Sinodul care urmează să se adune a fost caracterizat drept Sfântul și Marele Sinod al Bisericii Ortodoxe, dar în realitate va fi Sinodul Întâistătătorilor Bisericilor Ortodoxe.
Se pare că prin acest Sinod se urmărește inițierea unei noi epoci bisericești, a apostazierii de la teologia și mărturisirea Sinoadelor ecumenice și panortodoxe, de la cele dinainte de Sinodul al VII-lea și cele de după acesta.Din nefericire, noi episcopii ne mulțumim numai cu o slujire pastorală cu raportare socială și am lăsat temele majore ale credinței unora care fac pe specialiștii.
Propun să se adauge la acest mesaj [al Sinodului din Creta n.n.] paragraful: Sfântul și Marele Sinod este continuarea celor opt sinoade din primele veacuri și ale marilor sinoade din vremea lui Fotie cel Mare, Grigorie Palama și a Sinoadelor ulterioare ale Patriarhilor Răsăritului.
Textele care ni se pun dinainte și care urmează a fi semnate și de Biserica noastră trebuie să fie dogmatic curate și să nu fie caracterizate de neclaritate și confuzie, altminteri nu vor fi texte ortodoxe.
Succesiunea apostolică nu este o lucrare magică și mecanică, nu este numai un șir, fie el și neîntrerupt, de hirotoniri, ci în primul rând și mai înainte de orice, este succesiunea modului apostolic de viețuire și gândire potrivit cu troparul: „Și părtaș obiceiurilor și următor scaunelor apostolilor fiind….”. Pierderea credinței ortodoxe revelate, introducerea teologiei scolastice ca fiind mai înaltă decât teologia patristică și apostolică, nu constituie succesiune apostolică.
Textele propuse s-au întocmit fără un dialog public și fără o consfătuire teologică, de aceea au creat reacții teologice și pe bună dreptate. Totuși unii „deștepți” au vorbit aspru despre aceștia care au reacționat pe bună dreptate cu argumente teologice și i-au numit „facțiune înarmată a unei ortodoxii ideologice”, despre un „ayatollah al ortodoxiei”.
marți, 31 mai 2016
Interventia IPS Ierotei Vlahos, Mitropolit de Nafpaktos, în Sfântul Sinod al Bisericii Greciei din 25 mai 2016. Problemele esențiale cu privire la Sfântul și Marele Sinod
"Dacă fratele pleacă scârbit sau smintit de la uşa ta, nu ştii dacă îl mai întâlneşti în viaţă, ca să-l ajuţi. Şi aşa, rugăciunea ta nu mai ajunge la Dumnezeu"
- Ce trebuie să fac să mă mântuiesc, Părinte?
Ce cuvânt să-ţi dau eu, păcătosul? Să cauţi pacea tuturor şi să nu ţii mai mult la rugăciune, la pravilă, decât la aproapele! Când cineva îţi bate în uşă, lasă-ţi pravila, deschide-i uşa, dă-i un ban, o haină, un sfat, o vorbă bună; dă-i dragostea ta, bunătatea inimii tale, tot ce ai mai de preţ, ca el să plece mulţumit şi folosit. Că mai mare este dragostea, decât pravila! Că dacă-ţi rămâne pravila, o poţi termina pe urmă, după ce pleacă fratele; iar dacă fratele pleacă scârbit sau smintit de la uşa ta, nu ştii dacă îl mai întâlneşti în viaţă, ca să-l ajuţi. Şi aşa, rugăciunea ta nu mai ajunge la Dumnezeu.
- Vă mulţumesc, părinte Ghervasie, pentru aceste frumoase sfaturi duhovniceşti. Dumnezeu să vă plătească în Ceruri!
De ce să-mi mulţumiţi? Doar nu mă doare gura să vorbesc! Că toate le-am primit în dar: şi ochii, şi urechile, şi limba, şi mintea. Se cade ca pe toate să le folosim spre slava lui Hristos şi spre zidire sufletească.
(Arhimandrit Ioanichie Bălan, Patericul românesc, Editura Mănăstirea Sihăstria, pp. 642-643)
Hotarare a Sinodului Permanent al Bisericii Greciei, din 12 mai 2016 cu referire la textele Sfântului și Marelui Sinod din Creta. Comunicat al Patriarhiei Antiohiei despre Sfântul şi Marele Sinod
REPUBLICA ELENĂ
SFÂNTUL SINOD AL BISERICII GRECIEI
Adresă: Ioannou Gennadiou 14 – 115 21 Atena
Tel. 210-7272204, Fax 210-7272210, email: contact@ecclesia.gr
HOTĂRÂRE
a Sinodului Permanent al Bisericii Greciei din 12 mai 2016 cu privire la trimiterea spre prelucrare și hotărâre definitivă în consfătuirea plenară extraordinară a Sinodului Bisericii Greciei din 24-25 mai 2016 asupra propunerilor de modificări, corecturi sau adaosuri, depuse [la Sinodul Permanent] de unii Preasfințiți Mitropoliți ai Bisericii Greciei, referitor la textele Sfântului și Marelui Sinod (Creta 16-26 iunie 2016).
Pe baza Scrisorii informative referitoare la această problematică, cu nr. de prot. 755/16-2-2016, a Preafericitului Arhiepiscop al Atenei și întregii Grecii, Ieronim, către Membrii Sinodului Bisericii Greciei.
În conformitate cu articolul 11 al Regulamentului de Organizare și Funcționare a Sfântului și Marelui Sinod:
”În cursul dezbaterilor asupra fiecărei teme, propunerile de amendamente, de corecturi, sau de adăugiri la textele aprobate în unanimitate de Conferințele Panortodoxe Presinodale și de Sinaxele Întâistătătorilor, referitoare la temele de pe ordinea de zi a Sinodului, sau la textul Mesajului Sinodului: sunt depuse la Secretariatul Sinodului de delegațiile Bisericilor Ortodoxe Autocefale, pentru a fi supuse Plenului de către Președinte pentru ratificarea lor oficială printr-o decizie sinodală;
Aprobarea acestor amendamente, după încheierea dezbaterilor asupra lor, este exprimată, potrivit practicii stabilite la nivel panortodox, prin principiul unanimității delegațiilor Bisericilor Ortodoxe Autocefale. Aceasta înseamnă că amendamentele care nu au fost acceptate în unanimitate nu sunt aprobate”.
I. Asupra Regulamentului de Organizare și Funcționare al Sfântului și Marelui Sinod al Bisericii Ortodoxe
După cum se știe, Sinaxa Întâistătătorilor a hotărât că ”toate hotărârile, atât cele de pe durata lucrărilor Sfântului și Marelui Sinod, cât și cele din stadiile pregătitoare ale acestuia, se vor lua prin unanimitate” (Mesaj al Întâistătătorilor din 6-9 martie 2014, paragraful 6)
Pe baza afirmației de mai sus, în acest Regulament există următoarele probleme:
Regulamentul acesta, pe care se va baza funcționarea Sfântului și Marelui Sinod din Creta, nu numai că nu a fost semnat de Delegația Patriarhiei Antiohiei la Sinaxa Întâi-stătătorilor din ianuarie 2016 de la Chambesy, din Elveția, dar reprezentantul Patriarhiei Antiohiei, Mitropolit în Germania, Isaac, a și notat text:
”Biserica Antiohiei nu este de acord și de aceea nu semnează”.
(Vedeți semnăturile Întâistătătorilor pe textul Regulamentului). Prin urmare nu există unanimitate. Dar, fără un Regulament valabil nu e posibil să se întrunească și să funcționeze Sfântul și Marele Sinod.
Textul TAINA CUNUNIEI ȘI IMPEDIMENTELE LA ACEASTA nu a fost votat în unanimitate. Pentru că, pe de o parte, Patriarhul Georgiei nu a semnat acest text, iar reprezentantul Patriarhiei Antiohiei, Mitropolitul Isaac, în loc să semneze textul, menționează pe acesta:
Din acest motiv, se propune ca înaintea oricărui alt demers să se soluționeze următoarele două chestiuni, adică:
Textul TAINA CUNUNIEI ȘI IMPEDIMENTELE LA ACEASTA nu a fost votat în unanimitate. Pentru că, pe de o parte, Patriarhul Georgiei nu a semnat acest text, iar reprezentantul Patriarhiei Antiohiei, Mitropolitul Isaac, în loc să semneze textul, menționează pe acesta:
”Biserica Patriarhiei nu este de acord și de aceea nu semnează”.Prin urmare, nici acest text nu poate fi prezentat spre aprobare la Sfântul și Marele Sinod, în conformitate cu paragrafele 1 și 2 ale articolului 8 al Regulamentului.
Din acest motiv, se propune ca înaintea oricărui alt demers să se soluționeze următoarele două chestiuni, adică:
- Aprobarea unanimă a Regulamentului de Organizare și Funcționare a Sfântului și Marelui Sinod.
- Aprobarea unanimă a textului ”TAINA CUNUNIEI ȘI IMPEDIMENTELE LA ACEASTA”.
Mitropolitul Serafim al Kithirelor si Antikithirelor: "Sfânt și Mare Sinod, potrivit Sfintelor Canoane, este doar Sinodul Ecumenic". Probleme eclesiale și pastorale care decurg din neparticiparea tuturor Episcopilor Ortodocși la Sfântul și Marele Sinod
Mitropolitul Serafim al Kithirelor si Antikithirelor in cadrul conferinței cu tema ”Sfântul și Marele Sinod. Mare pregătire, nici o așteptare” – Grecia 2016
- De ce ”Sfântul și Marele Sinod” convocat nu recunoaște dintru început caracterizarea de ”ecumenic”, de vreme ce are pretenția ca prestigiul ei să fie de aceeași valoare și putere cu a Sfintelor Sinoade Ecumeice?
