Psaltul Ion Minoiu: "Ceea ce nu e „insuflat”, ceea ce nu are temeiul în nezidit, adică în Slava lui Dumnezeu, rămâne cantonat doar în partea aceasta stricăcioasă a vieții"

Neumele nu sunt note și nici sunete precis însemnate ci, mai degrabă negativul notației occidentale. Dacă notația pe portativ îți arată sunete precise iar intervalele dintre ele le calculezi singur, neuma bizantină îți arată mai degrabă ce să faci între note: să stai pe loc, să sui o treaptă, să sari două trepte în jos sau în sus, să cobori.

Din tâlcuirea Arhim. Emilianos Simonopetritul la Psalmul 102 al lui David

Psalmul 102  cântat la Mănăstirea Simonos Petra din Athos

Din cantarile Invierii

Canonul Inivierii

Hristos a inviat din morti!

Cu moartea pe moarte calcand

Si celor din morminte

Viata daruindu-le.

Muzica este poezia inimii, tot asa cum poezia este muzica mintii. Arhim. Nikodimos Kabarnos in concert de muzica bizantina in Spania.

[...]Muzica este, fara indoiala, una dintre minunile lumii, fara de care orice suflet ar simti ca ii lipseste ceva, fara de care o inima s-ar sufoca. Muzica este un dar al lui Dumnezeu. Muzica vine firesc, nascuta ca urmare a nevoii omului de a exprima cat mai penetrant si convingator ritmul trairii sale. Originea si pricina cantarii se afla in mare masura in slavirea lui Dumnezeu.

Dumnezeu ne-a alcatuit intr-o fascinanta dualitate: minte si inima. Amandoua sunt parte din fiinta noasta si amandoua sunt la fel de importante. Anticii sustineau ca mintea trebuie pusa la dreapta omului, inar inima la stanga. Mana dreapta este pentru domnie, pentru purtarea sceptrului. Ea simbloizeaza intelepciunea. Mintea este responsabila cu ratiunea, cu gandirea, cu intelegerea lucrurilor. Ea ne permite sa intelegem relatia dintre cauza si efect. Cu ea analizam realitatea inconjuratoare si tot cu ea cautam sa gasim solutii rationale la problemele pe care le intampinam. Mintea are si ea nevoie de ceasuri de bucurie si de destindere. In astfel de clipe, mintea creeaza ceea ce noi numim poezie. Poezia este muzica mintii. Ea are si rima riguroasa, si ritm, si cadenta.

Pe de alta parte, avem inima. Inima este sediul sentimentelor. Inima isi are trairile ei si limbajul ei specific. Cand inima reuseste sa se reculeaga si sa se disciplineze intr-o anumita directie, ea creeaza Muzica! Muzica este maximul de disciplinare, maximul de rigurozitate, maximul de concentrare a inimii! Daca vreti un joc de cuvinte, muzica este poezia inimii, tot asa cum poezia este muzica mintii.

O prea frumoasa pustie ( audio, text, partitura)

 

O prea frumoasa pustie 

1.O! Prea frumoasa pustie!

Poftesc sa te am sotie,

Sotie preaiubita,

Sufletului meu dorita.
O! Prea frumoasa pustie!

Ziua invierii

Ziua Învierii! Şi să ne luminăm cu prăznuirea şi unul pe altul să ne îmbrăţişăm. Să zicem fraţilor şi celor ce ne urăsc pe noi; să iertăm toate pentru Înviere. Şi aşa să strigăm: Hristos a înviat din morţi, cu moartea pe moarte călcând şi celor din morminte viaţă dăruindu-le!

Troparul Pascal in diferite limbi si interpretari

Troparul pascal sau Hristos a înviat (în greaca Χριστός ανέστη) este imnul caracteristic pentru celebrarea Pastilor în Biserica Ortodoxa.

Polieleul - Cateva expicatii si diferite interpretari

POLIELEUL (πολυέλεος - polieleos = mult milostiv) este o cantare de lauda, din slujba Utreniei, care la praznicele Mantuitorului si sarbatori ale sfintilor (cu polieleu), inlocuieste Binecuvantarile Invierii de duminica. 

La sarbatorile Mantuitorului si ale sfintilor, polieleul este alcatuit din versete alese din Psalmii 134 ("Laudati numele Domnului...") si 135 ("Laudati pe Domnul ca este bun..."), psalmi care preamaresc in chip deosebit si lauda milostivirea lui Dumnezeu.

Dupa fiecare  verset al Ps. 135, se repeta refrenul "Ca in veac este mila Lui". Acest refren a dat si numele cantarii "Polieleu" adica "Mult milostiv, multa mila".

La sarbatorile Sfintei Fecioare, Polieleul este format din versete ale Psalmului 44 ("Cuvant bun raspuns-a inima mea..."), dupa care se repeta un fel de refren (pripeala), care incepe cu "Bucura-te..." si care reprezinta franturi din diferite imne si rugaciuni pentru Maica Domnului. 

In trei din duminicile Triodului (duminica "Fiului risipitor", a "Lasatului sec de carne" si a "Lasatului sec de branza") se adauga la Polieleul obisnuit al sarbatorilor (adica la Psalmii 134 si 135) si Psalmul 136 ("La raul Babilonului..."), care exprima plangerea si nostalgia poporului evreu dupa Tara Sfanta, atunci cand se afla in robia babiloniana, iar la crestini simbolizeaza plangerea pentru raiul pierdut. 

