Se afișează postările cu eticheta handicap. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta handicap. Afișați toate postările

luni, 23 martie 2015

Profesorul Jérôme Lejeune, descoperitorul trizomiei 21: "Ei, bine, ramane intelepciunea vesnica, pe care oamenii nu au inventat-o si care se rezuma intr-o fraza: ceea ce ati facut unuia dintr-aceşti fraţi ai Mei, prea mici, Mie Mi-aţi făcut"



21 martie 2015 a fost ziua in care, in peste 60 de orase din tara s-a organizat "Marsul pentru viata". Aceasta zi a coincis cu ziua internationala a  trizomiei 21, aleasa in mod simbolic, pentru a sensibiliza lumea fata de aceste persoane care au in codul lor genetic trei cromozomi 21, in loc de doi. Cunoscuti ca avand sindromul Down, in urma depistajului din timpul sarcinii, sunt avortati in proportie de 96%, conform unor statistici europene. Se estimeaza ca unul din 650 de copii conceputi este cu sindromul Down si, cu cat varsta mamei este mai avansata, cu atat posibilitatea de a avea un astfel de copil este mai crescuta.  

Anomalia genetica cea mai raspandita in lume, este descrisa pentru prima data in 1846, insa primul studiu clinic de anvergura a fost publicat in 1866 de catre un medic britanic, John Langdon Down, care clasifica persoanele cu tulburari mentale inspirandu-se dupa criterii rasiale. Astfel el discerne o varietate "etiopiana", una "americana", una "malaesiana" si una "mongoliana". Aceasta din urma desemna, de fapt, pe cei care au trizomie 21. Si, daca descrierea lor este destul de justa, astfel incat numele sau a servit la numirea maladiei (sindromul Down), concluziile medicale sunt false, caci consemneaza ca "aceste caracteristici etnice sunt rezultatul unei degenerescente".

Pagina din jurnalul lui Jerome L. din 1959, aratand un caz cu T21
Pe 26 ianuarie 1956 se publica pentru prima data in Academia de Stiinte, un articol semnat de Jérôme Lejeune, Marthe Gautier si Raymond Turpin in care se prezinta cazul a trei copii mongolieni carora li s-a analizat materialul genetic, dandu-se astfel de stire comunitatii internationale ca aceasta maladie este cauzata de un cromozom supranumeral, in ceea ce priveste perechea 21 de cromozomi. Prin aceasta descoperire, Jérôme Lejeune, vrea sa schimbe in mod profund privirea lumii asupra copiilor cu trizomie 21, care vin cu sutele la consultatiile sale si dorieste ca intr-o zi sa poata fi vindecata aceasta maladie datorata cromozomilor in plus.

In 1969 ascensiunea fulgeratoare a acestui tanar om de stiinta este stopata in plin zbor. In timp ce primeste la San Francisco Premiul William Allen, cea mai mare distinctie destinata unui genetician, pronunta un discurs in apararea demnitatii umane, in care spune ca embrionul, cat si fetusul, este o persoana umana. El este constient ca descoperirea pe care a facut-o poate fi utilizata impotriva convingerilor sale, si poate deschide poarta spre avortul embrionilor suferinda de anomalii genetice. Sala a fost divizata in doua, intre cei ce-l huiduiau si cei ce-l aprobau. De atunci, in apararea vietii, i s-a spun ca n-are decat sa ramana cu "monstrii" sai, si, cel mai dureros pentru el a fost ca si-a pierdut, cu aceasta ocazie, si prietenii. In laboratorul sau gaseste scris "fascist", "moarte lui Lejeune" si sunt organizate chiar greve studentesti.

Intr-o emisiune televizata, Les Dossiers de l’écran participa la o dezbatere in care se vorbeste despre un tata ce isi omoara fiul handicapat, si, in timp ce se vorbeste despre o "crima din dragoste", Profesorul Jérôme Lejeune denunta "eutaNazia".

