Scrisoare a D-lui Prof. Dr. Dimitrios Tselenghidis despre "Sfantul si Marele Sinod" din Creta, adresată Sfântului Sinod al Bisericii Greciei

• Ortodoxia-Catholica: Dimitrios Tselenghidis – Scurtă evaluare a Sfântului și Marelui Sinod

Scrisoare a Domnului Dimitrios Tselenghidis, Profesor al Facultății de Teologie a Universității Aristoteliene din Thesalonic, adresată Sfântului Sinod al Bisericii Greciei și publicată in Romfea.gr

Prea Fericite Părinte Președinte,

Preasfințiților Părinți Arhierei,

Vă trimit, cu evlavie, o cuprinzătoare evaluare despre „Sfântul și Marele Sinod” și vă rog să o studiați, deoarece cred că ar putea ajuta, cumva, în discuția responsabilă care va avea loc in cadrul Sfântului Sinod al Ierarhiei Bisericii noastre, atunci când acesta se va întruni. Evaluarea se va mișca pe două niveluri. Primul nivel va avea în vedere evaluarea în ceea ce privește partea de rânduială și canonică a Sinodului, în vreme ce nivelul al doilea se va referi la evaluarea conținutului său.

În ceea ce privește rânduiala lui bisericească și canonică, așa numitul „Sfântul și Marele Sinod” – judecat după criterii teologice – nu este literalmente „Sfânt”. Și aceasta deoarece nu este „următor Sfinților Părinți”, nici în mod formal, nici în privința conținutului, așa cum va reieși din cele pe care le vom spune în continuare.

Nu este însă nici „Mare”, nu numai pentru că nu au fost prezente toate Bisericile autocefale, dar în mod principal pentru că a fost o foarte mică și selectivă reprezentare a acestora de către arhiereii locali. Dar cel mai important în această privință este că această „Adunare” a episcopilor nu poate fi caracterizată – pe baza criteriilor strict teologice – nici măcar un Sinod Local. Mai degrabă este vorba de o bizară, „Conferință presinodală lărgită a arhiereilor” cu zece Întâistătători sau de un „Congres” a anumitor zece Biserici Autocefale, care au fost reprezentate de Întâistătătorii lor și de cel mult 24 de Arhierei aleși. Am afirmat că această „Conferință” sau „Congres” nu poate fi numit nici Sinod Local, pentru că în cadrul Sinodului Local se întâlnesc și votează toți Arhiereii prezenți la acesta. La această „Conferință-Congres”, în acord cu Regulamentul de funcționare, drept de vot au avut numai cei zece Întâistătători prezenți. Această practică este fără precedent și arbitrară în istoria noastră bisericească și nu este deloc în concordanță cu practica cu caracter eclesiologic a Sinoadelor Ortodoxe de până astăzi, care presupun egalitatea duhovnicească a tuturor Arhiereilor, lucru care se vădește în egalitatea votului lor. Nici un episcop, sub nici o formă – nici măcar cu excepția Președintelui Sinodului – nu este „fără egal” (mai presus) decât episcopii împreună cu el. Ceea ce s-a aplicat în prezenta „Conferință”, trimite în mod indirect la o formă clară de catolicism, chiar și în situația în care votul Întâistătătorilor are un caracter colectiv.

În consecință, deciziile „Conferinței presinodale” sau a „Congresului Ierarhic” de mai sus nu au caracter obligatoriu. De altfel, ele nu au nici o autoritate nu numai asupra întregii Biserici, dar nici asupra Bisericilor locale autocefale care au fost reprezentate la acest „Congres Ierarhic” – cu totul fără temei instituțional – din moment ce Ierarhii care au participat nu au avut drept de vot. Dar deciziile sunt nule și pentru motivul în plus al principiului unanimității, care a fost încălcat prin neprezentarea celor patru Patriarhii (a Antiohiei, a Rusiei, a Bulgariei, a Georgiei).

În plus, deciziile acestui ciudat „Sinod” de la Kolimbari nu sunt obligatorii pentru Biserica Greciei, pentru încă un motiv în plus. Întâistătătorul Bisericii noastre, în loc să susțină poziția unanimă a Ierarhiei Bisericii noastre cu privire la textul al VI-lea, a sugerat o altă poziție, care a fost acceptată de celelalte nouă Biserici Autocefale. În mod practic, aceasta înseamnă că poziția Corpului Ierarhiei grecești nu a fost reprezentată, deci pe baza Regulamentului de funcționare a „Conferinței”, asupra celui de al VI-lea text nu a existat unanimitate. Deci, textul nu este valid.

