BUCUREȘTI
Sfântul Dimitire Basarabov
Icoana făcătoare de minuni a Maicii Domnului, de la Biserica Hagiu,
a plâns cu lacrimi de mir, vineri 3 aprilie 2020
MOLDOVA
Sfânta Parascheva
Doxologia: Racla cu moaștele Sfintei Cuvioase Parascheva a poposit în principalele orașe din județele Iași, Neamț și Botoșani
Ocrotitoarea Moldovei a mers în pelerinaj, preț de câteva ore, în principalele orașe din județele Iași, Neamț și Botoșani - Iași, Roman, Piatra Neamț, Târgu Neamț, Pașcani, Botoșani și Hârlău – precum și în localitățile rurale aflate pe traseu. Racla cu sfintele moaște, așezată pe platforma unui automobil împodobită cu flori, a fost însoțită de IPS Părinte Mitropolit Teofan și de pr. Marian Timofte, vicarul administrativ al Arhiepiscopiei Iașilor.
Traseul a cuprins, pe rând, și mai multe mănăstiri din cele trei județe. În dreptul locașurilor de cult, sfintele moaște au fost întâmpinate în sunet de clopot, iar preoții au ieșit cu Sfânta Evanghelie. La Catedrala Arhiepiscopală din Roman procesiunea a fost întâmpinată de IPS Părinte Ioachim, Arhiepiscopul Romanului și Bacăului. În continuare, sfintele moaște au trecut pe la aproximativ 40 de biserici parohiale și catedrale din protopopiatele Piatra Neamț, Târgu Neamț, Pașcani, Botoșani, Hârlău și Iași, precum și pe la mănăstirile Văratic, Agapia, Vorona, Popăuți, Zosin, Coșula. Momente emoționante au reprezentat scurtele treceri prin curțile spitalelor județene de urgență și ale altor unități medicale: Spitalul Clinic Județean de Urgență Piatra Neamț, Spitalul Orășenesc „Sfântul Dimitrie” - Târgu Neamț, Spitalul Municipal de Urgență Pașcani, Spitalul de Pneumoftiziologie - Botoșani, Spitalul de Boli Infecțioase - Botoșani, Maternitatea Botoșani, Spitalul de Pediatrie - Botoșani, Spitalul Județean de Urgență „Mavromati” - Botoșani, Spitalul Clinic Județean de Urgențe „Sfântul Spiridon” - Iași, Spitalul de Boli Infecțioase „Sfânta Cuvioasă Parascheva” - Iași și Spitalul Clinic „Doctor C.I. Parhon” - Iași.
 |
| Moaștele Sfintei Parascheva la Oșlobeni, Neamț |
„A fost o zi frumoasă, obositoare – dar foarte frumoasă – aproape 500 de kilometri prin Moldova, în fața multor spitale, în fața multor biserici și, din când în când, în fața unor trecători care se aflau pe străzi pentru diferite situații. A fost o mărturie despre un adevăr al Bisericii, și anume: creștinul are două arme în orice situație, dar mai ales în situații dificile. Prima armă este arma omenească. În contextul nostru, o armă cu trei tăișuri: distanțare socială, igienă și tratament medical adecvat. Creștinul are însă și o altă armă, arma cea dumnezeiască: Sfânta Liturghie, spovedania, dumnezeiasca Împărtășanie, cinstirea sfintelor moaște, ocrotirea Preasfintei Născătoare de Dumnezeu. Pentru că biserica este și spital duhovnicesc. Iar procesiunea sau, mai bine zis, deplasarea cu moaștele Sfintei Preacuvioasei Maicii noastre Parascheva în Moldova astăzi este o mărturie a acestui spital duhovnicesc spre care se cuvine să alergăm în tot timpul, dar în mod special în momente grele precum acesta”.
Pe tot traseul s-au rostit, din mașină, rugăciuni pentru cei infectaţi de noul coronavirus, pentru personalul medical, pentru cei care mențin ordinea publică, precum și pentru toți creștinii aflați în nevoie.