Descoperirea trizomiei 21 conduce la primele depistaje antenatale ceea ce permite avortul pe motiv de handicap. Jérôme Lejeune se opune acestei logici si considera ca descoperirea pe care a facut-o este instrumentalizata nu pentru cautarea unui tratament, ci pentru eliminarea celor purtatori de trizomie. Pe 10 februarie 1971, in timpul unei conferinte, este amenintat cu moartea, iar in luna martie a aceluias an, opozantii Profesorului Lejeune ataca cu bari de fier participantii la o conferinta si fac numerosi raniti, printre care si multi handicapati.

In fata dificultatilor femeilor care sunt puse in fata avortului, Jérôme Lejeune cauta solutii pentru a le ajuta sa-si creasca copiii, sau sa fie adoptati in cazul in care ele nu vor sa-l pastreze langa ele. Astfel lanseaza si caminele "Tom Pouce", unde femeile pot fi primite si ajutate inainte si dupa nastere. Pe de alta parte denunta argumentul "dreptului de a dispune de propiul corp", considerand ca fetusul este un corp distinct de cel al femeii.

In august 1988 un avocat american il cheama pentru o expertiza in cazul unui cuplu care vrea sa se separe si care, inainte a recurs la fertilizarea in vitro. In timp ce mama voia sa pastreze embrionii si sa dea urmare nasterii, tatal vrea sa distruga embrionii congelati. Intre exigentele mamei si cele ale tatalui, judecatorul a cerut lamuriri din partea comunitatii stiintifice, ceea ce l-a facut pe Jérôme Lejeune sa-si plateasca singur voiajul in SUA pentru a depune marturie.

Printre altele Jérôme Lejeune continua sa faca cercetari pe giulgiul din Torino, incercand sa reproduca arsurile giulgiului. Acestea au fost identificate ca fiind urmarea unui incendiu din 1532 dintr-o capela din Chambeéry, cand giulgiul a fost pliat in patru.

Pana la sfarsitul vietii sale, pe 3 aprilie 1994, la 67 de ani, cand moare in urma unui cancer, a ramas neclintit in apararea vietii si a demnitatii umane, in ciuda nenumaratelor voci care s-au ridicat impotriva lui, si a persoanelor cu trizomie 21, lasate adeseori deoparte, ascunse, sau fara ingrijire, si a caror stigmatizare continua sa fie in mod larg raspandita si in secolul nostru. 

In cele ce urmeaza vom reda cateva cuvinte ale Profesorului Jérôme Lejeune, graitoare pentru crezul sau, si pe care le putem citi si cu inima.

Jérôme Lejeune raspunzand de ce este impotriva pilulei avortive, intr-un interviu din 1988



- Ati putea sa ne spuneti de ce sunteti impotriva pilulei avortive?

Am putea sa rezumam foarte simplu: ca medic ma bat de partea vietii si nu de partea mortii si pilula avortiva, omorand copiii este rea ca orice alt avort. Ceea ce doresc din toata inima este ca razboiul chimic sa nu aiba loc! Caci este vorba despre un produs foarte curios, stiti, care are o toxicitate specifica pentru fiintele umane care au un anumit stadiu de dezvoltare. De aceea nu ataca sanatatea mamei, dar impiedica copilul sa supravietuiasca. Este foarte exact un produs toxic, care as spune ca este primul pesticid anituman. Si ca medic nu pot sa aprob un pesticid antiuman. 

Toxicitatea pilulei avortive

Acest produs este toxic si este pentru prima data cand vom specializa in tara noastra un produs care nu are nici o indicatie in cererea care este facuta, decat de a opri o viata care de-abia incepe. Nu este un medicament, este un produs toxic care nu are nici o indicatie actuala decat toxicitatea sa.

Un produs care omoara

Trebuie stiut ca acest produs a fost depus, si ca autorizatia de aparitie pe piata a fost semnata pentru o singura indicatie, si doar una singura, si nu sunt altele in cerere, si asta spune ca este un produs avortiv.

