Român Ortodox în Franța: Sarbatoarea Sfintei Matrona la Moscova. "Viata Sfintei Matrona il ajuta pe omul credincios, nu atat pe cale intelectuala cat pe calea inimii"

joi, 3 mai 2012

Sarbatoarea Sfintei Matrona la Moscova. "Viata Sfintei Matrona il ajuta pe omul credincios, nu atat pe cale intelectuala cat pe calea inimii"

Sfanta Matrona (1881-1952), una din cele mai mari sfinte ale Rusiei contemporane, s-a nascut oarba si a pierdut folosirea picioarelor de la varsta de 17 ani. Ea a ajutat numeroase persoane prin darul clarvederii si prin miracolele care au fost savarsite prin intermediul ei. Mormantul sau, la Manastirea Acoperamantul Maicii Domnului din Moscova, atrage zilnic numerosi pelerini.

Pe 2 mai 2012, ziua implinirii a 60 de ani de la mutarea la lacasurile ceresti si a 11 ani de cand a fost canonizata, Patriarhul Kirill al Moscovei a slujit Sfanta Liturghie la Manastirea Acoperamantului Maicii Domnului la Moscova. Cu aceasta ocazie, a tinut si cuvantul urmator:

"Viata Sfintei Matrona il ajuta pe omul credincios, nu atat pe cale intelectuala cat pe calea inimii, prin experienta, sa inteleaga ce semnifica crucea lui Hristos pe care o poarta fiecare om. Domnul i-a destinat Matronei o cruce particulara, de o greutate imensa. Ea a fost oarba, deplasandu-se dificil si, cu siguranta, din punctul de vedere al celor care circulau atunci pe strazile Moscovei si aspirau la obiectivele lumii acesteia, viata sa era de neinteles, obscura si grea. Erau probabil oameni care nu vroiau sa vada suferintele Matronei, pentru ca puternicele suferinte puteau sa atenteze la linistea interioara a omului obisnuit cu o alta viata, aruncandu-i o provocare, punandu-l in fata intrebarilor celor mai dificile asupra sensului vietii umane. Si cei care nu sunt gata sa primeasca aceste provocari evita, in cea mai mare parte a timpului, sa priveasca suferintele penibile ale celorlalti oameni".

"Crucea - a continuat Patriarhul - este data in mod precis pentru ca noi sa ne izbavim de pacatele noastre si sa ne curatam. Niciun canon, nicio indreptare ecleziala nu corecteaza omul precum o face crucea pe care o poarta. Si crucea Matroneni a fost astfel ca, purtand-o crestineste, nu numai ca s-a izbavit de pacatele sale omenesti, dar s-a si imbogatiti de un mare har dumnezeiesc care, dintr-o femeie simpla a facut din ea o sfanta asceta, placuta lui Dumnezeu, si care a fost slavita de popor inca de cand mai era in viata.

Vizitand aceasta sfanta manastire, inchinandu-ne la mormantul Sfintei Matrona, noi cerem cel mai adesea ajutorul ei in momentele dificile ale vietii - acestea fiind crucile noastre. Ii cerem sa usureze aceste cruci, sa vindece, sa ne intareasca, sa ne ajute sa gasim solutii la problemele noastre care apar in viata noastra personala, familiala, in munca noastra. Dar, cerand aceastea Sfintei Matrona si primind ceea ce am cerut, nu trebuie sa uitam chipul ei suferinda, si sa fim insuflati nu numai de dorinta de a fi eliberati de crucile noastre, ci si de convingerea ca purtarea cu demnitate a curcii este calea mantuirii. Astfel, nu trebuie sa-i cerem Sfintei Matrona numai ca ea sa ne inlature crucile prin rugaciunile adresate Domnului, vindecandu-ne suferintele, ci ca ea sa ne dea forta de a purta in mod demn crucile pe care le avem, pentru slava lui Dumnezeu si pentru mantuirea noastra.

Sfanta si dreapta Matrona a fost slavita pentru minunile sale. Aceasta semnifica faptul ca harul lui Dumnezeu a fost imbelsugat in ea. Purtarea crucii sale, credinta sa, au atras o astfel de putere a harului dumnezeiesc, incat acesta i-a permis nu doar sa nu resimta limitele vietii legate de bolile fizice grave, ci sa imparta surplusul de har cu cei care erau aproape de ea si cu cei care astazi alearga spre sfintele sale moaste care aduc vindecare. Putrea minunata a Sfintei Matrona din Moscova este legata in mod direct de suferintele sale, de durerile sale, de purtarea crucii sale mantuitoare. Astfel, Domnul ne ajuta pe toti, in timp ce alergam la moastele sfintei si dreptei Matrona, cerandu-i: sa mijloceasca pentru rezolvarea problemelor noastre de viata, sa ne umple in acelasi timp duhul si inima prin forta exemplului sau, sa intelegem ce inseamna pentru om purtarea crucii pe care Dumnezeu i-o da. Astfel, nici cartirea, nici slabiciunea, nici indoiala, nici amaraciunea nu trebuiesc sa ne insoteasca in timpul incercarilor noastre, ci multumita lui Dumnezeu pentru tot ceea ce ne trimite. Si noi trebuie sa-I cerem ajutorul pentru ca purtarea crucii, pe care El ne-o trimite, sa ne aduca biruinta asupra circumstantelor vietii care ne asalteaza, biruinta asupra starii noastre pacatoase, biruinta care ne deschide usa vietii vesnice"