Parintele Dumitru Staniloae: "Hristos este dogma vie, atotcuprinzatoare si lucratoare a intregii mantuiri". Profesorul Dimitrie Tselengidis: "devierea de la viaţa ortodoxă, care este o viaţă în pocăinţă şi smerenie, conduce la schimbarea dogmelor, schimbare ce va acoperi această viaţă neortodoxă"

Dogmele ca expresie doctrinara a planului de mantuire revelat si realizat de Dumnezeu in Hristos si extins si fructificat prin Biserica 

Dogmele crestine sunt, dupa forma lor, punctele planului de mantuire si de indumnezeire a noastra, cuprinse si realizate in Revelatia dumnezeiasca supranaturala, care a culminat in Hristos, si pastrate, propovaduite, aplicate si explicate sau definite de Biserica. Ca atare ele reprezinta adevaruri de credinta necesare pentru mantuire. Pentru crestinism exista un singur adevar atotcuprinzator care ne mantuieste: Iisus Hristos-Dumnezeu-Omul. Adevarul atotcuprinzator este propriu-zis Sfanta Treime, comuniunea Persoanelor supreme; dar Ea lucreaza mantuirea prin Fiul lui Dumnezeu, Ipostasul divin care uneste in Sine Dumnezeirea si umanitatea, dorind sa adune in Sine toate. In Logosul divin isi au originea si baza, existenta si sensurile, toate si prin intruparea Lui aduna toate creaturile in Sine. Dogmele expliciteaza deci pe Hristos si lucrarea Lui de recapitulare a tuturor in El. Iisus Insusi a spus: "Eu sunt adevarul" (In. 14, 6) [...]

Dimitrios Tselenghidis: "este cu totul absurd din punct de vedere teologic, eclesiologic și duhovnicesc ca un Sinod Panortodox să acorde caracter eclesiologic eterodocșilor"

Comunicare susținută la Conferința ”Sfântul și Marele Sinod. Mare pregătire, nici o așteptare”, organizată de Sfânta Mitropolie a Pireului în colaborare cu următoarele Mitropolii: a Gortinei și Megalopolei, a Glifadei și a Kithirelor, la Stadionul ” Pace și prietenie”,  Sala „Melina Mercuri”, Pireu. Miercuri, 23 martie 2016, orele 9-22.

Înaltpreasfințiți Mitropoliți, Cinstiți Părinți, iubiți frați în Hristos și participanți la această conferință!

De la această tribună simt datoria de onoare de a mulțumi din inimă și în public ospitalierului și înflăcăratului mitropolit luptător al locului, bunului Păstor, celui ce în mod repetat și cu deosebire a fost ”cinstit” cu ocările lui Hristos, Mitropolitului Pireului, Serafim, pentru organizarea panelenă de anvergură a prezentului congres teologic și științific, și mai cu seamă în acest moment critic pentru informarea responsabilă a pliromei Bisericii. Și acest lucru, pentru că tema abordată aici depășește hotarele Bisericii noastre Locale și privește Ortodoxia a-toată-lumea și Biserica cea Una, Sfântă, Sobornicească și Apostolească.

Sfântul și Marele Sinod ce urmează a se întruni, pare să își dezmintă însă slăvitul său nume, date fiind procedura aplicată până acum și ordinea sa de zi. Am putea chiar să afirmăm pe bună dreptate că în chip viclean se numește ”sfânt”. Și aceasta, în virtutea lipsei de sinodalitate pe care o vădește. Dar mai cu seamă, însă, datorită gravei lipse de conștiință de sine ortodoxă care îl definește. Marea deficiență în privința conștiinței de sine ortodoxe este adeverită, în chip neîndoielnic și prin excelență, de eclesiologia eronată introdusă în textul ”Relațiile Bisericii Ortodoxe cu restul lumii creștine”. Din cele de mai sus este clar că acest Sinod nu este ”următor Sfinților Părinți”. Prin urmare, nu poate fi ”sfânt”. Și tot în chip viclean se numește și ”mare”. Mai degrabă ar trebui caracterizat ca ”mic”, din moment ce la acest sinod vor fi prezenți puțini episcopi, și anume unii aleși preferențial. În realitate, nu este altceva decât un Sinod extins al Întâistătătorilor. Majoritatea zdrobitoare a Episcopilor Bisericilor Locale Ortodoxe vor fi absenți și fără posibilitatea de a vota de acolo de unde, vrând-nevrând, se află, neputând astfel să exprime conștiința dogmatică a pliromei Bisericii lor. Mai exact, din Biserica Greciei vor fi prezenți la Sinod mai puțin de o treime din episcopii acesteia, în timp ce din Biserica Rusiei nici măcar o zecime dintre episcopii acesteia. În realitate, nici episcopii care vor fi prezenți nu vor avea un vot direct, întrucât și acest vot al lor va fi exprimat de către întâiul și asta numai dacă este vot realizat prin majoritate, în cadrul delegației Bisericii Autocefale Locale. Este vorba mai degrabă de o parodie de Sinod Panortodox, la care nu vor fi prezenți toți episcopii ortodocși. Astfel, fără ca noi să dorim acest lucru, această situație trimite la Sinodul ”fără alegeri” din perioada dictaturii militare! Dar acest Sinod depășește mult până și Sinodul ”fără alegeri” în ce privește anticanonicitatea.

La întrebarea pe care o pune comunicarea noastră, dacă un Sinod al Ortodocșilor poate să acorde caracter eclesial eterodocșilor, răspunsul direct și sincer, răspunsul neechivoc, este negativ. Nici un Sinod Panortodox nu poate să acorde caracter eclesial eterodocșilor, dacă, desigur, dorește să exprime identitatea veșnică a Ortodoxiei, ca Biserica cea Una și unică, Sfântă, Sobornicească și Apostolească, totdeauna în conformitate cu formula dogmatică, ce este cunoscută și cu numele de Simbolul de Credință al Sinodului II Ecumenic.

Scrisoare adresata Patriarhului Neofit al Bulgariei de catre clericii si mirenii Bisericii Ortodoxe Bulgare cu privire la documentele adoptate pentru Sinodul Pan-ortodox

Într-o scrisoare din 23 februarie, preoți și călugări ai Bisericii Ortodoxe din Bulgaria, susținuți de mireni, au exprimat Patriarhului Neofit al Bulgariei și Sfântului Sinod al acestei Biserici, îngrijorările lor față de subiectul documentului presinodal cu privire la "Relațiile Bisericilor Ortodoxe cu întreaga lume creștină", ​​aprobat la Sinaxa Întâistătătorilor Bisericilor Locale de la Chambésy în luna ianuarie a acestui an. Printre semnatarii scrisorii sunt Arhimandritul Ioan (Filippov), din Eparhia Plovdiv, ieromonahul Dimitrie de Zografu, de la mănăstirea Sfântul Ioan din Rila din German, în apropiere de Sofia, ieromonahul Nicanor de la Mănăstirea Sfinții Cosma și Damian din Tsarnogorski, preotul Stelian Tabakov, de la biserica Sfinții Chiril și Metodiu din Sofia, preotul Kirill Didov, duhovnic din Eparhia de Sofia, protopopul Ioan Koukov de la biserica Sf. Gheorghe; preotul Georges Ianykov al bisericii Acoperământul Maicii Domnului și alții. Anumite persoane au semnat această scrisoare pe Internet: arhimandriți, ieromonahi, preoți, călugări, călugărițe și mireni. Publicam mai jos textul integral:

Scrisorile IPS Ierotheos Vlachos si a lui Dimitrios Tselenghidis cu privire la Sinodul Panortodox din iunie 2016

• Traducere (revizuita ROF) dupa: Pravosvlavie.ru,   Letter to the Holy Synod of the Church of Greece on the texts proposed for approval by the upcoming Great and Holy Council of the Orthodox Church

IPS Ierotheos Vlachos, Mitropolit de Nafpaktos și Sf. Vlasie

Nafpaktos, 18 ianuarie 2016

Catre Sfântul Sinod al 

Bisericii din Grecia 

Ioannou Gennadiou 14
115 21 Atena

Preafericirea voastră, președinte al Sinodului,

In urma sesiunii din luna ianuarie a Sfântului Sinod, ne-au fost înmânate textele ce au fost pregătite pentru viitorul Sfânt și Mare Sinod, care s-a convenit sa fie ținut de Rusalii anul acesta, în afara evenimentelor neprevazute [care l-ar putea împiedica n.n.].

Printre acestea se afla și textele pregătite de Sinaxa a 5-a Pre-sinodala Panortodoxa care a avut loc la Geneva intre 10 si 17 octombrie 2015. Textele deciziilor luate au fost: 1. Autonomia si modalitatea obtinerii acesteia; 2. Relatiile Bisericii Ortodoxe cu restul lumii creștine; 3. Misiunea Bisericii Ortodoxe in lumea moderna; 4. Importanta postului astazi.

