Cum îmi place să-mi închipui dialogul dintre Hristos și samarineanca. Un
mozaic de texte biblice, încheiat cu un poem semnat de erudita măicuță
Zorica Lațcu.
În miez de zi, atunci când soarele îți topește parc' și cele mai ascunse
gânduri,
de fântâna lui Iacov se apropie gânditoare Photinia și găletușa ei de toate
zilele.
Când își ridică fruntea, femeia rămâne încremenită. Pe ghizdeaua fântânii
patriarhului,
se odihnea o altă Fântână... nefăcută de mâini omenești. Era Logosul cel de-a pururi însetat după inima omului.
Ațintindu-și ochii plini cu flacără vâlvâietoare asupra chipului ei, îi zise
șoptit:
