Citate preferate

Nu exista nimic mai plin de iubire decat Adevarul. (Sfantul Fotie cel Mare)

Dumnezeu "n-a ingaduit fiecaruia sa aibe toate cunostintele, [...] ca sa avem nevoie unul de altul si in felul acesta sa ne iubim unul pe altul." (Sfantul Ioan Gura de Aur)

Viata necurata impiedica intelegerea adevarurilor inalte. (Sfantul Ioan Gura de Aur)

Fiecare judeca lucrurile dupa masura starii lui duhovnicesti. Daca unul are cugetul stricat, si "masina lui este stricata", si chiar aur sa pui intrinsa, va face "gloante de aur", ca sa ucida. (Cuviosul Paisie Aghioritul)

Nu cunoasterea limpezeste taina, ci aceasta din urma limpezeste cunoasterea. (Paul Evdokimov)

Nestiinta este maica tuturor relelor. Ea este unul dintre cei trei uriasi puternici ai diavolului (alaturi de uitare si nepasare), sub ocrotirea carora se furiseaza toate patimile in suflete. De aceea omul are datoria sa lupte necontenit pentru alungarea nestiintei din sine. (Sfantul Marcu Ascetul)

Departarea nu raceste dragostea adevarata, ci o sporeste, acolo unde este rugaciune. (Sfantul Luca al Crimeei)

Daca nu ai iubire, nu comunici. (P. Gheorghe Calciu)

***

Sfantul Siluan Atonitul

#Cu cât mai mare e iubirea, cu atât mai mari sunt şi su­ferinţele sufletului; Cu cât mai deplină e iubirea, cu atât mai deplină e cu­noştinţa; Cu cât mai fierbinte e iubirea, cu atât mai fierbinte e ru­găciunea; Cu cât mai desăvârşită e iubirea, cu atât mai sfântă e viaţa.

# Harul vine de la iubirea pentru fratele şi se păstrează prin iubirea pentru fratele; dar dacă nu iubim pe fratele, harul lui Dumnezeu nu vine în suflet.

Arhimandritul Sofronie Saharov

"O trasatura a dragostei celei mari catre Hristos este aceea ca nu poate coexista cu desfatarile trupesti in general si, mai intai de toate, cu cele mai puternice decat toate, cele erotice. Mintea omului, sub actiunea dragostei celei catre Dumnezeu, se desprinde de pamant si renunta la orice imagine pamanteasca, in timp ce legatura trupeasca raneste profund sufletul tocmai prin aceste imagini. Cunoastem ca multi abordeaza acest subiect intr-un mod cu totul diferit. Dar oare cuvantul Scripturii: "Nu va ramane Duhul meu pururea in oamenii acestia, pentru ca sunt numai trup" (Fac. 6, 3) nu se refera la ei?"

Din "Asceza si contemplatie" Sf. Man. a Cinstitului Inaintemergator, Essex -Anglia, 1996, pg 66)

#„Trebuie sa cinstim libertatea celuilalt. Orice se intampla cu forta nu re­zista nici in timp, nici in vesnicie."

#„Descoperirea lui Dumnezeu nu este in vedenii, ci in inraurirea dum­nezeiescului har, care se manifesta gradual, treptat."

#La a Doua Venire a lui Hristos, drep­tii vor fi foarte uimiti, insa si pacatosii vor fi uimiti. Primii, pentru ca nu se asteptau sa fie mantuiti, iar ceilalti, ca nu se asteptau sa fie osanditi."

#„Pentru ca cineva sa faca misiune in mod ortodox trebuie sa aiba inaun­trul lui pe Duhul Sfant. Dar trebuie sa detina si cultura locului in care se gaseste. Atunci se poate darui celorlalti."

#„Nu exista scrieri ale sfintelor femei. Asta nu se intampla pentru ca ele ar fi sfinte mai mici decat barbatii, si sunt chiar mai multe, insa femeile sfinte au o viata ascunsa, isi pot pastra viata lor tainica. Maica Domnului a primit un mare har de la Dumnezeu. Nu avem nici o descoperire care sa provina de la Maica Domnului, dar stim ca are un mare har, si Biserica il simte, ea si toti cei ce i se roaga."

„Prin urmare femeile nu au avut nevoie sa conduca pastoral pentru a-si descoperi vietile. Toate cele care ne-au lasat cateva cuvinte de-ale lor erau batrane. Dar si sfintii ar fi tacut si nu am fi avut nici o scriere de-a lor, daca nu ar fi fost nevoie de persoane responsabile, de pastori ai Bisericii, pentru a conduce turma. Testamentul lui Dumnezeu cu oamenii este inclinatia catre Dumnezeu si chemarea catre Acesta a fiecarui om. Raspunsul acestei chemari este pazirea testamentului."

#Ispitele primite de sfinti sunt mai mari decat ale noastre, deoa­rece inima lor era mai sensibila si de aceea toate lucrurile primite in viata lor capatau dimensiuni mult mai mari. Crucea lui Hristos depaseste orice martiriu omenesc, deoarece Hristos era nepatimas, era fara de pacat. Noi mostenim moartea si chiar intarim puterea mortii in toata viata noastra, prin pacatele noastre."

#„Ce inseamna cuvintele: «Ţine-ti mintea in iad si nu deznadajdui»? Pentru noi nu inseamna nimic, dar parintele Siluan le-a inteles ca pe o ma­re mangaiere, deoarece trecea printr-o perioada de parasire dumnezeiasca. De aceea, a zis: «Am luat arma mantuirii mele». Era ca un triumf. Iadul in­seamna lipsa harului lui Dumnezeu. Şi asta este din educatia lui Dumne­zeu. Scaparea parintelui Siluan era: «Nu deznadajdui!»"

#„Cel casatorit, atunci cand nu pretuieste si nu lucreaza fecioria duhului (curatia inimii), nu traieste bine nici ca om casatorit, deoarece viata in ca­satorie se hraneste din aceasta curatie a inimii."

#„O valoare mult mai mare o are fecioria duhovniceasca, caci fecioria duhovniceasca este implinirea poruncii lui Hristos atunci cand mintea omu­lui se lipeste de Dumnezeu cu rugaciune. Aceasta feciorie duhovniceasca poate fi dobandita de toti, si de cei casatoriti, si de cei necasatoriti. Mona­hii care nu au fecioria duhovniceasca sunt nefericiti, caci nici nu nasc in zona fireasca, in zona trupeasca, nici nu isi transfera existenta in Rai."

#„Nu trebuie sa ne smerim fata de cei ce nu se smeresc, deoarece o vor exploata ca pe o slabiciune si, in consecinta, ne vor afunda mai rau. Cei re­nascuti in Duhul, atunci cand il intalnesc pe un smerit, se smeresc si ei mai mult, in timp ce cei care nu sunt renascuti, atunci cand intalnesc un sme­rit, gasesc ocazia de a se sui in carca lui, de a se folosi de el."

#„Libertatea nu este independenta politica, ci lipsa stapanirii diavolului asupra noastra."

#„Cand omul are pacate ascunse nemarturisite, cand aude un cuvant du­hovnicesc, simte o durere undeva in trupul lui. Dumnezeiescul har arata starea lui si prin acest fel si, de va vrea, se va izbavi de orice rau duhovnicesc prin spovedanie."

Sfantul Ioan Gura de Aur

“Care zid este atat de puternic si atat de intarit prin legatura perfecta a pietrelor trainice din care e construit, incat sa reziste atacurilor vrajmasilor ca ceata celor cari se iubesc – unii pe altii si cari sunt stransi intr-o singură unire? Atacurile diavolului le resping; si pe bună dreptate. Caci cei cari se oranduiesc in ordine de lupta contra diavolului sunt de neinvins; de uneltirile lui isi inalta trofeele stralucitoare ale dragostei. Sunt ca si o liră. După cum coardele lirei sunt multe, dar dau o singura melodie si scot o cantare placuta, tot astfel si cei cari sunt stransi intr-un gand dau drumul cantării melodioase a dragostei. Nimic nu poate sa fie mai dulce decat dragostea!“

Rafail Noica

De aici:  Despre "subtirimea" si vulnerabilitatea iubirii lui Dumnezeu pentru noi

#Deci iubirea este de o subtirime, de o gingasie, de o duiosie a unei dari de sine pe care noi nu o inchipuim, ca suntem inca grosolani in biologia noastra si badarani in neduhovnicia noastra. Dar in sensul acesta vreau sa zic ca dragostea este o traire de o deosebita subtirime, a carei incalcare este o deosebita durere. Iata insa ca cel ranit, cel care iubeste si se raneste nu este cel care moare: cel care moare este cel ce incalca dragostea. Cel care iubeste se raneste nu atata ca este lepadat, dar se raneste vazand ca cel iubit al lui, pentru pacatul ce il face impotriva lui, va muri.

