Părintele Adrian Făgețeanu: "esența să fie asta: Împărăția cerurilor, salvarea sufletelor pentru veșnicie, nu pentru planuri din timp în timp"

"Dacă se renunță la conștiință, la liberul arbitru, atunci se renunță la tot!"

Klaus Iohannis, alături de peste 40 de lideri mondiali, la Forumul liderilor internaţionali dedicat Comemorării Victimelor Holocaustului. Alocuțiunea Președintelui la București, militant împotriva "răului absolut"

Sursa foto

Klaus Iohannis: 

Nu trebuie să ne oprim însă aici, pentru că pericolul revenirii atitudinilor xenofobe și antisemite este mereu prezent. Cimitire evreiești sunt vandalizate, actori publici afirmă supremația unor rase, monstruozitățile Holocaustului sunt public relativizate, unor criminali odioși din istoria noastră li se ridică osanale, concetățeni de etnie romă sunt nu de puține ori umiliți ori discriminați.

Aceste evoluții reprezintă un atac frontal la adresa statului de drept și a principiilor democratice, tocmai de aceea contraofensiva trebuie să fie fermă și în acord cu valorile europene. Avem, așadar, nevoie de și mai multă educație, pentru că este singurul angajament ferm că vom apăra în viitor, cu toată forța, democrația, drepturile și libertățile individuale. 

Între cuvântul ce înștiințează și cuvântul ce împărtășește / Din traista de cuvinte a bătrânului Proclu...

Părintele Sofronie deosebește în învățătura sa două feluri de cuvânt: cuvântul ce înștiințează și cuvântul ce împărtășește. Cuvântul care informează și cel ce insuflă. Cuvântul "psihic", chiar cu subiect religios, și cuvântul "duhovnicesc", purtător al Duhului Sfânt, al continuei Cincizecimi ce nu este alta decât predania Bisericii nedespărțite, trupul lui Hristos.

***

Un lucru este clar: putem zidi și putem dărâma printr-un singur cuvânt. Fiecare cuvânt, ieșit de la noi, poartă ceva din ființa noastră. Firimituri din noi, cuvintele ne poartă din lumea lor în lumea cea de toate zilele.

Un cuvânt nu poate exista de unul singur. Ne este necesar cel puțin încă unul. Pentru că înainte de toate un cuvânt se cuminecă, se împărtășește, se împarte.

Aspazia Oţel Petrescu: "Ceea ce contează într-adevăr este să poţi să trăieşti în Duhul lui Iisus, în pacea lui Iisus"."Jertfa nu înseamnă să ne topim noi, să căutăm neapărat să fim desființați. Jertfa este un act de iubire"

* Frica de Dumnezeu este frica de a nu jigni iubirea Celui Care vine să ţi-o dăruiască; în ultimă instanţă, de a nu jigni iubirea Mântuitorului, Care S-a aşezat pe cruce pentru noi.

* Dacă ai şansa să poţi să oferi câteva clipe din viaţa ta în pacea lui Iisus, aia este fericire!

* Libertatea noastră desăvârşită este în momentul în care suntem liberi de păcat.

* Cel ce vrea să-şi scadă la crucea lui, mai mult îşi adaugă.

* Cred că treaba generației voastre este să stați pe loc, să vă rugați și să postiți, și să așteptați momentul când Iisus vă va cere : "am nevoie de mărturia voastră". Tu vei fi acolo, și când vei auzi chemarea vei zice: "aici sunt Doamne, prezent!".

P. Andrei Lemeshonok: "învățați să zburați, învățați-vă dragii mei, și vom zbura într-un loc în care va exista numai iubire"

P. Andrei Lemeshonok:

Putem chiar să zburăm... doar dacă vom dori foarte tare acest lucru. Probabil că unii din cei prezenți au zburat deja. Dar e periculos să zbori, te poți prăbuși. Trebuie să ne asumăm riscul. Nu avem altă ieșire. Omului poate să-i fie teamă să zboare. I se spune: "sari!", iar el răspunde: "nu, nu voi sări!". Dar, în ultima zi a vieții noastre, în ultimele minute, va trebui să zburăm, să ne desprindem de pământ. Si, dacă nu avem această experientă, unde vom merge? In jos... De aceea, frați și surori, trebuie să îndrăznim. Trebuie să învățăm să zburăm. 

Poate că încă avem aripile mici, dar ele vor crește neapărat dacă vom căuta la cer și vom tânji după Împărăția Cerească. Ele vor crește negreșit! Vor creste aripi mari. Si deja aici, pe pământ, vom zbura. Oare în zadar spune Biserica: "sus să avem inimile?", oare Sf. Liturghie este o simplă slujbă? Poate că este frumoasă, importantă, dar oare este doar o lucrare omenească? Nu, acestea deja sunt zboruri duhovnicești! Si nu sunt zboruri în vis, ci în realitate. 

De aceea, bineînțeles, vreau să nu cădem. Si dacă vom cădea - iar căderi vom avea cu siguranță - și ceva se va strica, să nu ne plângem, să nu ne văităm, ci să ne ridicăm și să-L urmăm mai departe pe Hristos. Si tot așa, până la ultima zi a vieții noastre. Iar atunci negrești vom zbura. Si vom zbura într-un loc în care va exista numai iubire. Va fi numai iubire și nimic altceva. Nu vor fi tensiuni: al meu/al tău, mă iubești/nu mă iubești, îmi place/nu-mi place, vreau/nu vreau... Va fi numai dragoste. Nu vor fi boli, nu vor fi necazuri, nu vor fi întristări, ci va exista o viață, o viață fără sfârșit în Dumnezeu. Căci pentru aceasta am venit în Biserică. 

Puii de vulturi învață să zboare. Acum sunt pui, dar mai târziu vor fi vulturi. Așa că învățați să zburați, învățați-vă dragii mei!         

La Bobotează, Duhul în chip de porumbel a întărit adevărul cuvântului...

• Jurnal Scotian: ce-mi place cel mai mult la Bobotează

Botezul Domnului în Iordan a fost ca a doua facere a lumii: din nou apă, din nou Duhul lui Dumnezeu care plutește deasupra apei, din nou Cuvântul, din nou glasul Tatălui, din nou îngeri care stau de față la această înnoire a lumii, ca la facerea ei (Iov 38,7). De altfel, lecturile biblice la Vecernia zilei (parimiile) încep chiar cu primele versete din Facerea.