In mod personal sunt medic si am depus juramantul lui Hipocrate. Juramantul lui Hipocrate este de acum 400 de ani inainte de Hristos, deci nu este ceva legat de religie, ci este legat de medicina. Hipocrate ii punea pe elevii sai sa jure: "nu voi da otrava, chiar daca voi fi rugat, nici nu voi sugera sa fie utilizata". Si, in aceeasi fraza a continuat: "nu voi da produse avortive unei femei". Este pentru prima data cand specializam un produs avortiv, cand il vom face in cantitati industriale. Si este o enorma afacere baneasca aici, si fiecare stite asta. Chiar tu ai spus ca este vorba de o piata enorma.

Atunci, vreau sa precizez aceasta, ca acest produs oricat de eficient este - si mi-e teama ca este! - nu va servi practic decat sa omoare copiii si nicidecum sa trateze ceva anume. Numarul de pilule care va fi fabricat este enorm, nu-l cunosc, nu sunt din industrie, dar reprezinta milioane de copii care vor fi suprimati. Si o spun, pentru ca telespectatorii sa inteleaga, daca acesta va fi pus in vanzare - ca este platit sau nu, asta nu are prea mare importanta - daca este expluatat industrial, vor fi milioane de fiinte umane care vor fi distruse in fiecare an. Si trebuie sa stim ca acest produs va omora mai multe fiinte umane decat Hitler,  Mao Tze Tung si Stalin la un loc. Este un moment istoric! Intram intr-o noua istorie!

Un pericol al civilizatiilor

Cand aceasta pilula va fi fabricata industrial, toate regulile de utilizare de care vorbim astazi vor trece ca total inaplicabile. Si este ceea ce se va intampla. Si, un pericol de temut este ca femeile care se poarta bine, care sunt insarcinate si au in noptiera lor 3 comprimate, in ziua in care vor fi nitel deprimate sau vor vomita caci este inceputul sarcinii, sau vor fi deprimate pentru ca au dificultati, cine le va fi alaturi? Nimeni! Vor deschide sertarul, vor lua cele trei comprimate din noptiera, si copilul va fi pierdut. Spun ca a propune sa se puna acul ce tricoteaza chimic moratea, in noptiera, a pune un avortor disponibil in orice moment este un pericol de temut pentru civilizatiile noastre si ca nu avem dreptul sa o facem. Nu este medicina aceasta !                   

Cuvintele profetice ale Profesorului Jérôme Lejeune...




"Voi, care sunteti pentru familie, o sa fiti batjocoriti. O sa vi se spuna ca sunteti demodati, ca impiedicati progresele stiitei. Se va ridica impotriva voastra stindardul tiraniei experimentale. Se va spune ca incercati sa puneti calus stiintei printr-o morala depasita. Ei, bine, as vrea sa va spun: nu va fie teama! Voi sunteti cei care transmiteti cuvintele vietii!"

"Ei, bine, ramane intelepciunea, intelepciunea vesnica, pe care oamenii nu au inventat-o, si aceasta intelepciune se rezuma intr-o fraza, care explica tot, care raspunde la tot, care va spune in fiecare moment ce trebuie sa faceti si sa nu faceti. Si aceasta fraza este simpla si este cea pe care Invatatorul nostru, al tuturora, ne-a dat-o spre invatare: "ceea ce ati facut unuia dintr-aceşti fraţi ai Mei, prea mici, Mie Mi-aţi făcut"[cf. Matei 25, 40]

miercuri, 18 martie 2015

Drepturi occidentale: Franta a adoptat o lege ce ar permite eutanasia, iar la Strasbourg se formeaza acompaniatorii sexuali ai persoanelor handicapate


Adoptarea legii cu privire la sfarsitul vietii



Deputatii au fost numerosi pentru a vota in favoarea legii cu privire la sfarsitul vietii, cu 436 de voturi pentru, 34 impotriva si 83 de abtineri. Textul legii sustinut de deputatii majoritari si din opozitie a fost adoptat marti [17 martie 2015]. Este vorba de a doua mare reforma promisa de François Hollande.