„S-a socotit că momentul prin care trecem este unul care necesită cu atât mai mult rugăciunile sfinților către Dumnezeu, ca Dumnezeu să-Și întoarcă fața spre noi. Se așteaptă două lucruri: ca oamenii să-și folosească toate instrumentele pe care le au împotriva bolii – dar această boală, ca orice suferință, nu poate fi tratată exclusiv cu mijloace omenești. Pe lângă mijloacele omenești sau fundamentându-le pe acestea, avem nevoie de Mâna ocrotitoare a lui Dumnezeu, iar Ea se arată și prin mijlocirea Sfintei Parascheva, a Preasfintei Născătoarei de Dumnezeu, prin mijlocirea tuturor sfinților”,a mai spus IPS Teofan.
Pr. Constantin Sturzu, purtătorul de cuvânt al Arhiepiscopiei Iașilor, ne-a declarat:„Racla cu moaștele Sfintei Cuvioase a mers în acest inedit pelerinaj după ce s-a primit, pentru această deplasare, avizul Ministerului Afacerilor Interne. Pentru a ne asigura că, pe parcursul traseului, nu se va aduce nici un fel de atingere măsurilor luate de autorități pentru combaterea epidemiei cu care ne confruntăm, s-a luat decizia de a nu anunța public nici data desfășurării evenimentului, nici traseul. Nu a fost propriu-zis o procesiune, întrucât totul s-a desfășurat fără închinarea credincioșilor la sfintele moaște, fără participare colectivă, fără slujbe oficiate. De altfel, mașina care purta racla cu sfintele moaște doar a încetinit în dreptul unor lăcașuri de cult sau așezăminte spitalicești. Menționez că mai mulți clerici și credincioși din cele trei județe au cerut acest sprijin duhovnicesc, dorința lor fiind în deplină concordanță și cu intenția Mitropoliei Moldovei și Bucovinei de înlesni această binecuvântare, această prezență vindecătoare a Sfintei Parascheva”.Este pentru a treia oară în istorie când racla cu moaștele Sfintei Cuvioase Parascheva părăsesc Iașul. În decurs de aproape 379 de ani, de când au fost aduse de Voievodul Vasile Lupu (domn al Moldovei în perioada1634-1653), racla nu a părăsit Capitala Moldovei decât de două ori. În timpul celui de-al doilea război mondial, pentru a fi protejată, racla cu sfintele moaște a fost ascunsă în sudul țării, întorcându-se la Iași pe 26 noiembrie, în același an. După trei ani, în vara lui 1947, credincioșii au solicitat Mitropoliei să fie scoase moaștele Sfintei Cuvioase Parascheva și duse în procesiune prin satele pârjolite de soare și afectate grav de război. Sfintele moaște ale Ocrotitoarei Moldovei au fost purtate prin localități din județele Iași, Vaslui, Roman, Bacău, Neamț și Baia.
Întrucât este a treia procesiune a Cuvioasei Parascheva în ultimii 400 de ani, am putea considera un moment istoric această ieșire cu Sfintele Moaște prin evlavioasa Moldovă. Am numit-o Procesiune, chiar dacă propriu-zis nu a fost o procesiune în sensul propriu al cuvântului și al definiției, nefiind însoțită de un convoi de preoți și credincioși care să se închine cu alai și să cânte imne religioase, ci a fost un discret Pelerinaj al Sfintei pe la pelerinii ei ortodocși de prin părțile Moldovei.
Chiar dacă procesiunea părea lipsită de oareșice fast specific și de ceremonial, mai presus de aceste împestrițări trecătoare, a fost și va rămâne îmbogățită cu filonul de aur al simțămintelor religioase ale sutelor de trăitori creștini, zăcăminte ce se ascund în subteranul ființei lor, a acestui neam de binecredincioși. În înțelesul acesta conotativ, larg al cuvântului, dar și adânc, acest demers s-a constituit în cel mai profund sens într-o Procesiune a inimilor, într-un cortegiu al trăirilor nevăzute, intime, al unor închinări deposedate de aspectele uneori formale, ritualice ale procesiunii, adunându-se toate, de data aceasta, într-un șir nesfârșit de emoții sfinte, culese de Sfânta Cuvioasă în această peregrinare a ei prin sufletele miilor de credincioși din Moldova.
