Protos. Hrisostom - Conferința „Tânărul în fața lui Dumnezeu și a lumii”. Partea a II-a, întrebări și răspunsuri (video, text). "Caderea omului a fost cadere din relatie"

-Pocainta noastra asta trebuie sa vizeze: repunerea in relatie cu Dumnezeu! Noi nu trebuie sa devenim pur si simplu mai buni, trebuie sa devenim mai aproape, sa ne apropiem de Dumnezeu, sa devenim niste fii mai buni.

- Noua nu ne este de ajuns sa zicem doar "am gresit". Noi trebuie sa zicem: "am gresit, Tata!"

- Adevarata persoana se distinge si se desavarseste doar in relatie. Vezi cu cine vrei sa fi!

- Parintele duhovnicesc este acela care reuseste sa-ti redea mireasma familiei, ti-L aduce pe Dumnezeu si ti-L da sa-L gusit, ca pe Tata!  

***

Vedeti prima parte aici: Protos. Hrisostom - Conferința „Tânărul în fața lui Dumnezeu și a lumii” (video, text). "Pământ vei fi dacă iubești pământul, lumină vei fi dacă iubești lumina"

***

Protos. Hrisostom - Conferința „Tânărul în fața lui Dumnezeu și a lumii”

Întrebări și răspunsuri

Arhim. Emilianos Simonopetritul: "Strămoșii, cei care au avut nostalgia primei veniri a lui Hristos, se întâlnesc și se unesc cu noi, noii strămoși, noii străbuni, care trebuie să pregătim, în inimile noastre și în Biserică, cea de-a Doua Venire a lui Hristos"

Nașterea duhovnicească a lui Hristos în noi

Străbatem perioada Postului Nașterii Domnului, iar astăzi îi sărbătorim pe Sfinții Strămoși - proroci, împărați, sfinți, păstori mari și mici - care au contribuit ca Iisus Hristos să ajungă până la noi. Sărbătoarea Sfinților Strămoși este una dintre cele mai frumoase sărbători de peste an, întrucât ne dezvăluie că Hristos, Care nu avea trebuință de nimic, S-a făcut pe Sine Însuși să aibă nevoie de noi, cei care ne aflăm în toată nevoia. S-a făcut pe Sine să aibă nevoie și să primească și inima mea, și chemarea ta, și întinderea mâinilor celuilalt, și cea mai mică slujire a fiecăruia dintre noi, chiar și lumânarea pe care I-o aprindem. Această sărbătoare ne împodobește sufletele nu numai ca să prăznuim nașterea lui Hristos în lume, ci și să sărbătorim nașterea înlăuntrul nostru a lui Hristos, venirea lui Hristos în inima noastră, printr-o trăire teologică și un cuget bisericesc.

Însemnătatea numelor înșirate în genealogiile de la Matei și Luca - plânsul omenirii pentru pierderea Raiului și lumina nădejdii

Convorbiri cu o bătrână aristocrată, Cap. XII

Data următoare doamna a venit la duhovnic și a întrebat:

-Nu v-ați plictisit in lipsa mea?

Duhovnicul: Sincer, nu.

Doamna: Bineînțeles, este părerea dumneavoastră personală. Mă gândesc că pentru unii dreptatea fără dragoste este mai bună decât dragostea fără dreptate. Ar putea totuși să vă intereseze dacă mai trăiesc sau nu.

Duhovnicul: Eu nu m-am plictisit fără dumneavoastră, pentru că v-am vizitat pomenind numele dumneavoastră în rugăciunea mea. Asta înseamnă că, duhovnicește, m-am întâlnit cu dumneavoastră: discuția spre deosebire de rugăciune, este ceva exterior.

Doamna: Exact despre rugăciune am venit să vorbesc cu dumneavoastră. Mi-ați spus cu altă ocazie că învățătura despre Rugăciunea lui Iisus este expusă cel mai bine în Evanghelie. Am găsit acolo indicația despre Rugăciunea lui Iisus, dar expunerea amănunțită a acestei rugăciuni n-am descoperit-o.

Duhovnicul: Acest nume răsună în fiecare verset al Evangheliei. Toată Evanghelia este întemeiată pe numele lui Iisus Hristos, astfel că numele exprimă persoana. Toată Evanghelia încape în aceste cuvinte: "Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu, care a venit să mântuiască lumea". Iar Rugăciunea lui Iisus cuprinde aceleași cuvinte, adresate în rugăciune lui Dumnezeu de omul care a crezut că Iisus Hristos este Mântuitorul său.

Doamna: Înseamnă că Evanghelia și numele lui Iisus Hristos sunt unul și același lucru?

Duhovnicul: Evanghelia este numele lui Iisus Hristos descoperit lumii. Iar Rugăciunea lui Iisus este Evanghelia restrânsă la șapte cuvinte. Evanghelia învață Rugăciunea lui Iisus, schimbând inima omului, făcând-o capabilă de receptarea numelui lui Iisus Hristos. Căci rugăciunea nu înseamnă doar repetarea cuvintelor, ci asemănarea cu Cel căruia te rogi.

Doamna: Dar ce însemnătate au acele nume înșirate în genealogiile de la Matei și Luca?

Duhovnicul: In aceste nume este cuprinsă, ca într-un cod, istoria Vechiului Testament - temelia Evangheliei. Acestea sunt numele unor oameni care au trăit cu nădejdea în Dumnezeu că Mesia va veni pe pământ. Ei credeau în Iisus, Cel vestit de prooroci. Este lista celor care au pregătit lumea pentru primirea Mântuitorului. Citindu-le numele, dumneavoastră va atingeți de ei în plan duhovnicesc și, dacă le rostiți numele cu atenție și evlavie, atunci ei se roagă pentru dumneavoastră, ca inima să vi se deschidă sfântului nume al lui Iisus Hristos. Dacă ați avea vedere duhovnicească, atunci aceste nume vi s-ar părea pietre prețioase. Citind înșiruirea lor, puteți simți răzbătând gândul că "înainte de venirea lui Hristos, Hristos exista deja". Sufletul nostru dispune de o putere mai mare decât rațiunea, având capacitatea de a comunica cu lumea duhovnicească. Dacă veți citi aceste nume așa cum citiți o rugăciune, atunci ele vor deveni vii pentru dumneavoastră, vor înceta să fie o listă moartă, ci vor intra în cuprinsul vieții dumneavoastră. Aceste nume reprezintă plânsul omenirii pentru pierderea Raiului și lumina nădejdii, ele constituie acel vlăstar ales pe care a înflorit floarea cerească în Betleem. 

Doamna: Nu m-am gândit la aceasta.

Duhovnicul: Ar fi trebuit să știți că în Evanghelie nu există nici un cuvânt de prisos, din moment ce Evanghelia este insuflată de Duhul Sfânt. 

Doamna: Poate ar trebui să citesc în fiecare zi genealogiile de la Matei și Luca? Căci eu mai înainte săream peste ele.

Duhovnicul: Urmați mai bine tipicul Bisericii și pravila pentru care ați primit binecuvântare. Citiți în fiecare zi câte un capitol din Evanghelie, două capitole din Apostol și două catisme. Dar în viitor nu mai omiteți nimic din Evanghelie. Considerați că toată Evanghelia este scrisă pentru dumneavoastră, că vi se adresează și că fiecare dintre cuvintele ei este necesar pentru mântuirea dumneavoastră. 

Sursa: Drumul spre cunoașterea de sine, Arhimandrit Rafail Karelin