In scrisoarea adresata Preafericirii Voastre, care însoțește aceste documente, semnată de Mitropolitul Ieremia al Elveției, Secretar al Pregătirilor pentru Sfântul și Marele Sinod, din data de 5.11.2015, se afirmă: “Pentru certificarea deciziilor reprezentanților dumneavoastră, cărora le-au fost date personal, textele propuse au fost atașate astfel încât Biserica dumneavoastră să fie informată, pentru a aduce observații și a lua decizii pertinente”.

Astfel, pe lângă ratificarea deciziilor de către reprezentanții Bisericii noastre și informarea Acesteia, aceste texte sunt trimise și pentru a fi obținute puncte de vedere relevante și decizii din partea Bisericii noastre, adică de la Mitropoliții ierarhiei Bisericii Greciei. Se înțelege, atunci, ca aceste texte ale deciziilor sunt înmânate membrilor ierarhiei pentru a fi discutate, pentru ca Biserica va lua decizii pentru acceptarea si votarea acestora, cu votul pe care-l deține, la sesiunile Sfantului si Marelui Sinod al Bisericii Ortodoxe.

Doua dintre aceste subiecte, anume “autonomia și modalitatea de a o obține“, precum și “importanta postului si respectarea lui astăzi”, nu ridica probleme serioase. Totuși, am serioase rezerve asupra subiectelor teologice, ecleziologice și antropologice din celelalte texte pregatitoare. Este de ajuns, aici, sa subliniez câteva astfel de subiecte, pe care le voi analiza în detaliu în curând. Asadar:

1. Textul-decizie “Relațiile Bisericii Ortodoxe cu restul lumii creștine” vorbește despre înțelegerea pe care o are despre unitate “Biserica Una, Sfântă, Sobornicească și Apostololească” (art.1) și, după cum este afirmat, “conform naturii ontologice a Bisericii, această unitate nu poate fi ruptă” (art.6). Cu toate acestea, același document vorbește despre “dialoguri teologice între diferite Biserici Creștine și Confesiuni” și participarea Bisericii Ortodoxe în mișcarea ecumenică “în credința că prin dialog aduce, astfel, o mărturie dinamică a plinătății adevarului în Hristos si a comorilor Sale duhovnicești înaintea celor care sunt în afara ei, urmărind un scop obiectiv – a pași pe calea unității” (art.6).

Aceasta ridică mai multe întrebări: expresia “a păși pe calea unității” înseamnă că ceilalți, din afara Bisericii, se vor reîntoarce la unitate? Dacă da, cum se poate afirma, în altă parte, că dialogurile teologice bilaterale ale Bisericii Ortodoxe, prin participarea sa la mișcarea ecumenică, are loc “cu scopul de a cauta, pe baza Bisericii primare a celor Șapte Sinoade Ecumenice, unitatea pierdută a creștinilor” (art.5)? Cu alte cuvinte, este unitatea Bisericii Ortodoxe luată ca atare sau este căutată pentru că a fost pierdută?

Relațiile Bisericii Ortodoxe cu întreaga lume creștină - Proiect de document pentru Sinodul Pan-Ortodox adoptat la Chambésy

Relațiile Bisericii Ortodoxe cu întreaga lume creștină  ["ansamblul lumii creştine" cf. tr. Basilica]

Proiect de document pentru Sinodul Pan-Ortodox, adoptat la a V-a Conferință presinodală de la Chambésy, 10-17 octombrie 2015.

1. Biserica Ortodoxă fiind una, sfântă, sobornicească și apostolească, crede cu tărie, în conștiința ei eclezială profundă, că ocupă un loc important pentru promovarea unității creștinilor în lumea contemporană.

2. Biserica Ortodoxă își clădește unitatea pe faptul că a fost întemeiată de Domnul nostru Iisus Hristos, cât și pe comuniunea în Sfânta Treime și în Sfintele Taine. Această unitate se exprimă prin succesiunea apostolică și tradiția patristică, pe care Biserica o trăiește până în ziua de astăzi. Biserica Ortodoxă are misiunea și datoria de a transmite și a propovădui întreg adevărul conținut în Sfânta Scriptură și în Sfânta Tradiție, ceea ce dă Bisericii caracterul său universal.

