Video(fr.): reportaje KTOTV despre "Sinodul Ortodox". IPS Iosif: "Cum putem sa inradacinam o intreaga generatie care este dezradacinata?" Carol Saba: "Sinodul nu este un obiectiv in sine, ci sinodalitatea este cea mai importanta"

Sinodul Ortodox: Provocările diasporei

IPS Iosif: Este o generatie de parinti dezradacinata, care trebuie sa transmita credinta copiilor inradacinati intr-o alta tara. In SUA, Japonia, Australia, trebuei sa facem fata unor cereri. Pe de alta parte, noile generatii care se deplaseaza ne spun: avem nevoie de Bisericile noastre Mama, de relatia cu Biserica Mama. Cum putem sa inradacinam o intreaga generatie care este dezradacinata?

Textele: "Misiunea Bisericii in lumea contemporana" si "Diaspora ortodoxa" vor fi supuse joi plenului, spre aprobare. Centrul de Presă al "Sfântului și Marelui Sinod" în sesiunea de miercuri, 22 iunie 2016 (Video engl., gr.)

UPDATE: Basilica: Discuții importante în a treia zi de lucrări sinodale. Patriarhia Ecumenică nu dorește autonomia Teritoriilor Noi 

A treia zi a lucrărilor Sfântului și Marelui Sinod a început prin oficierea Sfintei Liturghii de Preafericitul Părinte Irineu, Patriarhul Serbiei, la Mănăstirea Maicii Domnului – Gonia. La această Liturghie a participat și Patriarhul României.

Au urmat lucrările propriu-zise ale Sinodului, în două sesiuni. În prima parte a zilei, părinții sinodali au discutat, sub președinția Sanctității Sale Bartolomeu, Patriarhul Ecumenic, despre documentul privind Autonomia și modul de proclamare al acesteia.

Imediat după prezentarea documentului presinodal, a fost ridicată situația Mitropoliilor din Epir, Macedonia, Tracia și Egeea de Nord, cunoscute sub numele de Teritorii Noi, care se supun din punct de vedere canonic și spiritual Patriarhiei Ecumenice, dar sunt administrate de Biserica Ortodoxă a Greciei.

În timpul lucrărilor sinodale, Patriarhul Ecumenic a luat cuvântul și a afirmat că va respecta situația actuală a Mitropoliilor respective:

„Întrucât de multe ori în trecut s-au creat neînțelegeri cu privire la această temă din partea unor persoane care doresc să rupă legăturile bune ale celor două Biserici (n.n. Patriarhia Ecumenică și Biserica Greciei), vreau să asigur pe toți astăzi, înaintea Sfântului și Marelui Sinod, că Mitropoliile Teritoriilor Noi se supun duhovnicește Fanarului și au fost oferite din motive istorice, dar nu este nici intenția mea, nici a Patriarhiei în general să le cer înapoi!”

Patriarhia Ecumenică a transmis și un comunicat în care afirmă că „nu intenționează să ofere autonomie Mitropoliilor din Teritoriile Noi”.

Conform directorului Biroului de Presă al Bisericii Greciei, Haris Konidaris, Preafericitul Părinte Ieronim, Arhiepiscopul Atenei, s-a arătat mulțumit de afirmația Patriarhului Ecumenic referitoare la statutul Teritoriilor Noi.

În privința documentului presinodal, au fost aduse puține amendamente, care vor fi introduse de Secretariatul Sfântului și Marelui Sinod și prezentate ulterior spre aprobare plenului sinodal. Un astfel de amendament privește paragraful 3.d. al textului, unde s-a propus adăugarea ca ierarhii unei Biserici Autonome să fie aleși, instalați și judecați de organismele sale bisericești competente.

O altă chestiune discutată a fost aceea a lucrării misionare a unei Biserici Autocefale în teritorii din afara granițelor sale și în ce măsură pot activitățile misionare să constituie un criteriu de jurisdicție canonică.

În continuare au fost reluate primele două documente presinodale revizuite de Secretariat, respectiv Misiunea Bisericii Ortodoxe în lumea contemporană și Diaspora Ortodoxă. S-a dovedit a fi o provocare identificarea de termeni cu același înțeles în cele patru limbi oficiale ale Sinodului. Conform Înaltpreasfințitului Părinte Job de Telmissos, joi, 23 iunie, va fi prima zi în care vor fi semnate unele documente dintre cele deja revizuite.

Diaspora ortodoxă - Document adoptat în a IV-a Conferință presinodală panortodoxă. Regulamentul de funcţionare a Adunărilor Episcopale în Diaspora Ortodoxă

Diaspora ortodoxă 

Decizii luate în a IV-a Conferință presinodală panortodoxă

  de la Chambésy, 6-12 iunie 2009

Convocată de Sanctitatea Sa, Patriarhul Ecumenic Bartolomeu, în consens cu Preafericirilor Lor, Întâistătătorii Preasfintelor Biserici Ortodoxe, ce a fost exprimat în cursul Conferinței de la Fanar din octombrie 2008, cea de a IV-a Conferință Panortodoxă Presinodală s-a reunit la Centrul Ortodox al Patriarhiei Ecumenice de la Chambésy, între 6 și 12 iunie 2009, sub conducerea IPS Mitropolitului Ioan [Ziziulas n.tr.] de Pergam, reprezentant al Patriarhiei Ecumenice.

Această Conferință, la care toate Sfintele Biserici Ortodoxe Autocefale au fost invitate și au fost reprezentate, a examinat problema organizării canonice a Diasporei ortodoxe. În conformitate cu articolul 16 al Regulamentului Conferințelor Panortodoxe Presinodale, ea a discutat documentele aferente elaborate în 1990 și 1993 de către Comisia Interortodoxă Pregătitoare, care i-au fost prezentate, documente pe care le-a modificat și aprobat, după cum urmează:

1. a) S-a constatat că toate Preasfintele Biserici Ortodoxe au dorința unanimă ca problema Diasporei ortodoxe să fie rezolvată cât mai repede posibil și ca aceasta să fie organizată în conformitate cu ecleziologia ortodoxă, Tradiția și practica canonică a Bisericii Ortodoxe.

b) S-a constatat, de asemenea, că, în timpul acestei etape, nu este posibil, din motive istorice și pastorale, de a trece imediat la ordinea canonică strictă a Bisericii cu privire la această temă, adică să fie doar un singur episcop pentru un singur teritoriu. Din acest motiv, s-a ajuns la concluzia de a propune crearea unei situații de tranziție, care va pregăti terenul pentru o soluție strict canonică a problemei, pe baza principiilor și a directivelor prezentate mai jos. Acestă pregătire nu trebuie să depășească data convocării viitorului Sfânt și Mare Sinod al Bisericii Ortodoxe, astfel încât acesta să poată aduce o soluție canonică a problemei.

2. a) Această Conferință propune ca, pentru perioada de tranziție, în care  se pregătește soluția canonică a problemei, să fie creat (sau stabilit), în fiecare din regiunile enumerate mai, jos "Adunări Episcopale" care să reunească pe toți episcopii recunoscuți canonic dintr-o astfel de regiune, și care continuă să fie supuși acelorași jurisdicții canonice din prezent.

b) Aceste Adunări vor fi alcătuite din toți episcopii din fiecare regiune care sunt în comuniune canonică cu toate Preasfintele Biserici Ortodoxe, și vor fi prezidate de primul dintre prelați, aparținând Bisericii din Constantinopol și, în absența acestuia din urmă, în conformitate cu ordinea Dipticelor. Ele vor avea un Comitet executiv format din primii ierarhi aparținând diverselor jurisdicții care există în regiune.

c) Aceste Adunări Episcopale vor avea ca lucrare și responsabilitate de a asigura manifestarea unității Ortodoxiei și de a dezvolta o acțiune comună a tuturor ortodocșilor din fiecare regiune pentru a răspunde nevoilor pastorale ale ortodocșilor care trăiesc în regiune, de a reprezenta în comun pe toți ortodocșii față de alte confesiuni și întreaga societate din regiune, de a cultiva învățătura teologică și educația bisericească, etc. Deciziile cu privire la aceste subiecte vor fi luate în unanimitate de Bisericile reprezentate în Adunare, din regiune.

3. Regiunile în care vor fi create aceste Adunări Episcopale, într-o primă etapă, sunt definite după cum urmează:

i. America de Nord și America Centrală.

ii. America de Sud.

iii. Australia, Noua Zeelandă și Oceania.

iv. Marea Britanie și Irlanda.

v. Franța.

vi. Belgia, Olanda și Luxemburg.

vii. Austria.

viii. Italia și Malta.

ix. Elveția și Lichtenstein.

x. Germania.

xi. Țările scandinave (cu excepția Finlandei).

xii. Spania și Portugalia.

Episcopii din Diaspora, care trăiesc în Diaspora și au parohii în mai multe regiuni, vor fi, de asemenea, membri ai Adunărilor Episcopale din aceste regiuni.

