Arcul de Triumf - centenar 2018 (imagini, video). A cui biruința?

Arcul de triumf: București (stânga) și Paris (dreapta)

"Pentru prima dată în istoria acestui Arc de triumf, prin definiție laic, agnostic și apolitic, s-a cântat «HRISTOS A ÎNVIAT» și «MÂNTUIESTE DOAMNE POPORUL TĂU»"

Ziua Marii Uniri la Târgu Secuiesc sărbătorită cu români veniți din toată țara

Tot mai mulţi români din toată ţara se strâng an de an, de ziua națională la Târgu Secuiesc în semn de respect și recunoștință față de românii din oraș și din împrejurimi, care-și păstrează credința ortodoxă și limba română. Anul acesta au fost la depunerea de coroane de la biserica ortodoxă aproape 2000 de oameni și, mai apoi, la marșul de câțiva km prin oraș 500 de oameni.

Mesagerul de Covasna: O MIE DE STEAGURI TRICOLORE PENTRU TÂRGU SECUIESC, DE 1 DECEMBRIE

O mie de steaguri tricolore și-a propus Asociația „Calea Neamului” să dăruiască românilor din orașul Târgu Secuiesc și din împrejurimi, de Ziua Națională.

„Vom sărbători Ziua Națională la Târgu Secuiesc prin o mie de steaguri tricolore pe care le vom dărui tuturor românilor din oraș și din împrejurimi ce se vor aduna aici de 1 Decembrie. Aceste drapele vin de la oameni din toate colțurile țării care doresc să-și exprime dragostea frățească și solidaritatea față de românii din Covasna.”- a declarat pentru „Mesagerul de Covasna”, președintele Asociației „Calea Neamului”, medicul Mihai Tîrnoveanu, care a precizat că asociația a derulat și alte acțiuni de donare, în Târgu Secuiesc, în anii anteriori.

„Nu este pentru prima dată când mergem la Târgu Secuiesc. Pe 1 Decembrie 2015 am dăruit 500 de steaguri tricolore românilor din oraș, atunci fiind una din cele mai mari manifestări prilejuite de Ziua Națională petrecute în acest oraș, după spusele mai multor locuitori. A venit foarte multă lume, atât din acest municipiu cât și din împrejurimi. Totul a decurs într-un cadru solemn, atmosfera fiind una de mare sărbătoare. De-a lungul timpului am dăruit românilor din Târgu Secuiesc și copiilor zeci de costume naționale, câteva sute de icoane ortodoxe, de Sfântul Apostol Andrei, premii pentru elevii care au participat la un concurs de istorie pe tema Unirii din 24 ianuarie, constând în bani și cărți de literatură română. Toate acestea au fost făcute în semn de adâncă prețuire și recunoștință față de acești oameni care-și păstrează limba română și credința ortodoxă, care țin aici România vie. Țin să transmit pe această cale toată admirația mea doamnelor Mihaela Aionesei și Mihaela Raicea, celor doi preoți ortodocși precum și tuturor enoriașilor Sfințiilor lor, care la fiecare acțiune a noastră ne-au fost aproape și ne-au susținut.”- a spus președintele Asociației „Calea Neamului”.

În ceea ce privește acțiunea din acest an, de a dărui 1000 de steaguri tricolore, medicul Mihai Tîrnoveanu a declarat că Asociația este susținută de numeroși prieteni – membri ai unor organizații, reprezentanți ai diverse entități sau persoane fizice din țară și din diaspora și că, până în prezent, s-au strâns 350 de steaguri.

