marți, 29 martie 2011

Parintele Placide Deseille: " In ortodoxie gasim plinatatea credintei crestine"


In emisiunea "Biserica Ortodoxa astazi", din 27 martie 2011, Bogdan Florin Vlaicu propune un interviu cu parintele Placide Deseille, interviu care a fost tradus mai jos:

- Buna ziua dragi ascultatori si ascultatoare. Invitatul meu de astazi este parintele arhimandrit Placide Deseille, unul dintre cei mai importanti parinti duhovnici si teologi ortodocsi francezi. Fondatorul colectiei de spiritualitate orientala, editata de abatia Bellefontaine, parintele Placide, a descoperit Ortodoxia prin scrierile Sfintilor Parinti ai Bisericii. El a cunoscut monahismul ortodox in timpul vizitelor sale in Romania. Fascinat de puternica traditie monastica ortodoxa romaneasca, pe care a gasit-o extrem de apropiata de cea a Sfintilor Parinti, el a inteles totodata ca o apropiere canonica fata de Biserica Ortodoxa Romana este totusi dificila din cauza regimului comunist din acea epoca.

Dupa aceea, parintele Placide a devenit calugar ortodox la Muntele Athos, si a fondat in 1978 Manastirea Sfantul Antonie cel Mare din muntii Vercors, in Dauphiné, ca metoc sau dependenta de Manastirea Simonos Petra din Sfantul Munte. In aceasta manastire, al carei staret este, putem sa gasim in franceza toate slujbele dupa tipicul din Muntele Athos. Calugarii ortodocsi din Manastirea Sfantul Antonie cel Mare, ajutati de fratii lor greci din Manastirea Simonos Petra, au fost primii care au inceput o munca sistematica de adaptare si interpretare a cantarii liturgice bizantine in franceza.

Parintele Placide a fost mult timp profesor de Patristica la Institutul Saint Serge din Paris, unde continua sa tina conferinte despre viata si invatatura Sfintilor Parinti ai Bisericii.

I-am cerut parintelui Placide Deseille sa ne aduca marturia asupra lungii sale cai in credinta crestina, si descoperirii sfintei sale, a ortodoxiei.


- Da, intr-adevar o cale lunga. Am intrat intr-o manastire catolica in 1942, deci acum mai bine de 60 de ani. Si, dupa vre-o doisprezece ani, dupa ce mi-am facut studiile de teologie si am fost hirotonit ca preot, am fost numit profesor de teologie pentru a preda cursuri de teologie tinerilor calugari care se pregateau pentru sacerdot. Mi-am dat seama foarte repede ca, daca vrem sa invatam teologia intr-o manastire, nu putem sa o facem ca intr-un simplu Seminar, ci ca, aceasta teologie trebuie sa fie legata de viata spirituala. Pentru a putea face aceasta, credeam ca trebuie sa ne intoarcem la invatatura Parintilor Bisericii, care puteau sa ne dea intr-adevar dimenisiunea monastica si spirituala pentru a invata teologia.
 Deci, fara a neglija mari autori de teologie din epoca medievala, am incercat, mai ales in acel moment, sa studiez teologia patristica. Si am putut, gratie bunavointei superiorului meu, sa vin, din timp in timp, la Institutul Saint Serge, sa discut cu profesorul de patristica de la acest Institut de Teologie Ortodoxa din Paris, cu parintele Cyprien Kern. Aceasta cam din anii '50. Si trebuie sa spun ca parintele Cyprien m-a initiat cu adevarat in cunoasterea Parintilor Bisericii, si m-a initiat la o ideologie ortodoxa fondata pe invataturile Parintilor Bisericii. Parintele Cyprien era profesor de Patristica, dar in acelasi timp cunostea in mod admirabil toate problemele de dogmatica, si a fost pentru mine un initiator deosebit si cu adevarat remarcabil. Ii datorez mult. Aveam in fiecare luna o conversatie destul de lunga cu el; si am primit foarte mult de la el. Deci, din epoca aceea, acum mai bine de 50 de ani, Institutul Saint Serge era deja o mare perspectiva.
Si acest studiu al Parintilor Bisericii, m-a ajutat, putin cate putin, sa realizez ca aici [in Biserica Ortodoxa] gasim plinatatea credintei crestine, ca la Sfintii Parintii gasim referinta fundamentala, norma pentru noi. Si, am simtit putin cate putin, ca Biserica Catolica, a pastrat cu siguranta o mare parte, dar, in acelasi timp, in anumite puncte s-a departat, in cursul secolelor. Si Ortodoxia mi s-a parut locul unde regasim toata aceasta plinatate originala a crestinismului.

- Trebuie sa spunem, de asemnei, ca in acea epoca ati fondat colectia spirituala orientala la abatia de la Bellefontaine.

- Da, asa este. Tocmai, in aceasta perspectiva - pentru ca era revenirea unor tineri calugari care se interesau destul de mult de patristica, de Parintii care au trait in pustie, de Parintii din vechime ai monahismului - am fondat la Bellefontaine aceasta colectie de spiritualitate orientala, si care exista si acum, continund sa se dezvolte, si care a contribuit destul de mult, si a ajutat chiar ortodocsii din Franta ca ei insisi sa aprofundeze aceasta traditie patristica.

- Parinte Placide, care este urmarea acestei concluzii?

- Ei bine, urmarea este ca am putut sa creez o mica manastire, care era inca dependenta in continuare de Biserica Catolica, dar, in cele ce-a urmat, am incercat impreuna cu cativa tineri calugari, care mi-au cerut sa-i orientez in acest sens, sa traim acolo ca intr-o regiune monahica ortodoxa, si dupa traditia Sfintilor Parinti in intregime. Si pentru a putea sa facem acest lucru, am vazut necesitatea de a ne resursa in tarile ortodoxe. Si, la epoca respectiva am mers in Romania.

In Romania am descoperit in anumite manastiri, o traditie monahica deosebit de puternica, deosebit de apropiata de cea a Sfintilor Parinti, si aici as nota ca exemplu Manastirea Sihastria, unde l-am cunoscut destul de bine pe Parintele Cleopa, si de asemeni pe Parintele Petroniu, devenit egumen in Muntele Athos.

Si, aceste contacte cu Romania - in acea epoca am mers aproape la fiecare doi ani, deci, in total facusem patru drumuri, iar pe al cincilea l-am facut nu de mult, - m-au facut sa vad toate schimbarile, cu caderea comunismului, cand atmosfera s-a schimbat in totalitate, dar am regasit, in cele din urma, aceeasi credinta profunda in sanul poporului, o credinta populara si in acelasi timp foarte articulata in Biserica. Nu este o credinta intelectuala a oamenilor din Biserica, o credinta populara care este privita de sus de catre intelectualii din Biserica, dar este o credinta sudata, intre credinta poporului si cea a calugarilor, a teologilor. Si acest aspect unitar al Bisericii, m-a impresionat mult in Romania. Manastirile nu sunt deloc rupte de popor. Este, intr-adevar o parte de separare, pe care o implica viata calugareasca, bineinteles, dar manastirile sunt in mod vital legate, sunt in simbioza cu poporul roman. Si, de altfel, au contribuit in buna parte, in mod trainic, la mentinera credintei acestui popor, intr-o epoca cand chiar oficial regimul era ateu.

- Parinte Placide Deseille, ce personalitati v-au impresionat mai mult in timpul calatoriilor sfintiei voastre in Romania?

- Cu siguranta Patriarhul Iustinian, care era un om cu totul remarcabil, si care a stiut sa aibe o atitudine pe de-o parte reconcilianta asupra anumitor puncte legate de regimul comunist, dar extrem de ferm cand era necesar. Si apoi, bineinteles la Sihastria a fost Parintele Cleopa, si la Manastirea Sambata de Sus, Parintele Teofil. Sunt cei care m-au marcat cel mai mult acolo, ca de altfel si Parintele Ioanichie Balan, care a scris foarte multe lucruri asupra Sfintilor Stareti.

- V-as ruga sa evocati in cateva cuvinte impresia pe care vi-a lasat-o Parintele Cleopa de la Sihastria.

- Parintele Cleopa era un om profund in invatatura Sfintilor Parinti, a Filocaliei, si care ascundea personalitatea sa in spatele acestor invataturi. Parintele Cleopa nu vorbea de experientele sale personale, de viata sa spirituala personala. Intotdeauna invata ceea ce au spus Sfintii Parinti. Daca ii puneam o intrebare asupra unui lucru sau altul din viata spirituala, raspundea: "Sfintii Parinti au spus asta, sau asta" si cu o extrema discretie asupra propriei persoane.
 
- Si toata teologia sa, era o teologie a Duhului, pentru ca nu a facut nicodata studii.

