Sfantul Nicolae Velimirovici - Florilegiu din "Ganduri despre bine si rau"

ADEVARUL SI BINELE

Adevarul nu poate fiinta fara bine, nici binele fara adevar, nici amandoua fara roadele lor. Aceasta este pecetea dumnezeiasca cu care se pecetluieste tot lucrul si toata fiinta, din toate lumile.

Pana ce nu se deschide toata pecetea, nu este cu putinta a intelege nici o faptura si nici o fiinta, de la cea mai mica la cea mai mare.

Prin osteneala lor, oamenii nu pot ridica decat a treia parte din pecetea cea tainica. Numai Cel ce a pecetluit-o o poate desface cu totul.

Ingrijeste-te neincetat de curatia inimii, ca sa ti se deschida pecetea oricarei taine din lume. Caci adevarul oricarui lucru este ca si oglinda care niciodata nu se incetoseaza si in care omul isi poate vedea furmusetea cea cereasca.

IZBANDA DEPLINA A BINELUI

Toate morile macina in folosul lui Dumnezeu. Pacatul, dintr-o parte trezeste facerea de bine in cealalta parte. De o parte furtul ascuns, de cealalta, jertifirea deplina. Intr-o parte inchipuirea bolnavicioasa, in cealalta patrunderea dumnezeiasca. Dumnezeu nu face din rau bine, ci prin raul trezit scoala binele adormit. Nu poti savarsi nici un rau care sa nu deschida ochii, fie pe ai tai, fie pe ai altora, pentru binele potrivit masurii lor. Cum drama acestei lumi a inceput cu pacatul si cum inaintea oricarui bine merge raul, inseamna ca drama lumii se va sfarsi cu bine. Cand raul va arunca si cea din urma carte (de joc), binele va tine inca o carte in maini. Binele va aduna tot castigul, iar raul va ramane gol si dator.

SUFLETUL NU STIE DE OBOSEALA

- Da-mi odihna trupului!
Dupa o dreapta intelegere, aceasta inseamna: da-mi somnul!
- Da-mi odihna sufletului!

Dupa o dreapta intelegere, aceasta inseamna: da-mi-L pe Dumnezeu! Vrednic de ras este chiar si gandul ca sufletul, care ii imprumuta trupului din puterea sa, poate obosi asa de repede precum trupul si are nevoie sa se odihneasca asa de mult.

Noaptea, sufletul lucreaza ca si ziua; noaptea, el rezuma si-si mistuie lectia sa de peste zi. Noaptea, sufletul isi rosteste asupra omului infricosata sa judecata pentru toata lucrarea din ziua ce a trecut.

Pustnicii din Sfantul Munte, si indeobste pustnicii din Rasarit, au obiceiul de a dormi mai mult ziua, iar noaptea si-o petrec in cugetare si rugaciune. Acest lucru este de capatai pentru sufletul lor. In linistea si-n intunericul noptii, cand inceteaza lucrarea simturilor, sufletul lucreaza nestingherit si mai cu spor. Dar si ziua, prin somn si rugaciune, lucrarea simturilor omului este marginita, ceea ce ajuta iarasi la lucrarea mai libera si mai vioaie a sufletului.

Neintrerupta partasie a sufletului omului duhovnicesc cu lumea nevazuta si nematerialnica face, de buna seama, ca si visele sale sa se deosebeasca de cele ale oamenilor trupesti.

Marii rugatori cunosc din cercare ca sufletul nu oboseste.

Iar oamenii care nu au invatat sau care s-au dezobisnuit sa stea in partasie cu Dumnezeu, prin cugetare si rugaciune, vorbesc neicetat despre "oboseala sufleteasca". Insa acea "oboseala sufleteasca" a lor nu este nimic altceva decat tirania hiperactivitatii simturilor asupra sufletului nelucrator si ingradit.

SUFLETELE TARI

Nu ajunge ca omul sa aibe numai taria vointei, nici numai taria simtirii, nici numai taria cugetarii. Nici toate acestea impreuna nu sunt de ajuns, fara un tel luminat.

La ce-i folosesc atletului iuteala picioarelor si taria plamanilor, daca de teama lui toti il ocolesc si nimeni nu-i vrea ajutorul? 

Invesmantate in bezna noptii, toate stihiile puternice si involburate ale naturii il umplu pe calator de frica; dar cand sunt luminate si soarele diminetii, calatorul se imprieteneste cu ele.

Asemenea sunt si asa-zisele suflete tari. Imbracate in intunericul iubirii de sine si al desertaciunii, ele ajung de temut pentru oameni si natura din jur. Invesmantate insa in lumina dumnezeiasca, ele se fac izvor de bucurie pentru toti cei din jur.

Grindina este mai tare decat ploaia; cu toate acestea, grindina nu are nici un prieten pe pamant.

SUFLETUL VEDE

Ochii nostri, prin ei insisi, vad atat cat vad si ochelarii nostri. Urechile noastre, prin ele insele, aud tot atat cat aude si receptorul metalic. Limba nostra, prin ea insasi, vorbeste tot atat de lamurit pe cat si limba clopotului. De aceea, ce vede sufletul nostru vad si ochii nostri. De aceea, ce aude sufletul nostru aud si urechile noastre. De aceea - pentru ca sufletul poarta intelegerea si limba vorbeste cu inteles. Daca ochii nostri ar fi ca lacul, fara suflet, ei ar vedea precum vede lacul. Daca urechile noastre ar fi ca pesterile, fara suflet, ele ar auzi tot atat cat aud si pesterile. Daca limba noastra ar fi rasunatoare precum limba fara suflet a clopotului, ea ar vorbi tot atat cat vorbeste si limba clopotului.

TACERE

Despre trei lucruri nu te grabi sa vorbesti: despre Dumnezeu, pana ce nu-ti intaresti credinta in El; despre pacatul altuia, pana ce nu-l cunosti pe al tau; si despre ziua de maine, pana ce nu se lumineaza de ziua.

NU TE MANDRI CU INTELEPCIUNEA

Nu te mandri cu intelepciunea. Nici a altuia, caci nu este a ta. Nici cu a ta, caci daca te mandresti cu ea, inseamna ca nu ai indeajuns. Nici o lampa de gaz nu arde pana ce nu i se pune gaz. Toate lampile pot fi umplute, dar lampa intelepciunii - niciodata.

PEDEAPSA

Cine greseste impotriva lumii fizice este pedepsit material. Cine greseste impotriva lumii morale este pedepsit material si moral. Cine greseste impotriva lumii duhovnicesti este pedepsit material, moral si duhovniceste. Astfel, celui ce arunca praful impotriva vantului, praful i se va intoarce in ochi.

Cel ce jura stramb, va patimi cu inchisoarea si va fi dispretuit de fii sai. Iar cel ce isi bate joc de Dumnezeu si de sfintii Sai ingeri, va fi biciuit cu cele mai ascutite bice, materiale si morale, si-si va incheia viata ori in vreo faradelege, ori in intunecarea mintii.[Cei mai incrancenati atei, precum Maupassant si Nietzsche au sfarsit prin a innebuni]

Singurele lucruri care-l poate izbavi pe om de la pedepsele de neinlaturat pentru gresale sunt pocainta si prihanirea de sine.

ADEVARUL SE DESCOPERA DRAGOSTEI

A cauta adevarul inseamna a cauta obiectul dragostei.

A cauta insa adevarul ca arma sau a cauta adevarul pentru folosirea lui, inseamna a cauta adevarul pentru curvie. Celui ce cauta adevarul astfel, adevarul ii arunca oasele pe care le cauta, dar in fapt se ascunde de el in spatele zidurilor a trei lumi - asculta, suflete, in spatele zidurilor a trei lumi!

ADEVARUL ESTE RUDA CEA MAI APROPIATA

De cauti Adevarul cu dragoste si pentru dragoste, el ti se va arata cu atata stralucire a fetei lui pe cat esti in stare sa rabzi fara sa te arzi. Si-ti va aduce ca zestre tot ce-ti este de trebuinta. Dar tu le vei da pe toate la o parte, deoarece vei simti ca nimic nu-ti trebuie, afara de stralucita si dulcea fata a Adevarului. Si cand, in valtoarea lumii, vei pierde din vedere numai o clipa fata Adevarului, te vei simti trist, chiar si printre cele mai apropiate rude, chiar si printre cei mai buni prieteni - intocmai ca un copil in camera plina cu frati si surori din care lipseste mama! Copilului ii est mai apropiata mama care lipseste decat toti fratii si surorile de fata. La fel vei simti si tu - mai apropiata rudenie iti este Adevarul dincolo de trei lumi, decat fratii si prietenii cu care stai la aceeasi masa.

LAUDA SI DEFAIMAREA

In lumea aceasta suntem ca marfa scoasa la vanzare. Unii negutatori ridica pretul nostru pana la cer, altii il coboara pana la nimic. Intotdeauna lauda sau defaimarea care vin de la oameni impart sufletul nostru in doua: cu o jumatate de suflet ne bucuram de lauda, iar cu cealalta ne intristam; cu o jumatate de suflet ne mahnim din pricina defaimarii, iar cu cealalta ne bucuram - caci simtim in adancurile tainice ale cugetului nostru ca nici lauda si nici defaimarea n-au spus totul despre noi. 

Fii cu luare aminte la laude umflate, ca si la defaimarile peste masura, si socoteste-te mai mic decat cele dintai si mai mare decat zic cele din urma - ca sa nu zbori fara aripi, si sa nu te pierzi fara nadejde.

PRIVIRE

"Ochii sunt locul in care se intalnesc sufletele", a spus un intelept. Prin privire, sufletul se adanceste in suflet. Privirea este ca o lampa cu care patrunde in alt suflet pentru a-l cerceta si pentru a-l cunoaste. 

Cand cautam la chipul unui orb, zadarnic umblam dupa un loc de intalnire si simtim in acea clipa o taina care ne chinuieste - ca si cum am auzi murmurul raului ce se prabuseste in adanc sub picioarele noastre sau ca si cand am vedea o casa fara ferestre.

Privirea este o sfoara foarte tare, cu care natura il leaga pe om de ea. Omului calauzit de simturi i se infatiseaza toata natura doar in forme. El se opreste la fiecare lucru si mirarea lui cade asupra fiecarei forme. Omul duhovnicesc, insa, topeste cu focul mintii sale toate formele intr-un element de inceput si se mira de acest singur element. Insa si aceasta este numai inceputul duhovniciei.

ALCATUIREA ACESTEI VIETI

Viata aceasta nu ar putea fi inchipuita fara de acestea trei: fericirea, nefericirea si moartea. Putina fericire, putina nefericire si moartea, fac cu putinta aceasta viata. Chimia morala a acestei lumi este mult mai uimitoare decat chimia fizica. Fericirea este darul lui Dumnezeu, nefericirea - ingaduinta lui Dumnezeu, iar moartea - biruinta lui Dumnezeu. Fericirea neintrerupta, fara amestecul nefericirii, ar ajunge sa fie lipsita de culoare si plictisitoare. Nefericrea nesfarsita, fara moarte, ar preschimba aceasta viata intr-un iad fara scapare. In fericire, oamenii nu vor sa-si aminteasca de Dumnezeu; chiar si in nefericire nu vor sa-si aminteasca de Dumnezeu; la moarte, insa, sunt siliti sa o faca.

DESERTACIUNE

Precum ciresul nu aduce rod inainte de a-si scutura floarea, tot asa nici omul nu poate aduce rod duhovnicesc pana cand nu-si scutura desertaciunea trupeasca si impodobirea din afara.

TESUT SI DESIRAT

Daca ziua tesi, iar noaptea desiri, niciodata nu vei ispravi de tesut. Daca peste ziua zidesti, iar noaptea darami, niciodata nu vei ispravi de zidit. Astfel, daca te rogi lui Dumnezeu, si apoi faci cele ce nu sunt placute lui Dumnezeu, niciodata nu-ti vei putea ispravi nici de tesut, nici de zidit sufletul tau.

NU TE INCREDE IN FERICIRE

Cand ai bogatie, cugeta cum sa rabzi cu vrednicie saracia. 

Cand esti fericit, cugeta cum sa rabzi cu vrednicie nefericirea. 

Cand te lauda oamenii, cugeta cum sa rabzi cu vrednicie defaimarile lor.

Si toata viata ta cugeta cum sa mori cu vrednicie.

COPILUL SI FILOSOFUL

Copilul traieste in anotimpul de acum, filosoful traieste in cel ce va sa vina. O fetiscana rumena atrage cu frumusetea ei si privirea copilului si cea a filosofului. Copilul o priveste si se bucura de ceea ce vede ochiul. Filosoful o cantareste cu gandurile adancite in alt anotimp si, in locul fetiscanei frumoase, vede cu tristete un schelet uscat, in jurul caruia nu se aude zumzetul albinelor de primavara, ci vantul de toamna. Cine ar putea risipi norul de pe fruntea filosofului? Nimic, in afara de intinderea cugetului inapoia tuturor anotimpurilor cunoscute, departe, in anotimpul vesnicei primaveri. 

