Oamenii nu ştiu cum să iubească. Un părinte al Bisericii spune: „Iubeşte şi fă ce vrei”. Astăzi, oamenii vor să facă ce vor, dar, mai ales, să nu iubească. De ce ? Pentru că se tem. Nu vor să aibă obligaţii. Vor doar să consume şi să-şi poarte colecţia de măşti consumeriste. Şi ştii cât suferă ?
Vă prezentăm un documentar în limba franceză, cu subtitrare în limbile engleză, italiană, rusă și ucraineană, realizat de Alexey Vozniuk în Muntele Athos. Este vorba despre un reportaj în care se scoate la iveală istoria unei mănăstiri întemeiate în Sfântul Munte Athos de către călugări veniți din regiunea Amalfi, din sudul Italiei, în perioada de dinaintea Schismei de la 1054, și care aveau o rânduială după cea întemeiată de Sfântul Benedict din Nursia - pomenit și în Biserica Ortodoxă pe 14 martie, ziua lui de săvârșire din anul 543, la Monte Cassino în Italia.
În cele ce urmează vom traduce o parte din acest documentar în limba română, încercând să surprindem aspectele cele mai importante ale pelerinajul în Muntele Athos în căutarea pe care a întreprins-o echipa ce a plecat din Franța.
Acest text este răspunsul dat unei stareţe din Grecia, de către părintele Eftimie din Capsala, ucenicul Sf. Paisie Aghioritul, cu ocazia Praznicului Cincizecimii (2021).
Ultima dată, pe 7 septembrie, a apărut pe acest blog (La lorgnette de Tsargrad) un text intitulat "Stareții pleacă unul după altul. În memoria Arhimandritului Lazăr". Acest text a început cu următoarele cuvinte: "Pe 4 mai 2018 am reamintit moartea succesivă din ultimul an a câtorva mari stareți din Rusia. La aceștia s-a adăugat și Starețul Adrian". Seria neagră continuă cu moartea Arhimandritului, Egumen al Sfintei Mănăstiri din Dochiariou din Sfântul Munte. Blogul rusesc "Russkii Afon" tocmai a publicat următoarea declarație:
 |
| Serghei Șumilo, directorul IIPA și ieromonahul Iosif Pavlinciuc |
 |
| Serghei Șumilo, directorul Institutului Internațional al Patrimoniului Athonit |
Textul de mai jos este traducerea introducerii remarcabile (paginile 4-14), scrise de Athanasios Zontakis, a cărții "Inima deschisă a Bisericii", publicată în 2016, în limba rusă, de Mănăstirea Întâmpinarea Domnului (Сретенский монастырь) de la Moscova.
Mitropolitul Athanasie este unul dintre cei mai populari predicatori din Biserica Ortodoxă contemporană greacă. El a cunoscut multi Cuvioși și Sfinți Părinti care l-au hrănit din tradiția lor spirituală.
Fără a aduce atingere obligațiilor datorate rangului său de Arhiepiscop, Mitropolitul Athanasie încă mai continuă astăzi să spovedească și să ofere îndrumare duhovnicească. De mulți ani, el discută cu familiaritate cu turma sa, ceea ce îi conferă un mare succes, în special în rândul tinerilor.
În Grecia și în alte părți, discuțiile cu Mitropolitul Athanasie sunt în mod regulat înregistrate. Cartea de față este prima colecție de interviuri ale Mitropolitului Athanasie care este publicată cu binecuvântarea lui. Anumite interviuri au fost transcrise după înregistrări și altele provin din jurnalul Mitropoliei de Limassol, "Paraklisis".
[...]Într-un foarte scurt timp au ajuns la cunoștința noastră o mulțime de poziții îngrijorătoare legate de Sinodul care a avut loc de curând în Creta, unele din aceste poziții fiind puse pe seama Sfântului Munte sau a sfinților legați de acesta.Trebuie să facem foarte clar de la început că poziția oficială a Sfântului Munte Athos se manifestă numai prin comunicate oficiale, pe canale oficiale, a Sfintei Chinotite, în urma sinaxelor (consfătuirilor) acesteia.Ținem să facem această precizare pe care o socoteam evidentă, datorită faptului că face vâlvă zvonul conform căruia „Sfântul Munte nu primește Sinodul din Creta”. Această știre este falsă. Există într-adevăr în Sfântul Munte monahi singulari sau chiar mici grupuri nestatornice formate în general din monahi cu tendințe vădit anarhiste care, din cauza acestor tendințe au plecat sau au fost expulzați de la așezămintele monahale unde sălășluiau (mănăstiri, schituri, chilii). Aceste elemente își arogă titulatura de „Părinții din Sfântul Munte” încercând astfel să ducă în înșelare sufletele nevinovate iubitoare de Hristos. Nu trebuie ascultați pentru că ascultarea acestora îi va vătăma și pe cei care pleacă urechea și pe monahii respectivi prin validarea drumului greșit pe care se află.Poziția oficială a Sfântului Munte Athos în privința Sinodului din Creta rămâne, până la noi documente, documentul promulgat de Sfânta Chinotită înainte de lucrările sinodului în care expune amendamentele de rigoare relativ la documentele pregătitoare pentru lucrările sinodului.Deci, până la noi documente, Sfântul Munte primește hotărârile sinodului, urmărind cu atenție și răspunzând în privat, încercând să diortosească cu