fericiti.

Cu mila lui Dumnezeu m-am invredncit, m-a invrednicit Dumnezeu sa cunosc oameni cu viata sfanta, Parintele Arsenie [Papacioc], Parintele Iustin [Parvu] . Va marturisesc ca am vazut harul salasluind in oameni ca noi. Noi vorbim de Sfintii Apostoli Petru si Pavel, si de ceilalti, de cei 70, de sfintii din vechime, ii pomenim, dar nu intelegem cum poate fi. Dar i-am vazut pe sfintii acestia, - cum sa spun? - am respirat acelasi aer cu ei, pentru o secunda, sau doua, si ne-am dat seama ca Dumnezeu exista.

Prima data cand l-am vazut pe Parintele Arsenie doua ganduri le-am avut. Unu: o rusine care m-a insurubat in pamant, si spuneam ca n-as mai vrea sa mai ies de acolo niciodata, desi nu m-a vazut niciodata si nu l-am vazut niciodata [pana atunci]; o rusine binecuvantata, de la Dumnezeu, bineinteles. Si, al doilea gand, ca eu vreau sa-L cunosc pe Dumnezeul Parintelui Arsenie. Nu stiu daca am ajuns sa-l cunosc sau nu pe Dumnezeul Parintelui Arsenie, dar am ajuns sa-l cunosc pe Parintele Arsenie mai bine, si, acum, de cand a plecat la Domnul, parca putin mai bine. Si-L rog pe Dumnezeu sa-mi dea sa-l inteleg mai bine pe Parintele Arsenie, ca sa-l fac si eu inteles celorlalti. Pentru ca, Parintele Arsenie era hristofor, era purtator de Hristos, si el ne spunea ce ne spunea de la Hristos, prin Duhul Sfant. Si, daca spunem cuvintele acelea, le spunem de la Hristos, le spunem de la Dumnezeu. De aceea va aduc aminte intotdeauna de Parintele Arsenie si de Parintele Parvu, ca sa stim si sa ne incredintam ca Dumnezeu ridica sfinti din pietrele acestea care sunt afara. De dimineata pana seara poate sa faca sfint din oricare dintre noi, numai sa ne nevoim, adica sa ne taiem voia noastra si sa facem voia lui Dumnezeu.

Iata, rugam pe bunul Dumnezeu ca in postul acesta sa avem bucurie pentru toate nevointele. Adica sa pazim ochii, pentru ca v-am spus ca ochii au scos mintea din inima, si acuma iata, cat vrem s-o ducem in inima, si cati dintre noi se pot lauda, ca iata, Doamne, ma pot ruga cu mintea in inima. Sa pazim nasul, urechile, pentru ca si pe aici vin toate ispitele, sa pazim mintea. Zice: unge-ti parul tau - spune astazi Mantuitorul - si spala-ti fata ta. Ce sunt fata si mintea? Mintea si inima trebuie curatite. Doamne, Iisuse!

Stiu ca nu e usor, pentru ca vin ispitele, dar va rog frumos sa reluati Candela [rugaciunii] in postul acesta, fiindca, de ce? Inchipuiti-va ca v-as cere asa: fratilor sa tinem un post pe cat se poate asa cum il vrea Dumnezu cu rugaciune, cu paza ochilor, fara cearta, fara cleveteala, fara barfa si fara osandirea aproapelui, pentru vindecarea, de exp. a unui copilas bolnav. Vedeti, daca am vedea suferinta unei mame cu copilasul, si l-ar aduce aici, si sa spun: fratilor, hadieti sa dedicam acest post lui Dumnezeu, sa cerem sa-i vindece acest copilas. Cine ar spune nu? Ei, bine, nu avem asta, si slava Domnului, ca poate nu vrem sa ne indureram. Dar eu vreau sa va rog altceva: haideti sa punem in cont - pentru ca am primit certificatul de urbanism, in sfarsit, ieri sau alaltaieri l-am primit, ca sa incepem biserica. Si cineva a spus: Parinte, dati-ne contul. Eu vi-l dau, astazi. Contul este deschis la Prea Sfanta Treime, si acolo sa depuneti toate faptele voastre, si sa-L imprumutati pe Dumnezeu in contul acela, ca Dumnezeu sa se milostiveasca spre noi si sa ne daruiasca sa ridicam o bisericuta spre slava Prea Sfintei Treimi, spre cinstea Cuvioasei Maria Egipteanca, povatuitoarea postului, a rugaciunii si a iertarii, si pentru copilasii acestia, care sunt ca puii atacati de ulii, fug care incotro si nu stiu cum sa se vindece. Deci va rog frumos, in acest Post, nu pentru canon, nu pentru dragostea de duhovnic, nu pentru dragostea de aproapele, ci hai sa facem cu Dumnezeu cumva, ca ne si spune: imprumuta-Ma pe Mine, si eu iti voi da inzecit. Hai sa facem Postul acesta lucrator, ca sa putem ridica bisericuta noastra, sau macar sa o incepem. Cred ca sunteti de acord, ca e un bun. Si, noi ne vom ruga cu mila lui Dumnezeu si pentru copilasii aceia, si pentru mamele lor.

Domnul sa va daruiasca sa puneti inceput bun, sa nu cereti sa va ocoleasca ispitele, ci spuneti: Doamne, daruieste-ne sa le putem duce cu ajutorul Tau, si sa ne intalnim cu totii la acea preaminuntata "predica" spusa de o femeie: Hristos a inviat! Abia astept sa cantam cu totii impreuna Hristos a inviat! De cate ori se termina, parca mi se rupe ceva din inima si as canta tot anul, dar mi-e frica sa nu introduc eu niste randuieli din astea, sa imi lungeasca urechile dupa aceea. Dumnezeu sa va binecuvinteze, sa va dea putere, vointa!   

Cuvinte de duh alese de la Parintele Justin Parvu

Daca nu treci prin suferinta nu stii sa te rogi. Daca nu suferi nu stii sa iubesti, iar daca nu stii sa iubesti, nu vine harul lui Dumnezeu.

*

Semne si minuni sunt pentru oamenii slabi, care n-au convingeri. Dar omul care intr-adevar este convins n-are nevoie de semne si minuni.

*

Adevarata fericire este sa fii descatusat de povara intunericului si a pacatului.

*

Cum se formeaza copilul de la sanul mamei, in post si rugaciune, asa va fi toata viata lui, in curatie sufleteasca si trupeasca. 

*

Cu cat vom avea mai multi sfinti, cu atat si tara va fi aparata cu mai mult zel fata de navalirile si greutatile istorice.

*

Prin sistemul de supraveghere se induce in sufletele oamenilor ura netarmurita impotriva binelui si a dragostei.

*

Neamul este tot cel ce are aceasi credinta si aceleasi idealuri. A fi roman inseamna a muri pentru Romania. Cuvantul roman, dupa mine, egal sfant.

*

Forta satanica o biruie numai cei obisnuiti sa se jertfeasca, sa se daruiasca. Daruirea este solutia sa poti rezista. Nu poti sa pui o temelie unei natiuni fara daruire, fara sacrificiu.

*

Spre deosebire de alte vremuri, va ingadui Dumnezeu vrajmasului sa se atinga si de suflet; va fi mai mult o prigoana psihologica. Crestinul n-are de ce sa se teama, daca are pe Mantuitorul Hristos langa el, Stapan si Imparat. Mergeti cu El inainte  si nu va temeti de ce va vor spune voua, nu va temeti deloc!

*

Nu avem nevoie de libertatea democratica, ci de libertatea deplina a constiintei. Sa fii liber este sa fii despatimit. 

*

Geniul Ortodoxiei sta in capacitatea de a fi in acelasi timp soborniceasca si nationala, putand sa-i cuprinda pe toti ortodocsii intr-o unitate superioara, in Hristos Iisus si in Biserica Traditiei, fara a stirbi identitatea nationala, ci transfigurandu-le insusirile si zestrea. Acest model este unic in istorie si apartine numai Ortodoxiei.

*

Ce interes are monahul fata de lumea care se zbate acum intre mantuire si pierzare? Pai, degeaba te rogi tu daca nu vezi fratele care cade in prapastie, zadarnic inalti ochii la cer daca nu stii sa ti-i cobori la cel care boleste langa tine. Si ce biruinta este mai mare in fata lui Hristos decat aceea ca ai salvat un suflet de la pieire?

*

Pana acum se recomanda povatuirea dupa Sfanta Scriptura si scrierile Sfintilor Parinti, insa vin vremuri cand vor lipsi si acestea. Pana atunci sa le invatati pe de rost.

*

Fa-ti pravila, acum, zi de zi, caci vor veni zile in care vei vrea sa o faci si nu se va mai putea, vremi de suferinta, de prigoana.

*

Poate toata saracia si mizeria in care traim astazi este pentru ca trecem cu indiferenta pe langa trupurile martirilor romani. 

*

Nu trebuie sa ne pregatim pentru un sfarsit asa cum il vorbeste lumea aceasta; pentru noi sfarsitul este moartea sufleteasca. Daca a murit Dumnezeu Hristos in noi, a murit sufletul nostru.

*

Am mers la drum cu oameni care au crezut, dar si cu oameni care nu au crezut, oameni care s-au devotat, dar si oameni care s-au lepadat, ca si ucenicii Mantuitorului. Trebuie sa ne rugam sa nu ne paraseasca puterile sufletesti, ca atunci dovedesti cum esti: ucenic, urmas apostolic sau iuda. 