INCREDERE

Increderea valoreaza mai mult decat capitalul, spune negustorul. Increderea in steaua polara valoreaza mai mult decat cunoasterea drumului, spune corabierul.
Cu incredere si tu, pretene, imi intinzi mana, iar eu, oarecum, te conduc. Insa, intr-o clipa, omul poate sa moara, si negustorul sa fie pagubit. Steaua polara poate, intr-o clipa, sa se ascunda in dosul unui nor negru, si corabierul sa se rataceasca. Iar eu, prietene, sunt un pumn de praf, pe care, intr-o clipa, vantul mortii il poate imprastia. Oare cine te va conduce de la mormantul meu mai departe? Carei calauze te vei incredinta atunci? Daruieste-ti increderea atunci, ca si acum, lui Iisus Hristos, Cel ce a risipit moartea ca pe-un pumn de praf. El este prietenul care nu moare si deasupra caruia nu se poate aseza nici un nor negru.

MINTEA SI INIMA

Cand mintea singura face socoteala, atunci inima se preschimba intr-un burete plangator si sterge. Cand inima singura face socoteala, atunci mintea se preschimba intr-un burete plangator si sterge. Iar tabla cea neagra a sufletului asteapta cu nesat o scriere noua, mereu noua, de teama ca nu cumva sa plece in cealalta lume cu socoteala nefacuta.

VIATA SI POEZIE

Pune-ti viata in versuri. Si iarasi isi spun: pune-ti viata in versuri, daca vrei sa simti viata a-toata-lumea si sa fii in legatura si intelegere cu ea. Poti critica un cantec, insa niciodata nu uita sa canti. Criticii de poezie traiesc si mor, pe cand poetii doar traiesc. Analiza ucide, poezia da viata. Numai poezia poate da viata prozei, caci poezia a rasarit din pomul vietii, iar proza din pomul cunoasterii. Toti spunem ca minciuna e vremelnica, pe cand adevarul e vesnic. Pentru ce altceva traieste poezia mai mult decat proza, daca nu pentru ca este mai aproape de adevar si mai aproape de viata? Si astfel, daca iti pui viata in versuri, vei fi mai aproape de adevar, mai aproape de viata.

SLUJIREA LUI DUMNEZEU SI A OAMENILOR

Slujirea lui Dumnezeu este in acelasi timp slujirea oamenilor; slujirea oamenilor este in acelasi timp slujirea lui Dumnezeu. Noi nu putem sa slujim cu adevarat lui Dumnezeu fara ca prin aceasta sa slujim oamenilor; nici nu putem sluji cu adevarat oamenilor fara ca prin aceasta sa slujim lui Dumnezeu. Cand ardem inaintea lui Dumnezeu ca o lumanare de jertfa, noi si atunci luminam oamenilor; iar cand ardem in temnita si luminam celor inchisi ca o lumanare de ceara, noi si atunci suntem lumina de jertfa inaintea lui Dumnezeu.

NATURA, OGLINDA OMULUI

[Guvernatorul Tokyo, Shintaro Ishihara, a spus că tsunami a fost "pedeapsa divină pentru egoismul japonezilor"]

Teoriile despre egoism  nu se pot indreptati prin natura. Oamenii se grabesc foarte sa arunce vina asupra altuia pentru raul lor. Natrua se calauzeste dupa oameni. Natura isi randuieste firea dupa starile sufletesti ale omului. Cata vreme Adam s-a supus lui Dumnezeu, si natura i s-a supus. Insa cand el s-a razvratit impotriva lui Dumnezeu, si natura s-a razvratit impotriva omului.

Asa cum anumite ganduri, dorinte sau patimi puternice lucreaza asupra intregului organism si asupra nervilor omului pana la varf, tot asa si firea, starea sufleteasca, credinta si moralitatea omului lucreaza asupra intregii naturi de la un capat la altul.

Rautatea omului poate umple intreaga natura de rautate, iar mila omului poate preschimba intreaga natura prin milostivenie. La noi, in Balcani, si astazi poporul crede ca ploaia, seceta, grindina, anii roditori ori neroditori, sanatatea si molimele tin de curatia morala a poporului. Aceasta este cea mai veche si cea mai trainica credinta a tuturor popoarelor de pe pamant.

Pentru sfinti, natura este milostiva; pentru cei nesfintiti si necurati, e razbunatoare. Natura este, asadar, oglinda omului. Asa cum este omul, asa si natura il infatiseaza in sinesi. 

Nu este nicio lege a egoismului in natura. Dar oamenii egoisti, cand ajung la culmea egoismului, isi privesc fata uratita in oglinda naturii si pun uratenia lor pe seama oglinzii. Dar cand a dat socoteala oglinda de fata uratita, pe care trebuie s-o arate asa cum este?

NATURA ESTE JERTFA

Natura este jertfa omului. Cati oameni s-au jertfit pentru natura? Iar indeobste natura se jertfeste toata pentru om.

Natura este facuta sa-l invete pe om, sa-l destepte, sa-l arate in toate amanuntele, sa-l aduca in fire, si apoi sa se piarda. Natura se afla toata in om, intreaga, fara cusur. Ea se afla in om ca o cantare intreaga, iar in afara omului, ca parti, cuvinte, sunete si litere ale acestei cantari. Ea se afla in om ca plinatate a vietii, iar in afara omului ca strigat si simbol al vietii.

OMUL ESTE CHIP PENTRU OM

Oamenii pe care ii intalnesti sa fie pentru tine chipuri vii ale binelui sau raului din tine.

Tine-ti neincetat gandurile si dragostea asupra chipurilor bune, ca si tu sa ajungi astfel chip al binelui, pentru fratii tai.

DUMNEZEU ALUNGA NESTIINTA

Cu cat se largeste cercul stiintei, cu atat se largeste si cercul nestiintei. Cu cant se inmulteste numarul dorintelor implinite, cu atat creste si numarul dorintelor neimplinite. Singur Dumnezeu, dupa masura bunatatii si a curatiei noastre, poate margini cercul nestiintei si poate micsora numarul dorintelor neimplinite. Nenumarati oameni sfinti au strigat: din clipa in care Te-am cunoscut, Doamne, a pierit intunericul nestiintei mele si s-a stins flacara dorintei mele!

MINCIUNA INDEPARTEAZA DE DUMNEZEU

De Dumnezeu nu ne indeparteaza adevarul, ci minciuna si numai minciuna. A spune ca adevarul ne indeparteaza de Dumnezeu este totuna cu a spune ca Dumnezeu ne-ar indeparta de Dumnezeu. Gandurile mincinoase si cuvintele mincinoase, simturile mincinoase si dorintele mincinoase - toate acestea alcatuiesc suma minciunilor care ne duc la nefiinta, la inselare si la tagaduirea lui Dumnezeu. De pe aceasta cale, de la aceasta raspantie de drumuri, nu mai este intoarcere, fara un cutremur cumplit in viata omului; atunci omul cade orbit la pamant ca si Saul, iar Dumnezeu il ridica din praf si neputinta, si-i deschide ochii si-i arata cealalta cale.

STAPANIREA DE SINE

Oamenii care nu-si pot stapani inima, cu atat mai putin isi pot stapani limba. Oamenii care nu pot aduce pacea in inima lor, cu atat mai putin pot aduce pacea in lume. Oamenii care nu pot vedea lumea in ei, cu atat mai putin se pot vedea pe ei insisi in lume. Oamenii care nu pot fi partasi la durerea altuia, cu atat mai putin pot fi partasi la bucuria altuia.

LIBERTATEA

Daca doresti libertatea, incearca mai intai sa te dezrobesti de tine insuti. Daca pentru cunoastere, legea de capatai era "cunoaste-te pe tine insuti", atunci pentru morala, legea de capatai este "dezrobeste-te de tine insuti!".

Daca vrei sa ajungi la libertate prin revolutie, porneste mai intai o revolutie impotriva ta insuti, si te vei incredinta ca toate celelalte revolutii sunt de prisos. Daca vrei sa ajungi la libertate prin razboi, porneste mai intai razboi impotriva ta insuti; si, daca vei duce acest razboi la bun sfarsit, te vei incredinta ca toate celelalte razboaie sunt de prisos. 