- Nu, dar totusi a citit mult din Sfintii Parinti, si avea o memorie impresionanta. L-am apreciat, de asemeni, foarte mult si pe Parintele Teofil, de la Sambata de Sus, care era un calugar orb, de o inteligenta remarcabila, cu o viata spirituala foarte, foarte profunda, ca aproape uitam ca este orb, in asa masura era prezent, in asa masura cunostea pe de rost atatea texte.

- De ce ati ales Romania, printre tarile ortodoxe?

 - Am ales Romania pentru ca in Grecia, in acea epoca monahismul nu mai era foarte viu. Incepand cu anii saptezeci a reinceput revigorarea lui, mai ales in Muntele Athos; m-am dus in Muntele Athos incepand cu 1971. Dar, Romania a pastrat o viata monahica foarte vie, si chiar a fost revigorata dupa razboi, de catre Patriarhul Iustinian si cu siguranta de un anumit numar de parinti stareti. Si, pe de alta parte, Rusia nu era nici ea accesibila.

In Romania aveam avantajul de a avea o Biserica foarte, foarte vie, un monahism, care a suferit, bineinteles, din cauza regimului comunist, dar care totusi avea o mare vitalitate si cu adevarat foarte fidel traditiei. Monahism, care a fost revigorat la sfrasitul secolului al XVIII-lea de catre Sfantul Paisie Velitcicovschi in manastirile din Moldova, si cu o intreaga traditie, care isi avea acolo originile, si care a continuat.


- Si de asemeni, poate pentru ca ortodoxia romaneasca este singura cu o expresie neolatina.


- Da, sigur, pentru noi este mult mai accesibila, decat sa mergem in Grecia sau in tarile de origine slava.

- Si ce s-a intamplat in Romania la epoca respectiva?

- Ei bine, n-am putut sa facem parte in mod canonic din Biserica Ortodoxa Romana tocmai din cauza acestui regimului comunist care nu lasa Bisericii libertatea, si era dificil, si chiar de negandit, sa stabilim o legatura canonica din aceasta cauza.

Era epoca in care Muntele Athos cunostea o reinnoire, unde tinere comunitati, sub conducerea unor parinti duhovnici foarte experimentati si de o mare valoare, se reinnoiau in intregime. Si, in acel moment ne-am dus la Muntele Athos pentru a ne insusi invatamintele ortodoxe si a incerca sa ne inseram in acele comunitati monahice ortodoxe.

- Ati putea sa ne evocati primele doua vizite in Romania? Parintele staret din Manastirea Sihastira a avut anumite probleme din cauza regimului comunist, in urma vizitelor pe care le-ati facut acolo.

- Da, nu este chiar in urma vizitelor noastre, dar mai mult in urma vizitei unor parinti catolici care au fost acolo, si care in cele ce au urmat, fara sa-si dea seama ca va dauna manastri, au povestit in anumite articole publicate in reviste din Franta, sejurul pe care l-au avut acolo, si in special intalnirea unui parinte sihastru, in timp ce viata sihastra era interzisa de regim. Iar aceasta le-a atras anumite necazuri celor din Romania, si in special parintelui staret de la Sihastria din epoca respectiva, care a fost demis din responsabilitatea sa, si a suferit foarte mult din cauza aceasta, caci s-au centrat foarte mult asupra lui. Este vorba de parintele Cleopa.

- Si cand ati revenit in Romania l-ati intalnit pe Parintele Cleopa in domiciliu fortat la manastire.

- Da. A fost exilat mai intai intr-o manastire de maici, cred, si mai apoi l-am revazut cand era strict supraveghiat  la Bucuresti.

- Tocmai, pentru a impiedica astfel de necazuri si probleme datorate regimului comunist, ati ales Muntele Athos.

- Da, da, asa este.

- Parinte Placide, cum a fost dupa aceea? Cum ati descoperit Muntele Athos?

- Stiam ca era aceasta revigorare a vietii monahice in Muntele Athos, si l-am intalnit pe Parintele Staret al Manastirii Simonos Petra, care la timpul respectiv era Parintele Emilianos, care era un mare mistic, si care ne-a inteles pe mine, si pe acompaniatorii mei, avand sa petrecem acolo unii doi ani, altii un an.

Atunci am fost primiti in Biserica [Ortodoxa] si am devenit calugari la Simonos Petra. Pe urma, staretul nostru a decis ca este mult mai oportun sa ne intoarcem in Franta si sa creem aici dependente, metocuri ale Manastirii Simonos Petra. Astfel am putut creea in Franta trei metocuri, din care doua de maici si unul de calugari.

- Cati calugari se gasesc acum in cele doua Manastiri pe care le pastoriti, metocuri ale Manastirii Simonos Petra?

- In Manastirea Sfantul Antonie cel Mare suntem in jur de zece, nu toti prezenti acolo deoarece unul  se ocupa de  intrajutorare, altii ajuta la Manastirea de la Solan, si este unul care traieste in sihastrie pe o mica insula in Marea Mediterana.

- Parintele Serafim din Porquerolles.

- Da, intradevar. Deci noi suntem in jur de zece. Calugaritele de la Solan sunt in jur de cincisprezece si cred ca cele care sunt in jurul parintelui Elie, la Manastirea Schimbarea la Fata, in sudul Frantei, ele trebuie sa fie in jur de cinci sau sase.

- Ati fost un grup de trei calugari...

- Da, sigur, este vorba de Parintele Serafim, care acum este sihastru la Porquerolles, Parintele Elie, care a fondat aceasta manastire "Schimbarea la Fata", si cu mine, care am fondat Manastirea Sfantul Antonie cel Mare si Manastirea de la Solan.

- Aceasta vrea sa insemne ca in prezent sunt trei manasiri si o sihastrie care sunt dependente de Simonos Petra.
- Da, da, asa este.

- Si care sunt dupa tipicul atonit.


- Da, avem intr-adevar tipicul atonit, si tinem slujbele dupa tipicul atonit, dar in franceza. Am incercat sa facem o munca imensa pentru a adapta cantecele bizantine traditionale pentru cuvintele din limba franceza.

- Sunteti primii care au facut aceasta.

- Pentru toate slujbele, da, pentru ca in general parohiile ortodoxe francofone au adoptat mai repede cantarile slave.

- Si trebuie, de asemenea, spus, ca ati fondat si construit o manastire in stil bizantin.

- Da, intr-adevar Manastirea Sfantul Antonie cel Mare este construita dupa o traditie atonita, o biserica ce a fost construita fara dificultati pentru ca Serviciile de Administratie Franceze ne-au spus ca volumul si forma nu jeneaza, si nu sunt probleme de incadrare in mediu, si am construit practic aceasta biserica in doi ani si jumatate.

- Care imbina stilul bizantin cu stilul roman.
- Da.

- Cu fresce foarte frumoase.

 - Da, pentru ca am avut trimis, ca un adevarat inger din ceruri, un foarte bun iconograf rus [Yaroslav Dobrynine], care a venit sa viziteze manasirea dupa ce Rusia s-a deschis dupa caderea comunismului. Si sedus de biserica noastra, de felul liniilor, s-a oferit sa picteze in mod benevol biserica, in numele ajutorului pe care Rusia vrea sa-l aduca ortodoxiei in Franta. Si a realizat timp de cinci ani, venind in fiecare an cate sase luni, in jur de 600 metri patrati de fresca, ajutat si de sotia lui, care venea de asemeni si ea.

- Parinte Placide Deseille ce credeti ca poate aduce ortodoxia lumii occidentale, si in special Frantei?

- Cred ca ortodoxia in Franta poate ajuta pe catolici si pe anumiti protestanti francezi, sa regaseasca elemente ale marii traditii comune, care a fost cea a tuturor Bisericilor pana in secolul al XI-lea, si de care se vede ca multi catolici inseteaza, si in general sunt primitori cu privire la textele ortodoxe, la publicatiile ortodoxe, si chiar vin la slujbele noastre. Si simtim cum, fara sa se converteasca la ortodoxie in mod special, ortodoxia le aduce cu siguranta un ajutor spiritual.

- Ati conservat bune relatii cu abatia de la Bellefontaine.

-Da, cu cei de la Bellefontaine dar si cu altii de la alte manastiri catolice.

- Si cum vedeti posibila adevarata impacare intre Biserica Ortodoxa si Biserica Romano-Catolica?

- A! Sunt deja mari pasi facuti, pentru ca nu mai este vorba de o suspiciune reciproca, si exista aceasta dragostea ca virtute, dar o impartasire comuna intre cele doua Biserici va fi foarte dificila pentru ca Biserica Catolica a definit ca dogma, din vremea Evului Mediu, anumite puncte care nu sunt in acord cu vechia Traditie, Traditia pe care a retinut-o Biserica Ortodoxa, insa pentru Biserica Catolica sunt dogme de credinta, si ea nu vrea sa revina dupa cate se pare asupra lor.

