20. Avva Macrie locuia la Panerimo [pustie desăvârșită]. Si viețuia singur acolo, ca pustnic. Mai jos era altă pustie, plină de frați. Si privind odată Bătrânul pe cale, a văzut pe satana în chip de om, vrând să treacă prin ținutul său. Si părea că poartă un stihar moale cu multe găuri și de fiecare gaură era atârnat câte un mic vas. Si i-a zis lui marele Bătrân: Unde te duci? Si i-a răspuns: Mă duc să le aduc aminte fraților! Si Bătrânul a zis: Si la ce-ți trebui aceste vase? Si el a zis: Duc cu ele bucate la frați. Iar Bătrânul a zis: Cu toate acestea? A răspuns: Da! Dacă nu-i place cuiva ceva, îi aduc altceva. Dacă nici aceea nu-i place, îi dau pe cealaltă. Din toate, trebuie să-i placa ceva. Si acestea zicând, a plecat.
Iar Bătrânul a rămas privind pe drumuri până când acela s-a întors. Si când l-a văzut Bătrânul, i-a zis: Să te mântuiești! Iar el a răspuns: Nu este pentru mine mânturie! Și-a zis Bătrânul: De ce? Iar el a zis: Toti s-au făcut sălbatici și nici unul nu mă suferă! A zis lui Bătrânul: Deci, nu ai niciun prieten acolo? Iar el a răspuns: Da, am numai un frate acolo. Si măcar acela mi se încredințează și când mă vede ca vântul, se întoarce spre mine. A zis lui Bătrânul: Si cum se cheamă fratele? Iar el a zis: Theopempt. Si zicând acestea, a plecat.
Si sculându-se Avva Macarie, a plecat la pustia de jos. Si auzind frații că vine, au luat ramuri de finic și au ieșit în întâmpinarea lui. Si fiecare dintre ei își îngrijeau chilia cu gândul că poate la el va sta Bătrânul. Iar el cauta în munte pe cineva cu numele Theopempt. Si aflându-l pe acela, a intrat în chilia lui. Iar Theopempt l-a primit bucurându-se. Si când au rămas singuri, Bătrânul i-a zis: Cum îți merge cele ale tale, frate? Iar el a zis: Cu rugăciunile tale, bine! I-a zis lui Bătrânul: Nu te războiesc pe tine gândurile? Iar el a zis: Până acum sunt bine! Căci se rușina să vorbească. A zis lui Bătrânul: Iată, eu de atâția ani mă nevoiesc și sunt cinstit de toți și pe mine, bătrânul, mă tulbură duhul desfrânării! A răspuns și Theopempt, zicând: Crede-mă, avva, că și pe mine! Si Bătrânul se prefăcea că și alte gânduri îl războiesc, până îl făcea pe acela să mărturisească. Apoi i-a zis: Cum postești? Iar el a zis: Până la ceasul al nouălea. I-a zis lui Bătrânul: Să postești până seara și să te nevoiești. Si să înveți pe derost din Evanghelii și din celelalte Scripturi. Si dacă îți vine gând, niciodată să nu privești în jos, ci totdeauna în sus. Si îndată Domnul te va ajuta.
Si dând astfel fratelui canon, Bătrânul a ieșit spre pustia lui. Si privind iarăși, a văzut pe dracul acela și i-a zis: Unde te duci iarăși? Iar el a zis: Să aduc aminte fraților! Si a plecat. Si când s-a întors, i-a zis sfântul: Cum sunt frații? Iar el a zis: Rău! Iar Bătrânul a zis: De ce? Iar el a zis: Sunt toți sălbatici! Si cel mai mare rău este că și pe cel care-l aveam prieten și care asculta de mine, și acela nu știu de unde, s-a stricat și nici acela nu mi se mai încredințează, ci a devenit mai sălbatic decât toți. Si am jurat să nu mai calc pe acolo, decât după un timp. Si vorbind așa, a plecat părăsind pe Bătrân. Si Bătrânul s-a dus la chilia lui.
23. Ziceau despre Avva Macarie că, mergând odată la biserică să săvârșească adunarea [monahilor pentru Sfânta Liturghie], a văzut în afara unei chilii a fraților o mulțime de draci, unii preschimbați în femei, vorbind necuviincios, alții în tineri, vorbind și aceștia lucruri rușinoase, alții dansând, iar alții preschimbându-se în diferite înfățișări. Iar Bătrânul, fiind văzător cu duhul, a suspinat, zicând: Negreșit, fratele petrece în nepăsare și de aceea duhurile rele înconjoară chilia lui, asa, cu neorânduială. Deci, după ce s-a terminat slujba, întorcându-se, a intrat în chilia fratelui și i-a zis: Sunt necăjit, frate, că sunt tare nepăsător. Am însă credință în tine și știu că, dacă te vei ruga pentru mine, negreșit mă va ușura Dumnezeu din strâmtoare. Iar fratele făcând metanie Bătrânului, i-a zis: Părinte, nu sunt vrednic să mă rog pentru tine! Iar Bătrânul a stăruit, rugându-l pe fratele și zicând: Nu plec dacă nu-mi dai cuvântul că vei face pentru mine o rugăciune în fiecare noapte. Si fratele a ascultat de porunca Bătrânului. Si aceasta a făcut-o Bătrânul, vrând să-i dea o pricină pentru a pune început să se roage nopțile.
Si sculându-se fratele noaptea, a făcut rugăciune pentru Bătrân. Si sfârșind rugăciunea, a fost străpuns la inimă și zicea în sine:
Suflete nenorocit, pentru Bătrânul acesta te rogi, iar pentru tine însuti nu te rogi! Si așa, a făcut și pentru el o rugăciune stăruitoare. Făcând el toată săptămâna, în fiecare noapte, cele două rugăciuni, una pentru Bătrân și una pentru sine însuși, duminica, mergând la biserică, Avva Macarie, a văzut iarăși dracii stand afară la chilia fratelui, mânioși foarte.
Si a cunoscut Bătrânul că pentru că se rugase fratele s-a mâniat dracii. Si umplându-se de bucurie, a intrat la fratele și i-a zis: Arată dragoste și adaugă și pentru mine încă o rugăciune! Făcând fratele cele două rugăciuni pentru Bătrânul, iarăși a fost străpuns, și a zis în sine:
O suflete chinuit, adaugă și pentru tine o rugăciune. Si a făcut asa toată săptămâna, săvârșind patru rugăciuni în fiecare noapte.
Si iarăși, plecând Bătrânul, a văzut pe draci mânioși și tăcuți și a mulțumit lui Dumnezeu. Si a intrat iarăși la fratele și l-a rugat să mai adauge și altă rugăciune pentru el. Si fratele a adăugat și pentru sine însuși o altă rugăciune. Si făcea în fiecare noapte șase rugăciuni.
Deci, iarăși venind Bătrânul la fratele, s-au înfuriat dracii împotriva Bătrânului și l-au ocărât, fiind nemulțumiți de mântuirea fratelui. Iar Avva Macarie, slăvind pe Dumnezeu pentru sporirea fratelui, a intrat iarăși în chilia lui. Si îndemnându-l pe el să nu fie delăsător, ci să se roage neîncetat, a plecat de la el. Iar dracii, văzând multa osârdie a fratelui, pe care o dobândise pentru rugăciune cu harul lui Dumnezeu, au plecat de la el.
Sursa: Pateric
