Părintele ieromonah Arsenie de la Pângărați - Cuvinte din Veșnicie. "Moartea a făcut un gard, așa, foarte, foarte înalt, dar iubirea este deasupra, trece în Veșnicie"

„Nu există dragoste adevărată fără Hristos, 

iar aceasta se vede în momentele de încercare”

Nu se poate dragoste fără Hristos! Nu se poate! 

De exemplu, sunt atâția tineri care s-au îndrăgostit. Da? Poate nici nu-L cunoșteau pe Hristos. Ei spun că se iubesc, și așa și este. Dar iubirea poate să fie un sentiment. Deci puțin dăm afară partea trupească... dar se amestecă astea, când suntem tineri se amestecă în iubire. Dar sentimentul acela, că pot fi legați sentimental, intelectual, poate să dispară în timp. În doi ani poți să urăști persoana aceea, să n-o mai suferi.

Hristos este iubirea cea adevărată, care este jertfelnică. Îl admiți pe om așa cum este el, îl iubești așa cum este el, și îl accepți, și te strădui cu ajutorul lui Dumnezeu să îl ajuți.  

În familie fiecare are slăbiciunea lui, și în mănăstire, toți avem slăbiciunile noastre, dar încercăm să ne acceptăm așa cum suntem și să ne ajutăm unul pe altul. Deci asta este Taina Cununiei, îți dă forța asta, puterea asta, să-l admiți așa cum este el. 

Si iubirea asta a lui Hristos nu se oprește pe pământ. Este deasupra morții. Moartea a făcut un gard, așa, foarte, foarte înalt, dar iubirea este deasupra, trece în Veșnicie. 

Nu există dragoste fără Hristos, iar asta se vede în momente de încercare!      

       

Cuvinte vii, lucrătoare și mai ascuțite decât orice sabie cu două tăișuri rostite de monahi care sunt alături de noi la acest referendum, pentru a spune "DA" vieții, lui Dumnezeu, neamului, adevărului, familiei

CUVÂNTUL PĂRINTELUI STAREȚ IUSTIN MIRON, de la Mănăstirea Oaşa (23 septembrie 2018) despre importanţa cruciala a REFERENDUMULUI din 6-7 octombrie:

Simţiţi, cred, mai bine ca noi, trăiţi mai bine ca noi, cumva, agitaţia, tulburarea din vremea aceasta, înainte de acest referendum. Acum, asta nu ţine de Evanghelie şi poate că nici nu trebuia să vă zic acum, dar după aceea ne împrăştiem.

Iubiţi credincioşi, este o chestiune de interes naţional. Nu e vorba de a vota politic. Ce vrem, de fapt, ce se vrea – s-au făcut demersuri multe până să se ajungă la referendumul ăsta, şi a fost drumul greu şi lung, şi şi-au asumat mulţi dintre noi treaba asta – să se schimbe un articol din Constituţie, referitor la căsătorie, acolo unde scrie că, căsătoria e între doi soţi. Nu se specifică că e bărbat sau femeie, ci doi "soţi", care pot fi orice: bărbaţi cu bărbaţi, femei cu femei şi aşa mai departe. Şi să se spună foarte clar că e vorba de un soţ şi o soţie, adică căsătoria se face între un bărbat şi o femeie. Şi trebuie să votăm pentru treaba asta – ca să vedeţi în ce hal suntem! Trebuie să votezi, trebuie să te chinui, să te zbaţi la infinit, ca să se recunoască realitatea, ca să se recunoască normalitatea. Şi acuma, ca să fim normali, păi trebuie să investim, tată, şi să ne zbatem ca să ajungem la normalitate. Atunci, unde suntem de trebuie să traversezi atâta spre normal? Păi clar că suntem anormali.

Eu mai pot spune despre mine că sunt normal dacă eu, ca bărbat, zic că nu-s bărbat, îs femeie, mă declar femeie? Păi cum apar? Adică, ce poţi să spui despre mine, care eu zic că nu, nu mai sunt bărbat, sunt femeie, vreau să fiu femeie, treceţi-mă, schimbaţi buletinul că sunt femeie. Sunt nebun, nu sunt femeie! Asta sunt, am înnebunit, pur şi simplu am înnebunit! Cum adică, eşti bărbat şi spui că nu eşti bărbat, şi că eşti femeie, şi te declari şi te schimbi? Este clar, nebunie curată, ai luat-o pe arătură! Şi suntem într-o situaţie de felul ăsta! Adică, atâta mişcare şi atâta... pentru normalitate? Păi nu-ţi vine să crezi aşa ceva, frate, dragul meu!

Eu vă spun o treabă: noi nu am fost la vot niciodată – noi, Mănăstirea Oaşa – deşi avem drept de vot şi suntem chemaţi la vot, să votăm politic când se fac alegeri. Nu am fost, dar acum vom merge la vot. Va fi prima oară în viaţa noastră de călugări când vom merge la vot. Noi, călugării, vom merge la vot. De ce? Ca să apărăm familia! Păi ce avem noi, că suntem călugări, cu familia până la urmă? Păi suntem una, fraţilor, nu aţi ştiut asta? Zice că suntem pe cete: cete călugăreşti, cete mireneşti... Păi şi toate astea formează una, toţi formăm poporul lui Dumnezeu. Noi nu am mers la mânăstire ca să ne despărţim de dumneavoastră, ci ca să ne unim cu dumneavoastră. Pentru dumneavoastră, pentru relaţia noastră împreună am mers noi la mânăstire, să ne sfinţim; nu ca să ne izolăm, ci ca să ne unim! Păi, şi atunci, toate problemele sunt ale tuturor. Problema asta a familiei, de a apăra familia, este şi o problemă a noastră, a celor care trăim în feciorie.

Cred că am spus tot, iubiţi credincioşi, cu treaba asta: vom merge noi, călugării, şi vom vota pentru familie. Dar, să ştiţi, că nu sunt chestiuni izolate şi cum vi se pare, speculative. E vorba de lumi; a alege o lume a normalului, sau a alege o lume a anormalului. Şi nu e vorba de chestiuni punctuale, că ce ai cu homosexualii? Nu avem nimic cu homosexualii, să fie foarte clar. Avem poruncă să ne iubim unii pe alţii, deci şi pe ei. Pe toţi trebuie să îi iubim. E clar că nu avem poruncă să iubim homosexualitatea, dar pe ei da! Noi nu avem nimic cu ei, noi nu mergem ca să ne luptăm cu cineva, ca să facem rău cuiva, ci mergem ca să apărăm, să ne apărăm familia, ca să apărăm normalitatea.

După asta, dacă pierdem, să zicem – şi şansele sunt mici... Ca să avem şanse, trebuie să mergem la vot, fără nicio discuţie. Dar, dacă nu, vor urma multe altele la care nici nu aţi visat vreodată! Câte vor urma după chestia asta, după ce se vor legaliza treburile asta, câte drepturi vor urma să fie, să le dobândească; păi se schimbă toată societatea!