Un Polieleu, datand din sec. XV si pastrat in copii, in are ca autor pe Filotei monahul, fost mare logofat la curtea lui Mircea cel Batran (sec. XIV-XV).

Sursa: Dictionar enciclopedic de cunostinte religioase, Pr. Prof. Dr. Ene Braniste si Prof. Ecaterina Braniste

Psalmul 44

Psalmul 134

Psalmul 135

Psalmul 136

Psalmul 135 - Manastirea Putna

Robii Domnului - Glasul V, Mihail Buca

Polieleul - Cantat de Mihail Buca si obstea Manastirii Schitul Lacu

Psalmul 135 - Manastirea Simonos Petras

Psalmul 135 - Manastirea Hilandar

Psalmul 135 - Cantat de Prof. de muzica bizantina George Papanikolaos din Samos, Greece (1st, Pl.4th, Pl.2nd, Grave Tone)

Psalm 135 - In sarba

Psalm 135 -In slavona

ALTE LEGATURI LA CANTARI PSALTICE (pe YouTube):
- Polieleu eh. V compus de Petre Lambadariu - Theodoros Vasilikos
- Psalmul 136 (La raul Babilonului)
- Cuvant bun - Byzantion
- Cuvant bun - Schitul Lacu (I); (II)
- Cuvant Bun - Simonos Petra; Gl. V
- Psalmul 135 - In araba

PAGINI WEB:

- Orthodoxwiki: Polieleu
- ROF: Muzica bizantina in franceza
- ROF: Adaptarea cantarii bizantine pentru limbile Bisericilor Ortodoxe Locale

Parintele Sofian Boghiu: "putem pierde orice, afară de suflet, căci dacă ne rămâne acesta încă n-am pierdut nimic"

"Sufletul flămânzeste si însetează ca cerbul după izvoarele apelor; el însetează după adevăr, bine si frumos, ca planta după lumina si căldura soarelui. El nu poate creste si nu se poate dezvolta decât sub razele binefăcătoare ale iubirii si ale bunei întelegeri între oameni. Sufletul nu se adapă decât cu apa limpede a lacrimilor pocăintei si rugăciunii, nu se simte bine decât în aerul curat al faptelor bune si al harului dumnezeiesc aflător în Biserică."(Parintele Sofian Boghiu)

***

''Ce-i foloseste omului să câstige lumea întreagă, dacă-si pierde sufletul? Sau ce ar putea să dea omul, în schimb, pentru sufletul său?'' (Marcu 8, 36-37)

Frati crestini,

În aceste cuvinte putine si simple, dar pline de înteles adânc, Mântuitorul ne aduce aminte de pretul si valoarea fără seamăn a sufletului nostru. Ce este oare sufletul omenesc si de ce este el asa de scump înaintea lui Dumnezeu, încât nimic din lumea aceasta nu-i vrednic de el? Ce este acest suflet al nostru, dacă însusi Cerul se bucură când un suflet rătăcit se întoarce la Dumnezeu (Luca 15, 7) si dacă Însusi Dumnezeu a luat trup omenesc si S-a jertfit pentru mântuirea si fericirea lui?

Sufletul rămâne o mare Taină. Ca să ne putem da seama ce este sufletul si ce însemnătate are el pentru viata noastră pământească, cel mai simplu este să comparăm cadavrul unui om mort de curând, cu trupul unui om viu. Si cadavrul are oase, muschi, nervi si sânge; dar nu se miscă, nu simte, nu vorbeste si nu gândeste ca omul viu. Ce-i lipseste oare? Îi lipseste puterea aceasta tainică si nevăzută insuflată de Însusi Dumnezeu în făptura primului om, putere care pune în miscare trupul si pe care o numim suflet.

Sufletul este si va rămâne pentru viata de aici o mare taină, ascunsă vremelnic în trupul omenesc. El a fost comparat cu un diamant ceresc de mare pret. Dacă privim prin el făpturile si lucrurile lumii, toate strălucesc cu o frumusete care întrece toate frumusetile acestei lumi. Dacă privim prin el mormintele, ele se deschid si mortii se văd ca si viii. Dacă privim prin el Cerul, cu lumea duhurilor întelegătoare, toate se luminează si vedem plinătatea Împărătiei vietii.

Toti oamenii ar dori să descopere această mare taină si să pipăie acest diamant ceresc. Dar sufletul nu se poate vedea si nu se poate pipăi. Zadarnic îl vom căuta în muschi, în sânge, în oase, în nervi, în creier, în inimă sau în orice altă părticică de materie. Căci, desi el există si în corp si în afară de corp - asa cum există un cântec în disc sau un gând în minte -, sufletul fiind imaterial nu se poate vedea si nici pipăi.

El este duh asezat de Dumnezeu în om si este partea prin care fiinta noastră se înrudeste cu Însusi Creatorul întregului univers. Căci sufletul este duh, asa cum Duh este si Dumnezeu (Ioan 4, 24).

Cantari psaltice de la Manastirea Crasna

In amintirea unui bun prieten, plecat la lumina cea neinserata...

Cantari liturgice cu PS Sebastian

Adaptarea cantarii bizantine pentru limbile Bisericilor Ortodoxe Locale

I Originea si dezvoltarea Cantarii Bizantine

Cantarea bizantina este cantarea liturgica traditionala a Bisericii Ortodoxe in limba greaca. Repertoriul folosit a fost in cursul istoriei adaptat diverselor limbi ale altor popoare ortodoxe, conducand astfel la dezvoltarea in paralel a altor traditii. Aceasta tendinta de adaptare se confirma in zilele noastre, cu dezvoltarea ortodoxiei in lumea intreaga.

