marți, 31 decembrie 2019

La început de an, cu gândul la veșnicie...


Taina "vieții veșnice": când o persoană trăiește un moment de mare intensitate, prin iubire, prin rugăciune, printr-o sărbătoare; în orice experiență a participării şi comuniunii, ea accede la acest timp existențial dincolo de cel cronologic...

miercuri, 25 decembrie 2019

Pogorâtu-Te-ai din ceruri din iubire, dintru eterna lumină întru al răului întuneric, Doamne, Binevenit eşti Tu, al Mântuirii Stăpân!


Pogorâtu-Te-ai din ceruri din iubire,
Întru tărâmul durerii, din frumuseţea eternă;
Dintru eterna lumină, întru al răului întuneric,
Tu mâna Ta întins-ai la cei sugrumaţi de păcat.


Uimitu-s-a cerul, cutremuratu-s-a pământul.
Binevenit eşti, Doamne, popoarelor, cântaţi!

Din dragostea fierbinte cu care ai creat lumea,
Ca rob Tu Te-ai smerit, să-i mântuieşti pe robi;
Să rezideşti locaşul ce Adam dărâmat-a,
Să luminezi rătăciţii, pe păcătoşi să dezlegi.

Tu eşti Iubirea Căreia de umilinţi nu-i e teamă,
Doamne, Binevenit eşti Tu, al Mântuirii Stăpân!

luni, 16 decembrie 2019

Sfântul Dionisie de Zakynthos (+17 decembrie) - Sfântul iertării


Doxologia: Sfântul iertării – Dionisie din Zakynthos


Părintele nostru Sfântul Dionisie s-a născut în anul 1547, în Insula Zakynthos de pe Marea Ionică. Provenea dintr-o familie nobilă şi a fost educat de călugări, reuşind să înveţe limbile greacă, italiană şi latină. A excelat în teologie şi a primit hirotonia ca preot, cu numele Daniel, în anul 1570. Mai târziu, a devenit ieromonah în Mitropolia din Zakynthos şi Strofades. În 1577 a fost ales episcop în Insula Eghina. După un an de vieţuire pe insulă, s-a întors în Zakynthos, unde a fost numit episcop şi preşedinte. În 1622 s-a retras şi în 17 decembrie a adormit întru Domnul şi a fost înmormântat. Trupul lui a fost descoperit intact şi emanând bun miros de flori şi de tămâie. De aceea, el este cinstit şi a fost proclamat sfânt de către Patriarhia de Constantinopol. Este sărbătorit în 17 decembrie, iar în 24 august Biserica serbează mutarea sfintelor sale moaşte.

marți, 10 decembrie 2019

Gheron Nikon Athonitul: "diavolul te va lăsa să faci toate faptele bune, dar niciodată nu te va lăsa să faci două lucruri"...


Părintele Nicon Aghioritul - 

 Rugăciunea minții și spovedania, cele mai urâte de vrăjmaș



Cum tremură diavolul la auzul acestui Nume! De acesta se teme? Cu acesta îl vom lovi! La auzul lui tremură? Cu acesta îl vom bate! Din ce pricină este uimitoare această rugăciune? Am amintit: Îl numești pe Iisus Domn, iar apoi spui: „miluiește-mă”. Adică te smerești. Cine vrea să fie miluit? Un cerșetor. Te faci cerșetor, te smerești? L-ai omorât pe diavol. Smerenia este opusul lui. De ce a devenit diavol? Nu a desfrânat. Nu are trup să desfrâneze. Nu a ucis. Pe cine să ucidă? Din cauza mândriei lui a căzut: „Ridica-mă-voi în ceruri şi mai presus de stelele Dumnezeului celui puternic voi aşeza jilţul meu!(Is. 14, 13) „Cine vrea, să mă urmeze.” Iar Hristos, ca să ne arate acum calea opusă diavolului pe care trebuie să o urmăm ca să ne mântuim, a coborât din ceruri și s-a smerit pe Sine făcându-se asemenea oamenilor, ca să ne arate cum trebuie să ajungem și noi la Dumnezeu, să ne îmbrăcăm în Dumnezeu prin smerenie. De aceea, spune un părinte că smerenia este „veșmântul dumnezeirii”. Smerenia este haina pe care o poartă Dumnezeu. „Doamne, Iisuse Hristoase, miluiește-mă!” Și în felul acesta te smerești.

Diavolul te va lăsa să faci toate faptele bune, te va și ajuta pe deasupra, dar nu te va lăsa niciodată să faci două lucruri. Vrei să dai milostenie, te va ajuta. Vrei să construiești biserici, nu că ar fi ceva rău în asta, dar te va ajuta și el. De ce? Vrei să postești? Nu doar că te va lăsa în pace, dar te va și ajuta. De ce? Pentru că știe că făcând toate acestea poți cădea în mândrie pentru ce ai realizat. Nu poți spune: „nu postesc”, de vreme ce postesc. Mă voi fățărnici că nu postesc. Voi fi prefăcut. Adevărul este vădit. Și milostenie fac. Oare nu fac? Am și fecioria. Nu o am? Și diavolul este feciorelnic. Diavolul nu numai că te lasă să faci toate aceste fapte bune, dar și te ajută pe deasupra, ca să te arunce apoi în mândrie. De aceea, niciodată nu te va lăsa să faci două lucruri: să spui rugăciunea minții: "Doamne, Iisuse Hristoase, miluiește-mă", și să te spovedești. Pentru că smerenia se naște din amândouă. Din acest motiv nu ne putem mântui în afara Bisericii.

Vedeți si:

luni, 9 decembrie 2019

Părintele Efrem din Arizona (+ 8 dec. 2019) - Veșnică pomenire!


Pe 7(8) decembrie 2019, mult-iubitul Părinte Efrem din Arizona a adormit în Domnul după ce mulți ani a înfruntat boala. Conform celor spuse, Părintele Efrem era conștient de moartea sa iminentă cu câteva zile înainte și, în ciuda acestui fapt, el ieșea zilnic pentru a-i binecuvânta pe oameni. Medicul său personal i-a spus să nu mai iasă afară sâmbătă seara, ziua adormirii sale, pentru a-i binecuvânta pe oameni. Părinte Efrem a fost lucid în ziua adormirii sale și a participat la Sfintele Taine. Apoi, la ora 21 (ora din Arizona, SUA), în timp ce era ocupat cu ceva, fiind în poziție verticală, s-a înclinat brusc în lateral și a murit. Asistentele l-au găsit practic în poziție dreaptă, după ce și-a dat duhul Domnului.

Gheronda Efrem vizitând locul unde va urma să fie înmormântat

Parintele Efrem cu câteva zile înainte de adormirea sa întru Domnul

Înmormântarea Părintelui Efrem Filoteitul


Slujba de înmormântare a Părintelui Efrem Filoteitul din Arizona a avut loc miercuri, 11 decembrie, la ora 13 (ora 22 în România), la Mănăstirea Sfântul Antonie cel Mare din Arizona (SUA).

sâmbătă, 7 decembrie 2019

Sfântul Patapie din Loutraki + 8 decembire


Viaţa Sfântului Cuvios Patapie

Αγίου Παταπίου Λουτρακίου

În părţile Egiptului este o cetate ce se numeşte Teba, care o înconjură şi o adapă fluviul Nil. Acolo s-a născut acest fericit Patapie, din părinţi creştini, fiind crescut în bună credinţă şi în frica Domnului. Venind în vârstă desăvârşită, a trecut cu vederea deşertăciunea lumii acesteia şi, lăsând casa, părinţii şi prietenii, s-a făcut monah. Ducându-se în pustia Egiptului, vieţuia după Dumnezeu, nevoindu-se cu postul, cu rugăciunea şi cu multe feluri de osteneli monahiceşti şi pustniceşti. Făcându-se vestit şi începând a veni mulţi oameni la dânsul şi a-l lăuda pentru viaţa cea plină de fapte bune şi fiind supărat că i se tulbura liniştea - căci era lăudat de gura oamenilor - din această pricină lăsând părţile Egiptului, a venit la Constantinopol. Aici, făcându-şi o colibă aproape de Vlaherna, lângă zidul cetăţii, s-a închis într-însa şi se odihnea acolo, ca în pustie, neştiut de nimeni, afară numai de singurul Dumnezeu, Care ştie pe cei ce sunt ai Săi, vorbind cu El prin neîncetata rugăciune.

miercuri, 4 decembrie 2019

Pr Varnava Iankos: "Este nevoie de un cuvânt de viață dătător. Acesta este erosul dintre suflete"


Pr Varnava Iankos - Există cuvânt viu în relațiile dintre noi?