*

Un rugator face cat sapte guverne, numai sa se roage. 

*

Cum nu inceteaza pe pamant cultura graului pentru hrana omului, asa nu inceteaza nici curgerea sangelui pentru mentinerea vesniciei ceresti. 

*

Veniti inapoi acasa, in tara aceasta, in Biserica noastra, ca lucrand mantuirea aici, sa auzim cu totii la Judecata neamurilor: "Veniti, binecuvantatii Tatalui Meu, peste putine ati fost credinciosi, peste multe va voi pune".

*

Tinerii fug din tara de saracie, dar unde se duc fac niste corvezi mult mai ordinare decat daca ar munci la ei in tara. Tineretul nostru trebuie sa invete sa se roage si sa fie demni.

*

Adevarata libertate este sa ne asumam menirea pentru care ne-am nascut. 

*

Sa nu treaca ziua fara sa ducem Crucea. 

*

Nadejdea asupra Dumnezeului nostru, si Dragostea fata de toti, chiar si fata de cei ce ne prigonesc. Fara aceste doua arme nu putem rezista, dragii mei.

*

Desavarsirea noastra, arma noastra, nadejdea noastra este aceasta: Doamne, Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu miluieste-ma pe mine, pacatosul!

*

Port in trupul si in sufletul meu urmele ranilor unei dictaturi comuniste care s-a aratat ca o fiara spurcata ce nu suferea nici cuvantul Dumnezeu sa auda. Daca atunci lupta impotriva Dumnezeului nostru si a libertatii noastre era pe fata, acum vin cu viclesug, cu crucea si icoana in mana si cu diavolul in suflet, pentru ca sunt vanduti puterilor straine, banilor si dorintei de stapanire. 

*

Obisnuirea cu cipul si implementarea in corpul uman, in cele din urma, va duce la transformarea oamenilor in roboti si sclavi care nu vor mai putea fi stapani pe gandurile si vointa lor. 

*

Preotii si monahii sunt primii care trebuie sa dea dovada de jertfa, poporul trebuie sa simta grija si dragostea noastra, sa simta ca suntem alaturi si il sustinem cu pretul vietii noastre, dupa cum ne invata Mantuitorul nostru Iisus Hristos: "Aceasta este porunca Mea: sa va iubiti unul pe altul, precum v-am iubit Eu. Mai mare dragoste decat aceasta nimeni nu are, ca sufletul lui sa si-l puna pentru prietenii sai". 

*

Nu avem dreptul sa cedam, vrajmasii nu au respect pentru nici un lucru sfant. Sa ne unim in dragoste si armonie, ca sa putem iesi de sub jugul erei electronice. 

*

Fiii neamului nostru la raul Babilonului sed si plang, si mor cu sufletul acolo. Ca se inchina dolarului si-L parasesc pe Hristos. Saracia nu e a pamantului nostru, ca e tot asa de bogat, ci a sufletului nostru parasit.

*

Optzeci de ani am tot vazut rodul conferintelor ecumeniste: aceleasi toasturi, laude, preamariri, goliri, iar noi ramanem in aceleasi mizerii, acelasi ateism, acelasi comunism, aceeasi distrugere de neam crestin. 

*

Poporul nostru de-a lungul istoriei a stiut sa convietuiasca pasnic cu toate religiile lumii, insa nu a acceptat niciodata stirbirea propriei credinte.

*

 
Daca Biserica n-are voie sa faca politica, iar noi toti suntem Biserica, atunci cine face politica? 

*

Sa avem in toate manifestarile noastre dragoste si bunatate, ca asa sunt adevaratii crestini. 

*

Sa fim mereu o imagine a dragostei, intr-o trezire permanenta, aici si in vesincie. A te intelege din priviri inseamna a fi intr-o comuniune exersata si implinita. 

*

Omul trebuie sa lupte mai intai cu sine insusi, apoi cu necredinta din jurul lui, si abia apoi cu altceva. 

*

Orice fenomen de declin moral atrage dupa sine o calamitate. 

*

Starea de dubiu si netrebnicia vin din lipsa indrumarii sau din lipsa ascultarii. 

*

Daca eu as fi facut de capul meu in viata mea, unde as fi iesit? Eu de la varsta de 7 ani am avut povatuitor, chiar si in puscarie. Omul fara sfat nu primeste harul lui Dumnezeu si nu se mantuieste. 

*

Indiferenta inseamna moarte suflteasca.

*

Cand au vazut ca nu pot distruge puterea unui preot si nevoia omului pentru preot, acum materialistii se muncesc sa inlocuiasca duhovnicii cu psihologii atei. 

