vineri, 6 decembrie 2019

Opt întrebări și răspunsurile care ni-l descoperă pe Sfântul Ierarh Nicolae. Despre moaștele Sfântului Nicolae de la București și de la Bari


Ziua de 6 decembrie este pentru creştini ziua Sfântului Nicolae, a sfântului care ocupă un loc de cinste între cei mai cunoscuţi şi iubiţi sfinţi din lumea creştină.


S-a născut în cea de-a doua jumătate a secolului al III-lea , într-o familie bogată, în localitatea Patara, în provincia Lichia, din partea asiatică a Turciei de astăzi. A trăit în vremea împăraţilor Diocleţian şi Maximilian.


Opt întrebări și răspunsurile care ni-l descoperă pe Sfântul Ierarh Nicolae



Interviu cu părintele Constantin Năclad, parohul bisericii „Sfântul Nicolae” - Domnesc din Iași, despre viața și minunile Sfântului Ierarh Nicolae, Arhiepiscopul de Mira Lichiei, prăznuit de Biserica Ortodoxă în ziua de 6 decembrie.

1. Cine a fost Sfântul Nicolae? Care erau originile acestuia? 0:03

2. Ce semnificație are numele de „Nicolae”? 1:21

3. Sfântul Nicolae este cunoscut drept ocrotitorul copiilor, dar și al marinarilor sau negustorilor. De unde vin aceaste legături? 2:20

4. Sfântul Nicolae este numit și făcătorul cel mare de minuni. Care ar fi minunile mai puțin cunoscute ale acestuia? 3:40

5. Unde se află moaștele Sfântului Ierarh Nicolae și cum au ajuns acolo? 7:08

6. Se spune că Sfântul Nicolae ținea post din pruncie. Pentru că suntem în Postul Crăciunului, cum îi învățăm pe copiii de astăzi să țină post? 9:47

7. Cum să le vorbim copiilor despre semnificația creștină a acestei sărbători? 13:34

8. Ce avem noi de învățat de la Sfântul Ierarh Nicolae? 17:57

MOAȘTELE SFÂNTULUI NICOLAE


Sfântul ierarh Nicolae a murit în anul 340, iar din anul 1087, moaştele sale sunt păstrate la o biserică ce-i este dedicată, în Bari, în sudul Italiei.

La Kilometrul Zero al Bucureştilor, Biserica Sfântul Gheorghe Nou, ultima ctitorie a voievodului martir Constantin Brâncoveanu, adăposteşte odoare de mare preţ dăruite de oameni de seamă ai acestui neam. În acest sfânt locaş se află mâna dreaptă a Sfântului Ierarh Nicolae, prinos adus, înainte-vreme, de voievodul Mihai Viteazul, sfinte moaşte pe care le-a purtat la piept în bătălia de la Călugăreni.
În anul 1599, Măria-Sa, împreună cu soţia, Doamna Stanca, au dăruit Bisericii Sfântul Gheorghe moaştele Sfântului Ierarh Nicolae, adică mâna dreaptă a Sfântului. Acest odor îl primise de la arhiepiscopul de Bari, prin intermediul unui negustor bogat, în semn de preţuire pentru lupta de apărare a creştinătăţii împotriva ofensivei otomane din vremea aceea. Mihai Viteazul a trimis prin acest negustor două pungi de galbeni pentru biserica din Bari care adăpostea moaştele Sfântului Nicolae. Domnitorul era socotit de către curţile imperiale europene un adevărat «prinţ al creştinătăţii». În acest context, voievodul îi scria împăratului Rudolf al II- lea: «În ţara mea aş fi putut să rămân liniştit şi sigur fără nicio teamă, dacă nu m-ar fi chemat credinţa mea faţă de creştinătate. Io, Mihail Voievod al Ungrovlahiei, al Ardealului şi al Ţării Moldovei»
explica, într-un interviu pentru presă, părintele profesor Emil Nedelea Cărămizaru.