Ca regiune împresurată cu mii de biserici, schituri și mănăstiri, la loc fruntaș alături de Athos, Grecia și Israel, cu o așa densitate de zidiri înălțate spre Slava Sfintei Treimi, a Maicii Domnului și a Sfinților, suflarea creștinească a primit vizita neașteptată a Sfintei Parascheva, dimpreună cu binecuvântarea arhierească a Părintelui Mitropolit Teofan.
Multe lacrimi au curs pe obrajii celor care au dus-o pe Sfânta în acest pelerinaj prin îndurerata și încercata Moldovă... De la vlădică la opincă, lacrimile au curs șiroaie tot drumul... Lacrimi de milostivire, de bucurie amestecate cu durere, dar și cu speranță că bunul Dumnezeu va risipi această molimă cu rugăciunile Cuvioasei.
Sfânta a privit spre poporul dreptmăritor și a plâns prin ochii Mitropolitului...
Prin această procesiune, Sfânta Cuvioasă Parascheva a întors cu iubirea, lacrimile și rugăciunile ei, dragostea și evlavia pelerinilor care an de an vin cu miile să se închine la Iași de ziua Hramului, în cel mai mare Pelerinaj ortodox din Sud-Estul Europei.
Am fost îndemnat de cel care a condus mașina cu racla Sfintei, preot și el la Sfânta Mitropolie, să scriu câteva rânduri despre această Procesiune, făcându-mă părtaș unor mărturii și semne minunate care s-au arătat pe această Cale a Sfinților împreună cu Ocrotitoarea Moldovei. Poate nu întâmplător fiind faptul că și eu, care, cu vădită emoție scriu aceste rânduri, sunt un smerit slujitor la o Biserică din Iași, aflată tot sub oblăduirea Sfintei Parascheva, având Hramul „Sfânta Vineri”.
Acestea nu sunt fapte care se cuvin a fi tăinuite, de vreme ce semnele minunate sunt dăruite de Dumnezeu prin sfinți spre întărirea în credință și în nădejdea cea bună îndreptată spre ajutorul care vine de Sus.
Așadar, procesiunea a început la ora 6.00 dimineața, în ziua de duminică, 5 aprilie, cu plecare de la Catedrală Mitropolitană și s-a încheiat după 14 ore, cu sosirea la Iași la 18.00.
Toată Arhiepiscopia Iașilor, cuprinsă în trei județe: Iași, Neamț, Botoșani, a primit binecuvântarea Sfintei Parascheva și a vrednicului Mitropolit Teofan, cu prilejul acestei procesiuni săvârșită cu aprobarea autorităților și cu respectarea recomandărilor specifice în vreme de epidemie. Convoiul a fost alcătuit din trei mașini, cea din față cu Vicarul administrativ, cea cu Racla Sfintei în care era Mitropolitul și cea din spate în care era Marele Eclesiarh al Catedralei.
Deși a fost prestabilit în linii mari un anume itinerar, faptul minunat a constat în reacțiile sufletești intempestive ale Părintelui Mitropolit Teofan de a schimba subit direcția, la dreapta sau la stânga, cu abateri de la traseu, porniri sufletești pe care am putea să le punem pe seama dorinței Sfintei Cuvioase de a merge prin anumite locuri, deloc întâmplătoare.
Cum se face sau cum se poate explica faptul că Sfânta era așteptată în genunchi, cu lumânări aprinse sau cu buchete de flori de credincioși și credincioase care nu aveau de unde ști că va trece Sfânta pe acolo?
Faptul că era așteptată în orașele mari, chiar de primarul localității, în genunchi, cum a fost cazul în Botoșani sau că a fost însoțit convoiul și de prefectul de Neamț, că au întâmpinat-o medicii și asistentele de prin spitalele pe unde a trecut, că băteau clopotele bisericilor în fiecare localitate, poate fi un lucru obișnuit, firesc, scontat în desfășurătorul unei astfel de acțiuni. Însă faptul că sute, poate mii de oameni au întâmpinat-o pe Sfânta în localități care nu erau prestabilite în traseul Procesiunii, este cu adevărat un semn minunat al evlaviei și al legăturii sufletești dincolo de argumentele raționale care ar putea explica această întâlnire de taină a Sfintei Cuvioase cu iubiții ei credincioși de pretutindeni.
Cum poți să tâlcuiești întâmplarea deloc întâmplătoare că, după ce te abați de la drum între două localități mari și ajungi pe coclauri, mergând pe dealuri, pe drumulețe, prin sate uitate de lume, printre câmpuri, te întâmpină sus pe un deal, în fața unei case izolate, la o margine de sat, în genunchi, o bătrână, cu lumânarea aprinsă în mână, care neavând informații oficiale, ori telefon, ori știri de pe internet, stătea în poarta casei pregătită pentru această neașteptată, nepregătită, neanunțată vizită... Sau altă tânără care cobora în fugă în alt loc cu un braț plin de flori, care erau dedicate Sfintei Parascheva. Și ca ea alții și alții, asemenea...
Se pune firesc întrebarea, de unde toți acești oameni, nu puțini la număr, au știut că va trece Sfânta pe lângă casele lor, de vreme ce nimeni nu-i anunțase?
Nu poți să nu te minunezi, să nu fii impresionat până la lacrimi, să nu-ți miște rărunchii cei mai adânci ai sufletului, ai credinței, văzând ce legătură duhovnicească este între sfinți și credincioși, ce resurse spirituale posedă acest popor dreptmăritor și ce șansă avem și noi, fiind contemporani și martori ai unor semne minunate și fapte de credință, atât a Sfinților noștri de suflet, dar și a acestor oameni din popor, atât de iubiți de Dumnezeu.
În numele miilor de credincioși care au primit această mângâiere sufletească în aceste vremuri de restriște, prin prezența umblătoare a Sfintei Parascheva prin evlavioasa Moldovă, dimpreună cu Ierarhul ei, îi mulțumim Părintelui Mitropolit Teofan pentru această nesperată, neașteptată binefacere.
Cu siguranță această Procesiune a adus multă bucurie în sufletele credincioșilor, atât mireni cât și monahi, fiind simțită ca o alinare a suferințelor din popor pe care Sfânta Cuvioasă Parascheva le-a mai risipit cu mijlocirile ei către Dumnezeu, pentru miile de credincioși care au întâmpinat-o și care acum sunt mai întăriți în credință și mai recunoscători bunului Dumnezeu.
Chiar dacă procesiunea părea lipsită de oareșice fast specific și de ceremonial, mai presus de aceste împestrițări trecătoare, a fost și va rămâne îmbogățită cu filonul de aur al simțămintelor religioase ale sutelor de trăitori creștini, zăcăminte ce se ascund în subteranul ființei lor, a acestui neam de binecredincioși. În înțelesul acesta conotativ, larg al cuvântului, dar și adânc, acest demers s-a constituit în cel mai profund sens într-o Procesiune a inimilor, într-un cortegiu al trăirilor nevăzute, intime, al unor închinări deposedate de aspectele uneori formale, ritualice ale procesiunii, adunându-se toate, de data aceasta, într-un șir nesfârșit de emoții sfinte, culese de Sfânta Cuvioasă în această peregrinare a ei prin sufletele miilor de credincioși din Moldova.
Ca regiune împresurată cu mii de biserici, schituri și mănăstiri, la loc fruntaș alături de Athos, Grecia și Israel, cu o așa densitate de zidiri înălțate spre Slava Sfintei Treimi, a Maicii Domnului și a Sfinților, suflarea creștinească a primit vizita neașteptată a Sfintei Parascheva, dimpreună cu binecuvântarea arhierească a Părintelui Mitropolit Teofan.
Multe lacrimi au curs pe obrajii celor care au dus-o pe Sfânta în acest pelerinaj prin îndurerata și încercata Moldovă... De la vlădică la opincă, lacrimile au curs șiroaie tot drumul... Lacrimi de milostivire, de bucurie amestecate cu durere, dar și cu speranță că bunul Dumnezeu va risipi această molimă cu rugăciunile Cuvioasei.