Dar poate ca nu este imposibil ca intr-o zi Biserica sa explice ca aceste dogme au fost influentate de o anumita epoca, si ca modul lor de expresie a fost influentat de o anumita epoca, de teologia particulara a unei epoci, si ca au un caracter relativ. Deci, iata ca este un acord doctrinal care se poate stabili astfel intr-o zi, dar aceasta presupune foarte mult timp, foarte multe schimbari si foarte multe confruntari.

- Care sunt punctele cele mai importante care ar trebui rezolvate in acest dialog teologic-ecumenic intre cele doua Biserici?

- As spune ca este vorba de TOATA teologia, pentru ca asa cum spunea un teolog catolic care s-a ocupat destul de mult de aceasta apropiere intre cele doua Biserici, parintele Yves Congars, care spunea ca "intre ortodoxie si catolicism totul este asemanator si totul este diferit". Aceasta inseamna ca aceleasi puncte fundamentale se gasesc de-o parte si de cealalta, dar tot timpul sunt diferente. Nu sunt diferente numai in anumite puncte. Este, intradevar Sfanta Treime, Filioque - faptul ca Sfantul Duh care purcede pentru ortodocsi doar de la Tatal, iar pentru catolici de la Tatal si de la Fiul, nu-i asa? -, mai este si purgatoriul... dar sunt puncte pe care nu trebuie sa le izolam de ansamblu, ci trebuie sa vedem ansamblul crestinatatii, al vietii crestine, al teologiei crestine, care este de o maniera diferita, care este accentuata diferit.

- Si credeti ca sunt sperante pentru viitorul apropiat...

- Nu indraznesc sa spun apropiat, dar sunt sigur ca am putea sa speram reuniunea, insa, vazand cum stau lucrurile, aceasta este foarte dificil, si simtim in prezent ca sunt foarte multe obstacole.
- Cunosteti foarte bine teologia catolica contemporana. Este totusi vre-un curent care merge in aceasta directie?

- Sunt personalitati care se intereseaza de ortodoxie, dar teologia catolica, in ansamblul ei, nu merge in prezent in sensul apropierii ei de ortodoxieSunt interesati de probleme care nu sunt cele care par primordiale ortodocsilor si orientarile noastre sunt diferite.
- Ati putea cita cativa teologi catolici care fac lucrari in acest sens?

- De exemplu am putea sa amintim pe marii iezuiti care au fost la originea reinnoirii patristice, oameni ca Parintele Henri de Lubac, Jean Daniélou [etc.], oameni care au facut destul de mult pentru apropierea de Biserica Ortodoxa. Dar mai sunt si alti teologi, poate mai putin cunoscuti, dar care se pare ca sunt mai mult preocupati pentru a stabili contacte umane, in sensul actual, si traditia crestina. Nu este fara interes, dar este totusi intr-un discurs diferit fata de cel patristic.

- Parinte Placide Deseille sunteti francez de origine si ortodox, si lucrati destul de mult pentru inradacinarea ortodoxiei in Franta. Ce puteti sa ne spunet despre acest subiect? Cum vedeti o ortodoxie franceza? 

- Ma gandesc, in ceea ce ma priveste, ca ortodoxia franceza trebuie sa pastreze esentialul traditiei ortodoxe, si aici se intelege si in plan liturgic. Nu sunt favorabil unei liturgici proprii Frantei, cum de exemplu au cautat unii sa faca, dar, in schimb, cred ca este extrem de important ca slujbele sa fie in franceza, si  ca trebuie sa dezvoltam destul de mult traducerile in franceza, si, de asemeni, adaptarile cantarilor bizantine pentru cuvintele frantuzesti. Aici este o intreaga lucrare pentru a putea face sa se treaca intreaga traditia ortodoxa, si in special cea liturgica, pentru limba franceza, si intr-o expresie frantuzeasca.

- Ce parere aveti de subiectul foarte important de a gasi o unitate vizibila intre Bisericile Locale in Franta.

- Da, acest lucru este foarte important deoarece este pacat ca Biserica sa fie impartire intre unii si altii, toti de origini etnice diferite. Aceasta este chiar o negare a Bisericii initiale, unde nu trebuie sa fie diferente legate de nationalitate. Dar, pe de alta parte, daca tinem cont ca Biserica Ortodoxa este prezenta acum in Franta gratie diverselor emigrari, intelegem ca din punct de vedere pastoral, patriarhii si episcopii diferitelor natii, au vrut sa asigure un serviciu liturgic si, pastoral pentru credinciosii lor. Insa este foarte mult de dorit ca destul de repede, acum, sa se mearga spre o unificare. Nu imi fac insa iluzii, aceasta va fi dificil.
- Si cum vedeti aceasta Biserica Locala?

- Trebuie sa fie un arhiepiscop ortodox la Paris si sa fie mitropolii locale cu episcopul lor, in marile orase ale Frantei, si avand jurisdictia pe teritoriul dat. Aceasta, si putem imagina foarte bine, pentru emigranti care nu cunosc foarte bine limba franceza, cateva vicariate cu parohii in care se vorbeste limba romana, limba sarba, sau rusa, dar toate acestea sub autoritatea unui mitropolit unic pentru intreg teritoriul Frantei, si in cadrul unor eparhii locale unificate.

- Ce trebuie sa faca ortodocsii pentru a merge in aceasta directie?

Sa evite tot ce tinde sa identifice ortodoxia cu, as spune: un club folcloric. E foarte bine ca grecii in Franta sa aibe, de exemplu, reuniuni, sau asociatii pentru a pastra cantecele populare grecesti, sau dansurile folclorice, dar nu este rolul Bisericii, nu este rolul vietii liturgice. Si Liturghia trebuie sa fie din ce in ce mai mult in limba franceza pentru ca orice participant, fie ca e grec de origine,  fie ca e francez, fie ca e slav, sau de alta nationalitate, sa poata forma o singura Biserica, un singur Trup al lui Hristos, in afara tuturor acestor distincii.

***

ARHIMANDRITUL EMILIANOS, STARETUL MANASTIRII SIMONOS PETRA:




CANTARI PSALTICE - MANASTIREA SIMONOS PETRA:












PAGINI WEB:
- Din Athos, ortodoxia in Franta
- Etapele unui pelerinaj (fr)
- Vizita Virtuala in Athos (fr)
-Poze colocviu "Cyprien Kern"
-Crestinortodox.ro: Manastirea Sfantul Antonie cel Mare - Franta

***


vineri, 25 martie 2011

Marie, Bucura-te

Nascatoare de Dumnezeu Fecioara, bucura-te! Ceea ce esti plina de dar Marie, Domnul este cu tine. Binecuvanta-ta esti tu intre femei si binecuvantat este Rodul pantecelui Tau. Ca ai nascut pe Mantuitorul sufletelor noastre.



















Icoana Bunei Vestiri se bazează pe istorisirea evanghelică, preluată de iconografia Bisericii Ortodoxe. În primul capitol al Evangheliei după Luca citim următoarele:

Iar în a şasea lună a fost trimis îngerul Gavriil de la Dumnezeu, într-o cetate din Galileea, al cărei nume era Nazaret, către o fecioară logodită cu un bărbat care se chema Iosif, din casa lui David; iar numele fecioarei era Maria. Şi intrând îngerul la ea, a zis: “Bucură-te, ceea ce esti plină de har, Domnul este cu tine. Binecuvântată eşti tu între femei“. Iar ea, văzându-l, s-a tulburat de cuvântul lui şi cugeta în sine: “Ce fel de închinăciune poate să fie aceasta ?” Şi îngerul i-a zis: “Nu te teme Marie, căci ai aflat har la Dumnezeu. Şi iată vei lua în pântece şi vei naşte fiu şi vei chema numele lui Iisus. Acesta va fi mare şi Numele Celui Preaînalt se va chema şi Domnul Dumnezeu Îi va da Lui tronul lui David, părintele Său. Şi va împărăţi peste casa lui Iacov în veci şi Împărăţia Lui nu va avea sfârşit “. Şi a zis Maria către înger: “Cum va fi aceasta, de vreme ce eu nu ştiu de bărbat ?” Şi răspunzând, îngerul i-a zis: “Duhul Sfânt Se va pogorî peste tine şi puterea Celui Preaînalt te va umbri; pentru aceea şi Sfântul care Se va naşte din tine, Fiul lui Dumnezeu se va chema. Şi iată Elisabeta, rudenia ta, a zămislit şi ea fiu la bătrâneţea ei şi aceasta este a şasea lună pentru ea, cea numită stearpă. Ca la Dumnezeu nimic nu este cu neputinţă“. Şi a zis Maria: “Iată roaba Domnului. Fie mie după cuvântul tău !” Şi îngerul a plecat de la ea (Lc. 1,26-38).