Aceasta lege instaureaza dreptul la o sedare "profunda si continua" pentru bolnavii in faza terminala si pana la decesul lor. Aceasta alegere, si deci si refuzul ingrijirii terapeutice, trebuie precizat in mod clar in directivele anticipate ale pacientului. Directive constrangatoare, fara limita de validitate si revizibile sau revocabile in orice moment daca pacientul doreste. Un plus fata de legea Leonetti din 2005, care limita la 3 ani validitatea acestor directive anticipate.

Chiar inainte de vot, sedinta Adunarii nationale a fost intrerupta de indivizi anti-eutanasie care au lansat brosuri in hemiciclu. 

Aceasta lege care da dreptul de a muri bolnavilor, nu aduce doar bucurie; anumiti deputati calificand-o drept eutanasie.



Nota: Asa se face eutanasia dupa moda occidentala, cat despre eutanasia à la roumaine, puteti sa cititi aici:


Update:


*

Strasbourg: formarea acompaniatorilor sexuali pentru hanidcapati



Handicapatii au si ei "nevoi sexuale". In speranta ca vor face sa se miste constiintele asupra acestei probleme polemice, o asociatie tocmai a organizat langa Strasbourg un stagiu pentru acompaniatorii sexuali ai persoanelor handicapate.
"Sa amintim ca este o prostitutie specializata, putem sa numim asta cum vrem, si de aceea este necesar sa se organizeze o formare despre diferitele tipuri de handicap. Avem multi lucratori ai sexului care spun: "as vrea mult sa primesc sau sa merg la persoane in situatie de handicap, am cereri, dar nu ma duc, caci mi-e frica sa nu le fac rau, sau sa o fac rau, caci nu cunosc handicapul si diferitele tipuri de hanidcap". Deci, despre aceasta ii informam si ii formam" - spune intr-un interviu acordat, Jill Nuss, o veterana acompaniatoare sexuala.
Marcel Nuss, presedintele asociatiei APPAS, in situatie de handicap ne spune:
"In Franta, daca nu intrati intr-un cerc integrist si moralizator sunteti aratat cu degetul. Fie ca este vorba de intreruperea voluntara de sarcina, de sinuciderea asistata, de procreerea medicala asistata, de eutanasie sau de acompaniament ritualic aveti in mod constant datatori de lectii in fata dumneavoastra".
Traducere din reportajul (video) de mai sus

Nota: Acum un an trageam inca un semnal de alarma, intr-un articol intitulat: Reeducarea lumii prin educatia sexuala. De atunci lucrurile avanseaza treptat si vedem cum, in numele unor drepturi ale minoritatilor, se adanceste rana intregii societati. 

In contrapondere, sa ne amintim ceea ce PS Longhin a facut la Banceni pentru copiii suferinzi, asa cum putem vedea si din articolul: PS Longhin la Constanta: "toate cele ce le faceti, faceti-le cu dragoste spre slava lui Dumnezeu" 

joi, 3 aprilie 2014

Reeducarea lumii prin educatia sexuala


Păcatul săvârșit este cel mai grav, repararea lui este plină de dificultăți și necesită suferință și lacrimi multe. Păcatul făptuit alterează ființa, degradează comportamentul, viciază societatea, întinează natura -or, toate aceste consecințe ale lui trebuie îndreptate prin pocăință. (Intoarcerea la Hristos, Despre paza mintii Ioan Ianolide)

In presa romanească a aparut de curand un articol ce trage un semnal de alarmă, dat fiindcă "jumătate din pustii români de pană la 15 ani au avut relatii sexuale", "neprotejate". Concluzia specialiștilor, care au căzut pe gânduri, este că ar trebui să se facă o educație sexuală in scoli. Bineînțeles că orice om de bună credință ar trebui să se îngrijoreze, și acestor oameni li se adresează articolul, cărora se încercă să li se inoculeze revolta fată de faptul că acești copii nu se protejează, si nu sunt educati cum trebuie. Dar cum trebuie?

Dacă pană acum părinților li s-a lăsat această sarcină a educatiei sexuale, si, vazand procentele inaintate de organismul international (OMS) am putea spune ca a dat gres, iată că de acum se face apel la specialiști, la acei oameni care sunt formați, și devin formatori, cu care, bineînțeles, nu se poate pune oricine, ba chiar ar trebui să se dea în lături, caci doar au diplome în domeniu.  

Si astfel, în România treptat, după ce mediul socio-cultural, dar nu numai, a fost îmbâcsit de erotism, se vrea infiltrarea și în scoală a unor programe educationale despre sex, astfel că, încă de la cele mai fragede vârste, nu cumva sa se rateze vicierea omului și totodată a societatii.  

Chiar ni se atrage atenția că educația sexuală este o materie "esențială" - probabil la fel de importantă ca matematica și limba romana, ceea ce, în aceasta logică, ar putea explica mai târziu și un bacalaureat la o astfel de știință. Ba, mai mult, trebuie sa fim compătimitori încă de pe acum, căci România, tara Est-Europeana, ce trebuie ajutată, nu are fonduri pentru asemenea educație, și copilașii se instruiesc de pe retelele de socializare.

Totul merge pe linia marii reeducări mondiale. Occidentul deja vedem că este în avans cu studiile si indoctrinarea sexuala la cei care sunt cel mai aproape de curăția sufletească, precum copiii si cei care, purtând crucea unui handicap, constituie un fel de sâmbure de inocentă al societății în care se injectează letal, ca într-o inimă, lecții despre sex... controlat. Astfel se avortează viitorul unei societăți sănătoase și se face loc alienării și degradării ei.

Nu de mult, au apărut și în presa romanească articole  despre introducerea la grădiniță si in scolile primare din Elvetia a unor cutii sexuale (SexBox) la orele de educație sexuală, care contin - adaptate varstei - plusrui si alte materiale, conform normelor CE, reprezentand organele genitale masculine si feminine. Cartea "Lisa und Jan" răspândită în aceleași "scopuri pedagogice" prezintă copiilor benzi desenate, cărora le propune toate păcatele, - pe care îmi e și jenă sa le înșir-, în baza "drepturilor copiilor care trebuie sa dobândească cunoștințele esențiale și aptitudinile, capacitățile și valorile de care au nevoie, pentru a putea trăi din plin sexualitatea lor cu placere fizică, psihică și emoțională. Educația sexuală trebuie să ajute tinerii să obțină informatii corecte, să-și dezvolte aptitudinile în fața vieții, cât și să aibe atitudini si valori pozitive"- explica Ministerul Educației din Elveția, care, împreună cu Biroul Federal al Sănătății Publice vor sa formeze copiii in spiritul noii ere.

Se pare însă că elvețienii au dezvoltat o adevărată pasiune pentru acest tip de material didactic, astfel că sexo-pedagogii elvețieni - oameni formați, cu diplome, și care practică meseria atât în fața celor mici, cât și a celor mari, cărora trebuie sa le predea ștafeta pentru a duce duhul pustiiri mai departe -, se prezintă peste tot cu valijoare pline ochi de păpuși cărora le sunt reprezentate toate caracteristicile sexuale specifice vârstei de copil, adolescent și adult. Pentru femei - bănuiesc că nu ați ghicit - au fost prevăzute și modificările din timpul perioadei lunare care, conform explicațiilor date,  pot fi suprimate cu ajutorul unor "medicamente", pe motivul ca jenează... 

In opinia acestor specialiști, asa cum spuneam, toți oamenii, indiferent de vârstă sau chiar sănătate au dreptul la placere. Intr-un film (Au risque du désir) făcut pe această tema, o persoană care are un handicap spune, la început, că "a fost un timp in care era interzis sa iubim". Acuma însă, cand societatea a evoluat intr-atata incat se pune semnul egal intre dragoste si sex, iaca bine, se da undă verde amorului.  

"Nevoia de iubire nu moare odata cu varsta sau din cauza unui handicap. In Elvetia, Danemarca si Belgia, [Olanda si Germania n.n.] precum si in mai multe State Americane, "asistenti sexuali" isi pun corpul lor in serviciul persoanelor in situatie de handicap" - noteaza un articol încă de la inceputul lui. Dupa cum este definita această meserie, ea "este o formă de acompaniament specific care constă in a reînvia plăcerea senzuală, erotică sau sexuală la adultii care au un handicap" mental sau fizic. In Elvetia, de exemplu, aceasta meserie, noua ca nume - deși practica ei se pierde în negura timpului-, este remunerată intre 100 si 150 de euro. Asadar, am putea intelege ca prin "asistentii sexuali", statul nu numai ca legalizeaza prostitutia, ci chiar o finanteaza. Si dacă într-o prima etapa ei intervin fată de persoanele care au un handicap, mai departe, cum trebuie să functioneze drepturile omului, acesti "asistenti sexuali" pot furniza servicii intregii societati. 

Iata asadar cum se prefigureaza lumea de maine, sau mai degraba cum se dinamiteaza in mod pasnic societatea, sub acoperirea drepturilor omului, prin placere si in special erotism. Noi meserii, "de viitor", precum "asistent sexual" (practica) si "sexo-pedagog" (teoria) apar la orizontul insangerat al acestei lumi, care înțelege că prin controlul relațiilor sexuale se controlează viata. "Cine controleaza samanta posed(eaz)a viata", este si deviza Monsanto. Ori, stricând aceste izvoare ale omului, lupta se dă de fapt împotriva vieții, prin forțele care nu pot fi decât de natura antiartistică.

Astăzi, dacă se pot observa abateri de la o morală, care vor a fi îndreptate prin noi și noi găselnițe, nu putem decat sa constatam ca lumea se afundă din ce în ce mai rău, asemenea unei corăbii care vrea sa se ghideze după reguli de navigare, dar care l-a aruncat peste bord pe căpitan - pe Dumnezeu.

întrebare retorică?

 de Marius Iordachioaia
am făcut liceul la marină
şi nici cel mai golan dintre colegii mei
nu era atât de porcos ca
programele de educaţie pentru sănătate de azi...

SEXUL vs. Barza
e un titlu mai indecent decât cea mai ordinară înjurătură
de pe zidul closetului

e un pluton de psihologi
executând rămăşiţele inocenţei din noi
cu rafale scurte de
filme pornografice
explicate ştiinţific...

să spui că masturbarea
e o nevoie firească
când mii de adolescenţi
îşi plâng neputinţa în paturile lor
înseamnă să-i îndemni la sinucidere
ca bărbaţi...

să le spui fetelor că singura problemă
e să fie un prezervativ la mijloc
înseamnă
să avortezi soţiile şi mamele
din ele...

să le spui copiilor că homosexualitatea
e un comportament sexual normal
înseamnă că reeducarea a progresat
de la rescrierea istoriei
la rescrierea
fiziologiei...

să faci asta în şcoli înseamnă
că rostul lor e să asigure carne proaspătă
pentru bordelurile Europei
şi că profesorii sunt gata să treacă
de la stadiul de mercenari
la cel de proxeneţi
ceea ce înseamnă că educaţia lor sexuală
a luat sfârşit....

oare chiar suntem o ţară de curve?

în timp ce vă gândiţi la răspuns
ţin să vă amintesc
că pe această planetă
singurul care transformă curvele
în fecioare

este Iisus Hristos...


joi, 14 februarie 2013

PS Longhin la Constanta: "toate cele ce le faceti, faceti-le cu dragoste spre slava lui Dumnezeu"