Sfânta a privit spre poporul dreptmăritor și a plâns prin ochii Mitropolitului...
Prin această procesiune, Sfânta Cuvioasă Parascheva a întors cu iubirea, lacrimile și rugăciunile ei, dragostea și evlavia pelerinilor care an de an vin cu miile să se închine la Iași de ziua Hramului, în cel mai mare Pelerinaj ortodox din Sud-Estul Europei.
Am fost îndemnat de cel care a condus mașina cu racla Sfintei, preot și el la Sfânta Mitropolie, să scriu câteva rânduri despre această Procesiune, făcându-mă părtaș unor mărturii și semne minunate care s-au arătat pe această Cale a Sfinților împreună cu Ocrotitoarea Moldovei. Poate nu întâmplător fiind faptul că și eu, care, cu vădită emoție scriu aceste rânduri, sunt un smerit slujitor la o Biserică din Iași, aflată tot sub oblăduirea Sfintei Parascheva, având Hramul „Sfânta Vineri”.
Acestea nu sunt fapte care se cuvin a fi tăinuite, de vreme ce semnele minunate sunt dăruite de Dumnezeu prin sfinți spre întărirea în credință și în nădejdea cea bună îndreptată spre ajutorul care vine de Sus.
Așadar, procesiunea a început la ora 6.00 dimineața, în ziua de duminică, 5 aprilie, cu plecare de la Catedrală Mitropolitană și s-a încheiat după 14 ore, cu sosirea la Iași la 18.00.
Toată Arhiepiscopia Iașilor, cuprinsă în trei județe: Iași, Neamț, Botoșani, a primit binecuvântarea Sfintei Parascheva și a vrednicului Mitropolit Teofan, cu prilejul acestei procesiuni săvârșită cu aprobarea autorităților și cu respectarea recomandărilor specifice în vreme de epidemie. Convoiul a fost alcătuit din trei mașini, cea din față cu Vicarul administrativ, cea cu Racla Sfintei în care era Mitropolitul și cea din spate în care era Marele Eclesiarh al Catedralei.
Deși a fost prestabilit în linii mari un anume itinerar, faptul minunat a constat în reacțiile sufletești intempestive ale Părintelui Mitropolit Teofan de a schimba subit direcția, la dreapta sau la stânga, cu abateri de la traseu, porniri sufletești pe care am putea să le punem pe seama dorinței Sfintei Cuvioase de a merge prin anumite locuri, deloc întâmplătoare.
Cum se face sau cum se poate explica faptul că Sfânta era așteptată în genunchi, cu lumânări aprinse sau cu buchete de flori de credincioși și credincioase care nu aveau de unde ști că va trece Sfânta pe acolo?
Faptul că era așteptată în orașele mari, chiar de primarul localității, în genunchi, cum a fost cazul în Botoșani sau că a fost însoțit convoiul și de prefectul de Neamț, că au întâmpinat-o medicii și asistentele de prin spitalele pe unde a trecut, că băteau clopotele bisericilor în fiecare localitate, poate fi un lucru obișnuit, firesc, scontat în desfășurătorul unei astfel de acțiuni. Însă faptul că sute, poate mii de oameni au întâmpinat-o pe Sfânta în localități care nu erau prestabilite în traseul Procesiunii, este cu adevărat un semn minunat al evlaviei și al legăturii sufletești dincolo de argumentele raționale care ar putea explica această întâlnire de taină a Sfintei Cuvioase cu iubiții ei credincioși de pretutindeni.
Cum poți să tâlcuiești întâmplarea deloc întâmplătoare că, după ce te abați de la drum între două localități mari și ajungi pe coclauri, mergând pe dealuri, pe drumulețe, prin sate uitate de lume, printre câmpuri, te întâmpină sus pe un deal, în fața unei case izolate, la o margine de sat, în genunchi, o bătrână, cu lumânarea aprinsă în mână, care neavând informații oficiale, ori telefon, ori știri de pe internet, stătea în poarta casei pregătită pentru această neașteptată, nepregătită, neanunțată vizită... Sau altă tânără care cobora în fugă în alt loc cu un braț plin de flori, care erau dedicate Sfintei Parascheva. Și ca ea alții și alții, asemenea...