4. Aceste Adunări, care vor fi constituite prin decizia acestei Conferințe, sunt însărcinate să completeze detaliile Regulamentului lor de funcționare aprobat, de acestă (Conferință) și să-l aplice în cel mai scurt timp posibil și, bineînțeles, înainte de convocarea Sfântului și Marelui Sinod.

5. Adunările Episcopale nu le anulează episcopilor membri competențele lor de natură administrativă și canonică, și nici nu limitează drepturile acestora în Diaspora. Adunările Episcopale au ca scop să ajungă la poziția comună a Bisericii Ortodoxe în diverse probleme. Acest lucru nu împiedică episcopii membrii, care continuă să dea socoteala propriilor lor Biserici, de a exprima opiniile Bisericilor lor în fața lumii exterioare.

6. Președinții Adunări Episcopale convoacă și prezidează toate întâlnirile comune ale episcopilor din regiunea lor (liturgice, pastorale, administrative, etc.). În ceea ce privește problemele de interes comun care, prin decizia Adunării Episcopale, trebuie să fie examinate la nivel pan-ortodox, președintele acesteia se adresează Patriarhului Ecumenic pentru ca soluționarea să fie dată conform practicii pan-ortodox în vigoare.

7. Bisericile Ortodoxe se angajează să nu efectueze acte ce ar putea împiedica procesul de mai sus destinat să regleze canonic problema Diasporei și vor face tot posibilul pentru a facilita activitatea Adunărilor Episcopale și pentru a restabili normalitatea ordinii canonice în Diasporă.

Traducere Roman Ortodox in Franta dupa Orthodoxie.com, La Diaspora orthodoxe

Despre diaspora ortodoxa romana. Interviuri cu IPS Iosif, Pr. Dr. Răzvan Ionescu, Pr. Emilian Marinescu, Pr. Mircea Filip, Pr. Iulian Nistea si Pr. Prof. Dr. Viorel Ionita (video)

Misiune si Comuniune.Viața Bisericii în diaspora (01 07 2015)

Interviu cu IPS Iosif

Parintele Roman Braga in memoriam. Cuvinte mostenire despre famile si neam.

Parintele Arhimandrit Roman Braga a trecut la Domnul in Manastirea Adormirea Maicii Domnului din Rives Junction, Michigan, SUA, pe 28 aprilie 2015, putin inainte de miezul noptii, la varsta de 93 de ani. Inmormantarea va avea loc pe 1 mai 2015 in cimitirul manastirii, acolo unde odihneste si sora lui mai mare, Maicuta Benedicta Braga. Dumnezeu sa-l odihneasca in pace!

Biografie

Parintele Roman s-a nascut la Condrita in Basarabia pe 2 aprilie 1922, fiind cel de-al saptelea copil al sotilor Cosma si Maria Braga. A fost crescut in credinta ortodoxa insuflata in special de catre mama sa care participa la lungi slujbe manastiresti, iar la varsta de 7 ani incepe scoala in satul natal. Cinci ani mai tarziu este trimis la Manastirea Caldarusani, in apropiere de Bucuresti si mai apoi la seminarul de la Cernica, unde intalneste mari Parinti duhovnici ai neamului romanesc, precum Sofian Boghiu, Felix Dubneac, Benedict Ghius, Grigore Babus si Gratian Radu. 

In 1942 se intoarce la Chisinau, in Basarabia, si incepe sa studieze la in mod simultan Institutul de Teologie, Scoala de Litere si Filozofie si Seminarul Pedagogic "Titu Maiorescu". Absolvă Facultatea de Teologie din Bucureşti cu mentiunea „magna cum laude” (1947). Obţine certificatul de profesor de Limba Romana şi Religie. Urmează cursurile anului I de doctorat la Facultatea de Teologie din Bucuresti.

Pe 16 iulie 1948 incepe calvarul închisorilor din timpul regimului comunist. Este arestat înscenându-se o posibilă legatură cu mişcarea legionară, deşi Roman Braga nu era legionar. După un an de cercetări şi anchetări la Ministerul de Interne şi la Jilava, este condamnat la 5 ani temniţă grea pentru omisiune de denunţ şi ajutor. Cunoaste teroarea „reeducării” de la Pitesti şi apoi distrugerea fizică şi morală din lagărele de muncă forţată de la „Canal”, la colonia Peninsula. Este eliberat în 1953, cu domiciliu obligatoriu în Bucureşti.

Între timp reuseşte să meargă pe ascuns la Iaşi, unde se afla sora lui Maica Benedicta. Mitropolitul Sebastian Rusanu îl cãlugãreste (2 ianuarie 1954) şi îl hirotoneşte întru diacon (6 ianuarie)

În anul 1959 începe un nou val al arestărilor aşa-zise politice de care nu scapă. Sub închipuite învinuiri, anchetat timp de un an de zile, este acuzat în final de singura vinovăţie că a făcut parte din „grupul” Rugului Aprins de la Mânăstirea Antim, în timpul studenţiei. Este condamnat la 18 ani de muncă silnică şi 10 ani degradare civică pentru activitate duşmănoasă la adresa regimului “democrat” comunist. Execută în Balta Brailei la colonia Salcia, numai cinci din ei, fiind eliberat cu ocazia amnistiei generale a deţinutilor politici, din 1964.

După eliberare a urmat un timp de pelerinaj, prin Episcopiile şi Mitropoliile României, unde era primit cu indiferenţă şi chiar izgonit. Dar prin mila lui Dumnezeu i se aprobă Episcopului Valerian Zaharia de la Oradea sã-l hirotonească preot. Un timp lucrează in arhiva Episcopiei. La 1 Ianuarie 1965 este instalat ca preot la Negreşti, Ţara Oaşului, unde functionează timp de trei ani. Este mutat la Parohia din comuna Sârbi, lângă Oradea, ca în final să fie trimis misionar în Brazilia. Slujeşte ca preot pentru comunitatea româneasca din Sao Paulo, Brazilia (1968-1972).

În anul 1972 Episcopul Valerian Trifa (ROEA) îl cheamã la Episcopia de la Vatra. Aici timp de 7 ani se ocupă de educaţia religioasă a copiilor, traduce texte religioase din româna în engleză şi transpune cântările bisericeşti pe texte englezeşti.

Este numit preot la parohia „Sfânta Treime” din Youngstown, Ohio (octombrie 1979), şi apoi la Catedrala „Sfântul Gheorghe”, din Southfield, Michigan (ianuarie 1982). Slujeşte ca preot şi duhovnic (1983-1988) la Mănăstirea „Schimbarea la Faţa” din Ellwood City, Pennsylvania, iar în 1988 se retrage la Mănăstirea „Adormirea Maicii Domnului”, Rives Junction, Michigan, unde a ramas pana in ultima clipa.

Despre neam

In primul rand Dumnezeu ne-a facut persoane, asa cum este El. Ori, o persoana insemneaza sa fi tu insuti, si noi nu ne putem mantui decat ca noi insine. Dar, aceasta persoana, Dumnezeu a facut sa fie in familie, intr-un alt cerc. Familia are o personalitate a ei. Stiti, cand Scriptura spune: "nu este bine omul sa fie singur" si a luat din coasta lui Adam [pe femeie], ca sa arate Dumnezeu aceasta relatie dintre femeie si barbat, care, acuma, incepe icoana aceasta sa se sparga. Ce se intampla in Pittsburgh, si in toate casatoriile barbat cu barbat si femeie cu femeie, este impotriva legii naturii. Si legile naturii sunt dumnezeiesti, ca Dumnezeu le-a pus.

Deci a facut pe femeie, dar nici femeia si barbatul nu au fost reflectia Sfintei Treimi, cand Dumnezeu a spus: sa facem pe om dupa chipul si asemanarea Noastra, Tatal, Fiul si Duhul Sfant, pana n-a spus: cresteti si va inmultiti si stapaniti pamantul. Deci, familia este o alta personalitate in care individul creste. Dar familia este si ea inclusa intr-un grup etnic, in care exista un fel de a gandi, un fel de a imagina lucrurile, un fel de a crea, un neam. Un neam, sigur ca da, ca neamul nu are hotare. Neamul e... sa nu ne ganidm neaparat la Prut. Poate sa fie neamul romanesc oriunde; este o chestie culturala si o chestie de spiritualitate. Si, pe urma, neamul intra in sfera mare a Bisericii. 

Aceasta este foarte scripturistic, pentru ca la Turnul Babel, cand oamenii au creat un Turn, "sa nu ne mai despartim, sa ramanem impreuna", Dumnezeu, a avut planul ca sa creasca, sa se inmulteasca, sa stapaneasca pamantul si sa plaseze [pe] pamant, sa creasca intr-o anumita arie geografica si cosmica  - pentru ca interdependenta dintre mediu material, geografic, si persoana, iti da cultura respectiva. De aceea, noi, in Carpati, avem felul nostru de a gandi. Este un umanism carpatin, un fel de a gandi al nostru in istorie, in matematica, in chimie, in toate. Noi trebuie sa fim noi insine in toate!   

Dumnezeu nu a vrut ca oamenii sa ramana singuri. Exista in Profetul Daniel, capitolul 10, un lucru extraordinar, peste care multi trec: ca fiecare natiune are un inger pazitor. Acolo se spune ca ingerul poporului asirian nu se intelegea cu ingerul egiptenilor. Ce insemneaza lucrul acesta? Iar Arhanghelul Mihail spune eu sunt Mihail, Arhanghelul poporului evreiesc. Deci, fiecare natiune are un destin, asta inseamna ca fiecare natiune are un inger al ei.

Diferentele acestea nu erau decat niste diferentele de felul specific de a fi al unuia si a altuia. In Scriptura sunt foarte multe, [locuri unde este pomenit neamul]. Cand Dumnezeu  a trimis pe Apostoli [la propovaduire] a zis: "duceti-va si invatati toate neamurile". Toate neamurile, a spus! Si de aceea a venit Duhul Sfant vorbind in chip de limbi de foc, pentru ca fiecare neam are un fel al lui de a intelege Evanghelia. Nu le-a spus: "duceti-va si invatati evreieste, taiati imprejur si..." Nu! Ci invatati toate neamurile, in felul lor. Iar Mantuitorul acelasi lucru spune, Hristos, Care este Dumnezeu intrupat, vorbeste la Judecata Viitoare ca vor fi chemate neamurile la Judecata. Deci, noi vom fi judecati, romanii, in contextul neamului nostru, cu Voievozii nostrii, cu toata istoria noastra.

Nu exista din punct de vedere ortodox judecata individuala si mantuire individuala. Mantuirea este sobornica, in sobor, comuna; in Biserica ne mantuim, ca membrii ai Trupului tainic al Domnului, si in neamul in care Dumnezeu ne-a lasat. De aceea spune ca vor veni la Judecata toate neamurile, nu toti indivizii! Deci, fiecare cu presedintii lui, cu regii lui, cu istoria lui, cu boierii lui, cu traditia lui. Fiecare vom fi judecati in acest context extraordinar de frumos, daca intr-adevar am fost asa, cum ne-a lasat Dumnezeu sa fim. Noi, vom fi judecati, romanii, daca am fost adevarati romani sau nu! Si daca faptele bune, si Evanghelia am trait-o in felul nostru, nu in felul rusesc sau in felul bulgaresc, ci in felul in care Dumnezeu ne-a lasat sa traim si sa intelegem Evanghelia noastra, si spiritualitatea, si misticismul nostru. Pentru ca, o femeie din Ardeal, care ingenuncheaza si saruta podeaua bisericii intr-o bisericuta de lemn cu o candela acolo inaintea Maicii Domnului, ea, face o Liturghie a neamului.

Multumesc lui Dumnezeu ca m-am nascut in Carpati si ca sunt intr-o tara in care Ortodoxia nu a inceput nici cu crestinismul, poate, ca are niste radacini precrestine in spiritualitatea protoparintilor nostri traci. Pentru asta nu am cuvinte sa multumesc lui Dumnezeu si il rog ca atat, doi-trei ani cat imi mai da, [interviul a fost facut in aprilie 2012 n.n.] sa pot trece aceasta mostenire mai departe, altora. Dar, in acelasi timp, vreau sa accentuez un lucru: cand iti iubesti tara si religia in care te-ai nascut...  Pentru ca in Ortodoxie identitatea este foarte importanta pentru mantuirea sufletului. Nu putem sa iesim din Ortodoxie, din romanism si sa spunem ca te-ai mantuit pentru ca Dumnezeu acolo ne-a plasat, si El ne-o dat mentalitatea asta, cultura aia, traditia aceia... Vreau sa spun ca, atunci cand iti iubesti identitatea ta, intelegi si identitatea altora. Si de aceea noi lucram, sa-i facem si pe americanii acestia sa se regaseasca si sa se implineasca in Ortodoxie.  
               