Originea cantecului bizantin o putem descoperi in primele secole ale epocii crestine in partea orientala a Imperiului Roman, dar in special incepand cu Edictul de la Milano (313 dupa I.H.) cand Biserica iese din catacombe si cantecul liturgic incepe sa se dezvolte. Numarul de credinciosi crescand, cantarea liturgica capata un loc mult mai important in cadrul slujbelor, si se imbogateste de-a lungul secolelor de noi imnuri, si noi melodii mai "ornate", conducand la dezvoltarea unei imnografii si a unei traditii a cantarii sacre de cel mai inalt nivel, transmisa din generatie in generatie pana in zilele noastre.

Cantarea bizantina este un patrimoniu universal care este, insa, putin cunoscut in afara sferei sale de influenta directa.

Primii sai imnografi au fost printre primii sfinti ierarhi ai Bisericii, teologi si poeti mistici. Ei au scris in limba greaca - limba culturii din epoca respectiva. Sistemul pe glasuri a cantecului bizantin, s-a dezvoltat mai ales intre secolele al 4-lea si al 8-lea, utilizand teoria muzicala a Greciei antice - teorie care a atins un nivel de neegalat in istorie. Sfantului Ioan Damaschin ii atribuim rolul de a organiza cele 8 glasuri (octoihul) si el este cel care a pus ordine in finisarea diverselor tipuri de cantare liturgica, eliminand elementele prea lumesti si incompatibile cu slujbele religioase.

In continuare, creatia muzicala s-a gasit supusa canoanelor (regulilor) stricte, compozitorii accedand la un rezervor de formule muzicale preexistente  si imbogatindu-le la randul lor. Este deci o creatie colectiva care a urmat o evolutie foarte lenta, pe etape, succesive. Aceasta practica de a compune a ramas vie pana in ziele noastre in Grecia, si de asemeni la Constantinopol, si in Orientul Mijlociu. Mai multe tipuri de notatii muzicale s-au succedat de-a lungul secolelor pana la notatia neumatica bizantina folosita astazi. Totodata, scrierea muzicala n-are decat un rol de ajutor de memorie; rolul transmisiei orale ramanand fundamental.

Caracteristicile Cantarii Bizantine:

Sfanta si Marea Luni

În sfânta şi marea Luni facem pomenire de fericitul Iosif cel preafrumos şi de smochinul care s-a uscat din cuvântul Domnului.

De astãzi încep Sfintele Patimi ale Domnului nostru Iisus Hristos. Iosif cel prefrumos – fiul cel mai mic al patriarhului Iacov, nãscut din Rahila – este icoanã a lui Hristos, pentru cã, asemenea lui, si Domnul nostru a fost invidiat de iudei, a fost vândut de ucenicul sãu cu treizeci de arginti, a fost închis în groapa întunecoasã a mormântului. Sculându-Se de acolo prin El însusi, împãrãteste peste Egipt, adicã peste tot pãcatul, îl învinge cu putere si, ca un iubitor de oameni, ne rãscumpãrã prin darea hranei celei de tainã, dându-Se pe El însusi pentru noi si ne hrãneste cu pâine cereascã.

Tot în aceeasi zi facem pomenire de smochinul cel neroditor care s-a uscat prin blestemul Domnului (Matei 21, 17-19). Ca sã convingã poporul nerecunoscãtor cã are putere îndestulãtoare si spre a pedepsi, ca un Bun nu vrea sã-si arate puterea Sa de a pedepsi fatã de om, ci fatã de ceva care are o fire neînsufletitã si nesimtitoare.

Istoria smochinului a fost asezatã aici spre a îndemna la umilintã, dupã cum istoria lui Iosif a fost asezatã spre a ne înfãtisa pe Hristos. Fiecare suflet lipsit de orice roadã duhovniceascã este un smochin. Dacã Domnul nu gãseste în el odihnã, a doua zi, adicã dupã viata aceasta de acum, îl usucã prin blestem si-l trimite în focul vesnic.

IATA MIRELE

"Iată Mirele vine în miezul nopţii şi fericită este sluga pe care o va afla priveghind; iară nevrednic este iarăşi pe carele [îl] va afla lenevindu-se. Vezi dar, suflete al meu, cu somnul să nu te îngreuiezi, ca să nu te dai morţii, şi afară de împărăţie să te încui. Ci te deşteaptă strigând: Sfânt, Sfânt, Sfânt eşti Dumnezeule; pentru rugăciunile Născătoarei de Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi."

Evanghelia: Matei 21, 18-46

18 Dimineaţa, a doua zi, pe când se întorcea în cetate, a flămânzit;

19 Şi văzând un smochin lângă cale, S-a dus la el, dar n-a găsit nimic în el decât numai frunze, şi a zis lui: De acum înainte să nu mai fie rod din tine în veac! Şi smochinul s-a uscat îndată.

20 Văzând aceasta, ucenicii s-au minunat, zicând: Cum s-a uscat smochinul îndată?

21 Iar Iisus, răspunzând, le-a zis: Adevărat grăiesc vouă: Dacă veţi avea credinţă şi nu vă veţi îndoi, veţi face nu numai ce s-a făcut cu smochinul, ci şi muntelui acestuia de veţi zice: Ridică-te şi aruncă-te în mare, va fi aşa.

22 Şi toate câte veţi cere, rugându-vă cu credinţă, veţi primi.

23 Iar după ce a intrat în templu, s-au apropiat de El, pe când învăţa, arhiereii şi bătrânii poporului şi au zis: Cu ce putere faci acestea? Şi cine Ţi-a dat puterea aceasta?

24 Răspunzând, Iisus le-a zis: Vă voi întreba şi Eu pe voi un cuvânt, pe care, de Mi-l veţi spune, şi Eu vă voi spune vouă cu ce putere fac acestea:

25 Botezul lui Ioan de unde a fost? Din cer sau de la oameni? Iar ei cugetau întru sine, zicând: De vom zice: Din cer, ne va spune: De ce, dar, n-aţi crezut lui?

26 Iar de vom zice: De la oameni, ne temem de popor, fiindcă toţi îl socotesc pe Ioan de prooroc.

27 Şi răspunzând ei lui Iisus, au zis: Nu ştim. Zis-a lor şi El: Nici Eu nu vă spun cu ce putere fac acestea.

28 Dar ce vi se pare? Un om avea doi fii. Şi, ducându-se la cel dintâi, i-a zis: Fiule, du-te astăzi şi lucrează în via mea.

29 Iar el, răspunzând, a zis: Mă duc, Doamne, şi nu s-a dus.

30 Mergând la al doilea, i-a zis tot aşa; acesta, răspunzând, a zis: Nu vreau, apoi căindu-se, s-a dus.

31 Care dintr-aceştia doi a făcut voia Tatălui? Zis-au Lui: Cel de-al doilea. Zis-a lor Iisus: Adevărat grăiesc vouă că vameşii şi desfrânatele merg înaintea voastră în împărăţia lui Dumnezeu.

32 Căci a venit Ioan la voi în calea dreptăţii şi n-aţi crezut în el, ci vameşii şi desfrânatele au crezut, iar voi aţi văzut şi nu v-aţi căit nici după aceea, ca să credeţi în el.

33 Ascultaţi altă pildă: Era un om oarecare stăpân al casei sale, care a sădit vie. A împrejmuit-o cu gard, a săpat în ea teasc, a clădit un turn şi a dat-o lucrătorilor, iar el s-a dus departe.

34 Când a sosit timpul roadelor, a trimis pe slugile sale la lucrători, ca să-i ia roadele.

35 Dar lucrătorii, punând mâna pe slugi, pe una au bătut-o, pe alta au omorât-o, iar pe alta au ucis-o cu pietre.

36 Din nou a trimis alte slugi, mai multe decât cele dintâi, şi au făcut cu ele tot aşa.

37 La urmă, a trimis la ei pe fiul său zicând: Se vor ruşina de fiul meu.

38 Iar lucrătorii viei, văzând pe fiul, au zis între ei: Acesta este moştenitorul; veniţi să-l omorâm şi să avem noi moştenirea lui.

39 Şi, punând mâna pe el, l-au scos afară din vie şi l-au ucis.

40 Deci, când va veni stăpânul viei, ce va face acelor lucrători?

41 I-au răspuns: Pe aceşti răi, cu rău îi va pierde, iar via o va da altor lucrători, care vor da roadele la timpul lor.

42 Zis-a lor Iisus: Au n-aţi citit niciodată în Scripturi: "Piatra pe care au nesocotit-o ziditorii, aceasta a ajuns să fie în capul unghiului. De la Domnul a fost aceasta şi este lucru minunat în ochii noştri"?

43 De aceea vă spun că împărăţia lui Dumnezeu se va lua de la voi şi se va da neamului care va face roadele ei.

44 Cine va cădea pe piatra aceasta se va sfărâma, iar pe cine va cădea îl va strivi.

45 Iar arhiereii şi fariseii, ascultând pildele Lui, au înţeles că despre ei vorbeşte.

46 Şi căutând să-L prindă, s-au temut de popor pentru că Îl socotea prooroc.

CAMARA TA

"Cămara Ta, Mântuitorul meu, o văd împodobită, şi îmbrăcăminte nu am, ca să intru într-însa. Luminează-mi haina sufletului meu, dătătorule de lumină, şi mă mântuieşte."

PAGINI WEB:

Razboi intru Cuvant: Inceputul Saptamanii Patimilor cea mai sfanta saptamana a crestinilor talcuiri si cuvinte de invatatura la sfanta si marea Luni. Cum se cuvine sa petrecem aceasta Saptamana Mare

- Calauza Ortodoxa: Semnificatia fiecarei zile din Saptamana Patimilor

-OrtodoxWiki:  Saptamana Patimilor

- CrestinOrtodox: Denie Luni;
-  Saptamana Patimilor -LuneaMare

Praznic luminos

Condacul, Troparul si Axionul Nasterii Domnului

CONDACUL NASTERII DOMNULUI

Fecioara astăzi pe Cel mai presus de fiinţă naşte şi pământul peşteră Celui neapropiat aduce. Îngerii cu păstorii slavoslovesc şi magii cu steaua călătoresc. Că pentru noi S-a născut prunc tânăr, Dumnezeu Cel mai înainte de veci.

Brațele părintești - muzică psaltică (diferite interpretari)

Brațele părintești sârguiește a mi le deschide mie, că în desfătări am cheltuit toată viața mea, spre bogăția cea necheltuita a îndurărilor Tale, privind Mântuitorule, acum, nu trece cu vederea inima mea cea săracă, căci către Tine, Doamne, cu umilință strig: Am greșit, Părinte, la cer și înaintea Ta!

Curs de introducere in muzica psaltica cu P. Roger Coresciuc

"Iata Mirele" si "Camara Ta" - cantari psaltice din Saptamana Patimilor

IATA MIRELE

 

Iata, Mirele vine in miezul noptii

Si fericita e sluga pe care o va afla priveghind

Iar nevrednica-i aceea

Pe care o va afla lenevindu-se.

Vezi, dar, suflete al meu,

Cu somnul sa nu te ingreuiezi

Ca sa nu te dai mortii

Si afara de Imparatie sa te incui

Ci te desteapta, strigand:

Sfant, Sfant, Sfant

Esti Dumnezeul nostru,

Cu folosintele celor fara de trupuri

Miluieste-ne pe noi!

CAMARA TA

Camara Ta, Mantuitorul meu,

O vad impodobita

Si imbracaminte nu am

Ca sa intru intr-insa.

Lumineaza-mi haina sufletului meu,

Datatorule de Lumina

Si ma mantuieste!

Muzica bizantina in franceza

Imnurile bizantine pe care puteti sa le ascultati mai jos, sunt cantate de calugarii de la Manastirea Simonos Petra din Muntele Athos in anul 1995. Pentru fiecare cantec sunt si cateva mici explicatii in franceza (deocamdata), provenind de la Manastirea Saint Antoine le Grand, metoc al manastirii Simonos Petra, si care se afla in masivul Vercors din Franta.

2.Confesez le Seigneur (Psaume 135 du Polyéléos)

Le Psaume 135, hymne d'action de grâces du peuple d'Israël, délivré par Dieu de la servitude de l'Égypte lors du passage de la mer Rouge, est devenu le chant de triomphe de l'Église, délivrée de la mort et du péché par le Christ Sauveur dans les eaux du baptême. Dans les monastères, outre sa récitation cursive, ce psaume, nommé Polyéléos ("abondante miséricorde") à cause de son refrain qui rappelle que toutes ces actions d'éclat sont dues à la miséricorde de Dieu, est chanté solennellement aux matines des jours de fête, sur un rythme vigoureux, tandis qu'on fait osciller le lustre central de l'église et qu'un sacristain encense l'église au moyen d'une cassolette munies de clochettes. Il est ici exécuté selon une composition contemporaine du hiéromoine Grégoire de Simonos Petra.

Psalmul 135 imn de slava al poporului Israel, eliberat de Dumnezeu din robia egiptenilor cand au trecut prin marea Rosie, a devenit cantec de lauda al Bisericii, eliberata din moartea pacatului, de catre Hristos Mantuitorul nostru, prin apele botezului. In manastiri, in afara citirii sale, acest psalm, numit Polieleu (mult milostiv) din cauza refrenului sau care aminteste toate aceste acte datorate milostivirii lui Dumnezeu, este cantat in mod solemn la Utrenie in zile de sarbatoare, pe un ritm puternic, in timp ce este miscat candelabrul central din biserica, si un slujitor tamaiaza biserica cu o cadelnita cu clopotei. Aici psalmul este cantat dupa o compozitie contemporana a calugarului Grigorie din Simonos Petra.

mode1

Confessez le Seigneur car il est bon, car éternelle est sa miséricorde.

Confessez le Dieu des dieux, car éternelle est sa miséricorde.

Confessez le Seigneur des seigneurs, car éternelle est sa miséricorde.

Lui qui seul fait des merveilles, car éternelle est sa miséricorde.

Il a fait les cieux avec sagesse, car éternelle est sa miséricorde.

Il a affermi la terre sur les eaux, car éternelle est sa miséricorde.

mode 4

Il a fait les grands luminaires, car éternelle est sa miséricorde.

Le soleil pour présider au jour, car éternelle est sa miséricorde.

La lune et les étoiles pour présider à la nuit, car éternelle est sa miséricorde.

Il a frappé l'Égypte avec ses premiers-nés, car éternelle est sa miséricorde.

Il a fait sortir Israël du milieu dé leur pays, car éternelle est sa miséricorde.

mode pl.2

A main forte et à bras étendu, car éternelle est sa miséricorde.

Il divisa en deux la mer Rouge, car éternelle est sa miséricorde.

Et il fit passer Israël en son milieu, car éternelle est sa miséricorde.

Il précipita Pharaon et son armée dans la mer Rouge, car éternelle est sa miséricorde.

Il conduisit son peuple à travers le désert, car éternelle est sa miséricorde.

mode grave

Il frappa de grands rois, car éternelle est sa miséricorde.

Il mit à mort des rois puissants, car éternelle est sa miséricorde.

Séhon, roi des amonhéens, car éternelle est sa miséricorde.

Et Og, roi de Basan, car éternelle est sa miséricorde.

Et il donna leur terre en héritage, car éternelle est sa miséricorde.

En héritage à Israël son serviteur, car éternelle est sa miséricorde.

mode 1.

Il s'est souvenu de nous dans notre humiliation, car éternelle est sa miséricorde.

Et il nous a rachetés de nos ennemis, car éternelle est sa miséricorde.

Il donne la nourriture à toute chair, car éternelle est sa miséricorde.

Confessez le Dieu du ciel, car éternelle est sa miséricorde.

3.Gloire au Père...et maintenant...

