Am primit o confirmare de la Mănăstirea Sihăstria Putnei unde IPS Părinte Pimen s-a împărtășit în noaptea de Paști și în ziua de luni, când a fost depistat pozitiv, din același potir cu părinții călugări. Aceștia au fost în carantină datorită contactului cu părintele arhiepiscop care, precum știți, a fost transferat la Spitalul „Matei Balș” luni seara, în a doua zi de Paști, fiind infectat cu coronavirus.
Mesajul este următorul:
„Vreau să aveți în vedere faptul ca ierarhul nostru IPS Pimen a slujit în noaptea de Paști precum și luni, alături de toți părinții de la mănăstirea Sfântul Ioan cel Nou. Cu toții s-au împărtășit dintr-un potir, afară de unul singur, părintele diacon, care a făcut paracliserie si s-a îngrijit de buna rânduială a slujbei. Acum, după atât de multă vorbărie și indignare pe la televizor, au ajuns testele părinților și ale muncitorilor de la Sfântul Ioan. Din toți cei testați, unul singur a ieșit pozitiv, și acesta este tocmai părintele care NU s-a împărtășit din potirul ținut de ÎPS Pimen.
Aceasta a rânduit Dumnezeu pentru cei căldicei care se apropie de Sfântul Potir și de „infama linguriță” cu frica de contaminare cu viruși și pentru cei care nu vor să priceapă odată că este Sfântul Trup și Sfântul Sânge ale Domnului, izvorul vieții și a tot harul în acel potir.
Să luăm aminte!
Mesaj de la părinții slujitori la m-rea Sfântul Ioan cel Nou, Suceava.”
De la Ierusalim la Emaus erau 60 de stadii, adică ceva mai puțin de 12 kilometri (Luca 24,13-35). Dar în duminica învierii Domnului drumul acesta se va face distanța nesfârșită dintre instituția credinței și împărăția cea vie a lui Dumnezeu.
Este aceeași distanță dintre religie și credință, pe care cei mai mulți credincioși, din păcate ținuți în captivitatea ritualică a religiei chiar de preoții lor care în aceste zile se pozează pe facebook în posturi dramatice, nu o vor străbate niciodată.
De aici și sentimentul general de insecuritate, de sfârșitul lumii, de dezorientare spirituală: unde să te mai duci, unde să-l mai găsești pe Dumnezeu, atunci când toate drumurile tale au fost în afară și n-ai fost învățat să călătorești înlăuntrul tău.
"Salutul „Hristos a înviat!” și răspunsul „Adevărat a înviat”! sunt de
fapt o mărturie pe care creștinii o dau singurului eveniment din viața
Mântuitorului la care nu au existat martori.
Și la Naștere și la Botez și la Schimbarea la Față și la Înălțare, la
toate au fost martori. La Înviere însă nu a fost niciun martor, ba chiar
unii, precum Sf. Apostol Toma s-au îndoit.
Iată de ce creștinii toți, din toate veacurile sunt ei martorii și în
perioada aceasta mărturisesc Învierea lui Hristos cu salutul „Hristos a
înviat!” „Adevărat a înviat”!"
Hristos a înviat din morţi! Cu moartea pe moarte călcând Şi celor din morminte Viaţă dăruindu-le.
În Săptămâna Luminată, orice canon din pravila personală de rugăciune se
înlocuiește cu Canonul Paștilor, iar acatistele, cu cel al Învierii.
Rugăciunile de seară și de dimineață, cu ceasurile Paștilor.
CANONUL ÎNVIERII
Cântarea 1-a, gl. 1
(primul tropar este irmosul și se repetă la sfârșitul cântării)
Irmos:Ziua Învierii, să ne luminăm, popoare! Paştile Domnului, Paştile! Că din moarte la viaţă şi de pe pământ la cer, Hristos Dumnezeu ne-a trecut pe noi, cei ce cântăm cântare de biruinţă!
Suntem acum în Săptămâna Mare și ne apropiem de ziua biruinței și a luminii, ziua Învierii. Totul, însă, pare a fi suspendat. Domnul merge spre patimile Sale, pașnic ca un miel, dar împăcat făcând voia Tatălui, precum cel mai smerit slujitor. Ucenicii, ca niște surzi față de toate înștiințările pe care le-a făcut Învățătorul și Domnul lor, nu își dau seama ce se va întâmpla. Tulburarea lor în fața morții Celui care era nădejdea lor - nădejde prea pământească!-, le va dezvălui îngustimea vederii pe care o aveau asupra vieții lor. Doar puterea lui Dumnezeu Cel Înviat va permite să li se deschidă ochii, și să nască pe pământ și în ei credința în realitatea lumii cerești.
Iată-ne și pe noi acum într-o situație, într-un fel, destul de asemănătoare. Totul a devenit diferit. Dorința noastră de a vedea Slava lui Dumnezeu, manifestată pe pământ, este pusă la încercare. Este ca și cum Paștele însuși ar fi jertfit. Apostolii erau într-o așteptare asemănătoare, și într-o dorință asemănătoare de restaurare a împărăției Davidice, după care inimile lor - arse de lipsirea și golirea induse de moartea Domnului lor-, tânjeau cu putere, de a fi refăcută de prezența lui Dumnezeu. Dumnezeu, în înțelepciunea Sa, în timp ce își lua partea de suferință, nemăsurat de mare, lăsa ca acestea să se întâmple. În acest fel Dumnezeu, în înțelepciunea Sa, pregătește inimile, le face flămânde de prezența Lui. Este mica ofrandă pe care ne-o lasă să l-o oferim, în timp ce El suportă toate fărădelegile, toate mizeriile, toate dușmăniile pe care umanitatea le aduce în fiecare zi (fiecare dintre noi fiind părtași), în această lume. Astfel pregătește inimile noastre, ca să Se sălășluită în ele întru Slavă. Un om bogat n-ar putea acorda aceeași atenție unui dar de valoare precum o face un om sărac. Cu siguranță, Dumnezeu a permis această situație pentru a fi dezbrăcați de bunurile noastre. Poate doar așa ne vom putea da seama, mult mai bine, de valoarea Paștelui, de ceea ce a însemnat toate sărbătorile Paștelui pe care le-am trăit.
Ne putem întreba așadar: care va fi învierea noastră de anul acesta? Dacă devenim pe deplin conștienți de puterea lui Dumnezeu, și, precum inimile apostolilor, inima noastră devine aprinsă, în tulburarea care a cuprins-o, de dorința după Dumnezeu, Paștele din acest an nu va fi un "nouăsprezece aprilie", ci tot anul, în fiecare zi din an! Fiecare duminică, într-un mod mult mai intens, poate deveni, pentru fiecare dintre noi, o adevărată sărbătoare a Paștilor, o adevărată înviere, care va putea străluci de-a lungul anului.
Am citit ieri, în cartea lui Iov, momentul atât de cunoscut când, pierzând totul, Iov a spus cu o măreție sufletească uluitoare: „Domnul a dat, Domnul a luat, fie Numele Domnului binecuvântat!" Să facem deci și noi răbdare, pentru că acest lucru este temporar.
Dragostea frățească care ne unește, și care s-a exprimat deja de la începutul acestei perioade, va continua să ne unească în bucuria Pascală. Vă doresc din toată inima ca dragostea lui Dumnezeu în lumina pascală să strălucească în adâncul sufletelor voastre, în această Împărăție pe care a pregătit-o Domnul și despre care a spus că este în noi. Anul acesta, sper să ne regăsim cu toții, mult mai în duh, mai mistic, în Împărăția lui Dumnezeu, pentru a sărbători Paștele!
Așteptând să ne reîntâlnim cu toții, de îndată ce va fi posibil,
Sfânta și Marea Joi începe cu slujba Vecerniei unită cu Sfânta Liturghie a Sfântului Vasile cel Mare. În această zi se face și sfințirea unui al doilea Agneț, care va fi folosit apoi de-a lungul anului la împărtășirea bolnavilor (și a copiilor). Acest moment amintește de prezența lui Hristos pe pământ la Cina cea de Taină. În unele locuri, după rugăciunea amvonului se face Slujba spălării picioarelor, amintind de gestul lui Hristos care a spălat picioarele ucenicilor, după Cină.
Seara se face Utrenia pentru Vinerea Patimilor, cu Denia celor 12 Evanghelii.
Pericopele evanghelice citite amintesc ultimele învățături ale
Mântuitorului către ucenici, precum și înainte-vestirea Patimilor Sale,
rugăciunea pe care o face Hristos și Noul Legământ.
Cele douăsprezece pericope evanghelice citite atunci sunt:
"Noi am pervertit totul!Am stricat tot planul dumnezeiesc, căci Dumnezeu nu ne-a creat să fim nefericiți, blestemați și vrednici de milă..."
Să vă spun un exemplu prin care
Domnul ne mustră. Atunci când se afla pe pământ și încerca să-i convingă
pe iudeii împietriți la inimă din neamul Lui, aceștia I-au zis: „Fă o minune ca să credem în Tine”! Și totuși, înviase din morți atâția oameni, făcuse nenumărate minuni, dar ei nu au luat aminte la nimic. Și le spune Hristos: "Făţarnicilor, faţa cerului ştiţi s-o judecaţi, dar semnele vremilor nu puteţi!" (Mt. 16,3). Iar eu acum v-o spun altfel.