Cuvintele lui Dumnezeu sunt ca o miere dulce în gura omului. Așadar, și noi suntem responsabili să spunem cuvinte dulci oamenilor, nu numai dulcegării. Cuvântul nostru să fie ziditor, să îl insufle pe aproapele, să-l pună pe picioare, să-i deschidă calea. De ce spunem doar tâmpenii? Suntem răspunzători pentru ceea ce vom spune și vom auzi. Cuvântul nostru trebuie să deschidă noi orizonturi în viața celuilalt. Spunem că nu știm cum să facem acest lucru. Ei, să învățăm câte ceva despre noi înșine. Ce cuvânt ne-a odihnit pe noi? Ce am citit?

Noi, creștinii, facem de toate, dar nu citim cuvântul lui Dumnezeu, care este Noul Testament. Să discutăm despre ceva din cele citite, despre vreo nelămurire pe care o avem, să mergem la Sfinții Părinti și să vedem cum tălmăcesc ei lucrurile, să căutăm ceva care ne-a atins inima. Oare acest lucru nu este comunicare, nu este prietenie, nu este relație? Ce ne unește? De ce suntem frați? Ne leagă cuvântul. Dar, știm care cuvânt? Ne leagă ochii frumoși ai celuilalt? Slavă Domnului, sunt frumoși și ochișorii, așa cum i-a făcut Dumnezeu. Dar, mai mult decât atât? Cum vom pune în lucrare acest lucru? Cum mă voi raporta la acest lucru? Ce mă leagă de celălalt? În final, ce ne leagă pe noi toți în acest loc?  Mergem duminică la biserică, ne bem cafeaua împreună. Ce ne unește? Cuvântul! Dar care cuvânt? Avem ceva de spus? Spunem ceva care ne-a frământat, care ne-a neliniștit, care ne-a făcut să ne îndoim, care ne-a odihnit? Ceva care a fost ca un cuțit în inimă sau ca o mângâiere pe cap? Nu trebuie să avem aceste frământări? Asta este averea noastră. Se spune că acesta este creștinul. Avem așa ceva?

Altul se însoară și vorbește cu soția lui doar despre iubire. Bun lucru este acesta, dar erosul este și un fapt duhovnicesc. Vreau să văd și eu un cuplu care să discute între ei ceva important. Relația lor să aibă cuvânt dătător de viață. Există?! Dacă îmi găsește cineva, mă însor și eu! Măi omule, nu există! Sărăcie blestemată! Doar probleme! Nu există cuvânt într-o relație, care să fie cuvântul lui Dumnezeu.  Erosul înseamnă unirea sufletelor. Nu doar la un nivel psihologic: "Ah, ce frumos este! Ce cântece îi plac! Ce romantic! Ce frumos! Ce lună și ce mare frumoasă!" Toate acestea sunt lucruri psihologice. Există cuvânt nemuritor, care biruiește moartea, pe care să mi-l pună în inimă partenerul meu și să simt asta? Acesta este erosul! Apoi, se depășesc ispitele din partea altor bărbați sau femei. Pentru că, atunci când trupul lui va îmbătrâni și te vei obișnui cu el, ce se va întâmpla? Vei căuta pe altcineva? Cu niciun chip nu se va împlini acestă poveste. Si până când? Îmbătrânești și nu vei mai putea face nimic apoi. Așadar, este nevoie de un cuvânt de viață dătător. Acesta este erosul dintre suflete. În viață să avem cuvinte în comun. Spunem ceva de felul acesta? Auzim vreun cuvânt duhovnicesc de la soțul nostru? Noi zicem ceva? Asta înseamnă relație și iubire. Avem astfel de posibilități? De unde să avem? Nu cercetăm cuvântul lui Dumnezeu, nu căutăm în noi, suntem obosiți din cauza problemelor și foarte multe lucruri de acest gen. Mergem și la biserică într-o duminică și credem că ni se vor rezolva problemele. Problemele noastre sufletești nu se rezolvă așa!   

          
 Adânc pe adânc cheamă în glasul căderilor apelor Tale. (Ps. 41, 9)