*

Noii prigonitori stiu ca dintotdeauna crestinismul n-a fost interesat de dimensiunea finaciara si ca a avut mai mult nevoie de un climat moral sanatos, de o viata libera, de liniste, ca sa se dezvolte, de aceea ei nu mai creeaza confruntari directe, ca sa creeze martiri, ca altadata, ci folosesc metoda inselarii pentru a putea prinde sufletul crestinului.

*

Atunci cand poftele si placerile au luat locul respectului si rostului interior, credintei si fortei familiei, imperiile s-au destramat.

*

Traiti in duh de rugaciune si de jertfa, aceasta este ortodoxia romaneasca. 

*

Crestinismul nu se propovaduieste cu suprafata, cu sabia, ci cu oamenii sfinti, de inalta traire. 

*

Ca sa traiesti in Hristos trebuie sa fii nebun pentru lumea aceasta, adica sa-ti pastrezi demnitatea si sa nu fii deloc la moda. 

*

Acesta e pericolul, ca femeile nu mai nasc, batranii mor, tinerii pleaca si tara noastra ramane pustie, ca bogatiile noastre sa si le imparta strainii.

*

Ce inseamna sa-ti puna semnul pe frunte? Inseamna sa gandesti antihristic. Ce inseamna sa ti-l puna pe mana? Inseamna sa-ti ia puterea. Iar aceasta deja se intampla. 

*

Dragostea e cea care da prospetime marturisirii. 

*

Acum, la sfaristi, diavolul vrea sa dezmosteneasca pe om nu doar de rai, ci chiar de suflet. Nu a putut sa-L scoata pe Dumnezeu din suflet, si acum incearca sa scoata insasi sufletul. 

*

Tehnica si supratehnica ascut nu duhul, nu mintea cu informatiile, ci puterea poftei, caci slabesc sufletul cu ispitele. 

*

Omul care priveste lucrurile cu indiferenta si raceala repede se prabuseste. 

*

Numai in ascultare se naste orice virtute. 

*

Toata lupta se da intre Adevar si minciuna. Nu exista posibilitatea de mijloc in fata adevarului. 

*

Iubirea si discernamantul te invata cand, cum si cat. Pentru performante maxime: exigenta si iubire. 

*

Oboseala, boala si moartea sunt etapele pacatului. 

*

Virtutea da indrazneala, pacatul da rusine. 

*

Cea ce-ti lasa in suflet liniste, echilibru, e de la Dumnezeu, iar ceea ce-ti lasa tulburare nu e de la Dumnezeu. 

*

Acum si mirenii trebuie sa aprofundeze rugaciunea din inima, pentru ca va fi singura noastra izbavire - rugaciuna din inima. Pentru ca in inima este radacina tuturor patimilor, si acolo trebuie sa lucram.

*

Daca nu vom avea rugaciune cu strapungerea inimii nu vom rezista la atacul psihologic cu metode nevazute de reeducare a mintii. 

*

Vor veni vremuri in care numai cei ce vor simti Harul lui Dumnezeu vor putea distinge binele de rau, caci cu mintea omeneasca va fi cu neputinta. Vor fi mari inselari si numai Harul lu Dumnezeu ne va putea izbavi de ele. Asadar rugati-va, rugati-va!

*

Muzica Bisericii este rezonata dintre suflete in Duh si Adevar. Cerul, pamantul, totul va trece, insa Muzica Bisericii va ramane vesnic. 

*

Rautatea si invidia se nasc cand nu intelegem rostul pe care il avem pe lume. 

*

Nu poti sa speli creierul in asa masura incat sa nu-ti mai fie dor. 

*

Asta-i Siberia noastra, ca nu traim nimic pentru celalalt.

*

Vrei frica de Dumnezeu? Itri trebuie o minte cu totul sloboda de griji si o inima de copil, fara de rautate. Minte de batran si inima de copil.

*

Marturisirea trebuie facuta cu intelepciune. Trebuie sa stii cand sa vorbesti si cand sa taci. Cei mai pagubosi oameni in viata sunt guralivii, pentru ca ei spun si ce trebuie si ce nu trebuie spus, cu aceeasi seninatate. 

*

Ni s-a poruncit sa ne iubim vrajmasii. Asa si trebuie sa facem, dar sa ne iubim vrajmasii nostri, nu pe ai Bisericii! 

*

De Valeriu Gafencu, Virgil Maxim si toti ceilalti, mi-e atat de dor si atat de tare ma bucur la gandul ca ne vom vedea, mai mult decat intalnirea cu parintii mei! Ei au dat viata temnitelor, au facut din puscarii manastiri si au dat viata sufletelor celor trimisi acolo sa moara.

*

Fiecare cuvant al sfintilor inchisorilor avea putere cat stihurile din Evangheliii ori din Psalmi. Ei au adus lumina si viata nu doar temnitelor, ci Romaniei intregi. Si, daca e ceva bun in Romania de azi, jertfei lor se datoreaza. 

*

Niciodata nu vor lipsi de pe pamant oamenii lui Dumnezeu; El va avea intotdeauna oamenii Sai!

*

Raspandirea mintii si impietrirea inimii sunt consecinte ale comunismului. 

*

Pentru a scapa de raspandire e nevoie de trei lucruri: timp de priveghere, timp de meditatie si timp de post. 

*

Mare hoinareala e azi! Nici de cei ce stau in manastire nu poti spune ca nu hoinaresc, daca nu se afla in lucrare duhovncieasca. 

*

Dumnezeu a lucrat pentru personalizare, satana lucreaza pentru uniformizare.

*

Fiecare om raspunde de aproapele sau, toti ne facem vinovati cand cineva din preajma noastra cade fara ca noi sa fi epuizat toate caile de a-l salva. 

*

Daca nu depasesti necazurile si ispitele cu rugaciune, cu intelegere, cu credinta, degeaba ai trait o viata crestineasca frumoasa in perioadele de pace. 

*

Grija de cei morti este linistea familiei pentru cei vii. 

*

Diavolul ia mai repede de partea sa pe omul ignorant, decat pe cel care stie sa puna intrebari, care stie pilda lui Hristos, care stie o rugaciune, care poate sa spuna o vorba inteleapta din Pateric. 

*

Formalismul omoara o idee buna, necesara. 

*

Nu-i bogatia pacat, daca e facuta prin mijloace cinstite si din ea se infrupta multa lume, cum nu-i saracia o virtute daca omul nu si-a ales drumul renuntarii la cele lumesti, alegand sa slujeasca lui Hristos.

*

Tot plang unii: ce va fi cand voi muri eu. Dar ce, mai, ma duc sa dorm?!

*

Chiar daca nu sunt aici, aici sunt cu inima. Indiferent unde am sa fiu, inima mea este cu voi.

*

Va multumesc pentru dragostea voastra, toti cei ce cu inima curata sunteti ai mei, Dumnezeu sa va binecuvinteze pe toti!

Extrase din cartea Parintele Justin, Cugetari duhovnicesti, Ed. Scara

Dumnezeu, pe cei care vor mantuirea cu adevarat, nu-i scapa intotdeauna cu o corabie din marea involburata de pacate a acestei vieti

Dumnezeu vrea si cauta mantuirea tuturor oamenilor. Si El ii mantuieste, pe cei care vor cu adevarat, din marea involburata de pacate a acestei vieti. Dar nu-i scapa intotdeauna cu o corabie sau intr-un port sigur si bine amenajat. El i-a promis scaparea Sfantului Pavel si tuturor celor ce calatoresc cu el si i-a scapat. I-a scapat, insa nu dimpreuna cu corabia, care a naufragiat, ci pe unii inotand, iar pe altii plutind pe scanduri si pe alte ramasite din epava corabiei (F. Ap. 27, 21-44). 

Sursa: Sfantul Ignatie Briancianinov, Faramiturile Ospatului, Ed. Renasterea, 2014, pag. 36

Faptele Apostolilor ( 27,  21-44)

Şi fiindcă nu mâncaseră de mult, Pavel, stând în mijlocul lor, le-a zis:

Trebuia, o, bărbaţilor, ca ascultându-mă pe mine, să nu fi plecat din Creta; şi n-aţi fi îndurat nici primejdia aceasta, nici paguba aceasta.  Dar acum vă îndemn să aveţi voie bună, căci nici un suflet dintre voi nu va pieri, ci numai corabia. Căci mi-a apărut în noaptea aceasta un înger al Dumnezeului, al Căruia eu sunt şi Căruia mă închin, Zicând:

Nu te teme, Pavele. Tu trebuie să stai înaintea Cezarului; şi iată, Dumnezeu ţi-a dăruit pe toţi cei ce sunt în corabie cu tine.

De aceea, bărbaţilor, aveţi curaj, căci am încredere în Dumnezeu, că aşa va fi după cum mi s-a spus. Şi trebuie să ajungem pe o insulă.

Şi când a fost a paisprezecea noapte de când eram purtaţi încoace şi încolo pe Adriatica, pe la miezul nopţii corăbierii au presimţit că se apropie de un ţărm. Şi aruncând măsurătoarea în jos au găsit douăzeci de stânjeni şi, trecând puţin mai departe şi măsurând iarăşi, au găsit cincisprezece stânjeni. Şi temându-se ca nu cumva să nimerim pe locuri stâncoase, au aruncat patru ancore de la partea din urmă a corăbiei, şi doreau să se facă ziuă. Dar corăbierii căutau să fugă din corabie şi au coborât luntrea în mare, sub motiv că vor să întindă şi ancorele de la partea dinainte. Pavel a spus sutaşului şi ostaşilor:

Dacă aceştia nu rămân în corabie, voi nu puteţi să scăpaţi.