Le chant du Polyéléos s'achève, comme toutes les pièces du répertoire hymnique byzantin, par un hymne à la Sainte Trinité, suivi d'un Théotokion, hymne en l'honneur de la Mère de Dieu, rappelant le miracle des miracles et l'accomplissement de tous les bienfaits de Dieu dans le mystère de l'Incarnation du Christ.

Gloire au Père et au Fils et au Saint-Esprit. Adorons le Père et glorifions le Fils et ensemble chantons le Très-Saint Esprit, clamant et disant: TrèsSainte Trinité, sauve-nous tous.

Et maintenant et toujours et dans les siècle des siècles. Amen. C'est ta Mère que ton peuple te présente, pour qu'elle te supplie, ô Christ. Par son intercession accorde-nous ta compassion, ô Dieu bon, afin que nous Te glorifiions, Toi l'espérance de nos âmes.

5.Seigneur, je crie vers Toi

A l'office des Vêpres, lorsque le diacre ou le prêtre s'apprête à encenser l'église, le chœur entonne les psaumes du Lucernaire (Ps. 140, 141,116). depuis l'époque de l'Ancienne Alliance, ces psaumes accompagnent la prière vespérale du peuple de Dieu, qui s'élève, à la manière de l'encens, en un sacrifice de louange et de supplication. La présente exécuiton est une fidèle adaptation en français de la mélodie lente et solennelle de Jacques le Protopsalte (XVIIIe s.), qu'on chante dans les monastères athonites à l'occasion des vigiles des grandes fêtes. réputé pour ses compositions d'une grande richesse mélodique, Jacques le Protopsalte a puisé abondamment dans l'ancien répertoire byzantin, assurant ainsi la transmission de cet héritage dans le cadre de la notation nouvelle, qui apparaissait à son époque.

Seigneur, je crie vers toi, exause-moi; sois attentif à la voix de ma supplication quand je crie vers toi. Exauce-moi, Seigneur.

6.Réjouis-toi, Vierge mère de Dieu, Terirem

Lors des vigiles de fêtes, à la fin des Vêpres, on célèbre l'office de l'Artoclasia, au cours duquel le prêtre bénit le blé, l'huile, le vin et cinq pains, qui rappellent le miracle de la multiplication des pains. Avant cette bénédiction, le chœur chante le tropaire de la fête, suivi par cet hymne, la version orthodoxe de l'Avé Maria, qui reprend la salutation de l'archange Gabriel et d'Élisabeth à la Mère de Dieu. (Luc 1, 28-42)

Vierge Mère de Dieu, réjouis-toi, Marie pleine de grâces. Le Seigneur est avec toi. Tu es bénie entre les femmes et béni est le fruit de ton sein, car tu as enfanté le Sauveur de nos âmes.

A cet hymne on ajoute souvent un kratima, modulation complexe sur les syllabes "Te-ri-rem", qui était très en faveur chez les Byzantins. D'après une tradition athonite, c'était le Terirem que chantait la mère de Dieu en berçant le Christ-Enfant.

1.O Vierge pure (Agni parthene, Fecioara curata)

Versets extraits du Théotokarion de Saint Nectaire d'Egine (+1920), mis en musique par le hiéromoine Grégoire de Simonos Petra.

Alors qu'il était directeur de l'Ecole ecclésiastique Rizarios à Athènes, saint Nectaire, un des saints contemporains le plus populaire de Grèce, aimait à composer des hymnes en l'honneur de la Mère de Dieu, destinés à nourrir sa prière personnelle et celle de ses disciples, pour lesquelles il avait fondé, malgré les difficultés et les oppositions de toutes sortes, le monastère de la Sainte-Trinité à Egine. Inspirés de l'hymnographie liturgique, ces compositions empruntent leur rythme et leur versification à la poésie profane; c'est ce qui a conduit le compositeur à utiliser une mélodie qui, tout en suivant fidèlement les règles de la musique byzantine, utilise de manière créative et originale certains éléments de la tradition musicale populaire.

1. O vierge Pure, Souveraine, Immaculée et Mére de Dieu / Réjouis-Toi, Épouse inépousée.

O Vierge Mère Reine, Toison couverte de rosée / Réjouis-Toi, Épouse inépousée.

Plus élevée que les cieux, plus brillante que le soleil / Réjouis-Toi, Épouse inépousée.

O Joie des vierges surpassant les choeurs angéliques / Réjouis-Toi, Épouse inépousée.

Plus splendide que les cieux, plus pure que la lumière / Réjouis-Toi, Épouse inépousée.

Plus sainte que les multitudes des armées célestes / Réjouis-Toi, Épouse inépousée.

2.Marie toujour Vierge, la Souveraine de l'univers. Épouse Vierge Immaculée, très sainte Reine toute pure. Marie Épouse Souveraine, la source de notre joie.O jeune Vierge vénérable, très sainte Mère Impératrice. Plus vénérable que les Chérubins et combien plus glorieuse que les Séraphins incorporels. Plus élevée que les Trônes.

3.Réjouis-Toi, chant des Chérubins.Réjouis-Toi, hymne des Anges. Cantique des Séraphins. Réjouis-Toi, joie des Archanges. Réjouis-Toi, Paix et joie. Réjouis-Toi, Port du Salut. du Verbe sainte Chambre nuptiale, Fleur d'incorruptibilité. Réjouis-Toi, Paradis de joie de l'éternelle vie. Réjouis-Toi, Arbre de vie et Source d'immortalité.