Conferinta sustinuta la Constanta 

in data de 10 februarie 2013


Cucernici parinti, cuviosi parinti, avem toata dragostea cereasca ca sa ne intalnim astazi aici impreuna. Sa spun ceva despre noi de bine, e greu de primit in suflet, pentru ca toti sunt, poate nu numai noi suntem aceeia, care facem ceva. Noi toti am fost chemati la o slujire dumnezeiasca, de cand omul se naste, de la leagan pana la mormant trebuie sa faca numai bine. Insa vrasmasul mantuirii noastre, care invidiaza neamul omenesc, invidiaza pe Dumnezeu, isi merge meru lupta - intre Dumneazeu si cel rau -, ca sa biruie toata lumea si sa ne indrepte spre rau. Insa ceea ce este mila lui Dumnezeu peste noi, care a revarsat-o in toata lumea, in tot poporul, care este si aici si pe pamant, exista ceva, ceea ce este suflet, ceea ce se pastreaza curat, si ceea ce ne face ca sa avem mila in suflet, ce a ramas din Dumnezeu.

Vedeti ca, daca suntem aici impreuna, aceasta arata ca in noi este ceva, am vrut sa ne intalnim sa vorbim despre o fapta buna pe care o facem toti impreuna, pentru ca eu de unul singur n-as fi putut sa fac niciodata ceea ce facem impreuna noi toti. Si Biserica noastra ortodoxa totdeauna a fost gata sa vina in ajutorul celor care sunt in greutate. Asa, dupa cum am vazut de multe ori si am auzit, si poporul roman care a auzit de alte tari, de alte necazuri, de suferinte, totdeauna a fost alaturi. Si cred ca cel mai milostiv si cel mai sufletesc este poporul roman. Pentru ca, am umblat mult pe pamant in intreaga lume, am intalnit diferite greutati, insa lumea noastra, poporul nostru este cel care totdeauna a raspuns intotdeauna da la suferinta si la greutate. Ati trecut prin multe greutati si v-a fost destul de greu.

Eu as vrea doar sa incep de acolo de unde mi-era dor de romani. Si nu odata am spus-o aceasta: ca voiam sa vad cum sunt romanii, ce fel de oameni, ce fel de vorba. Si desigur, noi multi ani am fost despartiti si mai continuam sa fim despartiti. Odata eram si cu trupul, dar astazi, doar pentru o sarma ghimpoasa care ne mai tine despartiti unii de altii, dar in schimb, schimbul de credinta, de dragoste, de unitate, a fost, este, si cred ca va fi pentru totdeauna. Si acuma cand ma aflu in mijlocul vostru, stiu ca sunt in Romania, ma simt ca la mine acasa, langa ai mei cei scumpi si dragi.

Si acuma daca as putea marturisi doar catva din experienta pe care o traim, sau din porunca dumnezeiasca pe care ne-a pus Dumnezeu sa o implinim - pentru ca El ne-a dat in grija noastra pe cativa copii din multimea mare de orfani care sunt astazi pe intreg pamantul, ca sa le alinam putin durerea. Si atunci cand alini durerea unui copil orfan, alini durerea lui Hristos, pentru ca Hristos nu este ca noi, de multe ori indiferent de ceea ce se pretrece in jur. Hristos este cu cei care sufera, Hristos este cu cei care se bucura, Hristos este cu cei care cad, Hristos este cu cei pe care ii ridica Hristos. Si, fara de El noi n-am putea face nimic. In schimb, noi avem si destula rautate de la vrasmasul diavol, care ne-a inrait prin viata pe care am trait-o, prin greul prin care am trecut. Au ramas niste brazde, niste rani in sufletele noastre, si omul ar fi gata totdeauna sa sfasie, sa faca rau, dar Hristos deodata trimite darul Duhului Sfant, inima se imblanzeste si incepi, fara sa-ti dai seama, ca tu lucrezi cu Hristos. Pentru ca noi, ca oameni, niciodata n-am putea. Raul l-am face, dar binele fara Hristos niciodata nu l-ar putea face nimeni. Numai cu Hristos il putem face. Insa, viata aceasta este destul de grea: "in lume necazuri veti avea". Si nu-i usoara viata, dar cum spunea Sfantul Serafim de Sarov, noi trebuie sa dobandim Duhul Sfant. El toata viata a cautat sa dobandeasca Duhul Sfant. Alti sfinti din alte tari, tot aceasta au scris-o: de a dobandi Duhul Sfant. Atunci cand Duhul Sfant traieste in noi, in inima noastra, atunci noi suntem impreuna lucratori cu Dumnezeu. 

Si cred ca si fratiile voastre de aici, daca va aduceti aminte de copilarie - eu stiu ca in Romania a fost candva tare greu de trait. A trebuit sa suferiti tare mult, si cineva a platit in vremurile acelea grele, prin inchisori, prin suferinte, prin necazuri, a platiti vremurile de astazi care sunt atat de frumoase. Libertatea de astazi este platita de cineva. Pentru noi a platit Hristos pe cruce, pentru pacatele noastre, pentru caderea omenirii, dar pentru vremurile acestea tot au platit sfintii Bisericii noastre Ortodoxe, care, stiti cum a fost, si cati au murit, si cati au suferit prin inchisori, prin suferinte, ca noi astazi sa traim fericiti. Ceea ce fac eu astazi cred ca este nimica pe langa ceea ce au facut sfintii Bisericii noastre, cei care au suferit torturile, chinurile grele, inchisorile grele, de a pastra credinta. Ca, daca n-ar fi pastrat ei credinta, noi cei tineri de astazi - ma refer la generatia de astazi, - niciodata n-am fi putut sa facem ceva fara credinta pe care ne-au lasat-o inaintasii nostri. Si de aceea ii multumim din suflet bunului Dumnezeu, si sa rasplateasca pentru credinta si suferintele celor care au facut ca noi sa fim fericiti.

Si acuma as vrea sa trec la ceea ce ar trebui sa vorbesc, si as vrea ca sa incep de la noi toti. Cred ca de multe ori in viata v-ati intrebat: de ce mi-e asa de greu Doamne? Eu am spus ca astazi nu mai vreau sa spun acest cuvant, si nici pe Dumnezeu sa mai vreau sa-L intreb, pentru ca nu sunt niste cuvinte adevarate. Pentru ca Dumnezeu spune ca da fiecaruia cat poate duce, insa de multe ori noua ni se pare ca ni se da mai mult decat putem noi duce, de multe ori parca am spune ca durerea noastra, suferinta noastra este mai mare ca la toti. Insa ne inselam de multe ori, iubitilor, pentru ca nu am ajuns acolo unde sunt suferinte mai grele. Eu de multe ori spuneam ca: tare mi-e greu, si nu mai pot! Si odata am mers la niste copii care erau fara maini si fara picioare, copii care stateau zacand in pat. Si am vazut o fetita de douazeci si trei de ani - spun fetita pentru ca era atat de mica, si picioarele erau incalcite pe dupa gat, mainile strambe si ea niciodata nu s-a ridicat din patul ei. Si cred ca la douazeci si trei de ani, cantarea poate zece kilograme. Si atunci, cand am vazut atata suferinta, durere si necaz... Si am avut ocazia sa mai vad o tanara de la noi din sat, care auzeam ca este batuta, si de doua saptamani era incuiata in casa si flamanda. Si apoi a ajuns la noi la manastire, ca sa o cautam pana la urma. Si a murit si s-a dus la cele vesnice. Si o intrebam de multe ori: esti suparata pe Dumnezeu ca stai in pat toata viata? Si ea nu putea sa vorbeasca, si incepea sa tipe si dadea din cap ca ea niciodata n-a fost suparata. Ea, tare este fericita.

Si atunici daca, ma intreb: cei care n-au calcat niciodata pe pamant, cei care n-au vazut niciodata soarele, cei care n-au stiut sa cuprinda o mama in bratele lor, sau sa cuprinda un tata, sa fie aruncat in sus de tatal, sa fie imbratisat si sarutat, cum pot spune eu, cand Dumnezeu ne-a dat atatea binecuvantari in viata, sa-L suparam de ceea ce se petrece intre noi?