Român Ortodox în Franța: Parintele Ilie Lacatusu

miercuri, 22 iulie 2009

Parintele Ilie Lacatusu

SCURTA BIOGRAFIE:

- Părintele Ilie s-a născut pe 6 Decembrie 1909 în satul Crăpăturile, județul Vâlcea, ca al doilea copil din cei șapte ai familiei Lăcătușu

-Va absolvi Seminarul teologic Sf. Nicolae de la Râmnicu Vâlcea (1923-1930) cu Diploma de virtute, cum avem mărturie: "pentru aptitudini sufletești care îl disting intre colegii lui"

- La 5 iulie 1931 se căsătoreste cu învătătoarea Ecaterina Popescu, căsnicie care a fost dăruită cu cinci copii.

- La 1 septembrie 1934 a fost hirotonit preot în parohia din Osica de Jos, Caracal, apoi transferat paroh în Buicești, Olt.

- In anul 1942 este detasat preot misionar în Transnistria, propovaduind cuvantul Evangheliei la Odessa si la Sersenita

- In primăvara anului 1943 s-a întors în tara unde îl așteptau copii și o soție bolnavă.

- A fost arestat la 19 iulie 1952 pentru apartenentă la Miscarea Legionara si dus in judetul Constanta, la coloniile Gales si Peninsula. In septembrie 1953 din cauza înrăutățirii stării de sănătate este mutat la Targu-Ocna si in 1954 este eliberat.

- Din 1959 pana în 1964, este arestat și condamnat la munca silnică în Deltă, la Periprava, unde-l întâlnește pe părintele Iustin Pârvu.

- După ce a fost eliberat, se stabilește forțat la Bolintin, unde lucrează ca zidar.

- Intre anii 1965-1970, părintele Ilie a slujit într-o parohie din județul Teleorman,

- In 1970, este transferat în județul Ilfov la Cucuruz, unde, în ianuarie 1978, este pensionat.

- După cum a spus mai inainte, părintele Ilie trece la cele vesnice exact la 22 Iulie în 1983. Tot atunci, a mai spus că, dacă soția sa va înceta din viata peste 15 ani, sa fie îngropată langa el, ceea ce s-a implinit.

- In Septembrie 1998, la înmormântarea soției părintelui Ilie, cei prezenți s-au aflat în fata unui fapt neașteptat: trupul părintelui era neputrezit, uscat și plăcut mirositor. La aflarea sfintelor moaste, fiica părintelui Ilie, Maria Sabina Spirache, singurul urmaș încă în viată, sesizeaza descoperirea Arhiepiscopiei Bucurestilor.

-Moaștele parintelui Ilie Lacatusu au fost descoperite in data de 29 Septembrie 1998.

Trupul neputred în greutate de 7-8 kg, a fost găsit la 15 ani după moartea sa, în condițiile corespunzătoare sfintelor moaște: nestricăcios, frumos mirositor, uscat și ușor, pielea de culoarea alunului, păstrându-și dimensiunile și aspectul, pe care, privindu-l, nu provoacă spaimă, ci bucurie duhovnicească, dând impresia unui om care doarme.

- Prima icoană a Sfantului Ilie Marturisitorul a fost pictata pe peretele exterior al bisericii Mănăstirii Petru Voda. (imaginea alaturata)

- In prezent moaștele părintelui Ilie se află într-o criptă de la cimitirul Adormirea Maicii Domnului din cartierul Giulesti (Bucuresti), unde a fost înmormântat, într-un sicriu nou, din sticlă, pentru a putea fi văzut de oricine.

Câteva MARTURII despre părintele Ilie Lăcătuşu.

Părintele Constantin Galeriu:

„Părintele Ilie Lăcătuşu a petrecut cu Hristos în anii de temniță așa cum am petrecut şi noi. Iar în credincioşia lui sfântă, iată, s-a împărtăşit de acest dar mare: să guste din taina Învierii, deci a nestricăciunii, şi a moştenirii vieţii de veci.”

Părintele Arsenie Papacioc:

„Eu am fost cercetat dacă să-l canonizeze pe Ştefan cel Mare. A venit un arhiereu la mine. N-am fost de aceeaşi părere. Mai repede sunt pentru părintele Ilie Lăcătuşu, pentru că sunt nişte semne de la Dumnezeu: are mireasmă şi este neputrezit. Trebuie să atrageţi atenţia Patriarhului. Trebuie să mişte cineva. Dar este mai greu să-l sanctifice. Pentru că cel mai evident lucru şi de nediscutat este că nu a putrezit şi că are mireasmă. A rămas toată lumea cu această credinţă (că părintele e sfânt). Dispuneţi o canonizare!”

Marturia unui pelerin care a trecut pe la moastele parintelui intr-o zi de marti, 4 august 2009

De la Gara de Nord din Bucuresti am luat pe 178 si am schimbat transportul cu tramvaiul 44 care m-a dus pana la Cimitirul Adormirea Maicii Domnului din Giulesti. O adevarata aventura transportul in capitala. Exact nu prea stiam unde ma duc, dar m-a dus Dumnezeu.

La cimitirul Adormirea Maicii Domnului ma așteptam sa vad o cripta, sau mai bine zis o capela unde este așezat la loc de cinste părintele Ilie Lăcătușu. Ei bine, am găsit însă la intrare, nu o cripta, ci o cămăruța în care deretica o femeie. Am întrebat-o dacă mai este părintele acolo și mi-a răspuns zâmbind ca "n-a plecat'"... Asa ca, plecand, si strabatand aleile cimitirul, m-a mustrat gandul ca n-am luat si eu macar o lumanare sa o aprind, caci ma asteptam sa gasesc de vanzare la cimitir. Cum s-a intamplat, chiar in dreptul meu, era o doamna care avea ceea ce-mi trebuia, si am reusit astfel sa cumpar de la dansa o candeluta. Tot ea m-a dus la capeluta parintelui si surpriza, se pare ca "am avut noroc": era cineva acolo care deschisese capela parintelui pentru a face putina curatenie deoarece duminica precedenta trecuse multa lume. Cunoscandu-se cu aceast domn, femeia, care mi-a dat si candela, l-a rugat ca sa ma lase si pe mine sa ma inchin la moastele parintelui.

Apropiindu-ma de Parintele Ilie Lăcătușu ma așteptam sa simt ceea ce putem simți de obicei în prezenta sfintelor moaște, adica miros de buna mireasma, insa ceea ce m-a surprins cel mai mult, este ca aveam impresia ca părintele Ilie Lăcătușu este viu !!!

Privindu-l, culoarea pielii era ca a mea. Pană si pleoapele erau intacte, si punand mana pe mainile lui, atunci cand m-am rugat, era ca și cum puneam mana pe un om viu. Pană și temperatura mâinii era ca a unui om în viata, având acea căldură pe care numai un om viu putea sa ți-o transmită. Ma așteptam, de fapt, sa fie mai rece, și nicidecum să am senzația că pun mana pe un om viu.

Dar toate aceste aspecte ale simțirii, ca este viu, nu erau decât un umil suport a ceea ce simțeam în duh: ca părintele este prezent cu o forță de viata, ca și cum n-ar fi murit niciodată. Totul mi se părea natural și îmi umplea sufletul de liniște, de pace, și de smerită bucurie.

Am discutat putin cu domnul Aurel despre parinte, dar si despre multe altele, si am inteles ca parintele Ilie Lacatusu a trait o viata smerita, iar acum as putea spune ca tot in smerenie se odihneste.

A mai venit încă o doamna sa se închine la părinte, și a rămas uimita cum de este deschis. Plecând, împreună cu aceasta, pe drum mi-a spus ca am avut "mare noroc" ca de fapt numai joia, sâmbăta și duminica și în zilele de mare sărbătoare este deschisa cripta unde odihnește părintele, intre ora unu și pana pe la ora patru (sau, după cum am auzit mai nou, intre orele 15-18). Vine lumea si se inchina dupa ce sta ceva timp la coada.

Atunci am realizat ca prin voia Domnului și chiar prin chemarea Parintelui calea mi-a fost deschisa. Cum sa te duci asa aiurea, în București, într-o zi, sa nu știi prea bine unde te duci, și totul sa meargă ceas, ca și cum ar fi fost știut și pregătit dinainte?!

Tot aceasta doamna mai mi-a povestit, ca parintele Ilie isi schimba pozitia mainilor, ca isi da singur patrafirul de pe fata, ca isi misca ochii, ca a ajutat pe multa lume, in multe cazuri, si mi-a dat chiar exemple din viata ei etc, etc.

Mi-aduc aminte de o istorioara pe care mi-a spuso, cum ca ea, s-a dus odata la cripta parintelui, la o ora la care fiica acestuia Maria Sabina Spirache se pregătea sa închidă. In același timp au mai sosit încă vreo 3 persoane. Ea a insistat sa fie lăsată sa se închine la moaștele părintelui dar fiica părintelui i-a spus ca nu se poate. Atunci și-a spus ca va mai rămâne totuși sa se roage, chiar dacă nu o sa poată intra în cripta, în timp ce celelalte persoane au plecat. După aceasta, fiica părintelui i-a spus ca poate sa intre sa se închine dar ca n-a putut sa-i dea drumul înainte deoarece printre persoanele care sosiseră în același timp cu ea, era și o vrăjitoare, iar lucrul acesta i l-a spus chiar părintele Ilie fiicei sale!

Am vorbit destul de mult si cu aceasta doamna, care mi-a povestit despre părintele Lăcătușu atâta cat stia si ea si, desi nu o cunoscusem decat acolo, am simtit ca am vorbit ca si cum ne cunosteam de mult.

Acum, stand sa ma gandesc, eu daca m-am dus sa vad moastele parintelui, nu a fost din cauza vre-unui necaz, asa cum adesea se intampla cand oamenii se duc sa se roage in fata sfintelor moaste, si nici nu m-a impins curiozitatea, ci mai mult firescul, dar am venit cu certitudinea ca am vazut un sfant. Iar starea aceea de bucurie, de pace, pe care am dobandit-o atunci am simțit-o mai multe zile la rand.

Este strigator la cer cum putem sa ne lasam sfintii uitati, necinstiti si chiar prigoniti...In plus, dupa acest pelerinaj la moastele parintelui Ilie Lacatusu am inteles mai bine ca sunt morti care sunt vii, si vii care sunt morti. Adevarata viata este numai in Hristos. Sa ne ajute bunul Dumnezeu ca si noi sa ne bucuram de Cel ce Este, acum si in vecii vecilor amin.