Documentele care vorbesc despre acest dar de suflet al domnitorului Mihai Viteazul sunt hrisoavele originale aflate la Mănăstirea “Simonos Petras”, aflată la Sfântul Munte Athos, unde voievodul era pomenit în rândul ctitorilor.

Din aceste documente străvechi, unde se vorbeşte şi despre această danie, dar şi din mărturiile numeroase de la acea vreme, aflăm din scrierile cronicarului muntean Radu Greceanu, care însemna astfel: 
mâna dreaptă a Sfântului Nicolae, ferecată în argint ales, împodobită cu diamanturi, dăruită de Io, Mihail Voievod şi Doamna Stanca în anul 1599, ispravnic fiind Mitropolitul Eftimie”.
Este cunoscută evlavia deosebită pe care domnitorul Mihai Viteazul o avea pentru Sfântul Nicolae. Pe vremea când era Ban al Craiovei, Mihai Viteazul a fost condamnat la moarte de către domnitorul Alexandru cel Rău (1592-1593), nepotul lui Alexandru Lăpuşneanul, pentru că îl considera pe acesta un competitor la tronul Munteniei. După ce l-au scos din închisoare şi îl duceau spre locul de osândă, a cerut gărzilor să-i permită să intre în Biserica Alba-Postăvari pentru a se ruga la icoana Sfântului Nicolae. Aici se roagă din adâncul sufletului ca Sfântul să îl scape de moarte. Ajuns la locul de osândă, călăul, care era un fost slujitor al lui Mihai, a aruncat securea şi a fugit. La insistenţele dregătorilor luminaţi de către Sfântul Nicolae, voievodul este nevoit să îi cruţe viaţa, împlinindu-se rugăciunea făcută la icoana Sfântului Nicolae. În semn de recunoştinţă pentru această minune a Sfântului Nicolae, voievodul Mihai Viteazul, după ce ajunge domnitor, ctitoreşte Mănăstirea Mihai Vodă şi, apoi, aduce moaştele Sfântului Ierarh Nicolae la Bucureşti, dăruindu-le Bisericii Sfântul Gheorghe Nou, pe atunci mânăstire închinată Sfântului Mormânt de la Ierusalim. Aceste sfinte moaşte au fost purtate de către viteazul voievod, în dreptul inimii, în lupta de la Călugăreni din data de 23 august 1595, înainte de a fi donate Bisericii Sfântul Gheorghe Nou din Bucureşti. După mărturiile părinţilor înainte slujitori în acest sfânt locaş, moaştele sfântului sunt înfăşurate într-o spirală dintr-un metal preţios, iar ele cuprind fragmente din palmă şi din antebraţ
a mai spus părintele profesor.


Moaștele Sfântului Nicolae de la Bari



Craniul, rămășițele oaselor și mirul, minunea de la mormântul Sfântului Nicole. Pentru prima oara după 1700 de ani, rămășițele Sf. Nicolae filmate direct în Bazilica din Bari. Filmarea a fost făcută pe 19 iunie 2016, la vizita Patriarhului Rusiei, Kirill. Pentru filmare a fost folosit echipament endoscopic special modificat, care a avut și un monitor disponibil pentru a verifica eficacitatea mișcărilor. Aceasta a fost necesar pentru a recupera o părticică din moaștele Sfântului, urmând, să fie transferată, temporar, în Rusia (Moscova și Sankt Petersburg). (Vezi foto).



Un comentariu:

  1. La noi în oraș avem o părticică din moaștele Sfântului Ierarh Nicolae, la Catedrala episcopală, care-i poartă și numele. Și astăzi având gânduri care mă frământă peste putere, fiind în zonă, am intrat în biserică ca să-mi ușureze frământările și să mă reculeg. Ce pace și ce puternic miros de mir era în biserică, probabil a rămas de la miruit, m-am închinat, am plecat și am spus încontinuu rugăciuni pentru ușurarea sufletului meu.
    Pace si răbdare la toată lumea în lupta duhovnicească de fiecare zi.

    RăspundețiȘtergere