PAGINI WEB:

vineri, 18 martie 2011

Sfantul Nicolae Velimirovici - Florilegiu din "Ganduri despre bine si rau"

ADEVARUL SI BINELE

Adevarul nu poate fiinta fara bine, nici binele fara adevar, nici amandoua fara roadele lor. Aceasta este pecetea dumnezeiasca cu care se pecetluieste tot lucrul si toata fiinta, din toate lumile.
Pana ce nu se deschide toata pecetea, nu este cu putinta a intelege nici o faptura si nici o fiinta, de la cea mai mica la cea mai mare.
Prin osteneala lor, oamenii nu pot ridica decat a treia parte din pecetea cea tainica. Numai Cel ce a pecetluit-o o poate desface cu totul.
Ingrijeste-te neincetat de curatia inimii, ca sa ti se deschida pecetea oricarei taine din lume. Caci adevarul oricarui lucru este ca si oglinda care niciodata nu se incetoseaza si in care omul isi poate vedea furmusetea cea cereasca.

IZBANDA DEPLINA A BINELUI

Toate morile macina in folosul lui Dumnezeu. Pacatul, dintr-o parte trezeste facerea de bine in cealalta parte. De o parte furtul ascuns, de cealalta, jertifirea deplina. Intr-o parte inchipuirea bolnavicioasa, in cealalta patrunderea dumnezeiasca. Dumnezeu nu face din rau bine, ci prin raul trezit scoala binele adormit. Nu poti savarsi nici un rau care sa nu deschida ochii, fie pe ai tai, fie pe ai altora, pentru binele potrivit masurii lor. Cum drama acestei lumi a inceput cu pacatul si cum inaintea oricarui bine merge raul, inseamna ca drama lumii se va sfarsi cu bine. Cand raul va arunca si cea din urma carte (de joc), binele va tine inca o carte in maini. Binele va aduna tot castigul, iar raul va ramane gol si dator.

SUFLETUL NU STIE DE OBOSEALA

- Da-mi odihna trupului!
Dupa o dreapta intelegere, aceasta inseamna: da-mi somnul!
- Da-mi odihna sufletului!

Dupa o dreapta intelegere, aceasta inseamna: da-mi-L pe Dumnezeu! Vrednic de ras este chiar si gandul ca sufletul, care ii imprumuta trupului din puterea sa, poate obosi asa de repede precum trupul si are nevoie sa se odihneasca asa de mult.

Noaptea, sufletul lucreaza ca si ziua; noaptea, el rezuma si-si mistuie lectia sa de peste zi. Noaptea, sufletul isi rosteste asupra omului infricosata sa judecata pentru toata lucrarea din ziua ce a trecut.

Pustnicii din Sfantul Munte, si indeobste pustnicii din Rasarit, au obiceiul de a dormi mai mult ziua, iar noaptea si-o petrec in cugetare si rugaciune. Acest lucru este de capatai pentru sufletul lor. In linistea si-n intunericul noptii, cand inceteaza lucrarea simturilor, sufletul lucreaza nestingherit si mai cu spor. Dar si ziua, prin somn si rugaciune, lucrarea simturilor omului este marginita, ceea ce ajuta iarasi la lucrarea mai libera si mai vioaie a sufletului.

Neintrerupta partasie a sufletului omului duhovnicesc cu lumea nevazuta si nematerialnica face, de buna seama, ca si visele sale sa se deosebeasca de cele ale oamenilor trupesti.

Marii rugatori cunosc din cercare ca sufletul nu oboseste.

Iar oamenii care nu au invatat sau care s-au dezobisnuit sa stea in partasie cu Dumnezeu, prin cugetare si rugaciune, vorbesc neicetat despre "oboseala sufleteasca". Insa acea "oboseala sufleteasca" a lor nu este nimic altceva decat tirania hiperactivitatii simturilor asupra sufletului nelucrator si ingradit.

SUFLETELE TARI

Nu ajunge ca omul sa aibe numai taria vointei, nici numai taria simtirii, nici numai taria cugetarii. Nici toate acestea impreuna nu sunt de ajuns, fara un tel luminat.
La ce-i folosesc atletului iuteala picioarelor si taria plamanilor, daca de teama lui toti il ocolesc si nimeni nu-i vrea ajutorul? 
Invesmantate in bezna noptii, toate stihiile puternice si involburate ale naturii il umplu pe calator de frica; dar cand sunt luminate si soarele diminetii, calatorul se imprieteneste cu ele.

Asemenea sunt si asa-zisele suflete tari. Imbracate in intunericul iubirii de sine si al desertaciunii, ele ajung de temut pentru oameni si natura din jur. Invesmantate insa in lumina dumnezeiasca, ele se fac izvor de bucurie pentru toti cei din jur.
Grindina este mai tare decat ploaia; cu toate acestea, grindina nu are nici un prieten pe pamant.

SUFLETUL VEDE

Ochii nostri, prin ei insisi, vad atat cat vad si ochelarii nostri. Urechile noastre, prin ele insele, aud tot atat cat aude si receptorul metalic. Limba nostra, prin ea insasi, vorbeste tot atat de lamurit pe cat si limba clopotului. De aceea, ce vede sufletul nostru vad si ochii nostri. De aceea, ce aude sufletul nostru aud si urechile noastre. De aceea - pentru ca sufletul poarta intelegerea si limba vorbeste cu inteles. Daca ochii nostri ar fi ca lacul, fara suflet, ei ar vedea precum vede lacul. Daca urechile noastre ar fi ca pesterile, fara suflet, ele ar auzi tot atat cat aud si pesterile. Daca limba noastra ar fi rasunatoare precum limba fara suflet a clopotului, ea ar vorbi tot atat cat vorbeste si limba clopotului.

TACERE

Despre trei lucruri nu te grabi sa vorbesti: despre Dumnezeu, pana ce nu-ti intaresti credinta in El; despre pacatul altuia, pana ce nu-l cunosti pe al tau; si despre ziua de maine, pana ce nu se lumineaza de ziua.

NU TE MANDRI CU INTELEPCIUNEA

Nu te mandri cu intelepciunea. Nici a altuia, caci nu este a ta. Nici cu a ta, caci daca te mandresti cu ea, inseamna ca nu ai indeajuns. Nici o lampa de gaz nu arde pana ce nu i se pune gaz. Toate lampile pot fi umplute, dar lampa intelepciunii - niciodata.


PEDEAPSA

Cine greseste impotriva lumii fizice este pedepsit material. Cine greseste impotriva lumii morale este pedepsit material si moral. Cine greseste impotriva lumii duhovnicesti este pedepsit material, moral si duhovniceste. Astfel, celui ce arunca praful impotriva vantului, praful i se va intoarce in ochi.

Cel ce jura stramb, va patimi cu inchisoarea si va fi dispretuit de fii sai. Iar cel ce isi bate joc de Dumnezeu si de sfintii Sai ingeri, va fi biciuit cu cele mai ascutite bice, materiale si morale, si-si va incheia viata ori in vreo faradelege, ori in intunecarea mintii.[Cei mai incrancenati atei, precum Maupassant si Nietzsche au sfarsit prin a innebuni]

Singurele lucruri care-l poate izbavi pe om de la pedepsele de neinlaturat pentru gresale sunt pocainta si prihanirea de sine.

ADEVARUL SE DESCOPERA DRAGOSTEI

A cauta adevarul inseamna a cauta obiectul dragostei.
A cauta insa adevarul ca arma sau a cauta adevarul pentru folosirea lui, inseamna a cauta adevarul pentru curvie. Celui ce cauta adevarul astfel, adevarul ii arunca oasele pe care le cauta, dar in fapt se ascunde de el in spatele zidurilor a trei lumi - asculta, suflete, in spatele zidurilor a trei lumi!

ADEVARUL ESTE RUDA CEA MAI APROPIATA

De cauti Adevarul cu dragoste si pentru dragoste, el ti se va arata cu atata stralucire a fetei lui pe cat esti in stare sa rabzi fara sa te arzi. Si-ti va aduce ca zestre tot ce-ti este de trebuinta. Dar tu le vei da pe toate la o parte, deoarece vei simti ca nimic nu-ti trebuie, afara de stralucita si dulcea fata a Adevarului. Si cand, in valtoarea lumii, vei pierde din vedere numai o clipa fata Adevarului, te vei simti trist, chiar si printre cele mai apropiate rude, chiar si printre cei mai buni prieteni - intocmai ca un copil in camera plina cu frati si surori din care lipseste mama! Copilului ii est mai apropiata mama care lipseste decat toti fratii si surorile de fata. La fel vei simti si tu - mai apropiata rudenie iti este Adevarul dincolo de trei lumi, decat fratii si prietenii cu care stai la aceeasi masa.

LAUDA SI DEFAIMAREA

In lumea aceasta suntem ca marfa scoasa la vanzare. Unii negutatori ridica pretul nostru pana la cer, altii il coboara pana la nimic. Intotdeauna lauda sau defaimarea care vin de la oameni impart sufletul nostru in doua: cu o jumatate de suflet ne bucuram de lauda, iar cu cealalta ne intristam; cu o jumatate de suflet ne mahnim din pricina defaimarii, iar cu cealalta ne bucuram - caci simtim in adancurile tainice ale cugetului nostru ca nici lauda si nici defaimarea n-au spus totul despre noi
Fii cu luare aminte la laude umflate, ca si la defaimarile peste masura, si socoteste-te mai mic decat cele dintai si mai mare decat zic cele din urma - ca sa nu zbori fara aripi, si sa nu te pierzi fara nadejde.

PRIVIRE

"Ochii sunt locul in care se intalnesc sufletele", a spus un intelept. Prin privire, sufletul se adanceste in suflet. Privirea este ca o lampa cu care patrunde in alt suflet pentru a-l cerceta si pentru a-l cunoaste

Cand cautam la chipul unui orb, zadarnic umblam dupa un loc de intalnire si simtim in acea clipa o taina care ne chinuieste - ca si cum am auzi murmurul raului ce se prabuseste in adanc sub picioarele noastre sau ca si cand am vedea o casa fara ferestre.
Privirea este o sfoara foarte tare, cu care natura il leaga pe om de ea. Omului calauzit de simturi i se infatiseaza toata natura doar in forme. El se opreste la fiecare lucru si mirarea lui cade asupra fiecarei forme. Omul duhovnicesc, insa, topeste cu focul mintii sale toate formele intr-un element de inceput si se mira de acest singur element. Insa si aceasta este numai inceputul duhovniciei.

ALCATUIREA ACESTEI VIETI

Viata aceasta nu ar putea fi inchipuita fara de acestea trei: fericirea, nefericirea si moartea. Putina fericire, putina nefericire si moartea, fac cu putinta aceasta viata. Chimia morala a acestei lumi este mult mai uimitoare decat chimia fizica. Fericirea este darul lui Dumnezeu, nefericirea - ingaduinta lui Dumnezeu, iar moartea - biruinta lui Dumnezeu. Fericirea neintrerupta, fara amestecul nefericirii, ar ajunge sa fie lipsita de culoare si plictisitoare. Nefericrea nesfarsita, fara moarte, ar preschimba aceasta viata intr-un iad fara scapare. In fericire, oamenii nu vor sa-si aminteasca de Dumnezeu; chiar si in nefericire nu vor sa-si aminteasca de Dumnezeu; la moarte, insa, sunt siliti sa o faca.

DESERTACIUNE

Precum ciresul nu aduce rod inainte de a-si scutura floarea, tot asa nici omul nu poate aduce rod duhovnicesc pana cand nu-si scutura desertaciunea trupeasca si impodobirea din afara.

TESUT SI DESIRAT

Daca ziua tesi, iar noaptea desiri, niciodata nu vei ispravi de tesut. Daca peste ziua zidesti, iar noaptea darami, niciodata nu vei ispravi de zidit. Astfel, daca te rogi lui Dumnezeu, si apoi faci cele ce nu sunt placute lui Dumnezeu, niciodata nu-ti vei putea ispravi nici de tesut, nici de zidit sufletul tau.

NU TE INCREDE IN FERICIRE

Cand ai bogatie, cugeta cum sa rabzi cu vrednicie saracia. 
Cand esti fericit, cugeta cum sa rabzi cu vrednicie nefericirea. 
Cand te lauda oamenii, cugeta cum sa rabzi cu vrednicie defaimarile lor.
Si toata viata ta cugeta cum sa mori cu vrednicie.

COPILUL SI FILOSOFUL

Copilul traieste in anotimpul de acum, filosoful traieste in cel ce va sa vina. O fetiscana rumena atrage cu frumusetea ei si privirea copilului si cea a filosofului. Copilul o priveste si se bucura de ceea ce vede ochiul. Filosoful o cantareste cu gandurile adancite in alt anotimp si, in locul fetiscanei frumoase, vede cu tristete un schelet uscat, in jurul caruia nu se aude zumzetul albinelor de primavara, ci vantul de toamna. Cine ar putea risipi norul de pe fruntea filosofului? Nimic, in afara de intinderea cugetului inapoia tuturor anotimpurilor cunoscute, departe, in anotimpul vesnicei primaveri


INCREDERE

Increderea valoreaza mai mult decat capitalul, spune negustorul. Increderea in steaua polara valoreaza mai mult decat cunoasterea drumului, spune corabierul.
Cu incredere si tu, pretene, imi intinzi mana, iar eu, oarecum, te conduc. Insa, intr-o clipa, omul poate sa moara, si negustorul sa fie pagubit. Steaua polara poate, intr-o clipa, sa se ascunda in dosul unui nor negru, si corabierul sa se rataceasca. Iar eu, prietene, sunt un pumn de praf, pe care, intr-o clipa, vantul mortii il poate imprastia. Oare cine te va conduce de la mormantul meu mai departe? Carei calauze te vei incredinta atunci? Daruieste-ti increderea atunci, ca si acum, lui Iisus Hristos, Cel ce a risipit moartea ca pe-un pumn de praf. El este prietenul care nu moare si deasupra caruia nu se poate aseza nici un nor negru.

MINTEA SI INIMA

Cand mintea singura face socoteala, atunci inima se preschimba intr-un burete plangator si sterge. Cand inima singura face socoteala, atunci mintea se preschimba intr-un burete plangator si sterge. Iar tabla cea neagra a sufletului asteapta cu nesat o scriere noua, mereu noua, de teama ca nu cumva sa plece in cealalta lume cu socoteala nefacuta.

VIATA SI POEZIE

Pune-ti viata in versuri. Si iarasi isi spun: pune-ti viata in versuri, daca vrei sa simti viata a-toata-lumea si sa fii in legatura si intelegere cu ea. Poti critica un cantec, insa niciodata nu uita sa canti. Criticii de poezie traiesc si mor, pe cand poetii doar traiesc. Analiza ucide, poezia da viata. Numai poezia poate da viata prozei, caci poezia a rasarit din pomul vietii, iar proza din pomul cunoasterii. Toti spunem ca minciuna e vremelnica, pe cand adevarul e vesnic. Pentru ce altceva traieste poezia mai mult decat proza, daca nu pentru ca este mai aproape de adevar si mai aproape de viata? Si astfel, daca iti pui viata in versuri, vei fi mai aproape de adevar, mai aproape de viata.

SLUJIREA LUI DUMNEZEU SI A OAMENILOR

Slujirea lui Dumnezeu este in acelasi timp slujirea oamenilor; slujirea oamenilor este in acelasi timp slujirea lui Dumnezeu. Noi nu putem sa slujim cu adevarat lui Dumnezeu fara ca prin aceasta sa slujim oamenilor; nici nu putem sluji cu adevarat oamenilor fara ca prin aceasta sa slujim lui Dumnezeu. Cand ardem inaintea lui Dumnezeu ca o lumanare de jertfa, noi si atunci luminam oamenilor; iar cand ardem in temnita si luminam celor inchisi ca o lumanare de ceara, noi si atunci suntem lumina de jertfa inaintea lui Dumnezeu.

NATURA, OGLINDA OMULUI

[Guvernatorul Tokyo, Shintaro Ishihara, a spus că tsunami a fost "pedeapsa divină pentru egoismul japonezilor"]
Teoriile despre egoism  nu se pot indreptati prin natura. Oamenii se grabesc foarte sa arunce vina asupra altuia pentru raul lor. Natrua se calauzeste dupa oameni. Natura isi randuieste firea dupa starile sufletesti ale omului. Cata vreme Adam s-a supus lui Dumnezeu, si natura i s-a supus. Insa cand el s-a razvratit impotriva lui Dumnezeu, si natura s-a razvratit impotriva omului.
Asa cum anumite ganduri, dorinte sau patimi puternice lucreaza asupra intregului organism si asupra nervilor omului pana la varf, tot asa si firea, starea sufleteasca, credinta si moralitatea omului lucreaza asupra intregii naturi de la un capat la altul.
Rautatea omului poate umple intreaga natura de rautate, iar mila omului poate preschimba intreaga natura prin milostivenie. La noi, in Balcani, si astazi poporul crede ca ploaia, seceta, grindina, anii roditori ori neroditori, sanatatea si molimele tin de curatia morala a poporului. Aceasta este cea mai veche si cea mai trainica credinta a tuturor popoarelor de pe pamant.
Pentru sfinti, natura este milostiva; pentru cei nesfintiti si necurati, e razbunatoare. Natura este, asadar, oglinda omului. Asa cum este omul, asa si natura il infatiseaza in sinesi. 
Nu este nicio lege a egoismului in natura. Dar oamenii egoisti, cand ajung la culmea egoismului, isi privesc fata uratita in oglinda naturii si pun uratenia lor pe seama oglinzii. Dar cand a dat socoteala oglinda de fata uratita, pe care trebuie s-o arate asa cum este?

