„... cui te loveşte peste obrazul drept, întoarce-i şi pe celălalt”
(Matei 5, 49.)
Versetul acesta i-a ținut pe mulți oameni în locuri din care ar fi trebuit să
plece. Li s-a spus că înseamnă să taci în timp ce cineva continuă să te
rănească. Li s-a spus că iertarea înseamnă să-i oferi aceleiași persoane acces
la viața ta iar și iar. Li s-a spus că a fi asemenea lui Iisus înseamnă să
înduri insulta, manipularea, trădarea și controlul fără să spui vreodată: „Știi ceva? Până aici!”
Și astfel au rămas.
Au rămas în relații care îi secătuiau. Au continuat să stea lângă oameni care
îi răneau neîncetat, iar apoi le numeau tăcerea „har”. Și de fiecare dată când
se gândeau să se retragă, apărea vinovăția însoțită de un verset din Biblie.
„Dar Iisus a spus să întorci și celălalt obraz”. Da, a spus asta.
Însă Iisus nu îi învăța pe oameni să accepte abuzul. El confrunta acea
parte din noi care vrea să lovească înapoi, să jignească înapoi și să-i facă
pe ceilalți să simtă aceeași durere pe care ne-au provocat-o. Își învăța
ucenicii să nu lase cruzimea altora să hotărască ce fel de oameni vor deveni.
Iar asta este cu totul diferit de a spune: „Rămâi la dispoziția celui care continuă să te distrugă”.
Există o diferență între a refuza răzbunarea și a ignora înțelepciunea. Când Domnul a vorbit despre întoarcerea celuilalt obraz, El se referea la
insultă și umilire. O palmă nu însemna doar durere fizică. Era un gest prin
care cineva încerca să te înjosească, să te umilească și să te atragă în
mizeria lui.
El spunea de fapt: „Nu deveni asemenea lor”.
Nu spunea: „Lasă-i să pună stăpânire pe tine”.
Această diferență este esențială.
Pentru că există oameni care nu caută pacea, împăcarea sau iertarea. Ei
caută acces și control.
Vor ca tu să elimini orice consecință a faptelor lor, ca să poată continua
să facă ceea ce au făcut întotdeauna. Iar dacă ai o conștiință sensibilă, se
vor folosi de asta împotriva ta.