Zici, nu-i asa, ca doresti libertatea? Atunci trebuie sa stai alaturi de Dumnezeu, impotriva ta insuti si impotriva lumii. Mai intai impotriva ta, de vreme ce in tine se afla cel mai insemnat camp de lupta impotriva lumii. Daca vei birui lumea aici, in tine insuti, pe cel mai insemnat camp de lupta, atunci ai biruit-o pe toate fronturile. Iar daca o biruiesti pe toate fronturile fara sa o biruiesti si in tine insuti, ea va ramane neinfranta in cea mai insemnata cetate a sa!

Daca nu te biruiesti pe tine insuti, cu toate celelalte straduinte ale tale, nu vei reusi decat sa sari dintr-o temnita in alta, dintr-o colivie in alta. Nici libertatea sociala, nici libertatea nationala, nici libertatea statala, nici libertatea internationala, fara libertatea de sine, nu sunt nimic altceva decat numele amagitoare si mincinoase ale feluritelor temnite, ale feluritelor colivii.

Dezrobeste-te de tine insuti si vei fi afara din toate temnitele si coliviile. Cand cel inchis vrea sa fuga din temnita, nu se trudeste sa darame mai intai zidurile din jurul inchisorii, ci zidul proprei sale celule.

EGALITATEA 

Dumnezeu nu este Dumnezeul egalitatii, ci al dragostei. Egalitatea ar inlatura toata dreptatea si toata dragostea, ar inlatura toata moralitatea.

Oare sotul isi iubeste sotia din pricina egalitatii? Mama isi iubeste copilul din pricina egalitatii? Prietenul isi iubeste oare prietenul din pricina egalitatii? Inegalitatea este temelia dreptatii si reazamul (sprijinul) dragostei. Cata vreme dainuieste dragostea, nimeni ne se gandeste la egalitate.

Cata vreme domneste dreptatea, nimeni nu vorbeste despre egalitate. Cand se pierde dragostea, oamenii vorbesc despre dreptate si gandesc la egalitate. Cand, odata, cu dragostea, piere si dreptatea, oamenii vorbesc despre egalitate si se gandesc la imoralitate. Adica, cand morala piere, imoralitatea ii ia locul.

Din mormantul dragostei rasare dreptatea, din mormantul dreptatii rasare egalitatea.

DRAGOSTEA SI CELELALTE

Cand dragostea oboseste, datoria o inlocuieste. Cand datoria oboseste, legea o inlocuieste. [...] Dragostea vine de la Dumnezeu prin suflet. Datoria vine de la suflet prin minte. Legea vine de la minte prin cuvinte. Cine socoteste legea drept suma a intregii morale, acela cunoaste numai scoarta cartii despre morala. Cine socoteste datoria drept suma a moralei, acela vede si citeste numai slovele din carte despre morala. Insa cine socoteste dragsotea drept suma a moralei, acela vede, citeste si cunoaste duhul si viata moralei. La fel se intampla si in imparatia cea mare a lumii: cine socoteste legile firesti ca cea dintai pricina a lumii, acela cunoaste numai coperta cartii despre lume. Cine socoteste sufletul ca intaia pricina a lumii, acela vede si citeste numai slovele din cartea despre lume. Iar cine-l socoteste pe Dumnezeu Cel Viu ca intaia pricina a lumii, acela vede, citeste si cunoaste duhul si viata lumii.

Dragostea este sloboda de toate legile omenesti si firesti, si mai inalta decat toate datoriile. Necunoscand cerintele legii, nici numirile datoriilor, dragostea le implineste, ba le si intrece, asa cum stralucirea soarelui intrece stralucirea rasfranta a pietrelor si stelelor.

CREDINTA - TEMELIA DRAGOSTEI

Credinta este temelia dragostei. Vegheaza neincetat sa tii credinta, vegheaza neincetat ca samanta dragostei pe care credinta o poarta in sine sa creasca si sa-ti aduca bucurie! Deoarece credinta singura, fara dragoste, ar ramane rece si trista. Cand dragostea se raceste in tine si nu mai creste, si nu aduce rodul bucuriei, tine-ti credinta si asteapta! Tine-ti credinta cu orice pret! Si asteapta, chiar si mai multi ani, pana ce dragostea ca rasari din credinta. Daca pierzi dragostea, ai pierdut mult, dar daca pierzi si credinta ai pierdut totul. Daca pierzi dragostea, ai pierdut rodul pomului, insa daca pierzi si credinta ai taiat pomul. Daca intr-un an tarina nu rodeste, stapanul rabdator isi lucreaza tarina cu indoita truda, ca sa rodeasca anul viitor. Vecinii il indeamna sa vanda tarina, dar el tace si lucreaza. Cand nici anul viitor tarina nu rodeste, stapanul rabdator o lucreaza cu intreita truda. Vecinii il indeamna si mai mult sa o vanda, dar el tace si lucreaza. Iar cand in al treilea an tarina ii rodeste din belsug, bucuria stapanului este intreita. Atunci vecinii tac, iar el se bucura! Dar daca ar fi vandut tarina in cel dintai an, cum s-ar mai fi bucurat?

CUVANTUL DRAGOSTE

Dumnezeu a dat oamenilor cuvantul dragoste, ca sa numeasca cu acet cuvant legatura lor cu El. Cand oamenii intrebuinteaza rau acest cuvant si ii schimba menirea, si incep sa numeasca cu el legatura lor cu pamantul, atunci acest cuvant slabeste in legatura cu Dumnezeu. Cuvintele isi pierd puterea tainica si dumnezeiasca daca sunt rau intrebuintate, si ajung ca si moarte. Caun pom din miazazi sadit la miazanoapte, care se vestejeste si se usuca.

PRIETENUL CEL MAI SUPARATOR

Prietenia dintre un om duhovnicesc si un om trupesc este doar un pic mai placuta si mai trainica decat prietenia dintre-o oaie si-un lup. Daca esti un om duhovnicesc, nimeni nu-ti poate fi prieten mai suparator decat omul caruia ii place cel mai mult sa vorbeasca despre castigarea bogatiei si despre desfatarile trupesti.

Daca esti un om bogat si-ti place cel mai mult sa vorbesti despre bogatie si despre desfatari trupesti, nimeni nu-ti poate fi prieten mai suparator decat omul duhovnicesc, care vorbeste despre Dumnezeu si despre suflet.

Omul duhovnicesc niciodata, nici in timpul vietii si nici pe patul de moarte, nu va dori prietenia omului trupesc si nici nu se va cai vreodata ca n-a urmat sfaturile acestuia. Iar omul trupesc va dori, daca nu mai devreme, negresit pe patul de moarte, prietenia omului duhovnicesc; pe patul mortii, fara indoiala, se va pocai ca n-a urmat sfaturile acestuia.

FARA DUMNEZEU CA FARA AER

Precum pasarea care, atunci cand ar da de locurile fara aer, s-ar intoarce repede la aer, asa si tu, intoarce-te repede si fugi din mijlocul necredinciosilor; deoarece intre ei nu te vei putea tine cu aripile, ci negresit vei cadea. Acest lucru ti-l spun inca o data: precum pasarea care cand da de locurile fara aer, se intoarce repede la aer, asa si tu intoarce-te repede si fugi din mijlocul necredinciosilor; deoarece intre ei nu te poti tine pe aripi (nu vei putea zbura), ci negresit vei cadea.

Dumnezeu este aerul sufletului tau. Fara acest aer, sufletul tau negresit va sa cada in praf si, intocmai ca sarpele, va sa se tarasca in praf.

MERITUL NU ESTE ACELASI

Doi oameni nu pot avea niciodata acelasi merit pentru aceeasi fapta. Doi oameni nu pot fi niciodata la fel de raspunzatori pentru acelasi pacat. Cand un invatacel al legii lui Dumnezeu si un invatator al legii lui Dumnezeu savarsesc aceeasi fapta buna, cel dintai are un merit mai mare decat cel de-al doilea. Iar cand un invatacel al legii lui Dumnezeu si un invatator al legii lui Dumnezeu savarsesc acelasi pacat, al doilea este mai raspunzatori decat cel dintai. Dar, cu toate acestea, Dumnezeu cunoaste mai bine decat oamenii si judeca mai drept decat oamenii. Moisi a ucis un om cu mana sa, iar Iuda n-a ucis cu mana sa vreu om, ci numai L-a tradat. Si, cu toate acestea, cat este mai inspaimantator pacatul si mai grozava pedeapsa celui de-al doilea!

Sursa: Sfantul Nicolae Velimirovici, Ganduri despre bine si rau, Ed. Predania