dragoste și discreție anumite probleme legate de acest sinod începând de la procedurile de desfășurare și până la anumite puncte din hotărârile acestuia. Dacă va fi nevoie să răspundem public, o vom face.Mult mai grav este însă lucrul că anumite puncte discutabile legate de acest sinod sunt folosite într-un mod cu totul și cu totul exagerat sau complet fals pentru a genera schisme, destabilizări și panică în Biserica lui Hristos.Suntem total împotriva acestor tendințe anarhice fără discernământ care nu își au locul nici ca mod și nici ca scop, având conștiința că, cu ajutorul și darul Maicii Domnului și rugăciunile voastre, Sfântul Munte nu suferă deocamdată de un entuziasm nelalocul lui în nicio direcție. De asemenea, poate că ar fi bine să precizăm cu smerenie că părinții din conducerea duhovnicească a Sfântului Munte au o imagine clară a situației atât din punct de vedere informațional cât și duhovnicesc.În acest context, dorim să afirmăm sprijinul nostru duhovnicesc plin de dragoste, dar și de trezvie către toți întâi-stătătorii bisericilor ortodoxe și socotim total nepotrivit orice război anarhic dus împotriva persoanei acestora sau împotriva oricărei biserici locale. Sprijinim și încurajăm de asemenea orice dialog, orice critică constructivă făcută cu dragoste, în pace și bună cuviință venită din partea turmei de Dumnezeu iubitoare pe care o îndemnăm să-și ia în serios menirea de creștin, să se lupte pentru înduhovnicirea sa și se roage pentru înduhovnicirea și unitatea tuturor. Nu uitați că sunteți într-un război informațional feroce și cei care poartă acest război sunt în afara și împotriva Bisericii și nu într-insa.Poate că ar fi bine să menționăm aici, ca smerit sfat duhovnicesc, că o critică, o judecată se vădește a fi de la Dumnezeu dacă:1. Aceasta conține roadele Duhului Sfânt. Adică este făcută cu dragoste, bucurie, pace, îndelungă răbdare, bunătate, înfrânare și are un duh care face bine, nu un duh rău, amar, zdrobitor, violent.
2. Judecata, critica se adresează faptelor, cuvintelor, învățăturilor iar nu persoanelor. Nu putem judeca persoana, după cum ne învață toată tradiția Bisericii. Atacul la persoană nu este de la Dumnezeu, mai ales dacă este însoțit de osândiri și categorisiri ca „eretic” relativ la o persoană înainte ca acea persoană (învățătură) să fie condamnată în sinod. Omul lui Dumnezeu va căuta să nu se pomenească nume să nu vădească persoane în clipa în care judecă, în clipa în care critică o poziție. Omul este chipul lui Dumnezeu și nu poate fi judecat.3. Este făcută cu înțelepciune. O crititcă este de la Dumnezeu, izvorul a toată înțelepciunea, dacă este alcătuită temenic, documentat, după mult sfat cu alte persoane duhovnicești. O înșirurire de categorisiri la adresa unei persoane, eveniment sau învățături fără nici un fel de argumentație nu arată duhul lui Dumnezeu, dimpotrivă.Faceți totul pentru a vă uni cu Hristos și între voi.De asemenea, în același context am dori să semnalăm iubiților noștri în Hristos cazul unui „vis” cu „Sfântul Paisie Aghioritul”, chiar dacă blogul care a originat articolul referitor la „vis” l-a șters.Fraților, Biserica lui Hristos nu se ghidează după vise mai ales în cazul în care acestea apar din surse anonime pe internet și în care „Sfântul Paisie Aghioritul” îndeamnă „Cu toate forțele împotriva Sinodului tâlhăresc din Creta” (!). Datorită faptului că obștea noastră l-a cunoscut foarte îndeaproape pe o durată lungă de timp pe Sfântul Paisie în perioada când ne aflam la Cutlumuș, iar acesta la Panaguda dimpreună cu alți ucenici foarte apropiați ai Sfântului cu care avem relații duhovnicești foarte apropiate (vezi http://asceticexperience.com/portfolio/feast-saint-paisios-held-disciples-photo-report/) putem da mărturie că această „vedenie” este lucrare diavolească. Nu-i dați crezare.Iubiților, să fim copii cu păcatul nu cu mintea.Cu mult drag în Hristos,
 |
| Părintele Varnava, Protosul Sf. Munte Athos, de la Vatoped |
"Biserica Ortodoxă cunoaște (în loc de recunoaște) existența istorică a altor confesiuni creștine ...",
«Sfintei Chinotite a Sfântului Munte Athos, Kareia
Salutăm Cuvioşia voastră frăţeşte în Domnul,
Citind cu mare atenţie cuvioasa scrisoare patriarhală care ne-a fost transmisă cu privire la Sinodul Panortodox, însoţită de deciziile referitoare şi de regulamentul lui de organizare şi funcţionare, cât şi de scrisoarea mănăstirii Caracalu care exprimă îngrijorarea sa, vă aducem la cunoştinţă cele ce urmează, având în vedere importanţa excepţională a Sinodului convocat, atât pentru prezentul cât şi pentru viitorul lumii ortodoxe. În mod concret, dincolo de numeroasele elemente pozitive ale documentelor, se ivesc anumite întrebări care ating conţinutul teologic al Tradiţiei patristice.
1) Regulamentul de organizare şi funcţionare al Sinodului panortodox prezintă imaginea unei Sinaxe a Întâistătătorilor, şi nu cea a unui Sinod Panortodox, după modelul Sinoadelor Ecumenice. Această impresie este creată de limitarea membrilor doar la Întâistătătorii Bisericilor autocefale, având dreptul exclusiv la vot şi la cuvânt, ceea ce exclude pe ceilalţi membri ai fiecărei delegaţii dar, de asemenea, şi marele număr de episcopi aparţinând fiecărei Biserici. Aceasta nu constituie expresia desăvârşită a sistemului sinodal. Ne temem că, în acest mod, pătrunde involuntar în Biserică teologia primatului, care, de altfel, constituie şi finalitatea teologiei persoanei, apărută în secolul al XX-lea. Deja au apărut opinii după care dogma şi cultul liturgic nu pot să constituie locul unităţii ecleziale, fiind factori, chipurile, impersonali, iar persoana primatului fiind singurul loc al unităţii care se promovează.
2) Cu privire la subiectul relaţiilor Bisericii Ortodoxe cu restul lumii creştine, este oarecum inconsecvent ca Biserica una, sfântă, sobornicească şi apostolească să recunoască alte Biserici creştine, cu care, în consecinţă, ea poate sau nu să fie în comuniune. Adică pare că subiectul clarificării credinţei este plasat a posteriori, după recunoaşterea unei comunităţi creştine ca Biserică, ca şi cum teologia ar constitui o completare a ecleziologiei. Reiese din formulare că singurul criteriu de eclezialitate considerat este succesiunea apostolică istorică sau slujirea Botezului.
3) Articolul 22 al documentului «Relaţiile Bisericii ortodoxe cu restul lumii creştine», aflat desigur în legătură cu dialogul ecumenic, prejudecă evident infailibilitatea Sinodului, şi formulează în scris opinia generală conform căreia «păstrarea credinţei ortodoxe curate este asigurată numai de către sistemul sinodal» şi, de asemenea, că un Sinod constituie «judecătorul autorizat şi ultim în materie de credinţă». Aceasta implică prin urmare condamnarea oricărei contestaţii a deciziilor Sinodului de către persoane sau grupuri (inclusiv, evident, şi de către ierarhii eparhioţi). Dacă acestea nu constituie pur şi simplu o formulare nefericită, atunci se contestă faptul că poporul credincios este păzitorul credinţei. Contrar acestui articol, viaţa Bisericii mărturiseşte că persoane (de exemplu de-Dumnezeu-purtătorii Părinţi, Sfinți Cuvioşi, Mucenici şi Mărturisitori), grupurile, şi în sfârşit întreaga pliromă a poporului lui Dumnezeu, urmând tradiţia apostolică a sfinţeniei, au invalidat mari Sinoade din trecut, care aveau numeroși membri.
4) Dat fiind că tradiţia patristică, în conformitate şi cu documentele, constituie un criteriu al unităţii ecleziale şi dat fiind, de asemenea, că viitorul Sinod revendică o validitate panortodoxă, pliroma Bisericii aşteaptă de la acesta să nu ignore Sinoadele precedente, care au fost convocate în timpul Sfântul Fotie şi a Sfântul Grigorie Palama, care au fixat teologia cât şi experienţa patristică imuabilă şi au format conştiinţa de sine a Ortodoxiei, şi pot să dea, pe deasupra, răspunsuri omului contemporan. Dacă nu se face această menţiune, în cele din urmă va părea că Biserica Ortodoxă nu acceptă teologia de după al VII-lea Sinod Ecumenic.
5) În sfârşit, chiar dacă este de mai puţină importanţă, nu înţelegem utilitatea prezenţei observatorilor heterodocşi la un Sinod la care urmează să se discute, pe scară largă, chestiuni care ne privesc.
Pliroma eclezială aşteaptă cu adevărat ca Sfântul şi Marele Sinod să manifeste expresia autentică a tradiţiei. În acelaşi timp, sosesc de pretutindeni voci distinse, de unde reiese neliniştea că anumite poziţii vor crea probleme majore sau minore, care foarte probabil, vor provoca schisme. De asemenea, ne gândim că Sfântul Munte Athos, întotdeauna sensibil la chestiunile de credinţă şi experienţă ortodoxă, va trebui să articuleze un discurs cuviincios şi clar, care se cuvine să contribuie la edificarea tuturor, și care va influenţa, probabil, în mod pozitiv lucrările Sinodului.
Acestea fiind, rămânem în dragostea lui Hristos,
Egumenul Sfintei Mănăstiri Cutlumuş,
+ Arhimandritul Hristodul şi fraţii săi în Hristos»