4. Je Te prie, ô souveraine, je T'invoque maintenant. Je Te supplie, ô Reine du monde, j'implore Ta grâce.O, Vierge pure, vénérable, très sainte Souveraine. Avec ferveur je Te supplie, ô Temple sanctifié. Secours-moi, délivre-moi de celui qui me fait la guerre. et fait de moi un héritier de la vie éternelle.

Pe malul Trotusului - Colind de Valeriu Gafencu

Colindul lui Valeriu Gafencu, "Pe malul Trotusului" este dedicat parintelui Gherasim, care in ziua de Craciun a trecut la cele vesnice in inchisoarea din Targu-Ocna. Asa cum marturisea Valeriu, parintele Gherasim "este copilasul la care se refera ultimile versuri ale colindului".





Pe malul Trotusului
Canta robii Domnului,
Injugati la jugul Lui.
Dar cantarea lor e muta,
Ca-i din suferinta multa
Si-i cu lacrimmi impletita.

In inima robului,
Domnu-si face ieslea Lui,
In noaptea Craciunului.

Flori de crin din ceruri ploua
Peste ieslea Lui cea noua
Si din flori picura roua.

Sta un copilas in zare
Si priveste cu mirare
La fereastra de-nchisoare.

Langa micul copilas
S-a oprit un ingeras,
Ce-i sopteste dragalas:
"Azi Craciunul s-a mutat
Din palat la inchisoare,
Unde-i Domnu-ntemnitat".

Si copilul cel din zare
A venit la inchisoare
Sa traiasca praznic mare.

Refren:
Lasati-i pe copii sa vina,
Sa-mi aduca din gradina
Dalbe flori de sarbatori,
Dalbe, dalbe flori !

Mai jos sunt si alte cantece interpretate de grupul psaltic "Lumina lina":

Paraclisul Sf. Inchisorilor
Troparul Sf. Inchisorilor

In orasul Vifleem
De cand Domnul s-o nascut
Plecat-or, plecat-or
Craciun Tri Slugi

Sa se indrepteze, glas I
Tu esti Lumina cea Sfanta
Troparul al II-lea al Sf. Siluan Athonitul, glas V
Troparul Sf. Siluan Athonitul, glas III


Alta varianta a colindului se poate vedea si aici:
http://www.miscarea.net/poezii_de_valeriu_gafencu.htm

Colinde, dintre cele mai cunoscute - versuri

O CE VESTE MINUNATA

O ce veste minunata, In Vifleem ni s-arata, Astazi s-a nascut , Cel far’ de-nceput, Cum au spus prorocii.	Ca la Vitleem Maria, Savarsind calatoria, Intr-un mic salas, Lang-acel oras, A nascut pe Mesia.	Pe Fiul in al Sau nume, Tatal L-a trimis in lume, Sa se nasca, Si sa creasca, Sa ne mantuiasca.
Stefan Hrusca: https://youtu.be/mqAfl9qNq8o

STEAUA SUS RASARE

1. Steaua sus rasare, Ca o taina mare, Steaua straluceste, Si lumii vesteste,	2. Ca astazi Curata , Prea nevinovata, Fecioara Maria, Naste pe Mesia.	3. Magii cum zarira Steaua si pornira, Mergand dupa raza, Pe Hristos sa-l vaza.
4. Si daca sosira, Indata-L gasira, La Dansul intrara, Si se inchinara.	5. Cu daruri gatite, Lui Hristos menite, Luand fiecare Bucurie mare.	6. Care bucurie, Si aici sa fie, De la tinerete, Pan’ la batranete.

TREI CRAI DE LA RASARIT

Trei crai de la rasarit Spre stea au calatorit Si-au mers dupa cum citim Pana la Ierusalim Acolo dac-au ajuns Steaua-n nori li s-a acuns Si le-a fost a se plimba Prin oras a intreba	Unde S-a nascut, zicand Un Crai mare de curand ? Iar Irod imparat Auzind s-a tulburat . Pe crai grabnic i-a chemat Si in taina i-a-ntrebat Ispitindu-I vru setos Ca sa afle pe Hristos	Craii daca au plecat Steaua iar s-a aratat Si a mers pan’a statut Und’ era Pruncul nascut. Si cu toti s-au bucurat Pe Hristos dac-au aflat Cu daruri s-au inchinat Ca unui Mare-mparat.
http://www.crestinortodox.ro/colinde-marian-moise-audio/a1191-trei-crai-marian-moise-audio Marian Moise http://www.youtube.com/watch?v=jUS_T-AlY9I Filomelos http://www.youtube.com/watch?v=dhkHthF8IJM Corul Sf. Man. Camarzani http://www.youtube.com/watch?v=lwFyaM54O00 Stefan Hrusca

IATA VIN COLINDATORII

Iata vin colindatori Zorile-s dalbe Noaptea pe la cantatori Zorile-s dalbe

Si ei vin mereu, mereu, Zorile-s dalbe, Si ne-aduc pe Dumnezeu, Zorile-s dalbe.

Dumnezeu adevarat, Zorile-s dalbe, Soare-n raze luminat, Zorile-s dalbe.

TREI PASTORI

1.Trei pastori se intalnira Trei pastori se intalnira Raza soarelui,floarea soarelui, Sa ne fie de folos,	2. Haideti fratilor sa mergem Haideti fratilor sa mergem, Raza soarelui,floarea soarelui, Floricele sa culegem,
3. Si sa facem o cununa Si sa facem o cununa, Raza soarelui,floarea soarelui, S-o-mpletim cu voie buna,	4. Si s-o ducem la Hristos Si s-o ducem la Hristos, Raza soarelui,floarea soarelui, Sa be fie de folos.

