L-am întrebat pe Stareţ: Cum poate cineva să iubească pe toţi? Şi unde poţi găsi o astfel de dragoste, ca să devii una cu toţi?
Stareţul a răspuns:
- Spre a deveni una cu toţi, precum spune
Domnul, "ca toţi una să fie" (Io. 17: 21), nu avem nevoie
să născocim nimic, toţi avem una şi aceeaşi fire, şi deci firesc ne-ar fi să iubim pe toţi; iar puterea de a iubi o dă Duhul Sfânt.
Puterea iubirii este mare şi biruitoare,
dar nu până în sfârşit. În fiinţa omului este un anume domeniu unde, până şi iubirii i se pune hotar, unde nici ea nu-şi atinge deplinătatea
stăpânirii. Ce poate fi aceasta? Libertatea.
Libertatea omului este cu adevărat reală,
şi atât de mare, încât nici jerta lui Hristos Însuşi, nici jertfa
tuturor celor ce au păşit pe urmele lui Hristos nu poate duce neapărat
la biruiţă.
Domnul a zis: "Şi Eu, de Mă voi
înălţa de pre pământ (adică răstignit pe cruce), pre toţi voi trage la
Mine" (Io. 12: 32-33). Astfel, dragostea lui Hristos nădăjduieşte
să atragă pe toţi la sine, drept care înaintează până la iadul cel mai
de jos. Dar până şi acestei desăvârşite iubiri şi desăvârşite jertfe
cineva – nu se ştie cine, şi de vor fi aceştia mulţi sau puţini iarăşi
nu se ştie – poate răspunde prin respingere până şi în planul
veciniciei, şi poate spune: Eu însă nu vreau.
Sursa: “Cuviosul Siluan Athonitul” –
Arhimandritul Sofronie, traducere din limba rusă Ierom. Rafail (Noica),
editura Reîntregirea, Alba Iulia – 2009
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu