Fiecare om vede în aproapele său, ceea ce a cunoscut în sine însuși, în experiența sa duhovnicească, astfel că legătura omului cu aproapele este o mărturie credincioasă despre treapta cunoașterii de sine pe care a atins-o.
Dacă L-aș trăi pe Dumnezeu cu adevărat, atunci devin lumină pentru fiecare om. În ce sens devin lumină? Prin acest lucru care vindecă: să dăruiești celui mai păcătos om comoara pe care o ascunde în el!
Interviu cu Mitropolitul Ignatie al Dimitriadei și Ierom. Varnava
Iankos
- Ați spus că Biserica este eros. Ce înseamnă acest lucru?
- Cred că în zilele noastre, din acest motiv Biserica nu îi atrage pe oameni : pentru că propune o Biserică lipsită de eros, împământenită în canoane și convingerile ei, netrăind relația vie cu Dumnezeu. Relația vie înseamnă viața prin Sfintele Taine, care reprezintă jertfa lui Dumnezeu adus lumii. Consider că aceasta este problema noastră, deoarece nu trăim în esență aceste relații, și îi îngrădim și pe oameni, nedându-le această posibilitate. Să spunem lucrurile mai simplu.
Scrie undeva Sf. Ioan Hrisostom, referindu-se la Hristos, că este Iubitul care a venit în lume și s-a logodit cu desfrânata, și, unindu-se cu ea, a făcut din ea fecioară. Desfrânarea este firea noastră. Fecioria se restaurează nu pentru virtutea noastră, ci datorită iubirii lui Dumnezeu.
Ce este în esență erosul?