Despre plecarea romanilor din tara

                 

PAGINI WEB: 

Cuvantul Ortodox:

• PARINTELE ROMAN BRAGA despre ORTODOXIE si OCCIDENT, demonizarea tinerilor si drumul necesar catre “adancul din noi”: “TREBUIE SA EXISTE O REACTIE IMPOTRIVA A TOT CEEA CE ESTE RAU IN SOCIETATE. Si mai ales la români, care sunt inclinati sa imite tot ceea ce in America se arunca deja la gunoi” (si VIDEO)

•  Parintele Roman Braga si alti duhovnici despre PARASIREA TARII 

• Parintele Roman Braga

Manastirea Suruceni: Parintele Roman Braga

Alternativa Canada: Parintele Roman Braga, Icoana Nasterii Domnului

Archidiocèse du Canada, À la mémoire de l'archimandrite Roman Braga

Diaspora, cealalta Romanie

Emisiunea "De la + la infinit" din 5 mai 2012

"Diaspora: cealaltă Românie"

Invitaţi: Lidia Stăniloae - scriitoare, Remus Rădulescu - jurnalist Radio România, prin tel. IPS Serafim Joanta - Mitropolitul Germaniei, Europei Centrale şi de Nord

Realizator: Răzvan Bucuroiu

Cateva notițe din emisiunea de mai sus:

- Cat de atasat era Parintele Staniloae de spiritualitatea neamului din care face parte?

Lidia Staniloae: A fost foarte, foarte atasat! Era extrem de preocupat de rolul pe care il joaca Biserica in existenta neamului si il preocupa foarte mult limba. Limba romaneasca, spre deosebire de alte limbi pe care noi le foarte laudam si le foarte admiram, este o limba liturgica. Poate ca nici o limba nu se potriveste asa de bine cu Liturghia, cu rugaciunile, cu scrierile sppirituale ca limba romaneasca. Si, am sa va dau un singur exemplu, care noua ne-a starnit, putin, contrarietate in ultima vreme. In Tatal nostru spunem: "...si ne iarta noua greselile noastre precum si noi iertam gresitilor nostri". Un cuvant foarte frumos, si care spune totul. Francezii au introdus acuma "nos débiteurs". Asta ar fi ca si cum ai face o nota de plata, un aviz fiscal... Nu toate limbile sunt destinate pentru a formula in ele rugaciuni. Venise o data un tanar doctorant neamt, si ne-a intrebat cum ar putea el sa traduca "om induhovnicit" din romana in germana. Nu am stiut. A fost imposibil sa gasim o echivalenta. D-asta pe tata il preocupa foarte mult si problema limbii.

Limba noastra are o mare putere de asimilare, este foarte unitara, foarte omogena, foarte caracteristica si, de exemplu, ma doare cand vad ca au fost introduse niste cuvinte noi, ca, de pilda, se spune acuma fermier in loc de taran. Pai e taran, de la tara! Francezul spune paysan. Are doua gaini si un purcel si e fermier! E de-a dreptul ridicol. 

- Pentru ca taranul a capatat un aer peiorativ!

Dar de ce sa fie peiorativ? Introducand acest cuvant de fermier, accentuam caracterul peiorativ pe care i-l atribuim!    

Remus Radulescu: [...] In diaspora comunitatea mare se cunoaste in jurul altarului, la biserica. Care, altar era putin diferit de ceea ce cuoastem noi din tara. Era de exemplul in subsolul unie biserici catolice. Foarte putine locuri s-au construit in stil ortodox, dar, cu toate acestea, oamenii veneau. Si, am aflat, vorbind cu cativa dintre ei ca au devenit mai practicanti din punct de vedere religios decat cat erau acasa. 

- Cum se explica aceasta?

Eu cred ca venea si dintr-un spirit de conservare. Romanul acolo este minoritar. Cand esti minoritar nu ai confortul acela pe care il ai in tara, unde toata lumea e ca tine, lucrurile merg dintr-o inertie istorica...  Acolo trebuie sa-ti creezi un spatiu al tau in care sa te simit acasa, sa te simti ocrotit cumva, sa te simit pazit, pentru ca vine niste presiuni, niste angoase care apar intr-un spatiu strain. Si, romanii care veneau in Italia nu erau de foarte multa vreme. Poate ca adaptabilitatea apare in comunitati mai vechi, dar acolo nu erau foarte bine integrati si simteau nevoia sa stea laolalta si simtindu-se mai puternici, mai paziti de tot felul de amenintari care pot sa fie reale sau imaginare... 