Frații mei, vremurile pe care le trăim nu sunt bune!Nu mă refer la timpul propriu-zis, ci la tot sistemul pe care l-am creat noi, ca niște ființe pervertite. Nu cred că nu înțelege cineva, că nu suntem pe drumul cel bun.Nu este posibil să continue lumea asta în pervertirea totală de astăzi, care a devenit lege! Ceva se întâmplă, ceva se prevestește! Este exact același lucru pe care l-a spus Hristos evreilor atunci: „Fățarnicilor, semnele vremurile nu le puteți deosebi?”.
Frații mei, Dumnezeu nu a făcut creația în mod necesar, sau fiind forțat și obligat. Ci, din toată iubirea Sa i-a făcut pe oameni buni, sănătoși, luminoși și drepți, și i-a așezat pe pământ ca să se bucure. Noi am pervertit totul!Am stricat tot planul dumnezeiesc, căci Dumnezeu nu ne-a creat să fim nefericiți, blestemați și vrednici de milă. Noi am făcut acest lucru!
Așadar, ce mărturisesc toate acestea? Faptul că fiecare poate să facă orice dorește și creația ar fi fără stăpân? Nici măcar diavolul nu face ce vrea!Absolut nimeni!Îndelunga-răbdare a lui Dumnezeu, care îngăduie până în ziua de astăzi pervertirea în care ne aflăm, nu este slăbiciune sau indiferență, ci este în planul dumnezeiesc al iubirii Lui nemăsurate. Ne mai dă timp, poate-poate ne vom trezi! Pentru că omul nu este un animal, ci este o ființă rațională.
Avem atâtea pilde de urmat! Însă, omul contemporan și-a închis ochii sufletești cu totul. Acestea sunt semnele vremurilor, și vă rog să vă gândiți: până unde va merge această situație? Poate Dumnezeu să să ne lase fără răspuns?! Pentru noi a venit după cădere, și ne-a răscumpărat cu Sfânt Sângele Său.
Al doilea Acatist al Sfântului Nichifor cel Lepros, Făcătorul de minuni
Rugăciunile începătoare
Slavă Ție, Dumnezeul nostru, slavă Ție.
Împărate ceresc, Mângâietorule, Duhul adevărului, Care pretutindenea ești și toate le împlinești, Vistierul bunătăților și dătătorule de viață, vino și Te sălășluiește întru noi, și ne curățește pe noi de toată întinăciunea și mântuiește, Bunule, sufletele noastre.
Sfinte Dumnezeule, Sfinte tare, Sfinte fără de moarte, miluiește-ne pe noi (de trei ori).
Slavă Tatălui și Fiului și Sfântului Duh și acum și pururea și în vecii vecilor. Amin.
Preasfântă Treime, miluiește-ne pe noi. Doamne, curățește păcatele noastre. Stăpâne, iartă fărădelegile noastre. Sfinte, cercetează și vindecă neputințele noastre, pentru numele Tău.
Doamne miluiește(de trei ori). Slavă… Şi acum…
Tatăl nostru, Care ești în ceruri, sfințească-Se numele Tău, vie împărăția Ta, facă-Se voia Ta, precum în cer așa și pe pământ. Pâinea noastră cea de toate zilele, dă-ne-o nouă astăzi și ne iartă nouă greșelile noastre, precum și noi iertăm greșiților noștri. Și nu ne duce pe noi în ispită, ci ne izbăvește de cel viclean.
Pentru rugăciunile Sfinților Părinților noștri, Doamne Iisuse, Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluiește-ne pe noi.
Cuvânt după Taina Sfântului Maslu, rostit vineri, 3 aprilie 2020
Mulțumim lui Dumnezeu că ne-a învrednicit să slujim această Taină a Sf. Maslu, că am participat la Liturghia Darurilor mai înainte sfințite și la toate slujbele Bisericii, pe care, după cum știți, le transmitem în această perioadă de la sfânta noastră mănăstire. Și este un dar al lui Dumnezeu pentru care se cuvine să mulțumim cu toții, și noi, obștea mănăstirii, pentru că ne trezește mai mult, ne îndeamnă la mai multă rugăciune, la mai multă pocăință, fiind conștienți că atâția oameni au nevoie de rugăciunile Bisericii, de Sfintele Taine, și că nu pot participa, și că tânjesc după prezența în casa lui Dumnezeu, în locașul lui Dumnezeu. Dar Dumnezeu este cu noi, Dumnezeu este prezent, este în mijlocul nostru cu harul Său, și trebuie doar ca fiecare dintre noi să învățăm cum să trăim prezența lui Dumnezeu, cum să intrăm în această prezență a lui Dumnezeu.
Suntem în această a cincea săptămână a Postului Mare, în care în ziua de miercuri am participat - și prin intermediul tehnologiei-, la Denia Canonului Sfântului Andrei Criteanul - un mare îndemn la pocăință pentru noi toți, și care aduce multă ușurare sufletelor noastre. Apoi, această săptămână este închinată și Sfintei Maria Egipteanca (1 aprilie). Duminica ce vine este închinată Sfintei Maria Egipteanca - ca un mare exemplu de smerenie, de pocăință, de întoarcere la Dumnezeu. Și vă îndemnăm pe toții să citiți viața Sfintei Maria Egipteanca, care vă va umple de multă încredere în purtarea de grijă a lui Dumnezeu, pentru că are mult realism duhovnicesc și multă pocăință ce ne insuflă. Apoi, dacă îi citim viața, vom realiza, - din nou, poate am uitat-, câte comori are Sfânta noastră Biserică. Atunci când Sf. Zosima i-a cerut Cuvioasei să se roage pentru el și pentru lume, într-un târziu Cuvioasa a acceptat și, când a început să se roage ridicându-și mâinile la cer, cu fața spre Răsărit, după o vreme Sf. Zosima a văzut-o înălțată de un cot de la pământ. Ce fel de rugăciune avea Sfânta! Cum mijlocea ea pentru lume!Ei bine, Sfânta și acum mijlocește pentru noi. Toți sfinții Bisericii și acum mijlocesc pentru noi.Și, mai mult, și acum pe pământ, și în acest moment, sunt oameni care au această rugăciune, care, la fel, mijlocesc pentru lume.Dumnezeu îi știe, deși ei sunt neștiuți de noi.Deci, îndemnăm la citirea vieții Sfintei Mara Egipteanca, ca să ne umplem de nădejde.
Apoi, bineînțeles, noi suntem astăzi în vinerea în care, pe seară, vom participa, iarăși, fiecare după cum vom putea, dar toți cu duhul fierbinte, cu duhul aprins, la Denia Acatistului Maicii Domnului. Și ne rugăm bunului Dumnezeu să ne învrednicească să îi cântăm cum se cuvine Maicii Domnului: „Bucură-te Mireasă, pururea Fecioară!". Cu toții. Întreaga Biserica o face, bineînțeles. Și, citind acest Acatist, să nu uităm că el a fost întocmit de creștini tot în vremuri grele.În vremuri grele, cu darul lui Dumnezeu, creștinii au aflat o cale de a striga către Dumnezeu. Unul dintre aceste strigăte este și acest imn Acatist închinat Maicii Domnului.Și, cum începe Condacul? „Apărătoare, Doamnă..." - Maica Domnului este apărătoare a noastră, a creștinilor - „din tot felul de primejdii izbăvește-ne", „ca să strigăm ţie: Bucură-te, Mireasă, pururea Fecioară!". La fel, Maica Domnului este, cum a fost de la începuturi și până acum, mijlocitoare, mângâietoare, apărătoare. Nouă ni se cere puțină credință și încredere în purtarea ei de grijă.
Aicea ne aflăm cu Biserica întreagă, în drumul acesta al Postului Mare către Golgota, către taina Sfintei Cruci. Și, drumul de anul acesta al Bisericii este puțin pigmentat, accentuat de vremurile în care trăim. Parcă mergem mai apăsat pe drumul acesta al crucii, din păcate cu prea multă frică, cu prea multă groază, decât s-ar cuveni pentru un creștin. Și poate despre aceasta am dori să vorbim astăzi.
Viata, Acatistul si Paraclisul Sfântului Nichifor Leprosul - Fișier primit în dar, pe care puteți să-l descarcați de aici:PDF. Mulțumim, pe această cale persoanelor care s-au ostenit să-l alcătuiască și să-l ofere tuturor credincioșilor români.
Cuviosul Părintele nostru Nichifor Leprosul a trăit ca monah în leprozeria din insula Chios (Grecia) în secolul al XX-lea. A fost ucenic al Sfântului Antim din Chios. Prăznuirea sa se face pe 4 ianuarie.
Această pandemie nu este un lucru îngăduit întâmplător de Dumnezeu, ci trebuie înțeleasă între semnele vremurilor.Este urmarea mâniei dumnezeiești, fiindcă astăzi omul nu mai lucrează cele firești, cele raționale, ci cele
iraționale, cele împotriva firii. Și, închipuiți-vă cât de mult se întristează
Duhul Sfânt, și cum Dumnezeu Tatăl intervine din nou, cu părinteasca Sa fire. Fiindcă nu trebuie să uităm niciodată că orice încercare, dacă o
îngăduie Dumnezeu, nu o îngăduie ca un călău și răzbunător, ci ca o pedagogie mișcată din iubire, tocmai ca să-l aducă la El pe omul rătăcit, întunecat.Să-l aducă prin boală, prin încercare, prin această lecție, să vadă și să înțeleagă - nu studiind cărți, ci din fapte-, că este un nimic. Fiindcă, așa cum a spus Mântuitorul nostru Hristos, „fără Mine nu puteți face nimic”
(Ioan 15, 5).