„Revenind la acțiunea din acest an, subliniem faptul că o facem împreună cu Frăția Ortodoxă Sf.Mare Mucenic Gheorghe, condusă de domnul Dan Ciprian Grăjdeanu, Asociațiunea Astra-Despărțământul Covasna-Harghita, cu implicarea directă a doamnei Maria Crețu-Graur, directoarea și cu Asociația de tineret condusă de doamna Florentina Teacă. Până acum avem 350 de steaguri, nădăjduind ca până de 1 Decembrie să le strângem pe toate 1000. Participarea acestor organizații precum și sprijinul venit de la atât de mulți oameni de pe întreg cuprinsul țării dovedește încă odată că românii se pot uni în jurul idealului național, în jurul unor acțiuni concrete a căror menire este să transmită tuturor următorul mesaj: românii din Covasna și Harghita sunt o sută de mii, dar au douăzeci de milioane de frați și surori. Cu ajutorul Lui Dumnezeu vom afirma întotdeauna cu tărie identitatea românească, valorile moșilor și strămoșilor noștri, păstrate în datină, având mereu în suflet exemplul de luptă și jertfă a eroilor, martirilor și voievozilor acestui pământ cu relief de Sfinte Moaște!”- a declarat Mihai Tîrnoveanu.[...]

Despre neam, cu Parintele Gheorghe Calciu

Într‑un memorial de călătorie din 2003 (in­clus şi în ediţia antologică a cuvântărilor şi scri­erilor sale: „Fiţi jertfelnici!” De la cuvintele către ti­neri la mărturiile testamen­tare, Editura Christiana, Bu­cu­­reşti, 2012), Părintele Gheorghe Calciu nota, cu târzie duioşie şi amară intro­spec­ţie:

„A­nual, duhul iubirii de ţară şi de oamenii ei, de mănă­stiri şi de trăitorii din ele, de prietenii şi de nea­murile mele mă mână spre locurile co­pi­lăriei şi ale tine­reţii, ale bucuriilor şi ale sufe­rin­ţelor trăite acolo – co­moara cea mai de preţ a vie­ţui­rii mele în România vre­me de 6 decenii, până la timpul în­stră­inării de acum 18 ani.

Parcă o pră­pastie fără fund mi-a despărţit viaţa în 1985, mai adâncă şi mai lată decât pră­pastia închi­so­ri­lor. Poate pentru că, fie şi în în­chisoare, via­­ţa mea se petrecea pe pământul ţă­rii; şi poate că de aceea trăiesc me­reu în per­spectiva urmă­toarei vizite pe care o voi fa­ce acasă, trecând peste un ocean de apă şi de amin­tiri…”.

 Mai apoi, într-o altă mărturie, Părintele spunea că:

Așa cum nu uit suferința, așa nu uit pământul românesc. Dacă nu aș avea un picior spiritual pus în România, eu n-aș avea niciun echilibru, n-aș avea niciun pământ sub picioarele mele. Aș pluti absolut în neant. Poate ați constatat că am o activitate permanentă pentru România, nu pentru că doresc să fac ceva pentru România în mod special. Doresc să fac ceva pentru mine, pentru că eu mă confund cu România, mă confund cu țara, cu neamul, cu Biserica. Acolo este viața mea. Am lăsat în urmă 60 de ani de suferințe și de speranțe. Cum pot să-mi aduc comoara aceasta aici? [în America, n.n.] Nu pot. Ea a rămas acolo. Acolo este inima mea.

Descoperă România la pas cu strainii dar si ... în inima ta!

Descoperă România cu Peter Hurley - Documentar video integral 

Peter Hurley: In Europa nu prea există ce aveți în România. Nimeni nu-ți spune asta la televizor. 

Maria Zapca de la Săpânța: Peter vrea să învățam de la bătrâni și să dăm valoare bătrânilor. Avem foarte mult de învățat de la ei.

Ilie Bența, sculptor maramureșean: Omul dacă are dragoste de ceva, nu-l poate opri nimenea. Ești pornit. Oricine, orice ți-ar spune ți-e gândul numai acolo. [...] Am făcut troiță pentru eroi, troiță pentru deținuți politic, răstigniri, tot felul de sculpturi ce există în lumea asta. Asta e o poartă care e și la muzeu. Omul care e mai deștept, care e cu școli mai multe, el o cerut-o simplă. Oamenii care sunt cu școală mai puțină le place poarta mai aglomerată, să fie băgate toate prostiile acolo pe ea. Bine, nu-i prostie, e sculptură, dar, un om mai deștept vrea mai simplu, că ce e simplu e frumos.  

Lemnul eu, îl iubesc, fiindcă lemnul e cea mai importantă materie din toată lumea asta. Lemnul e sănătos, lemnul respiră. In casa de lemn intră aerul prin ea și e cea mai sănătoasă. Intra oxigenul prin ea. Unde e gardul făcut din fier și din marmură, acolo e cimitir, nu mai e casa omului. 

Reporter:  Țăranul credincios din trecut, dar și cel de astăzi, mai ales cel ce lucrează în lemn, simte că trăiește și lucrează în interiorul lumii create de Dumnezeu, Făcătorul Cerului și al pământului. De aceea, acest țăran respectă liniile din lemn imprimate de creator, în însuși structura materiei care urmează să devină epifanie sau simbol al spiritului prin lucrarea artistică numită poartă sau troiță. 

Si în viață, dar mai ales în basm, într-o călătorie, relația fundamentală între om și divin se adâncește sau se desparte.   

Dani Micles, morar: După Revoluție lumea s-a schimbat. Nu mai lucrează pământul, dispar portul, tradiția. Si eu sunt pe cale de dispariție [ca morar], pentru că dacă nu se pune porumb și grâu, nu ai produs pita ta; tot vine din colo, și nu știe nimeni ce mănâncă. Care or plecat în străinătate or lăsat pământurile nelucrate și ei mănâncă de acolo cu chimicale, nu mănâncă natural. 

Eu aș face un mesaj, să mă înțelegeți: aia nu-i gospodărie la țară, dacă omul n-are vaca lui, 2 porci, 10 oi, cal, găini. Să mănânc produsul meu. Să le măresc, să produc mai mult și nu să cumpăr de la altul, eu să dau la altul. 

Tata îmi spunea asa: "să nu vinzi pământul! Să-l lucrezi!". Pentru că noi, în istorie am fost ocupați de popoare cotropitoare, banii s-au schimbat, dar pământul nu l-o dus nimeni. E o comoară a țăranului. Pământul comunică cu omul, numai că nu poate vorbi. Ce trebuie mai mare dar de la Dumnezeu, când vorbește recolta cu tine? Asta e realitatea dar nimeni nu o apreciază. Pământul vorbește cu omul!  

Grai tămâiat, limba română - patrie ce are deasupra Cerul

Sursa

Limbii romane în care ma spovedesc...

Limba noastră îi aleasă

Să ridice slava-n ceruri,

Să ne spuie-n hram şi-acasă

Veşnicele adevăruri.

Pentru cine mai simte românește (II)

Pentru cine mai simte romaneste (I)

Deşteaptă-te, române

(de Andrei Muresan)

Deşteaptă-te, române, din somnul cel de moarte,

În care te-adânciră barbarii de tirani!

Acum ori niciodată croieşte-ţi altă soarte,

La care să se-nchine şi cruzii tăi duşmani!

Acum ori niciodată să dăm dovezi la lume

Că-n aste mâni mai curge un sânge de roman,

Şi că-n a noastre piepturi păstrăm cu fală-un nume

Triumfător în lupte, un nume de Traian!

Înalţă-ţi lata frunte şi caută-n giur de tine,

Cum stau ca brazi în munte voinici sute de mii;

Un glas ei mai aşteaptă şi sar ca lupi în stâne,

Bătrâni, bărbaţi, juni, tineri, din munţi şi din câmpii!

Priviţi, măreţe umbre, Mihai, Ştefan, Corvine,

Româna naţiune, ai voştri strănepoţi,

Cu braţele armate, cu focul vostru-n vine,

"Viaţă-n libertate ori moarte! " strigă toţi.

Pre voi vă nimiciră a pizmei răutate

Şi oarba neunire la Milcov şi Carpaţi!

Dar noi, pătrunşi la suflet de sfânta libertate,

Jurăm că vom da mâna, să fim pururea fraţi!

O mamă văduvită de la Mihai cel Mare

Pretinde de la fii-şi azi mână d-ajutori,

Şi blastămă cu lacrimi în ochi pe orişicare,

În astfel de pericol s-ar face vânzători!

De fulgere să piară, de trăsnet şi pucioasă,

Oricare s-ar retrage din gloriosul loc,

Când patria sau mama, cu inimă duioasă,

Va cere ca să trecem prin sabie şi foc!

N-ajunse iataganul barbarei semilune,

A cărui plăgi fatale şi azi le mai simţim;

Acum se vâră cnuta în vetrele străbune,

Dar martor ne e Domnul că vii nu o primim!

N-ajunse despotismul cu-ntreaga lui orbie,

Al cărui jug din seculi ca vitele-l purtăm ;

Acum se-ncearcă cruzii, în oarba lor trufie,

Să ne răpească limba, dar morţi numai o dăm!

Români din patru unghiuri, acum ori niciodată

Uniţi-vă în cuget, uniţi-vă-n simţiri!

Strigaţi în lumea largă că Dunărea-i furată

Prin intrigă şi silă, viclene uneltiri!

Preoţi, cu cruce-n frunte! căci oastea e creştină,

Deviza-i libertate şi scopul ei preasfânt.

Murim mai bine-n luptă, cu glorie deplină,

Decât să fim sclavi iarăşi în vechiul nost' pământ!

*

Hora unirii

(versuri de Vasile Alexandri)

Hai sa dam mâna cu mâna
Cei cu inima româna,
Sa-nvârtim hora fratiei
Pe pamântul României!

Iarba rea din holde piara!
Piara dusmania-n tara!
Între noi sa nu mai fie
Decât flori si omenie!

Mai muntene, mai vecine,
Vina sa te prinzi cu mine
Si la viata cu unire,
Si la moarte cu-nfratire!

Unde-i unul, nu-i putere
La nevoi si la durere.
Unde-s doi, puterea creste
Si dusmanul nu sporeste!

Amândoi suntem de-o mama,
De-o faptura si de-o seama,
Ca doi brazi într-o tulpina,
Ca doi ochi într-o lumina.

Amândoi avem un nume,
Amândoi o soarta-n lume.
Eu ti-s frate, tu mi-esti frate,
În noi doi un suflet bate!

Vin' la Milcov cu grabire
Sa-l secam dintr-o sorbire,
Ca sa treaca drumul mare
Peste-a noastre vechi hotare,

Si sa vada sfântul soare
Într-o zi de sarbatoare
Hora noastra cea frateasca
Pe campia romaneasca.

 *

Pomelnic

(de Zorica Latcu)

Pe toti cei ce in veacuri au cazut luptand
Pentru biruinta Crucii prea cinstite,
Cei ce in clipa mortii au avut in gand
Numele Treimii prea blagoslovite,
Si pe toti aceea care au ravnit
Slava si cununa mai presus de minte,
Pomeneste-I Doamne, Tu cand vei veni,
In Imparatia Slavei Tale sfinte.

Pe toti Mucenicii Neamului, Eroi,
Luptatori cu spada sau cu rugi sfintite,
Toti cei ce se roaga astazi pentru noi,
Si ne scot in graba tainic din ispite,
Si pe toti aceea care pentru neam,
Au trait in temniti, ca-n niste morminte,
Pomeneste-I Doamne, Tu cand vei veni,
In Imparatia Slavei Tale sfinte.

Pe tot neamul nostru evlavios si sfant
Voievozi si doamne, boieri, jupanese,
Toti cati dorm cu trupul in acest pamant
In hotarul tarii noastre prea alese,
Pe parintii nostri si pe fratii dragi
Ce s-au dus la ceruri sus de mai-nainte,
Pomeneste-I Doamne, Tu cand vei veni,
In Imparatia Slavei Tale sfinte.

Si pe toti aceia care nestiuti
Stinsu-s-au in vremea asprelor prigoane,
Cei ce inca astazi zac necunoscuti
Si-n biserici nu au slujbe si canoane,
Pe toti sfintii care numai Tu ii stii
Si al caror nume numai Tu-l tii minte,
Pomeneste-I Doamne, Tu cand vei veni,
In Imparatia Slavei Tale sfinte.