3. Responsabilitatea Bisericii Ortodoxe și a misiunii ei ecumenice ["universală" cf. tr. Basilica] cu privire la unitatea Bisericii au fost exprimate în Sinoadele Ecumenice. Acestea au subliniat, în special, legătura indisolubilă dintre credința adevărată și comuniunea prin sfintele taine ["sacramentală" cf. tr. Basilica].

4. Biserica Ortodoxă care se roagă neîncetat "pentru unirea tuturor" a cultivat întotdeauna dialogul cu cei care s-au separat de ea, îndepărtați și apropiați, ea fiind chiar în fruntea căutării ["a condus chiar cercetarea contemporană" cf. tr. Basilica] căilor și modalităților pentru restabilirea unității credincioșilor în Hristos, a participat la Mișcarea Ecumenică de la începuturile sale, și a contribuit  la formarea și dezvoltarea acesteia ulterior. În plus, datorită duhului ["spiritului" cf. tr. Basilica] ecumenic și filantropic care o caracterizează, și a voinței divine  "Care voieşte ca toți oamenii să se mântuiască şi la cunoştinţa adevărului să vină" (I Tim. 2, 4), Biserica Ortodoxă întotdeauna S-a luptat ["s-a străduit" cf. tr. Basilica] pentru refacerea unității creștinilor. Astfel, participarea ortodoxă la Mișcarea Ecumenică nu este deloc împotriva naturii și istoriei Bisericii Ortodoxe, ci constituie expresia constantă a credinței și tradiției apostolice în condiții istorice noi.

5. Dialogurile teologice bilaterale actuale ale Bisericii Ortodoxe, precum și participarea sa în Mișcarea pentru restabilirea["refacerea" cf. tr. Basilica] unității creștinilor, se bazează pe conștiință însăși a Ortodoxiei și pe spiritul său ecumenic, în scopul de a căuta, pe baza credinței și tradiției Bisericii primare ["vechi" cf. tr. Basilica] a celor șapte Sinoade Ecumenice, unitatea pierdută a creștinilor.

6. Potrivit naturii ontologice a Bisericii, unitatea Sa nu poate fi ruptă ["distrusă" cf. tr. Basilica]. Biserica Ortodoxă recunoaște existența istorică a altor biserici și confesiuni creștine care nu se află în comuniune cu ea, dar crede, de asemenea, că, relațiile pe care le are cu acestea din urma, trebuie să se bazeze pe o clarificare, cât mai repede și mai obiectivă posibil, a întregii probleme ecleziologice ["a întregii lor eclesiologii" cf. tr. Basilica], și în special a învățăturii generale pe care o mărturisesc cu privire la Taine, har [energia dumnezeiască n.n.], preoție și succesiune apostolică. Astfel, Ea este dispusă, în mod favorabil, atât din motive teologice cât și pastorale, să  ia parte la orice dialog teologic cu diferite Biserici și Confesiuni creștine și, în general, de a participa la Mișcarea Ecumenică contemporană, convinsă că, pe calea dialogului, aduce o mărturie dinamică a plinătății adevărului în Hristos și a comorilor sale duhovnicești înaintea celor care sunt în afara ei, cu scopul de a netezi calea spre unitate.

7. In acest duh, toate Sfintele Biserici Ortodoxe locale participă astăzi activ în dialogurile teologice oficiale și, majoritatea dintre ele, la diferite organizații intercreștine, bilaterale și multilaterale, și ia parte la diferite organisme naționale, regionale sau internaționale, în ciuda crizei profunde pe care o traversează Mișcarea Ecumenică. Această activitate ecumenică pluridimensională ["intercreştină multidimensională" cf. tr. Basilica] izvorăște din sentimentul de responsabilitate și convingerea că coexistența, înțelegerea reciprocă, colaborarea și eforturile comune spre o unitate creștină sunt esențiale, pentru ca să "nu punem piedică Evangheliei lui Hristos" (I Cor 9, 12).

8. Este evident că Biserica Ortodoxă, dialogând cu alți creștini, nu ignoră dificultățile unei asemenea acţiuni; în plus, ea cunoaşte obstacolele care apar în calea unei înțelegeri comune a tradiției Bisericii primare [+"nedespărţite" cf. tr. Basilica], și speră că Duhul Sfânt, Care toată rânduiala Bisericii o plinește ["care constituie întreagă instituţia Bisericii" cf. tr. Basilica] (Stihar din Vecernia Rusaliilor) va covârși toate slăbiciunile ["va plini pe cele cu lipsă" cf. tr. Basilica] (rugăciune de la hirotonie). În acest sens, în cadrul dialogurilor teologice precum și în cadrul participării sale la Mișcarea Ecumenică, Biserica Ortodoxă nu se bazează doar pe puterea omeneasca a celor care poartă aceste dialoguri, ci, de asemenea, pe adumbrirea ["protecţia" cf. tr. Basilica] Duhului Sfânt și harul Domnului, Care S-a rugat "ca toţi să fie una" (In 17, 21).