ASTAZI S-A NASCUT HRISTOS

1. Astazi s-a nascut Hristos, Mesia chip luminos, Laudati si cantata si va bucurati.	2. Mititel si-nfasetel, In scutec de bumbacel. Laudati si cantata si va bucurati
3. Vantu bate, nu-L razbate, Neaua ninge, nu-L atinge. Laudati si cantata si va bucurati	4. Si de-acum pana-n vecie Mila Domnului sa fie ! Laudati si cantata si va bucurati

LA VITLEEM COLO-N JOS

1.La Vitleem colo-n jos, Cerul arde luminos Prea Curata naste astazi pe Hristos.	2.Naste-n ieslea oilor Pe-mparatul tuturor, Prea Curata sta si plange-ncetisor.
3.N-are scutec de-nfasat, Nici hainuta de-mbracat, Prea Curata, pentru pruncul de-mparat.	4.Nu mai plange Maica mea, Scutecele noi ti-om da, Prea Curata, pruncul sfant de-i infasa.
http://www.crestinortodox.ro/colinde-marian-moise-audio/a1192-marian-moise-la-betleem-audio

SUS LA POARTA RAIULUI

1.Sus la poarta Raiului, poarta Raiului, Paste turma Tatalui, turma Tatalui. Linu-i lin si iara lin, Bate vantul frunza lin, Lin si iara lin.	2.Dar la turma cine sta ? Oare cine sta ? Sta chiar Maica Precista, Maica Precista. Linu-i lin si iara lin, Bate vantul frunza lin, Lin si iara lin.
3.Langa ea un leganel, da un leganel, Cu un copilas in el, copilas in el, Linu-i lin si iara lin, Bate vantul frunza lin, Lin si iara lin.	4.Copilasul cand dormea, puiul cand dormea, Maica Sfanta lin canta Linu-i lin si iara lin, Bate vantul frunza lin, Lin si iara lin.

ZIUREL DE ZIUA

1. La poarta la Taringrad, Ziurel de ziua, Sade-un fecior de-mparat, Ziurel de ziua.	2. Cu parutul retezat, Ziurel de ziua, In carjuta rezelmat, Ziurel de ziua.	3. Unde s-a nascut Hristos, Ziurel de ziua, Mesia, chip luminos, Ziurel de ziua.
4. Sus in deal la Galileu, Ziurel de ziua, La casa lui Dumnezeu, Ziurel de ziua.	5. Mititel si-nfasatel, Ziurel de ziua, In scutec de bumbacel, Ziurel de ziua.

INCHINAREA PASTORILOR

1.Noi umblam si colindam, Florile dalbe, Pe Dumnezeu cautam, Florile dalbe, Alergaram si-l aflaram, Florile dalbe, In iesle la boi nascut, Florile dalbe.	2.Vantul dulce tragana, Florile dalbe, Pruncul de mi-l leagana, Florile dalbe, Ploaia calda Fiul scalda, Florile dalbe, Neaua ninge, nu-L atinge, Florile dalbe.
3.Pruncul mainile-si intide, Florile dalbe, Maica Sfanta le saruta, Florile dalbe, La pamant plecandu-ne, Florile dalbe, Si noi sarutandu-le, Florile dalbe.	4.Bucurosi sa-L praznuimm, Florile dalbe, Cu daruri sa-L daruim, Florile dalbe, Cu stele albe de flori, Florile dalbe, Si-o oaie cu miel prior, Florile dalbe.
http://www.crestinortodox.ro/colinde-marian-moise-audio/a1197-inchinarea-pastorilor-audio

FLORILE DALBE

1.Ia sculati voi gazde mari, Florile dalbe, Ia sculati romani plugari, Florile dalbe, Ca va vin colindatori, Florile dalbe, Noaptea pe la cantatori, Florile dalbe.	2. Nu va vin cu nici un rau, Florile dalbe, Ci v-aduc pe Dumnezeu, Florile dalbe, Dumnezeu Cel mititel, Florile dalbe, Mititel si-n fasetel, Florile dalbe.	3. De la usa pan’ la masa, Florile dalbe, Fasa-i dalba de matasa, Florile dalbe, Cu scufie de bumbac, Florile dalbe, Moale sa-I fie la cap, Florile dalbe.
4. Iar in fundul tichiutei, Florile dalbe, Este o piatra nestemata, Florile dalbe, Ce cuprinde lumea toata, Florile dalbe, Rusalim a treia parte, Florile dalbe.	5. Busuioc verde pe masa, Florile dalbe, Ramai gazda sanatoasa, Florile dalbe, La multi ani cu sanatate, Florile dalbe, Domnul sa va dea de toate, Florile dalbe,

MOS CRACIUN

Mos Craciun cu plete dalbe A sosit de prin nameti Si aduce daruri multe La fetite si baieti Mos Craciun, Mos Craciun.

Din batrani se povesteste Ca-n toti anii negresit Mos Craciun pribeag soseste, Niciodata –a lipsit. Mos Craciun, Mos Craciun.

Mos Craciun cu plete dalbe, Incotro vrei s-o apuci ? Ti-am canta “florile dalbe” De la noi san u te duci. Mos Craciun, Mos Craciun !