NATURA ESTE JERTFA

Natura este jertfa omului. Cati oameni s-au jertfit pentru natura? Iar indeobste natura se jertfeste toata pentru om.

Natura este facuta sa-l invete pe om, sa-l destepte, sa-l arate in toate amanuntele, sa-l aduca in fire, si apoi sa se piarda. Natura se afla toata in om, intreaga, fara cusur. Ea se afla in om ca o cantare intreaga, iar in afara omului, ca parti, cuvinte, sunete si litere ale acestei cantari. Ea se afla in om ca plinatate a vietii, iar in afara omului ca strigat si simbol al vietii.

OMUL ESTE CHIP PENTRU OM

Oamenii pe care ii intalnesti sa fie pentru tine chipuri vii ale binelui sau raului din tine.

Tine-ti neincetat gandurile si dragostea asupra chipurilor bune, ca si tu sa ajungi astfel chip al binelui, pentru fratii tai.


DUMNEZEU ALUNGA NESTIINTA

Cu cat se largeste cercul stiintei, cu atat se largeste si cercul nestiintei. Cu cant se inmulteste numarul dorintelor implinite, cu atat creste si numarul dorintelor neimplinite. Singur Dumnezeu, dupa masura bunatatii si a curatiei noastre, poate margini cercul nestiintei si poate micsora numarul dorintelor neimplinite. Nenumarati oameni sfinti au strigat: din clipa in care Te-am cunoscut, Doamne, a pierit intunericul nestiintei mele si s-a stins flacara dorintei mele!

MINCIUNA INDEPARTEAZA DE DUMNEZEU

De Dumnezeu nu ne indeparteaza adevarul, ci minciuna si numai minciuna. A spune ca adevarul ne indeparteaza de Dumnezeu este totuna cu a spune ca Dumnezeu ne-ar indeparta de Dumnezeu. Gandurile mincinoase si cuvintele mincinoase, simturile mincinoase si dorintele mincinoase - toate acestea alcatuiesc suma minciunilor care ne duc la nefiinta, la inselare si la tagaduirea lui Dumnezeu. De pe aceasta cale, de la aceasta raspantie de drumuri, nu mai este intoarcere, fara un cutremur cumplit in viata omului; atunci omul cade orbit la pamant ca si Saul, iar Dumnezeu il ridica din praf si neputinta, si-i deschide ochii si-i arata cealalta cale.

STAPANIREA DE SINE

Oamenii care nu-si pot stapani inima, cu atat mai putin isi pot stapani limba. Oamenii care nu pot aduce pacea in inima lor, cu atat mai putin pot aduce pacea in lume. Oamenii care nu pot vedea lumea in ei, cu atat mai putin se pot vedea pe ei insisi in lume. Oamenii care nu pot fi partasi la durerea altuia, cu atat mai putin pot fi partasi la bucuria altuia.

LIBERTATEA

Daca doresti libertatea, incearca mai intai sa te dezrobesti de tine insuti. Daca pentru cunoastere, legea de capatai era "cunoaste-te pe tine insuti", atunci pentru morala, legea de capatai este "dezrobeste-te de tine insuti!".

Daca vrei sa ajungi la libertate prin revolutie, porneste mai intai o revolutie impotriva ta insuti, si te vei incredinta ca toate celelalte revolutii sunt de prisos. Daca vrei sa ajungi la libertate prin razboi, porneste mai intai razboi impotriva ta insuti; si, daca vei duce acest razboi la bun sfarsit, te vei incredinta ca toate celelalte razboaie sunt de prisos. 

Zici, nu-i asa, ca doresti libertatea? Atunci trebuie sa stai alaturi de Dumnezeu, impotriva ta insuti si impotriva lumii. Mai intai impotriva ta, de vreme ce in tine se afla cel mai insemnat camp de lupta impotriva lumii. Daca vei birui lumea aici, in tine insuti, pe cel mai insemnat camp de lupta, atunci ai biruit-o pe toate fronturile. Iar daca o biruiesti pe toate fronturile fara sa o biruiesti si in tine insuti, ea va ramane neinfranta in cea mai insemnata cetate a sa!

Daca nu te biruiesti pe tine insuti, cu toate celelalte straduinte ale tale, nu vei reusi decat sa sari dintr-o temnita in alta, dintr-o colivie in alta. Nici libertatea sociala, nici libertatea nationala, nici libertatea statala, nici libertatea internationala, fara libertatea de sine, nu sunt nimic altceva decat numele amagitoare si mincinoase ale feluritelor temnite, ale feluritelor colivii.

Dezrobeste-te de tine insuti si vei fi afara din toate temnitele si coliviile. Cand cel inchis vrea sa fuga din temnita, nu se trudeste sa darame mai intai zidurile din jurul inchisorii, ci zidul proprei sale celule.

EGALITATEA 

Dumnezeu nu este Dumnezeul egalitatii, ci al dragostei. Egalitatea ar inlatura toata dreptatea si toata dragostea, ar inlatura toata moralitatea.
Oare sotul isi iubeste sotia din pricina egalitatii? Mama isi iubeste copilul din pricina egalitatii? Prietenul isi iubeste oare prietenul din pricina egalitatii? Inegalitatea este temelia dreptatii si reazamul (sprijinul) dragostei. Cata vreme dainuieste dragostea, nimeni ne se gandeste la egalitate.

Cata vreme domneste dreptatea, nimeni nu vorbeste despre egalitate. Cand se pierde dragostea, oamenii vorbesc despre dreptate si gandesc la egalitate. Cand, odata, cu dragostea, piere si dreptatea, oamenii vorbesc despre egalitate si se gandesc la imoralitate. Adica, cand morala piere, imoralitatea ii ia locul.

Din mormantul dragostei rasare dreptatea, din mormantul dreptatii rasare egalitatea.

DRAGOSTEA SI CELELALTE

Cand dragostea oboseste, datoria o inlocuieste. Cand datoria oboseste, legea o inlocuieste. [...] Dragostea vine de la Dumnezeu prin suflet. Datoria vine de la suflet prin minte. Legea vine de la minte prin cuvinte. Cine socoteste legea drept suma a intregii morale, acela cunoaste numai scoarta cartii despre morala. Cine socoteste datoria drept suma a moralei, acela vede si citeste numai slovele din carte despre morala. Insa cine socoteste dragsotea drept suma a moralei, acela vede, citeste si cunoaste duhul si viata moralei. La fel se intampla si in imparatia cea mare a lumii: cine socoteste legile firesti ca cea dintai pricina a lumii, acela cunoaste numai coperta cartii despre lume. Cine socoteste sufletul ca intaia pricina a lumii, acela vede si citeste numai slovele din cartea despre lume. Iar cine-l socoteste pe Dumnezeu Cel Viu ca intaia pricina a lumii, acela vede, citeste si cunoaste duhul si viata lumii.

Dragostea este sloboda de toate legile omenesti si firesti, si mai inalta decat toate datoriile. Necunoscand cerintele legii, nici numirile datoriilor, dragostea le implineste, ba le si intrece, asa cum stralucirea soarelui intrece stralucirea rasfranta a pietrelor si stelelor.

CREDINTA - TEMELIA DRAGOSTEI

Credinta este temelia dragostei. Vegheaza neincetat sa tii credinta, vegheaza neincetat ca samanta dragostei pe care credinta o poarta in sine sa creasca si sa-ti aduca bucurie! Deoarece credinta singura, fara dragoste, ar ramane rece si trista. Cand dragostea se raceste in tine si nu mai creste, si nu aduce rodul bucuriei, tine-ti credinta si asteapta! Tine-ti credinta cu orice pret! Si asteapta, chiar si mai multi ani, pana ce dragostea ca rasari din credinta. Daca pierzi dragostea, ai pierdut mult, dar daca pierzi si credinta ai pierdut totul. Daca pierzi dragostea, ai pierdut rodul pomului, insa daca pierzi si credinta ai taiat pomul. Daca intr-un an tarina nu rodeste, stapanul rabdator isi lucreaza tarina cu indoita truda, ca sa rodeasca anul viitor. Vecinii il indeamna sa vanda tarina, dar el tace si lucreaza. Cand nici anul viitor tarina nu rodeste, stapanul rabdator o lucreaza cu intreita truda. Vecinii il indeamna si mai mult sa o vanda, dar el tace si lucreaza. Iar cand in al treilea an tarina ii rodeste din belsug, bucuria stapanului este intreita. Atunci vecinii tac, iar el se bucura! Dar daca ar fi vandut tarina in cel dintai an, cum s-ar mai fi bucurat?