#Dragostea iarta celui pacatos. Si acuma va spun ca iertarea nu este un procedeu. Iertarea este o parte integranta a iubirii.

#Iertarea este data inainte sa o cerem. “Dumnezeu este dragoste”, zice Apostolul. Putem sa zicem: “Dumnezeu este iertare“. Iertarea este deja data, noi trebuie sa ne-o insusim, noi trebuie sa ne ridicam la vrednicia acestei iertari, si atuncea vom vedea cum iertarea face parte integranta din Iubire. Asa trebuie sa devenim si noi.

Cultura Duhului

# Patima  este un dor nesfarsit pe care noi il punem la ceva foarte sfarsit. [...] Patima nu e altceva decat sfasierea unei incercari, unei pliniri cu de-ale materiei a ceea ce este in sine o stare duhovniceasca.

 Alexander Schememann

De aici: Euharistia - taina imparatiei.

#Cu cat cuvantul este mai de sus, cu atat mai mult are un sens dublu si cere mai imperios de la crestinii care il folosesc, nu numai o simpla definire, - oricat de precisa ar fi - ci si eliberare, exor­cism, eliminarea din interiorul lui a minciunii care a pervertit cuvantul.

#de la caderea cuvantului, de la pervertirea lui a inceput caderea lumii, fiindca prin cuvant a intrat in lume minciuna, al carei tata este diavolul. Cuvantul a ramas acelasi, astfel spunand “Dumnezeu”, “unitate”, “credinta”, “evlavie”, “iubire”, omul este convins ca stie despre ce vorbeste. Dar otrava minciunii este ca, in cadere, cuvantul a devenit “altul”["nationalismul" se poate adauga la acesta lista...]

#Nu de definire, ci de mantuire are nevoie cuvantul cazut, ca si intreaga lume cazuta, iar aceasta mantuire o asteapta nu de la sine si nici de la alte cuvin­te, ci de la puterea si Harul lui Dumnezeu care curata si renaste.

#Credinta este partasia cu unitatea de sus si in aceasta unitate este “partasa” la o alta viata la un alt inceput, cel vesnic…

Sf. Nicolae Velimirovici

Adeseori noi, pe neasteptate, la un anumit ceas, intalnim un om care izgoneste intunericul adunat in sufletul nostru, rezolvand pe nepusa masa vreo problema cu care ne confruntam. Nu arareori se intampla sa auzim de la vreun alt om un cuvant care ne atinge sufletul, ori sa spunem cuiva vreun cuvant de imbarbatare. Sau deodata primim o scrisoare de la cineva, mai cu seama atunci cand ne este de trebuinta. Ori, incurcati in problemele vietii, cu deznadejde incercam sa gasim o rezolvare cu putinele noaste puteri, cautand iesire dintr-un impas; cand deodata ni se intampla ceva care schimba radical situatia. Prin urmare si intalnirea neobisnuita, si cuvantul, si scrisoarea, si intamplarea, toate sunt semne date noua fie ca pedeapsa, fie ca luare-aminte, fie ca inteleptire, fie ca adeverire, fie ca o chemare la pocainta.

Sfantul Iosif de la Optina

(de aici)

#„Dupa cum raza soarelui nu poate sa patrunda prin ceata, tot astfel si cuvintele omului care este doar educat, insa nu si-a biruit patimile nu pot lucra asupra sufletului. Iar cel care a invins patimile si a dobandit intelepciune duhovniceasca, acela si fara educatia exterioara are acces la inima fiecaruia”.

#Daca greseala aproapelui, pe care ai dori s-o indrepti, iti tulbura linistea ta sufleteasca si te enerveaza, atunci si tu gresesti si, prin urmare, nu poti indrepta greseala prin greseala, ea se indreapta prin blandete.

#Ravna care vrea sa indrepte orice rau este ea insasi un mare rau.

#Fiecaruia i se pare vrednica de osanda acea fapta a aproapelui care il demasca pe el insusi prin ceva.

#Odata i s-a spus staretului ca la M-rea N. exista zavorate. Parintele a raspuns: „Aceasta e o cale periculoasa, caci in singuratate cresc patimile, iar in mijlocul poporului urcusul e mai cu folos. Iata, acolo unde se umbla (pe drum) nu creste iarba, iar acolo unde nu se umbla, iarba e deasa. Ei se insingureaza din lipsa de rabdare. Iar noua ne este folositor atunci cand suntem imbranciti. Acel copac pe care vantul il clatina mai mult, se intareste mai tare cu radacinile, iar cel care sta in liniste, acela imediat cade“.