9. Dialogurile teologice bilaterale actuale, anunțate de Conferințele panortodoxe, sunt expresia deciziei unanime a tuturor Sfintelor Biserici Ortodoxe locale care au îndatorirea de a participa în mod activ și neîntrerupt la derularea lor; aceasta pentru a nu pune obstacole în calea mărturiei unanime a Ortodoxiei pentru slava lui Dumnezeu Celui în Treime. În cazul în care o Biserică locală decide să nu desemneze delegați ["reprezentaţi" cf. tr. Basilica] - pentru unul dintre Dialoguri, sau pentru o întrunire anume - dacă aceasta decizie nu este luată la nivel pan-ortodox, dialogul continuă. Absența unei Biserici locale trebuie, oricum ar fi, înaintea deschiderii dialogului sau a întrunirii în cauză, să fie obiectul unei discuții în cadrul misiunii ["comisiei ortodoxe"cf. tr. Basilica] ortodoxe angajate în dialog; aceasta pentru a exprima solidaritatea și unitatea Bisericii Ortodoxe.

10. Problemele care apar în cursul discuțiilor teologice din Comisiile teologice mixte nu constituie întotdeauna justificări suficiente în ele însele pentru retragerea ["revocarea" cf. tr. Basilica] unilaterală a delegaților ei sau chiar suspendarea definitivă a participării unei Biserici Ortodoxe locale ["întreruperea definitivă a participării ei la dialog" cf. tr. Basilica]. De regulă generală, trebuie să evitam ca o Biserică să se retragă de la dialog, făcând toate eforturile necesare la nivel interortodox pentru a restabili reprezentativitatea completă în sânul Comisiei Teologice Ortodoxe angajate în acest dialog. Dacă una sau mai multe Biserici Ortodoxe refuză să participe la întrunirile Comisiei mixte teologice a unui dialog anume din motive ecleziologice, canonice, pastorale sau morale, aceasta sau acele Biserici trebuie să comunice în scris refuzul lor Patriarhiei Ecumenice și tuturor Bisericilor Ortodoxe, în conformitate cu hotărârea ["ordinea"cf. tr. Basilica] panortodoxă stabilită. În timpul consultării pan-ortodoxe [+"ulterioare" cf. tr. Basilica] Patriarhul Ecumenic urmărește să obțină consensul tuturor celorlalte Biserici, pentru a se putea întreprinde tot ceea ce este necesar, inclusiv posibilitatea reevaluări procesului unui dialog teologic concret ["inclusiv o nouă evaluare a procesului unui dialog teologic" cf. tr. Basilica ], în cazul în care acest lucru este considerat, în unanimitate, ca fiind indispensabil.

11. Metodologia de urmat în desfășurarea dialogurilor teologice vizează găsirea unei soluții la divergentele teologice ["are drept scop rezolvarea diferenţelor teologice" cf. tr. Basilica] moștenite din trecut, sau la cele care au putut apărea recent, și căutarea elementelor comune ale credinței creștine. Ea presupune, de asemenea, punerea la curent a pleromei Bisericii ["informarea corespunzătoare a întregii Biserici" cf. tr. Basilica] cu privire la evoluția diferitelor dialoguri.  În cazul în care nu se reușește depășirea vreunei diferenţe teologice precise, dialogul teologic poate să continue după ce s-a înregistrat dezacordul constatat în privinţa acelei probleme teologice punctuale și s-au informat despre acest dezacord toate Bisericile Ortodoxe Locale, în vederea măsurilor care trebuie luate ulterior.

12. Este evident că, în cursul dialogurilor teologice, scopul urmărit de toți este același: restabilirea finală a unității în credința cea adevărată și în iubire. Însă, diferențele teologice și ecleziologice existente permit o oarecare ierarhizare a dificultăților care apar pe calea ["în ceea ce priveşte obstacolele care stau în calea" cf. tr. Basilica] realizării acestui scop stabilit la nivel pan-ortodoxe. Specificitatea problemelor fiecărui dialog bilateral presupune o diferențiere în metodologie care trebuie urmată în fiecare caz; dar nu o diferențiere în ceea ce privește scopul, pentru că scopul este același pentru toate dialogurile.

13. Cu toate acestea, în caz de necesitate, se impune un efort de coordonare a activităților ["sarcinii" cf. tr. Basilica] diferitelor Comisii teologice interortodoxe, cu atât mai mult cu cât unitatea ontologică indisolubilă a Bisericii Ortodoxe trebuie să fie revelată ["sa se descopere" cf. tr. Basilica] și, de asemenea, să se manifestate în cadrul acestor dialoguri.

14. Concluzia ["Finalizarea" cf. tr. Basilica] oricărui dialog teologic anunțat oficial corespunde încheierii sarcinii Comisiei Teologice Mixte desemnată în acest scop; Președintele Comisiei interortodoxe trebuie să prezinte un raport Patriarhului Ecumenic, care, în acord cu Întâistătătorii Bisericilor Ortodoxe locale, anunță închiderea dialogului. Nici un fel de dialog nu este considerat a fi finalizat înainte ca închiderea lui să fie proclamată printr-o decizie panortodoxă.

15. Decizia ["Hotărârea"cf. tr. Basilica] panortodoxă de restabilire a comuniunii ecleziale, în cazul în care un dialog teologic se încheie cu succes, trebuie să se bazeze pe unanimitatea tuturor Bisericilor Ortodoxe Locale.

16. Unul dintre principalele organisme ale Mișcării Ecumenice contemporane este Consiliul Mondial al Bisericilor (CMB). Unele Biserici Ortodoxe au fost membre fondatoare ale acestui Consiliu și, ulterior, toate Bisericile Ortodoxe locale au devenit membre. CMB, ca organism intercreștin structurat, precum și alte organisme regionale, cum ar fi Conferința Bisericilor Europene (CEC/KEK) și Consiliul din Orientul Mijlociu, cu toate că nu reunesc toate bisericile și confesiunile creștine [+ "în cadrul său" cf. tr. Basilica], joacă un rol fundamental în promovarea unității lumii creștine. Bisericile Ortodoxe din Georgia și Bulgaria S-au retras din Consiliul Mondial al Bisericilor, prima în 1997 și a doua în 1998, deoarece acestea au avut o opinie diferită cu privire la activitatea Consiliului Mondial al Bisericilor și, din aceasta cauză, Ele nu participă la activitățile intercreștine ale Consiliului Mondial al Bisericilor și a altor organizații intercreștine.

17. Bisericile Ortodoxe Locale, membre ale CMB, participă pe deplin și în mod egal la organismul Consiliului Mondial al Bisericilor și contribuie, prin toate mijloacele de care dispun, la mărturisirea adevărului și la promovarea unității creștinilor. Biserica Ortodoxă a primit favorabil decizia CMB de a răspunde la solicitarea sa privind constituirea unei Comisii speciale pentru participarea ortodoxă la CMB, în conformitate cu mandatul Conferinței Interortodoxe de la Tesalonic (1998). Criteriile stabilite de Comisia Specială, care au fost propuse de ortodocși și acceptate de către CMB, au dus la crearea unui Comitet permanent de colaborare și de consens, și au fost ratificate și încorporate în Statutul și Regulamentul interior ale CMB.

18. Biserica Ortodoxă, fidelă ecleziologiei sale, identității structurii sale lăuntrice și predaniei ["învăţăturii" cf. tr. Basilica] Bisericii primare, participând, în același timp la CMB, nu acceptă nicidecum ideea egalității confesiunilor și nu poate concepe [+ "în nici un caz" cf. tr. Basilica] unitatea Bisericii ca pe un compromis interconfesional. În acest spirit, unitatea căutată în cadrul CMB nu poate fi doar produsul ["exclusiv al" cf. tr. Basilica] acordurilor teologice, ci şi al unităţii credinţei Bisericii Ortodoxe, așa cum a fost trăită și păstrată tainic în Biserică.

19. Bisericile Ortodoxe membre ale CMB consideră drept o condiție sine qua non pentru participarea la CMB respectarea articolului-baza ["fundamental" cf. tr. Basilica] al Constituției acestuia, conform căruia numai bisericile și confesiunile care recunosc pe Domnul Iisus Hristos ca Dumnezeu și Mântuitor, conform Scripturii și cred în Sfânta Treime, Dumnezeu, Fiul și Duhul Sfânt, conform Crezului Niceo-Constantinopolean, pot fi membre.  Ele [Bisericile Ortodoxe membre ale CMB n. Basilica] sunt în mod intim convinse că premizele ecleziologice conținute în Declarația de la Toronto (1950), intitulată Biserica, Bisericile și Consiliul Mondial al Bisericilor, sunt de o importanță capitală pentru participarea ortodoxă în Consiliu. Este de la sine înțeles, așadar, că CMB nu are nimic dintr-o "super-Biserică" și nu trebuie, în nici un caz, să devină așa ceva. Scopul urmărit de Consiliului Mondial al Bisericilor nu este de a negocia unirea Bisericilor - lucru ce-l pot face numai bisericile însele din propria lor inițiativă-; este vorba, mai degrabă, de crearea unui contact viu între Biserici și de a stimula studiul și dezbaterea problemelor cu privire la unitatea creștină (Declarația Toronto, § 2).

20. Perspectivele Dialogurilor Teologice ale Bisericii Ortodoxe cu celelalte Biserici și Confesiuni creștine sunt întotdeauna determinate pe baza criteriilor canonice ale tradiției ecleziale deja existente (Canonul 7 al celui de-al doilea Sinod Ecumenic și 95 al Sinodului Ecumenic Quinisext).

21. Biserica Ortodoxă dorește să consolideze ["susțină" cf. tr. Basilica] activitatea Comisiei  pentru "Credință și Constituție" și urmărește cu viu interes contribuția teologică a acesteia realizată până în prezent. Ea evaluează pozitiv textele teologice editate de aceasta, precum și contribuția valoroasă a teologilor ortodocși, ceea ce reprezintă o etapă importantă în Mișcarea Ecumenică pentru apropierea Bisericilor. Totodată, Biserica Ortodoxă are rezerve cu privire la punctele fundamentale legate de credință și constituţie [+ "din aceste documente" cf. tr. Basilica].

22. Biserica Ortodoxă consideră de condamnat orice tentativă de a diviza unitatea Bisericii din partea unor persoane sau grupuri, sub pretextul unei pretinse apărări a Ortodoxiei pure. După cum dă mărturie întreaga viață a Bisericii Ortodoxe, păstrarea credinței ortodoxe pure este asigurată numai de către sistemul sinodal care, dintotdeauna, în sânul Bisericii, este judecătorul desemnat și ultim în materie de credință. ["Biserica Ortodoxă condamnă orice tentativă de dezbinare a unităţii Bisericii, fie din partea unor persoane individuale sau a unor grupuri, sub pretextul unei presupuse apărări a Ortodoxiei pure. După cum mărturiseşte întreaga viaţă a Bisericii Ortodoxe, păstrarea credinţei ortodoxe pure nu este asigurată decât numai prin sistemul sinodal, care constituie dintotdeauna, în sânul Bisericii, judecătorul desemnat şi ultim în materie de credinţă". cf. tr. Basilica]

23. Biserica Ortodoxă are o conștiință comună a necesității dialogului teologic intercreștin, care trebuie să fie totdeauna însoțit de mărturie în lume și de acțiuni care exprimă "bucuria negrăită" a Evangheliei (1 Petru 1, 8), excluzând orice act de prozelitism sau altă acțiune de antagonism sectar ["confesional" cf. tr. Basilica] provocatoare. În acest sens ["spirit" cf. tr. Basilica], Biserica Ortodoxă consideră că este foarte important ca toți creștinii de bună voință, inspirați de principiile fundamentale comune ale credinței noastre, să încerce să dea un răspuns unanim și solidar, bazat pe modelul ideal, prin excelență, a omului nou în Hristos, la problemele spinoase pe care le pune lumea de azi.

24. Biserica Ortodoxă este conștientă de faptul că mișcarea pentru refacerea ["restaurarea" cf. tr. Basilica] unității creștinilor ia noi forme pentru a răspunde unor noi situații și că trebuie să facă față noilor provocări ale lumii de astăzi. Este esențial ca Biserica Ortodoxa să continue să aducă mărturia ei în lumea creștină divizată, pe baza tradiției și credinței sale apostolice.

Ne rugăm pentru ca creștinii să lucreze împreună, pentru că ziua este aproape când Domnul va copleși nădejdea Bisericilor Ortodoxe, când "va fi o turmă şi un păstor" (Ioan 10, 16). ["Ne rugăm ca creştinii să lucreze în comun astfel ca ziua în care Domnul să împlinească speranţa Bisericilor Ortodoxe: „o turmă şi un păstor” (Ioan 10,16) să fie mai aproape" cf. tr. Basilica].

Chambésy, 15 octombrie 2015

Traducere Roman Ortodox in Franta