CUVANTUL DRAGOSTE

Dumnezeu a dat oamenilor cuvantul dragoste, ca sa numeasca cu acet cuvant legatura lor cu El. Cand oamenii intrebuinteaza rau acest cuvant si ii schimba menirea, si incep sa numeasca cu el legatura lor cu pamantul, atunci acest cuvant slabeste in legatura cu Dumnezeu. Cuvintele isi pierd puterea tainica si dumnezeiasca daca sunt rau intrebuintate, si ajung ca si moarte. Caun pom din miazazi sadit la miazanoapte, care se vestejeste si se usuca.

PRIETENUL CEL MAI SUPARATOR

Prietenia dintre un om duhovnicesc si un om trupesc este doar un pic mai placuta si mai trainica decat prietenia dintre-o oaie si-un lup. Daca esti un om duhovnicesc, nimeni nu-ti poate fi prieten mai suparator decat omul caruia ii place cel mai mult sa vorbeasca despre castigarea bogatiei si despre desfatarile trupesti.

Daca esti un om bogat si-ti place cel mai mult sa vorbesti despre bogatie si despre desfatari trupesti, nimeni nu-ti poate fi prieten mai suparator decat omul duhovnicesc, care vorbeste despre Dumnezeu si despre suflet.

Omul duhovnicesc niciodata, nici in timpul vietii si nici pe patul de moarte, nu va dori prietenia omului trupesc si nici nu se va cai vreodata ca n-a urmat sfaturile acestuia. Iar omul trupesc va dori, daca nu mai devreme, negresit pe patul de moarte, prietenia omului duhovnicesc; pe patul mortii, fara indoiala, se va pocai ca n-a urmat sfaturile acestuia.

FARA DUMNEZEU CA FARA AER

Precum pasarea care, atunci cand ar da de locurile fara aer, s-ar intoarce repede la aer, asa si tu, intoarce-te repede si fugi din mijlocul necredinciosilor; deoarece intre ei nu te vei putea tine cu aripile, ci negresit vei cadea. Acest lucru ti-l spun inca o data: precum pasarea care cand da de locurile fara aer, se intoarce repede la aer, asa si tu intoarce-te repede si fugi din mijlocul necredinciosilor; deoarece intre ei nu te poti tine pe aripi (nu vei putea zbura), ci negresit vei cadea.

Dumnezeu este aerul sufletului tau. Fara acest aer, sufletul tau negresit va sa cada in praf si, intocmai ca sarpele, va sa se tarasca in praf.

MERITUL NU ESTE ACELASI

Doi oameni nu pot avea niciodata acelasi merit pentru aceeasi fapta. Doi oameni nu pot fi niciodata la fel de raspunzatori pentru acelasi pacat. Cand un invatacel al legii lui Dumnezeu si un invatator al legii lui Dumnezeu savarsesc aceeasi fapta buna, cel dintai are un merit mai mare decat cel de-al doilea. Iar cand un invatacel al legii lui Dumnezeu si un invatator al legii lui Dumnezeu savarsesc acelasi pacat, al doilea este mai raspunzatori decat cel dintai. Dar, cu toate acestea, Dumnezeu cunoaste mai bine decat oamenii si judeca mai drept decat oamenii. Moisi a ucis un om cu mana sa, iar Iuda n-a ucis cu mana sa vreu om, ci numai L-a tradat. Si, cu toate acestea, cat este mai inspaimantator pacatul si mai grozava pedeapsa celui de-al doilea!





miercuri, 16 martie 2011

Dosar: "Apocalipsa japoneza"

(articol care se va reactualiza)

Cutremurul de 8.9 pe scara Richter, care a lovit Japonia vineri 11 martie 2011 urmat de un tzunami devastator, precum si de amenitari de natura nuclearea ce se inscriu pe o scara a gravitatii la cote deosebit de inalte, si  care sunt departe de a fi pe punctul de a se termina, se vor inscire in istoria umanitatii ca una din cele mai mari drame.

Dupa 11 septembrie 2001, un alt 11 fatidic pentru omenire va marca o lovitura economica cu consecinte grave in primul rand pentru arhipeleagul nipon dar si pentru intreaga lume.

Omenirea va avea, in schimb, de suferit, cel mai mult in privinta vietilor umane si  in special pe planul sanatatii, deoarece radioactivtatea care este prezenta in doze mari va avea efecte pe termen indelungat, ducand la anomalii, cancere, si alte boli ce chiama sfarsitul grabnic al omului.

Peisajul este deja apocaliptic si ne aduce aminte ca nu atunci cand omul calculeaza ca va fi  sfarsitul, asa se va intampla, ci, cand nici nu se asteapta, caci nimeni nu stie ceasul, dar in schimb, semnele apropierii timpului trebuie sa le cunoasca. Sa recitim asadar Evanghelia de la Luca (cap. 21):
6. Vor veni zile când, din cele ce vedeţi, nu va rămâne piatră peste piatră care să nu se risipească.
7. Şi ei L-au întrebat, zicând: Învăţătorule, când oare, vor fi acestea? Şi care este semnul când au să fie acestea?
8. Iar El a zis: Vedeţi să nu fiţi amăgiţi, căci mulţi vor veni în numele Meu, zicând: Eu sunt, şi vremea s-a apropiat. Nu mergeţi după ei.
9. Iar când veţi auzi de războaie şi de răzmeriţe, să nu vă înspăimântaţi; căci acestea trebuie să fie întâi, dar sfârşitul nu va fi curând.
10. Atunci le-a zis: Se va ridica neam peste neam şi împărăţie peste împărăţie.
11. Şi vor fi cutremure mari şi, pe alocurea, foamete şi ciumă şi spaime şi semne mari din cer vor fi.
12. Dar, mai înainte de toate acestea, îşi vor pune mâinile pe voi şi vă vor prigoni, dându-vă în sinagogi şi în temniţe, ducându-vă la împăraţi şi la dregători, pentru numele Meu.
13. Şi va fi vouă spre mărturie.
14. Puneţi deci în inimile voastre să nu gândiţi de mai înainte ce veţi răspunde;
15. Căci Eu vă voi da gură şi înţelepciune, căreia nu-i vor putea sta împotrivă, nici să-i răspundă toţi potrivnicii voştri.
16. Şi veţi fi daţi şi de părinţi şi de fraţi şi de neamuri şi de prieteni, şi vor ucide dintre voi.
17. Şi veţi fi urâţi de toţi pentru numele Meu.
18. Şi păr din capul vostru nu va pieri.
19. Prin răbdarea voastră veţi dobândi sufletele voastre.
20. Iar când veţi vedea Ierusalimul înconjurat de oşti, atunci să ştiţi că s-a apropiat pustiirea lui.
21. Atunci cei din Iudeea să fugă la munţi şi cei din mijlocul lui să iasă din el şi cei de prin ţarină să nu intre în el.
22. Căci acestea sunt zilele răzbunării, ca să se împlinească toate cele scrise.
23. Dar vai celor care vor avea în pântece şi celor care vor alăpta în acele zile. Căci va fi în ţară mare strâmtorare şi mânie împotriva acestui popor.
24. Şi vor cădea de ascuţişul săbiei şi vor fi duşi robi la toate neamurile, şi Ierusalimul va fi călcat în picioare de neamuri, până ce se vor împlini vremurile neamurilor.
25. Şi vor fi semne în soare, în lună şi în stele, iar pe pământ spaimă întru neamuri şi nedumerire din pricina vuietului mării şi al valurilor.
26. Iar oamenii vor muri de frică şi de aşteptarea celor ce au să vină peste lume, căci puterile cerurilor se vor clătina.
27. Şi atunci vor vedea pe Fiul Omului venind pe nori cu putere şi cu slavă multă.
28. Iar când vor începe să fie acestea, prindeţi curaj şi ridicaţi capetele voastre, pentru că răscumpărarea voastră se apropie.
29. Şi le-a spus o pildă: Vedeţi smochinul şi toţi copacii:
30. Când înfrunzesc aceştia, văzându-i, de la voi înşivă ştiţi că vara este aproape.
31. Aşa şi voi, când veţi vedea făcându-se acestea, să ştiţi că aproape este împărăţia lui Dumnezeu.
32. Adevărat grăiesc vouă că nu va trece neamul acesta până ce nu vor fi toate acestea.
33. Cerul şi pământul vor trece, dar cuvintele Mele nu vor trece.
34. Luaţi seama la voi înşivă, să nu se îngreuieze inimile voastre de mâncare şi de băutură şi de grijile vieţii, şi ziua aceea să vine peste voi fără de veste,
35. Ca o cursă; căci va veni peste toţi cei ce locuiesc pe faţa întregului pământ.
36. Privegheaţi dar în toată vremea rugându-vă, ca să vă întăriţi să scăpaţi de toate acestea care au să vină şi să staţi înaintea Fiului Omului.

