Trupul nu este numai material, în sensul că o materie "pură" e de negăsit. O materie pură nu există. De aceea un materialism pur nu există nici el. Trupul este o materie organică, organizează rațional de sinea omului, "selbst" cum îi spun germanii. În toate gesturile trupului nostru, prin toate senzațiile trupului nostru există o conștiință, conștiința de sine. Acest sine trebuie să fie spiritual, dar trupul își înfige rădăcinile în acest sine".
"Omul nu este numai suflet, nu este numai trup. Acestea nu sunt două părți ce pot fi separate. Ele sunt o unitate; când omul este conceput în trupul mamei, "sinea" lui are deja în ea însăși rădăcinile trupului. Ea dezvoltă aceste rădăcini organizând materia acestui trup. Când trupul se destramă, rămân în suflet nu numai aceste rădăcini virtuale ale trupului, care se dezvoltă în trup, dar și tot ceea ce trupul a înfăptuit, simțit, lucrat. Aceste virtualități care se actualizează în formarea trupului rămân intacte în sine. La înviere, ele pot să formeze din nou un trup care este întocmai după chipul trupului pe care l-a avut dar dintr-o materie înnoită. La sfârșitul lumii materia va fi înnoită. Cred, așadar că acest "sine" rămâne pentru că este spiritual. Nu murim cu totul. Doar învelișul trupesc al omului se destramă. Nu rămânem nici numai cu un suflet care este doar suflet pentru că, în acest caz, s-ar putea crede că sufletul exista și înaintea nașterii omului. Sfântul Maxim și ceilalți Părinți au arătat foarte limpede că nici sufletul nu există înaintea trupului, nici trupul înaintea sufletului; ele există împreună, încep să existe împreună...
Sufletul și trupul au fost create împreună de Dumnezeu și se formează împreună cu ajutorul lui Dumnezeu, cu suflarea lui Dumnezeu, în trupul mamei.
Atunci acest sine rămâne nu numai ca un suflet care nu are nimic de-a face cu trupul său, ci ca unul ce are în el rădăcinile trupului. Trupul și sufletul nu pot fi cu totul separate. Omul este un întreg; doar îngerul este spirit total necroporal.
Numai că noi nu putem concepe, nici înțelege cum aceste rădăcini ale trupului în suflet nu sunt materiale, ci spirituale. Totuși ele sunt rădăcinile trupului și sunt orientate spre materia trupului, spre organizarea acestei materii. În orice caz, cred că noi nu sfârșim cu totul, că nu murim cu totul. Continuăm să existăm ca persoană integrală.
Sursa: Mica dogmatică vorbită, dialoguri de la Cernica, Dumitru Staniloae, Marc-Antoine Costa de Beauregard, Ed. Deisis, Sibiu, 2007
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu