Emisiunea "De la + la infinit" din 5 mai 2012
"Diaspora: cealaltă Românie"
Invitaţi: Lidia Stăniloae - scriitoare, Remus Rădulescu - jurnalist Radio România, prin tel. IPS Serafim Joanta - Mitropolitul Germaniei, Europei Centrale şi de Nord
Realizator: Răzvan Bucuroiu
Cateva notițe din emisiunea de mai sus:
- Cat de atasat era Parintele Staniloae de spiritualitatea neamului din care face parte?
Lidia Staniloae: A fost foarte, foarte atasat! Era extrem de preocupat de rolul pe care il joaca Biserica in existenta neamului si il preocupa foarte mult limba. Limba romaneasca, spre deosebire de alte limbi pe care noi le foarte laudam si le foarte admiram, este o limba liturgica. Poate ca nici o limba nu se potriveste asa de bine cu Liturghia, cu rugaciunile, cu scrierile sppirituale ca limba romaneasca. Si, am sa va dau un singur exemplu, care noua ne-a starnit, putin, contrarietate in ultima vreme. In Tatal nostru spunem: "...si ne iarta noua greselile noastre precum si noi iertam gresitilor nostri". Un cuvant foarte frumos, si care spune totul. Francezii au introdus acuma "nos débiteurs". Asta ar fi ca si cum ai face o nota de plata, un aviz fiscal... Nu toate limbile sunt destinate pentru a formula in ele rugaciuni. Venise o data un tanar doctorant neamt, si ne-a intrebat cum ar putea el sa traduca "om induhovnicit" din romana in germana. Nu am stiut. A fost imposibil sa gasim o echivalenta. D-asta pe tata il preocupa foarte mult si problema limbii.
Limba noastra are o mare putere de asimilare, este foarte unitara, foarte omogena, foarte caracteristica si, de exemplu, ma doare cand vad ca au fost introduse niste cuvinte noi, ca, de pilda, se spune acuma fermier in loc de taran. Pai e taran, de la tara! Francezul spune paysan. Are doua gaini si un purcel si e fermier! E de-a dreptul ridicol.
- Pentru ca taranul a capatat un aer peiorativ!
Dar de ce sa fie peiorativ? Introducand acest cuvant de fermier, accentuam caracterul peiorativ pe care i-l atribuim!
Remus Radulescu: [...] In diaspora comunitatea mare se cunoaste in jurul altarului, la biserica. Care, altar era putin diferit de ceea ce cuoastem noi din tara. Era de exemplul in subsolul unie biserici catolice. Foarte putine locuri s-au construit in stil ortodox, dar, cu toate acestea, oamenii veneau. Si, am aflat, vorbind cu cativa dintre ei ca au devenit mai practicanti din punct de vedere religios decat cat erau acasa.
- Cum se explica aceasta?
Eu cred ca venea si dintr-un spirit de conservare. Romanul acolo este minoritar. Cand esti minoritar nu ai confortul acela pe care il ai in tara, unde toata lumea e ca tine, lucrurile merg dintr-o inertie istorica... Acolo trebuie sa-ti creezi un spatiu al tau in care sa te simit acasa, sa te simti ocrotit cumva, sa te simit pazit, pentru ca vine niste presiuni, niste angoase care apar intr-un spatiu strain. Si, romanii care veneau in Italia nu erau de foarte multa vreme. Poate ca adaptabilitatea apare in comunitati mai vechi, dar acolo nu erau foarte bine integrati si simteau nevoia sa stea laolalta si simtindu-se mai puternici, mai paziti de tot felul de amenintari care pot sa fie reale sau imaginare...
Lidia Staniloae: Biserica este acolo un factor de sanatate sufleteasca si psihica. Sunt foarte multi oameni care pleaca singuri acolo. Nu au pe nimeni. Poate mai au sansa sa cunoasca niste romani, poate nu. Si, atuncea singurul loc in care incep sa se insanatoseasca psihic este Biserica! Si, e foarte important! Si, depinde foarte mult si de psihologia poporului unde esti, depinde si de preotul din parohia respectiva! De pilda am fost la Torino pentru a tine niste conferinte si am ramas impresionata. In Torino lucreaza 10.000 de romani, preotul este cooptat in comitetul primariei, are un cuvant de spus. Ei isi fac organizatii din acestea de literatura, de cultura, intr-un fel recapituleaza viata pe care au trait-o in Romania. Asta in Italia. In Germania exista mai multa rezerva. Vreau sa spun ca nemtii sunt reci, in aparenta. Nu esti privit de la inceput cu incredere. Toti te intreaba de ce te-ai dus. Cand le spuneam pe vremuri ce se intampla in Romania, toti spuneau ca nu se poate, ca nu exista asa ceva. Si, dupa ce le castigi increderea, sunt foarte loiali, poti sa-ti faci prieteni in care ai incredere. Dar asta depinde si de tine si trebuie si sa te adaptezi. In fiecare tara exista anumite norme de conduita, niste obiceiuri si nu poti sa treci peste ele. Trebuie sa le accepti, insa, in casa ta tu poti foarte bine sa fi roman, sa-ti pastrezi nationalitatea, sa-ti pastrezi limba, sa-ti pastrezi traditiile, si asta este foarte important. Si, din pacate, nu se intampla peste tot asa. Exista un doctor psihiatru, specializat in problemele psihologice pentru copii, in Berlin, care s-a preocupat de problema aceasta, a copiilor strainilor care vin in Germania, si care a ajuns la concluzia, dupa cercetari foarte indeluggate, ca in primii 3 ani de viata copilul sa invete limba parintilor sai, altfel, mai tarziu, vor avea foarte mari probleme psihice. Din pacate romanii nu stiu totdeauna lucrul acesta, si se feresc sa spuna ca sunt romani, si asta este teribil!