Atunci ostaşii au tăiat funiile luntrei şi au lăsat-o să cadă.  Iar, până să se facă ziuă, Pavel îi ruga pe toţi să mănânce, zicându-le:

Paisprezece zile sunt azi de când n-aţi mâncat, aşteptând şi nimic gustând. De aceea, vă rog să mâncaţi, căci aceasta este spre scăparea voastră. Că nici unuia din voi un fir de păr din cap nu-i va pieri.

Şi zicând acestea şi luând pâine, a mulţumit lui Dumnezeu înaintea tuturor şi, frângând, a început să mănânce. Şi devenind toţi voioşi, au luat şi ei şi au mâncat. Şi eram în corabie, de toţi, două sute şaptezeci şi şase de suflete.  Şi săturându-se de bucate, au uşurat corabia, aruncând grâul în mare. Şi când s-a făcut ziuă, ei n-au cunoscut pământul, dar au zărit un sân de mare, având ţărm nisipos, în care voiau, dacă ar putea, să scoată corabia. Şi desfăcând ancorele, le-au lăsat în mare, slăbind totodată funiile cârmelor şi, ridicând pânza din frunte în bătaia vântului, se îndreptau spre ţărm. Şi căzând pe un dâmb de nisip au înţepenit corabia şi partea dinainte, înfigându-se, stătea neclintită, iar partea dinapoi se sfărâma de puterea valurilor. Iar ostaşii au făcut sfat să omoare pe cei legaţi, ca să nu scape vreunul, înotând. Dar sutaşul, voind să ferească pe Pavel, i-a împiedicat de la gândul lor şi a poruncit ca aceia care pot să înoate, aruncându-se cei dintâi, să iasă la uscat; Iar ceilalţi, care pe scânduri, care pe câte ceva de la corabie. Şi aşa au ajuns cu toţii să scape, la uscat.

Parintele Iustin Parvu:

Acuma se pune problema mantuirii, dupa mine, nu in masa, problema se pune a mantuirii individuale. Vrei sa te mantuiesti? Trebuie sa treci barajul de artilerie - cum exista metoda aceasta de razboi a individului, sa treaca printr-un baraj de artilerie. Acolo n-ai comandant de grupa, nici de pluton, nici de companie. Singurul lucru e lopata, arma ta. Asa te strecori, printre proiectilele care cad in dreapta si-n stanga, dar tot trebuie sa patrunzi acest zid de foc. Si asa se strecoara si crestinul la ora aceasta. Vrei sa te mantuiesti, trebuie sa-ti iei de unul singur viata [in primire], sa ti-o orientezi de asa natura, ca au venit vremuri cand nu mai ai comandant si atunci trebuie sa rezistam, sa ne rugam sa ne lumineze harul Domnului, si asa, privind in urma [randurilor de] martiri si mucenici, punem si noi aicea, o mica jertfa la viitorul istoric. Daca astept astazi, de pilda, sfaturi sau metode, e greu. 

Sursa si continuarea la: Parintele Iustin Parvu: "acuma se pune problema mantuirii, nu in masa, problema se pune a mantuirii individuale"

 

Parintele Iustin Parvu: "acuma se pune problema mantuirii, nu in masa, problema se pune a mantuirii individuale"

Iar ceilalţi, care pe scânduri, care pe câte ceva de la corabie. Şi aşa au ajuns cu toţii să scape, la uscat. (F.A. 27, 44)

Prima parte a se vedea la Razboi intru Cuvant: PARINTELE IUSTIN (video) despre U.E. si DISTRUGEREA ROMÂNIEI, “biserica” antihristica, NOILE METODE DE PRIGOANA SI MUCENICIE, apostolatul si (de)formarea preotilor

[...]

Noi nu facem politica la ora asta, noi cautam sa dezradacinam radacinile satanicesti introduse in lumea noastra crestina. Noi asta facem. Politica o fac astia care umbla cu pancardele si striga: "eu am sa-ti dau, eu am sa-ti fac, eu am sa te ajut". Campania electorala este o campanie de minciuna, asa incat noi trebuie sa ne gandim ca la ora actuala noi facem o incercare, o lupta impotriva acestei forte satanice. De ce noi nu mai iesim din...? Pentru ca si multimea partidelor nu au ca scop decat sa dezmembreze unitatea unei natiuni. Multimea partidelor este slabirea fortei unitatii noastre.[...]

Nu au ca scop decat sa mareasca tensiunile de impotrivire a unuia cu celalalt. Asta este politica, dupa cum este si scopul lor de dezbinare si de distrugere a unitatii noastre. Iar noi, crestinii, la tot ceea ce se petrece in lumea asta a noastra, ne asteapta vremuri grele pentru ca, vedem prea bine: vom fi pusi la incercare, insa "nu te teme turma mica", si Domnul ramane in mijlocul nostru. Sa ne temem ca nu vom trece prin viata crestina si nu ne vom asemana cu durerile Mantuitorului Iisus Hristos, care a spus: "Dumnezeul meu, Dumnezeul meu, de ce m-ai parasit?". Cam asa trebuie sa trecem si noi, cum spune Sfantul Serafim de Sarov, ca vom fi parasiti de lume, vom fi neintelesi si vom purta aceasta durere in sufletele noastre, caci numai asa vom putea primi pe Mantuitorul nostru in slava, cu ingerii si cu sfintii Sai.

Ei ne pregatesc pentru viitor, un timp foarte favorabil. Mantuitorul Iisus Hristos, din dragoste pentru noi, ne da aceste vremuri, ca sa ne mantuim ultimii. "Ca, daca nu vreti voi, de buna voi, hai sa va mantuiesc Eu de nevoie, dar nu va las, pacatosilor". Si ne da cate o perioada, d-asta asa, grea.

[...]

Catolicismul numai prin popoarele astea din rasarit isi mai gasesc o salvare si un prestigiu. Forta lor a fost oarecum puternica la inceputul inceputurilor lor, dar acuma a slabit, sigur ca si datorita influentei asteia puterncie a Asiei in Europa. Paganismul acesta al nostru nu exericita forta decat in Europa. N-are ce cauta in Asia sau sa se duca in Africa. Europa! Aici este campul de lupta, de batalie, unde este si crestinismul. De aceea si meritul ortodoxiei noastre, este cu atat mai puternic cu cat o sa stim sa ne descurcam asa, in vremurile astea pe care le ducem.

Acuma se pune problema mantuirii, dupa mine, nu in masa, problema se pune a mantuirii individuale. Vrei sa te mantuiesti? Trebuie sa treci barajul de artilerie - cum exista metoda aceasta de razboi a individului, sa treaca printr-un baraj de artilerie. Acolo n-ai comandant de grupa, nici de pluton, nici de companie. Singurul lucru e lopata, arma ta. Asa te strecori, printre proiectilele care cad in dreapta si-n stanga, dar tot trebuie sa patrunzi acest zid de foc. Si asa se strecoara si crestinul la ora aceasta. Vrei sa te mantuiesti, trebuie sa-ti iei de unul singur viata [in primire], sa ti-o orientezi de asa natura, ca au venit vremuri cand nu mai ai comandant si atunci trebuie sa rezistam, sa ne rugam sa ne lumineze harul Domnului, si asa, privind in urma [randurilor de] martiri si mucenici, punem si noi aicea, o mica jertfa la viitorul istoric. Daca astept astazi, de pilda, sfaturi sau metode, e greu.

Pentru ca iata, iese o Scriptura acuma, mai iese o scriptura peste vre-o patru-cinci ani, mai iese o Scriptura asa, comuna cu intelegerea a toate matrapazlacurile acestea iudaice, si crestine, si nu mai ai ce face. Trebuie sa te lasi in voia lui Dumnezeu si sa mergi, sa le lepezi pe toate, si sa te strecori cum poti. Nu mai vorbim de alte lucruri care se strecoara din ce in ce in viata crestina.

Cuvant catre tineri tinut de PS Siluan in 

tabara de la Nemtisor, 2012

Dar Dumnezeu i-a dat bunul simt crestinului ortodox. Crestinul ortodox are orientarea lui singur. Intreaba un crestin: "Parinte la noi s-a facut o Utrenie, s-a facut o Vecernie cu straini. Nu i-am cunoscut ce-s aceia, dar nu-s ortodocsi oricum! Noi mai putem intra in biserica aceia?". "Da, mai intram, pana ce se impartasesc impreuna, mai merge".

Da, si de aceea se face apel foarte mult la indemanarea fiecaruia, si la pregatirea de sine, ca sa se poata ridica... Se ridicau din viata crestina niste batrani sau niste tineri, mai cu ravna pentru Hristos [...] La fel trebuie sa fie si in zilele nostre, trebuie sa tina viata crestina, sa te poti orienta, sa te poti pregati cate putin, sa fi asa, in numele Domnului.

- Pai va fi o biserica fara preoti, fara arhierei, fara...

- Da, iata au fost si in vremurile grele ale crestinismului cand te lua, te lasa sa faci rugaciunea acolo si iti taia capul. Si il aduceai si pe pagan la crestinism. Cand venea acasa la crestin si dormea, si il intreba dimineata: "Unde e cutare?". "Pai eu sunt". "Ei, uite iti dau si banutul pentru cheltuielile si drumul care-l faci la locul de executie". Acolo nu avea nici pe Parintele, nici pe... Avea [pe Dumnezeu]. Acolo se impartasea, bineinteles.

- Se mai impartaseau pe ici pe colo.

- Se impartaseau, sigur! Dar vreau sa spun ca comandamentul interior, este, dupa mine, foarte interesant. Comandamentul interior care ne indreapta spre celelalte. Noi avem - sigur, acuma, in viata noastra, slava Domnului!, [suntem] organizati bisericeste, statal - forta aceasta. Atata vreme insa cat intre statul acesta si Biserica nu este nici o concordanta, nu sunt oameni cu care sa lucrezi, sa colaboreze, nu se poate face nimic, decat o stagnare, si ostenirea noastra din ce in ce mai multa.

[...]

Noi trebuie sa mergem pe o coordonata in care Statul trebuie sa te inteleaga pe tine, nu tu pe el. 

- Dar cum facem asta, ca Statul ateu nu poate?

Statul ateu trebuie sa formeze elementele de baza care sa ceara Statului sa fie al meu. Pentru ca Statul cine este? Noi suntem statul.

[...]

Noi nu facem ceea ce trebuie sa facem ci ceea ce ni se spune, pentru ca noi ne-am vandut.

- Si atunci statul ateu este un dusman al Bisericii, nu?

Pai daca e ateu?!

- Si atunci cum poate sa fie Biserica sluga statului ateu?

Pai iata  ca se poate intampla si asta. E asa de hot statul ateu... Merge cu tine la brat, te ia la Alba Iulia, te ia la Bucuresti, te ia la Constanta la mare, la Putna, te ia la Bruxelles. Te duce si te invarte. "Sa traiti am inteles!". Merge bine, unire lina, pace tuturor. Limuzina. Pleci, totul e in regula si poporul se ia dupa tine, mancat bine, si el asteapta Imparatia Cerurilor.

[...]

- Dar ce-i de facut? Ce se poate face ca mirean?

Dumneavoastra sunteti tineri si nazuitori. Eu acuma am terminat, am facut ce-am avut de facut. Acuma ce faceti dumneavoastra inainte?! Eu ce-am avut de facut am facut, acuma trec la rezerva. Treci la rebut batrane, ca nu mai ai ce face acuma.

- Pai invatati-ne pe noi ce trebuie sa facem!

Ce trebuie sa facem? Sa ne rugam si sa ne unim in forta, sa formam un element romanesc, sa dam o nuanta cat mai potrivita cu nevoile si cu vremea cu care ne confruntam. Adica trebuie sa facem in asa fel incat nici toate a popi, nici toate a doctorului. Cam asa sa fie.

- Sa fie un echilibru.

Un echilibru, o  stare de lucru in care sa te poata crede, ca poporul asta e foarte neincrezator la ora actuala. Nu mai crede in nimic. Un ziar daca-l iei, sa-l frunzaresti, te uiti: "ce vrea sa spuna asta?". Din doua trei coloane acolo, te uiti la doua trei randuri acolo, si cu asta ai citit ziarul. Ei bine asa s-a plictisit si omul acesta de tot ce i s-a spus acolo.

din Epigonii de Mihai Eminescu

Adica din ce in ce trebuie sa se consume elementul acesta, surogatul acesta din cafea. Ca dupa aceea sa apara vre-o doau-trei generatii pentru echilibrare, pentru intelegerea lucrurilor. Si dupa aceea ajungem la o rascruce. Mai, unde o fi drumul acesta unde mergem noi? Inspre Rarau sau la Vatra Dornei, sau unde duce? Si vine cineva si spune: ia-o pe aicea ca ajungi la Rarau. Ei acuma noi suntem cam aicea, asa: "Ia-o spre Pietrele Doamnei".

Si sa stiti ca Dumnezeu da intelepciune poporului, da intelepciune omului, da intelepciune sa poata sa iasa din prapastie. Si ce trebuie sa formam este aceasta unitate de armonie, de intelegere, trebuie sa vorbim acelasi grai, sa vorbim aceeasi limba, sa credem in acelasi Dumnezeu, sa fim cu fata spre un singur altar. Si atuncea noi putem sa deschidem o cale - ca intotdeauna, nu e usoara, calea aceasta. 

N-o sa ai odata 7 mii de oameni, n-o sa ai 5 mii de oameni, dar cate putin asa, sa stit ca se formeaza o forta din ce in ce mai puternica datorita rugaciunilor pe care le faci tu ca initiator al lucrurilor. Altfel nu se poate face. Trebuie sa apara, in sfarsit, in fata omului altul decat a avut el pana acuma. O energie prin care tu sa poti coloniza.

[...]

***

A se vedea si celelalte parit ale interviului aici:

(IV- a se vedea mai sus)