Lidia Staniloae: Biserica este acolo un factor de sanatate sufleteasca si psihica. Sunt foarte multi oameni care pleaca singuri acolo. Nu au pe nimeni. Poate mai au sansa sa cunoasca niste romani, poate nu. Si, atuncea singurul loc in care incep sa se insanatoseasca psihic este Biserica! Si, e foarte important! Si, depinde foarte mult si de psihologia poporului unde esti, depinde si de preotul din parohia respectiva! De pilda am fost la Torino pentru a tine niste conferinte si am ramas impresionata. In Torino lucreaza 10.000 de romani, preotul este cooptat in comitetul primariei, are un cuvant de spus. Ei isi fac organizatii din acestea de literatura, de cultura, intr-un fel recapituleaza viata pe care au trait-o in Romania. Asta in Italia. In Germania exista mai multa rezerva. Vreau sa spun ca nemtii sunt reci, in aparenta. Nu esti privit de la inceput cu incredere. Toti te intreaba de ce te-ai dus. Cand le spuneam pe vremuri ce se intampla in Romania, toti spuneau ca nu se poate, ca nu exista asa ceva. Si, dupa ce le castigi increderea, sunt foarte loiali, poti sa-ti faci prieteni in care ai incredere. Dar asta depinde si de tine si trebuie si sa te adaptezi. In fiecare tara exista anumite norme de conduita, niste obiceiuri si nu poti sa treci peste ele. Trebuie sa le accepti, insa, in casa ta tu poti foarte bine sa fi roman, sa-ti pastrezi nationalitatea, sa-ti pastrezi limba, sa-ti pastrezi traditiile, si asta este foarte important. Si, din pacate, nu se intampla peste tot asa. Exista un doctor psihiatru, specializat in problemele psihologice pentru copii, in Berlin, care s-a preocupat de problema aceasta, a copiilor strainilor care vin in Germania, si care a ajuns la concluzia, dupa cercetari foarte indeluggate, ca in primii 3 ani de viata copilul sa invete limba parintilor sai, altfel, mai tarziu, vor avea foarte mari probleme psihice. Din pacate romanii nu stiu totdeauna lucrul acesta, si se feresc sa spuna ca sunt romani, si asta este teribil!

Acolo unde Biserica e prezenta, isi face datoria, preotul este activ, oamenii se strang, comunica intre ei, e cu totul altceva, insa acolo unde oamenii sunt mai izolati au un complex de inferioritate total nejustificat. Si asta produce neincredere. Eu am fost o data intrebata la Paris si o data la Heidelberg de niste personalitati foarte importante: "dar ce aveti dumneavoasta de ascuns?". Imi spunea un domn: "eu am de-a face foarte mult, prin natura meseriei mele, cu straini. Grecii spun cu mandrie: "eu sunt grec" si incep sa vorbeasca de Homer s.a.m.d. Italienii nu mai vorbesc. Rusii isi pastreaza limba cu consecventa..", sarbii la fel, turcii sa nu mai vorbim, ca in Germania acuma cel mai mare oras turcesc este Berlinul. "Dar, romanii se feresc". Nu toti. "Si atunci fac o impresie foarte proasta. De ce se feresc? Ce au de ascuns?". Ce perceptie nefericita asupra noastra ca romani!

- Credeti ca exista o diferenta identitatara intre romanii care traiesc in Europa, un continent majoritar crestin si cei care locuiesc pe alte continente?

Remus Radulescu: Da, eu cred ca e o diferenta, din cate am perceput. Din cate am vorbit eu cu comunitati din SUA, acolo e o pierdere a identitatii din punct de vedere al limbii. Acolo nu se vorbeste numai in romaneste in timpul slujbei. Am inteles ca jumatate din slujba se face in limba romana si jumatate in limba engleza. Si, vorbind cu preoti de acolo, spuneau: "trebuie sa facem lucrul acesta fiindca sunt oameni care nu inteleg limba romana". Probabil apropierea aceasta de tara te pastreaza mai aproape de radacini. Cu cat esti mai departe, ajungi in Romania sa revii dupa vre-o 10 ani, sau unii nu mai ajung. Probabil ca generatiile mai in varsta au o nostalgie dupa tara, dar tinerii deja sunt integrati in societatea respectiva si si-au pierdut din radacii, din pacate. Din pacate! 

Si ma intorc acuma la aceasta rusine, la acest disconfort de a te manifesta si a te declara ca roman intr-o societate capitalista, pe care noi o consideram mult mai dezvoltata fata de cea a noastra, din punct de vedere material. Compexul acesta de inferioritate provine probabil si din faptul ca lasi in urma o tara saraca iar cei care veneau in timpul comunismului lasau in urma o dictatura pe care o detestau clar. De acolo provine acest complex sau aceasta jena de a spune ca sunt romani. E fireasca acesta reactie dar ar trebui sa o corectam, ar trebui sa vedem ca nu e sanatoasa pentru mine ca persoana, care apartin unui neam.

Reportaj:

Dupa Patriarhia Ecumenica si Patriarhia Moscovei, Biserica Ortoddoxa Romana are cea mai numeroasa diaspora: peste 4 milioane de ortodocsi. 

In prezent diaspora ortodoxa romana cuprinde:

Mitropolia Basarabiei

Mitropolia Ortodoxa Romana a Europei Occidentale si Meridionale
1. Arhiepiscopia Ortodoxa Romana a Europei Occidentale

2. Episcopia Ortodoxa Romana a Italiei
3. Episcopia Ortodoxa Romana a Spaniei si Portugaliei 

Mitropolia Ortodoxa Romana a Germaniei, Europei Centrale si de Nord
1. Arhiepiscopia Ortodoxa Romana a Germaniei, Austriei și Luxemburgului
2. Episcopia Ortodoxa Romana a Europei de Nord

Mitropolia Ortodoxă Română a celor două Americi
1. Arhiepiscopia Ortodoxă Română a Statelor Unite ale Americii
2.Episcopia Ortodoxă Română a Canadei

Episcopia Daciei Felix

Episcopia Ortodoxa Romana din Ungaria

Episcopia Ortodoxă Română a Australiei și Noii Zeelande

 

Min: 27:54

 

LEGATURI:

• Doar Ortodox - Diaspora: cealaltă Românie. Biserica străbună şi limba română – limanul celor de departe

Parintele Roman Braga despre parasirea tarii

http://www.razbointrucuvant.ro/2009/06/27/parintele-roman-braga-si-alti-duhovnici-despre-parasirea-tarii/
http://www.ortodoxmedia.com/inregistrare/492/beyond-torture-gulag-pitesti
Parintele Roman Braga, supravietuitor al experimentului Pitesti, despre intoarcerea in tara a romanilor din diaspora, familie, vremurile de astazi. Nascut in 1922 in Basarabia, inchis peste 10 in temnitele comuniste, arestat in doua randuri, ultima oara cu “Rugul Aprins”. Misionar al ortodoxiei in ultimii 40 de ani in America de Sud si de Nord.





http://www.youtube.com/watch?v=5wZ8qvYpjeU


*Dumnezeu nu este achizitia intelectului meu este Taina.
*Nici noi nu stim ce este omul si de ce Dumnezeu S-a facut om.
*Dumnezeu a facut materia in asa fel ca sa se potriveasca intruparii Lui.
*Teologia se intelege in genunchi.
*Crucea este o mare taina. La intersectia axelor astea este omul.
*Noi suntem icoana Sf. Treimi. Numai familia cu copii reprezinta o treime.
*Tot ce gandim bine este de la Duhul Sfant.
*Europa trebuie crestinata. Europa a pierdut pe Dumnezeu.
*Cei care au introdus comunismul tot aceia l-au terminat. Si acuma incearca prin cultura, altfel sa va desprinda de Dumnezeu. In comunism diavolul nu i-a convenit sa umple cerul cu martiri si acuma incearca altfel. Este democratie. Democratia asta este o persecutie mai mare decat in comunism, pentru ca spune ca ai dreptul sa faci orice. Sigur, draga, du-te la biserica, inchina-te in religia ta, acolo...
*Educatia romaneasca este mult mai buna pentru ca se bazeaza pe niste adevaruri.
*Marginiti-va la cat castigati.
*Ce ai castigat ? Te-ai dus sa faci niste bani si ti-ai pierdut familia, si ti-ai pierdut si sufletul?
*Visul american s-a terminat. America este intr-o criza economica. Nu o sa se gaseasca de lucru nici aici.
*In lume nu poti sa spui ca o sa fie mai rau sau o sa fie mai bine. Vine sfarsitul fara indoiala. Dar pe noi nu ne intereseaza. Sfarsitul este cand murim. Atuncea este sfarsitul pentru mine. Sa fim pregatiti intotdeauna. Sa nu disperam, sa iubim pe oameni, sa le vorbim frumos. Pentru ca mila nu sta numai in bani sa dai pe ici si pe colo, sta si intr-o vorba buna. O vorba buna la unu care e descurajat. Cineva e trist. Ce ai draga? Lasa ca totul o sa fie bine. In Romania lucrurile astea merg, dar aicea nu au sens, ca nu e educatie asta aicea, dar fara indoiala fiecare face ce vrea cu sufletul lui si cu familia lui.