Se pune firesc întrebarea, de unde toți acești oameni, nu puțini la număr, au știut că va trece Sfânta pe lângă casele lor, de vreme ce nimeni nu-i anunțase?
Nu poți să nu te minunezi, să nu fii impresionat până la lacrimi, să nu-ți miște rărunchii cei mai adânci ai sufletului, ai credinței, văzând ce legătură duhovnicească este între sfinți și credincioși, ce resurse spirituale posedă acest popor dreptmăritor și ce șansă avem și noi, fiind contemporani și martori ai unor semne minunate și fapte de credință, atât a Sfinților noștri de suflet, dar și a acestor oameni din popor, atât de iubiți de Dumnezeu.
În numele miilor de credincioși care au primit această mângâiere sufletească în aceste vremuri de restriște, prin prezența umblătoare a Sfintei Parascheva prin evlavioasa Moldovă, dimpreună cu Ierarhul ei, îi mulțumim Părintelui Mitropolit Teofan pentru această nesperată, neașteptată binefacere.
Cu siguranță această Procesiune a adus multă bucurie în sufletele credincioșilor, atât mireni cât și monahi, fiind simțită ca o alinare a suferințelor din popor pe care Sfânta Cuvioasă Parascheva le-a mai risipit cu mijlocirile ei către Dumnezeu, pentru miile de credincioși care au întâmpinat-o și care acum sunt mai întăriți în credință și mai recunoscători bunului Dumnezeu.
Mănăstirea AGAPIA
Mănăstirea VĂRATEC
HÂRLĂU
NEAMȚ
SUCEAVA
Sfântul Ioan cel Nou de la Suceava
CRAIOVA
Procesiune specială pe străzile Craiovei, de Buna Vestire. Icoana făcătoare de minuni a Maicii Domnului
de la Catedrala "Madona Dudu" din Craiova şi racla cu moaştele Sfântului
Ierarh Nifon, de la Catedrala Mitropolitană „Sfântul Mare Mucenic
Dimitrie”, au fost scoase în procesiune astăzi în condiții speciale,
fără public.
RÎMNICU VÎLCEA
Sâmbătă, 28 martie 2020, după săvârșirea Sfintei Liturghii, începând cu orele 12:00, Înaltpreasfințitul Părinte Varsanufie, Arhiepiscopul Râmnicului, a purtat în procesiune icoana făcătoare de minuni a Maicii Domnului de la Mănăstirea Dintr-un Lemn, racla cu moaștele Sfântului Ierarh Nectarie de la Catedrala Arhiepiscopală și racla cu moaștele Sfântului Cuvios Grigorie Decapolitul de la Mănăstirea Bistrița.
Icoana făcătoare de minuni a Maicii Domnului de la Mănăstirea Hadâmbu
Icoana făcătoare de minuni de la Dălhăuți
scoasă în procesiune pe 21 martie 2020
CONSTANTA
Mănăstirea RÂMEȚ
Procesiune cu icoana făcătoare de minuni a Maicii Domnului de la Mănăstirea Rohia
MOLDOVA de peste Prut
În data de 2 aprilie, 2020, Preasfințitul PETRU, Episcop de Ungheni și Nisporeni, din mila Maicii Domnului, a făcut înconjurul Moldovei, cu ,,Icoana Maicii Domnului Făcătoare de Minuni de la Hârbovăț” și cu Icoana Maicii Domnului ,,Kasperscaia”, în jurul căreia sunt plasate 43 de sfinte moaște ale sfinților din toată lumea.
Crucile de pe turlele bisericii Sf. Gheorghe din Chișinău, 4 aprilie 2020
ATHOS
Mănăstirea Vatoped
BETHLEEM
IERUSALIM
GEORGIA
UCRAINA
RUSIA
LEGATURI:
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu