R: Vechiul Testament interzicea cu strictete reprezentarea lui Dumnezeu. Aceasta interdictie era indreptata impotriva inchinarii la idoli, deoarece orice reprezentare era perceputa ca un idol.
Dupa natura sa Dumnezeu este nevazut. Exact de aceea orice reprezentare a Sa ar fi fost rodul imaginatiei omenesti. Insa, cand a venit plinirea vremii, Dumnezeu a binevoit sa Se arate oamenilor in chipul lui Hristos - Fiul lui Dumnezeu si Fiul Omului. Dumnezeul cel Nevazut S-a facut Vazut, luand asupra Sa trup omenesc. Dupa aceasta a aparut posibilitatea de a reprezenta Chipul lui Dumnezeu, asa cum a fost vazut El de oameni.
Icoana, intr-un fel, a devenit pentru Biserica o a cincea Evanghelie. Marele teolog si poet, Ioan Damaschin, spune:
"Daca va veni la tine un pagan si iti va spune sa-i arati credinta ta, sa-l duci la biserica si sa-l pui in fata diferitelor chipuri sfinte"
Cele mai vechi icoane crestine sunt considerata picturi murale din catacombele romane. Si astazi, in multe biserici peretii sunt in intregime acoperiti cu fresce pictate care ii infatiseaza pe Hristos si pe sfinti. Insa, atunci, la inceputul erei crestine, cand Biserica era persecutata cu cruzime, limbajul icoanelor era diferit. Erau utilizate pe scara larga simbolurile si semnele tainice, care slujeau crestinilor drept amintire a personajelor biblice. Astfel, de exemplu, Mantuitorul era reprezentat simbolic sub forma unui peste, sau ca un Bun Pastor - un tanar cu o oaie in spate. Pestele este un semn tainic al primilor crestini. El il simbolizeaza pe Hristos. Pelicanul care isi hraneste puii, era reprezentat ca un simbol al iubirii parintesti, plina de jertfa. Strugurele simboliza Euharistia. Mielul Il simboliza pe Acel Miel care ridica pacatul lumii.
 |
| Pestele si cele 5 paini |
|
 |
| Hristos Bunul Pastor - Catacombe Roma |
|
 |
| Pelicanul care isi hraneste puii |
|
 |
| Hristos Bunul Pastor - Mozaic Roma |
|
In catacombe se intalneau si chipuri realiste ale lui Hristos. Cel mai adesea El era infatisat ca un tanar fara barba, cu parul scurt, cum se obisnuia la romani. Acest chip simbolic a existat inclusiv pana in sec. al VI-lea, atunci cand a fost inlocuit cu chipul lui Hristos cunoscut noua: ca un barbat de varsta mijlocie cu barba si parul lung, cu carare pe mijloc. De unde a aparut aceasta reprezentare?
 |
| Chipul cel nefacut de mana - Icoana sec. XII, Novgorod |
Mitropolitul Ilarion Alfeev: Un raspuns definitiv la aceasta intrebare nu avem pana in prezent. Insa avem destule motive sa credem ca prototipul tuturor icoanelor contemporane ale Mantuitorului a fost Chipul Sau cel nefacut de mana. Pana in anul 944, acest chip s-a aflat la Edesa, dupa care a fost mutat la Constantinopol. Se intelege ca intreaga lume crestina dorea sa aibe o copie a acestui chip. Astfel a aparut in biserica Sf. Sofia din Novgorod aceasta icoana din sec. al XII-lea. Astazi ea se pastreaza in galeria Tretyakov. Originalul, in 1204, cand Constantinopolul a fost jefuit de cavalerii celei de-a patra cruciade, a fost dus din capitala Bizantului intr-o directie necunoscuta.
R: 150 de ani mai tarziu, lumea a aflat de chipul lui Hristos care este cunoscut astazi ca
giulgiul din Torino. Este o veche panza avand lungimea de 4 m, cu doua amprente, pe fata si pe spate, ale unui barbat in toata inaltimea sa, desfasurate in directii opuse. In mod evident, trupul a fost pus pe una din jumatatile giulgiului, si acoperit cu cealalta jumatate, pusa deasupra capului celui adormit - asa cum se obisnuieste la o inmormantare evreiasca.
 |
| Giulgiul din Torino - fata si negativ fata |
Interesul imens stiintific pentru Giulgiu s-a dezvoltat la sfarsitul sec. al XIX-lea. Datorita inventiei fotografiei a fost facuta o descoperire incredibila:
pe negativul pozei giulgiului din Torino a aparut chipul canonic al lui Hristos. Au fost multe ipoteze care contestau autenticitatea Giulgiului. Totusi, studiile au condus oamenii de stiinta la
o concluzie certa: pe panza nu exista nici o urma de vopsea. Aceasta imprimare a aparut la nivel molecular, ca rezultat al arderii fibrelor tesaturii si nu poate fi reprodus artificial. Cu alte cuvinte,
Chipul este nefacut de mana.
Istoricii au gasit documente, insemnari ale pelerinilor, ale cavalerilor, conform carora giulgiul din Torino, pana la cucerirea Constantinopolului de cruciati, se pastra in biserica Sfanta Sofia. De sarbatori acesta era scos spre inchinare. Unele surse bizantine sugereaza ca giulgiul de inmormantare al Mantuitorului, insa pliat in patru, reprezenta de fapt acel Chip nefacut de mana, care a fost adus din Edesa.
E surprinzator faptul ca generatii intregi de crestini, timp de cateva secole nu au stiut cum arata Hristos in realitate, iar crestinii sec. VI si VII, datorita aflarii Chipului nefacut de mana, au cunoscut adevaratul chip al Mantuitorului.
 |
| Apostolii la mormant |
Mitropolitul Ilarion Alfeev: Sfantul Ioan Teologul, in Evanghelia sa, povesteste despre faptul ca dupa Invierea lui Hristos, el a alergat la mormant si a vazut ca acolo zaceau
giulgiurile si
mahrama, care fusese pusa pe capul Invatatorului.
Vazandu-le pe acestea, Sfantul Ioan a crezut. Ucenicul iubit al lui Hristos a vazut in mormant ceva care l-a ajutat imediat sa creada in Invierea lui Hristos. Poate el a vazut ca pe acest giulgiu s-a intiparit chipul Mantuitorului aflat in suferinta? Sau, poate, in spatele acestui chip al unui om suferind el a vazut chipul Dumnezeului Inviat? A vazut si a crezut.
R: Unirea a doua firi, a celei dumnezeiesti si a celei omenesti, in Iisus Hristos, a devenit punctul-cheie in formarea canonului iconografic crestin.
Icoana nu este un portret sau o ilustratie. Pictorul trebuie sa reprezinte pe placa sau pe perete nu doar pe Omul Iisus din Nazaret, ci pe Dumnezeu-Omul Hristos, in toata maretia si slava Sa dumnezeiasca. Nici icoanele Maicii Domnului si nici cele ale sfintilor nu sunt simple portrete.
Icoana il infatiseaza pe om nu in chipul sau pamantesc, ci in starea lui transfigurata, atunci cand in el salasluieste harul Sfantului Duh. Fiecare om este creat dupa chipul lui Dumnezeu, dar, din cauza unei vieti pacatoase, acest chip, in multi dintre noi, devine intunecat, asemenea unei icoane acoperite cu un strat gros de funingine. Mergand pe calea sfinteniei, omul, ca un restaurator, care indeparteaza straturi de funingine de pe o veche icoana, treptat, restaureaza inlauntrul sau acest chip al lui Dumnezeu. Anume, acest chip il infatiseaza icoana ortodoxa.
Sfintii din icoane ne arata calea catre transfigurarea duhovniceasca. Icoana ne invata nu doar dogmele credintei ci si viata ascetica. Iconograful intentionat face mainile si picioarele subtiate, iar trasaturile fetei alungite, schimband uneori proportiile trupului, pentru a transmite acea schimbare duhovncieasca prin care trece trupul, datorita ascezei si lucrarii Duhului Sfant.
 |
| Etapele lucrarii unei icoane - Sursa |
In zilele noastre icoanele se scriu conform canoanelor ce s-au format nu mai tarziu de sec. al VIII-lea. Iconografii folosesc tempera pe baza de ou - vopsele minerale amestecate cu galbenus de ou. Levcasul - stratul de grund, este pregatit din praf de creta sau gips, care ste dizolvat in clei de peste sau animal. Vopseaua se aplica pe levcas in cateva straturi. Voluminozitatea nu se obtine prin suprapunerea umbrelor peste culorile deschise, ca in pictura laica, ci invers, datorita iluminarii anumitor parti ale unei compozitii.
Mitropolitul Ilarion Alfeev: Conform traditiei, primul iconar a fost Sfantul Apostol Luca. Acesta era medic, pictor, si o cunostea indeaproape pe Sfanta Fecioara Maria. In Evanghelia sa se afla astfel de scene din copilaria si tineretea lui Hristos, despre care i-ar fi putut spune Insasi Preasfanta Nascatoare de Dumnezeu.
Se considera ca anume el a fost cel care a pictat prima icoana a Maicii Domnului.
 |
| Maica Domnului din Vladimir |
Aceasta icoana, adusa in Rusia din Constantinopol in sec. al XII-lea, a ajuns pana la noi. Toata lumea o cunoaste ca
icoana Maicii Domnului din Vladimir.
Astazi luminos se impodobeste slavitul oras Moscova, primins, Imparateasa, ca pe un rasarit de soare icoana ta facatoare de minuni.
R: Desigur, imaginea pe care o vedem astazi nu dateaza din primul secol. Istoricii de arta spun ca aceasta dateaza din sec. XI-XII. Dar, nu putem exclude faptul ca sub acest strat de vopsea a existat o alta imagine, mai veche. Se stie ca atunci cand icoanele se estompau, acestea erau repictate, adica peste un strat de vopsea era aplicat un alt strat, cu o noua imagine.
Istoria Rusiei este strans legata de multe dintre icoanele Maicii Domnului. Totusi,
icoana din Vladimir se deosebeste intre acestea. Este suficient sa spunem ca pentru rugaciunile facute inaintea ei, poporul rus a fost salvat de navalirile lui Tamerlan si Napoleon. Batalia de la Borodino a avut loc in ziua praznuirii icoanei Maicii Domnului din Vladimir. Sfarsitul jugului mongol - confruntarea de pe raul Ugra, de asemena este praznuita de Biserica Rusa ca fiind sarbatoare a icoanei Maicii Domnului din Vladimir.
 |
| Icoana Maicii Domnului Feodorov |
Una din cele mai vechi copii ale acestei icoane este considerata de catre cercetatori icoana Feodorov. Aceasta icoana facatoare de minuni a fost strans legata de familia lui Alexandru Nevski. In 1613, anume cu aceasta icoana a fost binecuvnatat, la domnie, Mihail Romanov. De atunci acest chip era cinstit intr-un mod special de catre casa regala. Iar tarinele ruse de origine straina au inceput sa primeasca patronimul Feodorovna. Astfel, mama ultimului tar rus, printesa Dagmar a Danemarcei, a fost numita Maria Feodorovna, sotia lui, printesa germana Alex, a devenit Alexandra Feodorovna, iar sora ei mai mare a devenit Elisabeta Feodorovna.
 |
| Icoana Maicii Domnului Donskaia |
O alta proslavita copie a icoanei din Vladimir, este icoana Donskaia. Conform traditiei, aceasta a fost comandata lui Teofan Grecul de catre Cazacii de pe Don, care au daruit-o cneazului Dimitrie Donskoi inainte de batalia de la Kulikova.