Acolo unde Biserica e prezenta, isi face datoria, preotul este activ, oamenii se strang, comunica intre ei, e cu totul altceva, insa acolo unde oamenii sunt mai izolati au un complex de inferioritate total nejustificat. Si asta produce neincredere. Eu am fost o data intrebata la Paris si o data la Heidelberg de niste personalitati foarte importante: "dar ce aveti dumneavoasta de ascuns?". Imi spunea un domn: "eu am de-a face foarte mult, prin natura meseriei mele, cu straini. Grecii spun cu mandrie: "eu sunt grec" si incep sa vorbeasca de Homer s.a.m.d. Italienii nu mai vorbesc. Rusii isi pastreaza limba cu consecventa..", sarbii la fel, turcii sa nu mai vorbim, ca in Germania acuma cel mai mare oras turcesc este Berlinul. "Dar, romanii se feresc". Nu toti. "Si atunci fac o impresie foarte proasta. De ce se feresc? Ce au de ascuns?". Ce perceptie nefericita asupra noastra ca romani!
- Credeti ca exista o diferenta identitatara intre romanii care traiesc in Europa, un continent majoritar crestin si cei care locuiesc pe alte continente?
Remus Radulescu: Da, eu cred ca e o diferenta, din cate am perceput. Din cate am vorbit eu cu comunitati din SUA, acolo e o pierdere a identitatii din punct de vedere al limbii. Acolo nu se vorbeste numai in romaneste in timpul slujbei. Am inteles ca jumatate din slujba se face in limba romana si jumatate in limba engleza. Si, vorbind cu preoti de acolo, spuneau: "trebuie sa facem lucrul acesta fiindca sunt oameni care nu inteleg limba romana". Probabil apropierea aceasta de tara te pastreaza mai aproape de radacini. Cu cat esti mai departe, ajungi in Romania sa revii dupa vre-o 10 ani, sau unii nu mai ajung. Probabil ca generatiile mai in varsta au o nostalgie dupa tara, dar tinerii deja sunt integrati in societatea respectiva si si-au pierdut din radacii, din pacate. Din pacate!
Si ma intorc acuma la aceasta rusine, la acest disconfort de a te manifesta si a te declara ca roman intr-o societate capitalista, pe care noi o consideram mult mai dezvoltata fata de cea a noastra, din punct de vedere material. Compexul acesta de inferioritate provine probabil si din faptul ca lasi in urma o tara saraca iar cei care veneau in timpul comunismului lasau in urma o dictatura pe care o detestau clar. De acolo provine acest complex sau aceasta jena de a spune ca sunt romani. E fireasca acesta reactie dar ar trebui sa o corectam, ar trebui sa vedem ca nu e sanatoasa pentru mine ca persoana, care apartin unui neam.
Reportaj:
Dupa Patriarhia Ecumenica si Patriarhia Moscovei, Biserica Ortoddoxa Romana are cea mai numeroasa diaspora: peste 4 milioane de ortodocsi.
In prezent diaspora ortodoxa romana cuprinde:
Mitropolia Ortodoxa Romana a Europei Occidentale si Meridionale
1. Arhiepiscopia Ortodoxa Romana a Europei Occidentale2. Episcopia Ortodoxa Romana a Italiei
3. Episcopia Ortodoxa Romana a Spaniei si PortugalieiMitropolia Ortodoxa Romana a Germaniei, Europei Centrale si de Nord
1. Arhiepiscopia Ortodoxa Romana a Germaniei, Austriei și Luxemburgului
2. Episcopia Ortodoxa Romana a Europei de NordMitropolia Ortodoxă Română a celor două Americi
1. Arhiepiscopia Ortodoxă Română a Statelor Unite ale Americii
2.Episcopia Ortodoxă Română a CanadeiEpiscopia Ortodoxa Romana din UngariaEpiscopia Ortodoxă Română a Australiei și Noii Zeelande
Min: 27:54
LEGATURI:
Da, adevarat, la biserica ne insanatosim psihic si noi din tara dar si cei plecati peste hotare.
RăspundețiȘtergereRomanii se feresc sa spuna ca sunt romani, ce durere, parca ar avea de ascuns : fac impresie proasta, caci ceilalti vecini ai nostri nu sufera de aceasta boala.
Numai Bunul Dumnezeu poate vindeca complexul asesta de inferioritate.
Dumnexeu lucreaza mult: cate episcopii ortodoxe s-au facut peste tot in lume cu banii romanilor in mare parte; cuvantul Bunului Dumnezeu, noi il ducem pana departe-n lume, sigur suntem alesii lui Dumnezeu.