***
ACTUALITATEA CU PRIVIRE LA CATASTROFA DIN JAPONIA


Aici puteti vedea in format PDF, in limba franceza, nota de informare  IRSN cu privire la centrala din Fukushima, din:
- 16 martie 2011 ora 9
- 16 martie 2011  ora 19
- 17 martie 2011 ora 06  
17 martie 2011 ora 15 
- 18 martie 2011 ora 14

http://www.irsn.fr/FR/Actualites_presse/Actualites/Pages/20110322_evaluation-radioactivite-rejets-fukushima-terme-source.aspx


CRIIRAD:
http://www.criirad.org/
http://www.criirad.org/actualites/dossier2011/japon/criirad/communique.html
Communiqué du 23/03/2011 à 17h :
COLERE ET INDIGNATION – VOLET N°1

Communiqué du 25/03/2011 à 15h :
COLERE ET INDIGNATION - VOLET N°2 : Radioactivité de l'air : la CRIIRAD dénonce les dissimulations
du département américain de l'énergie

Annexes :

Courbe bfs

Carte animée : détection des radionucléides issus de Fukushima par les balises du CTBTO
Source : Bundesamt für Strahlenschutz (Allemagne), Office Fédéral de Protection contre les Rayonnements) 


CEA:
http://www.cea.fr/le_cea/actualites/crise_nucleaire_au_japon_questions_reponses-54623#situation
http://www.cea.fr/le_cea/actualites/crise_nucleaire_au_japon_questions_reponses-54623#sommaire

Le Monde:
http://www.lemonde.fr/japon/



Imagine animata cu deplasarea norul radioactiv de la Fukushima

    Cateva ore dupa un nou incendiu survenit miercuri 15 martie 2011 la centrala din Fukushima, personalul centralei a fost in mod temporar evacuat iar elicopterele nu au putut sa disperseze acid boric prevazut pentru a limita reactiile chimice dupa o crestere importanta a radioactivitatii in zona. Ce se intampla acum?
    Prima amenintare: priveste interiorul reactorului 3, care este in mod "partial avariat", asa cum explica Institulul de Radioprotectie si Siguranta Nucleara (IRSN). Situatia este agravata de starea incintei de izolare, guvernul japonez avand indoieli asupra integralitatii "in urma degajarii vaporilor care sunt in mod actual vizibili". Daca originea acestui nor este pe cale inca sa fie determinata, IRSN avertizeaza ca o ruptura a cuvei care adaposteste interiorul reactorului va antrena rapid ruptura incintei si va provoca "o crestere a cantitatilor radioactive acompaniate de fenomene explozive".
    A doua amenitare: fuziunea combustibililor din reactorul 4. Piscina care serveste pentru stocarea combustibililor uzati este in fierbere. Daca apa rece nu poate fi adaugata, deoarece echipajele nu pot sa se apropie de zona, din cauza radiatiilor care marti seara erau de 400 milisivert pe ora, combustibilii uzati se pot topi. "In acest caz, cantitatile radioactive corespondente vor fi cu mult superioare celor survenite pana in prezent", precizeaza IRSN. 
    Aceeasi grija poate fi semnalata si pentru piscinele reactoarelor 5 si 6 a caror temperatura creste lent si "care ar putea intra in fierbere in cateva zile".

    Reactoarele 1 si 2 vor continua sa emita vapori radioactivi. Japonezii continua sa injecteze apa de mare pentru a face sa scada temperatura in cuvele reactoarelor 1 si 2, al caror interior sunt avariate in proportie de 70% si respectiv 33%. Dar, apa injectata fierbe, si pentru a evita o explozie interna trebuie evacuati vaporii in aer. Acesti vapori contin elemente radioactive.
    Incinta de izolare a reacotrului 1 "este mentinuta integra" dupa IRSN, dar cea a reactorului 2 este deteriorata. "Aceasta implica rejectia de cantitati radioactive nefiltrate in atmosfera", dupa cum declara IRSN. Daca injectarea apei in cuve n-ar permite racirea interiorului reactorului 2, incinta slabita ar putea sa se rupa si " o crestere a cantitatilor radioactive rejectate ar fi de temut", explica, prudent IRSN.

    ***  
    DESPRE GRAVITATEA ACCIDENTELOR NUCLEARE
    IRSN:Clasamentul INES:
    Dupa accidentul de la Cernobîl (Ucraina 1986) si pentru a ajuta populatia si media pentru a intelege imediat gravitatea unui incident, sau a unui accident in domeniul nuclear, o scara a gravitatii a fost creata, asemanatore celei Richter pentru cutremure - care informeaza asupra puterii cutremurelor de pamant.
    Folosita pe plan international din 1991 scara INES (International Nuclear Event Scale) are 8 nivene de la 0 la 7. Nivelele 1 pana la 3 corespund "incidentelor", cele de la 4 la 7 corespund accidentelor. Pana astazi singurul eveniment clasat la nivelul 7 a fost accidentul de la centrala Carnobîl din 1986.
    0 - Departare fata de normal
    1 - Anomalie
    2 - Incident
    3 - Incident grav
    4 - Accident ce nu antreneaza riscuri importante in afara sitului
    5 - Accident ce antreneaza un risc in afara sitului
    6 - Accdient grav
    7 - Accdient major
    Prinicpalele criterii ale clasamentului:
    Scara INES se aplica pentru orice eveniment care se produce in instalatiile nucleare de baza (INB) civile sau militare, cat si pentru transporturile de materii nucleare.
    Aplicarea scarii INSE pentru INB se fondeaza pe 3 criterii de clasament:
    - Consecintele evenimentului in exteriorul sitului, adica cantitatile radioactive care pot sa atinga publicul si mediul inconjurator. 
    - Consecinta evenimentului in interiorul sitului, cu privire la cei care muncesc acolo, precum si instalatia in sine.
    - Degradarea liniilor de aparare in "profunzimea" instalatiilor, adica a modalitatilor succesive de protectie (sisteme de asigurare, proceduri, control tehnic...) si care sunt puse in locurile respective, in cadrul instalatiilor, pentru a limita efectele unui incident sau accdent, si pentru garantarea izolarii instalatiei.
    Astfel, iata diferitele criterii care permit definrea nivelului de gravitate al unui incident sau accdient: 7- Consecintele in exteriorul sitului: Cantitati majore: efecte considerabile asupra sanatatii si a mediului inconjurator 6 - Consecintele in exteriorul sitului: cantitati importante ce determina aplicabilitatea integrala  a contramasurilor prevazute 5- Consecintele in exteriorul sitului: Cantitati limitate ce determina aplicabilitatea partiala a contramasurilor prevazute. Consecintele in interiorul sitului: Daune grave in interiorul reactorului.
    7 - 1986 Cernobîl (Ukraina) : O incercare necontrolata a condus la distrugerea reactorului si la dispersia in atmosfera a combustibilului. Contaminarea s-a raspandit peste toata Europa.(Plus de info. in fr.)
    6 - 1957 Kyshtym (URSS) : explozia chimica a unei cuve de stocaj de deseuri foarte active produsa intr-o uzina de retratare. Mai multe sate au trebuit sa fie abandonate.
    5 - 1979 Three Mile Island (USA) : evacuarea insuficienta a caldurii reactorului a condus la fuziunea din centrului reactorului si distrugerea sa partiala.















    PAGINI WEB:
    ***
    Débat national
    Si la France parle désormais d'une voix claire pour évaluer la situation en Japon, elle n'est cependant pas tout à fait prête à relancer un débat national sur sa politique énergétique, et encore moins à organiser un référendum sur la sortie du nucléaire que réclament les écologistes. "Il est tout aussi absurde d'affirmer que le nucléaire est condamné par cet accident que d'affirmer qu'il ne nous concerne pas", a dit mardi le Premier ministre, François Fillon.
    Pays le plus nucléarisé au monde après les États-Unis, la France compte 19 centrales, 58 réacteurs et deux géants mondiaux du secteur, le constructeur de réacteurs Areva et l'électricien EDF. Nicolas Sarkozy a annoncé mercredi une réunion des ministres de l'Énergie et de l'Économie du G20 sur les options énergétiques, à la lumière des évènements du Japon.

    http://news.yahoo.com/s/yblog_theenvoy/20110311/ts_yblog_theenvoy/watch-raw-footage-of-the-japan-earthquake-and-tsunami 

    http://info.france3.fr/japon-seisme/fukushima-nouvel-arrosage-du-reacteur-3--67817379.html 

    http://www.lemonde.fr/japon/portfolio/2011/03/23/les-premieres-photos-de-l-interieur-de-la-centrale-de-fukushima-n-1_1497622_1492975.html

    http://sciencepourvousetmoi.blogs.nouvelobs.com/archive/2011/03/24/fukushima-suite-18-20-de-tchernobyl-60.html