Cu copierea chipului icoanei din Vladimir si a Chipului nefacut de mana a Mantuitorului isi incepea activitatea creatoare cuviosul Andrei Rubliov. Icoanele cuviosului Andrei au dobandit faima inca din timpul vietii acestuia. De altfel, exista presupunerea ca a fost numit Rubliov, deoarece icoanele sale erau foarte pretuie. Pentru acestea oamenii nu plateau doar copeici, ci ruble.
Mitropolitul Ilarion Alfeev: Se stie ca monahul Andrei a fost
unul din staretii sobornicesti ai manastirii.
El isi petrecea zile in rugaciune, post si contemplare. Conform letopisetului, acesta lucra in zilele de rand, iar in zilele in care nu se cuvenea sa lucrezi, de exemplu
in sarbatori, el pur si simplu statea in fata icoanelor si le contempla. Cuviosul Andrei Rubliov este acel caz rar, cand Biserica a preaslavit omul, nu atat pentru biografia acestuia, despre care stim foarte putin, cat pentru opera sa, pentru acele lucrari nemuritoare ce ne-au ramas de la el.
 |
| Sfanta Treime pictata de Sf. Andrei Rubliov |
Sfintii Parinti spuneau ca taina Preasfintei Treimi se intelege nu prin ratiune, ci prin experienta duhovniceasca.
Ea se descopera omului pe masura cresterii sale duhovnicesti. Cuviosul Andrei Rubliov a patruns aceasta taina si a pictat o astfel de Treime despre care preotul
Pavel Florenski a spus:
"Exista Troita lui Rubliov, deci exista Dumnezeu!"
Ideea principala, pe care a vrut s-o impartaseasca lumii Andrei Rublev prin aceasta icoana, ii apartine cuviosului Serghie de Radonej:
"Sa priveasca oamenii mereu la Sfanta Treime, si, cu acea dragoste pe care o vor primi drept raspuns, sa invinga vrajba plina de ura a acestei lumi".
Aceasta icoana a fost pictata pentru Catedrala Sfanta Treime a Lavrei Cuviosului Serghie, pictarea careia era condusa de Sfantul Andrei. Aici, sub conducera lui, a aparut primul in istorie, iconostas integral, nedespartit de stalpi. In Bizant, iconostasul ca atare nu exista. Doar in Rusia acesta a ocupat locul central in decorul bisericii, iar cu timpul, iconostasul se intalta. In sec. XV, iconostasul cuprindea trei randuri, iar apoi patru. In sec. XVII au aparut deja iconostase cu cinci si chiar cu sapte randuri.
 |
| Iconostas |
Toate chipurile din iconostas sunt asezate intr-o ordine stricta. Randul cel mai de sus cuprinde chipurile proorocilor si ale dreptilor Vechiului Testament. Mai jos se afla randurile cu chipurile apostolilor, precum si randul sarbatorilor, ce cuprinde icoanele sarbatorilor mari. In randul de jos, cel local, la dreapta usilor imparatesti, se afla icoana Mantuitorului, iar la stanga acestora - icoana Maicii Domnului. In unele biserici si manastiri, pana in prezent s-a pastrat o veche traditie: barbatii, in timpul slujbei, stau in partea dreapta a usii de la intrare, iar femeile in stanga. Astfel, unii vad in fata idealul barbatesc, al lui Hristos, iar altii pe cel feminin, al Maicii Domnului. Icoana hramului sau cea locala, aproape intotdeauna este a doua la dreapta usilor imparatesti. Este icoana acelui sfant caruia i-a fsot inchinata biserica, sau a acelei sarbatori in cinstea careia aceasta a fost inaltata.
 |
| Perspectiva inversa |
Una din tehnicile utilizate din antichitate in iconografie este
perspectiva inversa, i.e. atunci
cand liniile se intalnesc nu in adancul imaginii, ci chair spre omul care se roaga.
Astfel, aceasta fereastra catre lumea sfanta parca s-ar deschide in fata omului, si Imparatia Cerurilor se deschide inaintea lui. Si, deja omul nu priveste spre icoana, ci icoana il priveste pe om.
Mitropolitul Ilarion Alfeev: In sec. XX oamenii de stiinta au constatat ca perspectiva inversa este singura metoda corecta pentru transpunera spatiului tridimensional in plan. Acest lucru a fost dovedit de celebrul fizician si inginer, academicianul Rausenbah, atunci cand acesta se ocupa cu conexiunea navelor cosmice. Cosmonautul vede tot ce se intampla pe un ecran. Un ecran bidimensional obisnuit nu permite reprezentarea adecvata a spatiului tridimensional. A fost nevoie de crearea unui ecran special care se baza pe principiile perspectivei inverse.
In aceasta legatura dintre cele exterioare si cele interioare se afla sensul teologic al iconostasului, care nu este conceput pentru a acoperi spatiul altarului de privirile credinciosilor, ci invers, pentru a le descoperi tainele lumii de dincolo prin acele reprezentari care, intr-un fel, reprezinta niste ferestre catre lumea aceasta.
Icoana reflecata si ajuta la intelegerea vietii liturgice si a experientei Bisericii. Ea participa la slujba in rand cu Evanghelia. In fata icoanei se aprind lumanari, se inchina. In fata ei
se tamaiaza, se fac
inchinaciuni mici si pana la pamant. Bineinteles, in acest timp credinciosiii nu se inchina lemnului si vopselelor, ci celui care este reprezentat pe ea.
Ioan Damaschin spune ca cinstea data icoanei se ridica la prototipul ei. Cinstea oferita icoanei lui Hristos se intalta la Insusi Hristos.
Icoana este rugaciunea intruchipata in vopsele. Icoana se creeaza in timpul rugaciunii si pentru rugaciune, iar forta motrica a rugaciunii este dragostea catre Dumnezeu, dorinta de a ajunge la El.
Traditional, crestinii ortodocsi creaza in casa lor pentru rugaciune un loc special, coltul rosu, unde toate obiectele ne ajuta sa ne concentram in ruga. In iconostasul de acasa de obicei sunt mai multe icoane, in fata carora se obisnuieste sa se aprinda lumanari sau candele. Inainte, in Rusia, oaspetii, intrand intr-o casa, se inchinaul in primul rand la icoane, si abia dupa aceea salutau gazdele. Expresia "macar ia si-i scoate pe sfinti afara" ne aminteste despre faptul ca langa icoane purtarea necuviincioasa este de neingaduit.
Fiecare icoana are un profund sens moral. Astfel, de exemplu, icoana Maicii Domnului cu Pruncul, care s-a lipit cu gingasie de obrazul ei, nu este doar o imagine a Preasfintei Fecioare si a lui Hristos, ci si un simbol universal al maternitatii, pe care Biserica il adreseaza fiecarei femei ce paseste pragul bisericii Acesteia, amintindu-i de vocatia ei suprema.
Mitropolitul Ilarion Alfeev: Icoana ii aminteste omului contemporan despre faptul ca pe langa lumea in care acesta traieste, exista si o alta lume; ca pe langa bunurile materiale exista bunuri duhovnciesti. De fapt, fiecare icoana poarta in sine o puternica incarcatura morala. Astazi icoana este un propovaduitor tacut si elocvent al Ortodoxiei, cum spunea un binecunoscut teolog:
"A fost o vreme cand Biserica se lupta pentru icoana, iar acum icoana se lupta pentru Biserica".
Icoana lupta pentru adevar, pentru frumos. In cele din urma, ea se lupta pentru sufletul omenesc, deoarece mantuirea sufletului este sensul si scopul existentei Bisericii.