- Din secolul I d.Hr. și până azi au existat și există ereticii și schismaticii care s-au rupt de Biserică de-a lungul timpului (de exemplu, nicolaiții, arienii, nestorienii, monofiziții etc.), dar acest lucru nu a împiedicat niciodată Biserica lui Hristos să se întrunească în Sinoade Ecumenice.
- Nici ”Panortodox” nu este numit ”Sfântul și Marele Sinod” convocat, pentru că, de bună seamă, este exclusă din start participarea tuturor Episcopilor Ortodocși.- Aici se pune o mare problemă eclesiologică și dogmatică, dat fiind că în mod flagrant are loc o transcendere a dogmei eclesiologice despre Biserica cea Una (și Unică), Sfântă, Sobornicească și Apostolească.
- Nu au nici o valoare și relevanță teologică clarificările și explicațiile ”celorlalte Biserici și Confesiuni creștine” despre învățătura lor cu privire la Taine, har, preoție și succesiune apostolică, dacă mai întâi nu îmbrățișează eclesiologia ortodoxă a Bisericii celei Una, Sfinte, Sobornicești și Apostolești și credința și tradiția cea sfântă și neprihănită a Bisericii Ortodoxe
- Curentul impetuos al ecumenismului și mersul de nestăvilit al globalizării și al religiei universale nu trebuie pentru nici un motiv să influențeze sau să schimbe hotărârile Sfântului și Marelui Sinod.
- Profesor de Drept Canonic, Amilkas Alivizatos remarcă limpede că: ”În Biserica Răsăriteană, în timp ce corpul principal administrativ este corpul clericilor și mai ales cel al Episcopilor, nu este exclus însă corpul mirenilor din administrație, prin alegerea lor de către clerici, prin vot, și despre necesitatea colaborării în formarea «conștiinței Bisericii», a autorității supreme a acesteia în Biserică. Pe baza acestui principiu, treapta administrativă supremă a ierarhiei și administrației este Sinodul Ecumenic, care este întrunit în special din plenul episcopilor activi și ale cărui hotărâri care au fost acceptate definitiv de către conștiința Bisericii, constituie cea mai mare autoritate în Biserica Ortodoxă.
- Profesorul Hrisostomos Stamoulis observă următoarele: "Am simțirea că marea și binecuvântata ocazie are de-a face mai ales cu temelia, cu poporul Bisericii, un popor lipsit de informare și, prin urmare, de participare la toate cele care îl privesc în mod direct, dar care au ajuns să fie, așa cum nu trebuia, obiect al demersurilor exclusive ale conducerii de vârf… Dacă se constată, deci, deficiența aceasta în informarea poporului, în informarea mirenilor, dar și a clericilor atât din primele trepte preoțești, cât și a episcopilor Bisericilor locale, înseamnă că se uită sau se trece cu vederea faptul că «Sinodul nu se întrunește pentru el însuși, ci se întrunește pentru întregul popor al lui Dumnezeu, pentru toată lumea», de vreme ce «este din trup», «în trup», «prin trup». Într-adevăr, procedura respectivă nu este atestată în istoria Bisericii. Într-adevăr, se pare că se ignoră uzanța istorică potrivit căreia fiecare episcop trebuie să aibă un vot. Într-adevăr, se pare că episcopul este înlocuit de către întâi-stătător și este retrasă particularitatea persoanei de dragul întregului Bisericii Locale… Și nu încape nici o îndoială că la toate cele de mai sus am putea să adăugăm și altele. Să spunem de pildă că prin acceptarea unanimității, dar și a votului unic este strivită eclesiologia sinodalității, este încălcată tradiția Bisericii și este marginalizată viața însăși…”
- Arhimandrit Epifanie Theodoropoulos, în deceniul ’60 i-a transmis Patriarhului Ecumenic Atenagora următoarele cuvinte: ”De mii de ori este de preferat – îi scria – să se dezrădăcineze tronul istoric al Constantinopolului și să se instaleze în vreo insulă pustie a Egeii, și chiar mai bine să se scufunde cu totul în adâncurile Bosforului, decât să se facă fie și cea mai mică abatere de la linia de aur a Părinților, care strigă într-un glas: «Nu este loc de compromis în cele ale credinței…». Să nu doriți să creați schisme și dezbinări în Biserică. Încercând să le uniți pe cele despărțite, singurul lucru pe care îl reușiți va fi să le despărțiți pe cele unite și să creați fisuri pe terenuri până azi solide și compacte. Fiți înțelept și veniți-vă în fire!”.
- Există o mare precipitare și intenția de a se impune grele epitimii de către Sfântul și Marele Sinod ce urmează a se întruni, cu justificarea evitării rupturilor și dezbinărilor, cu toate că acestea nu pot fi evitate cu ”biciul”, ci doar prin triumful și impunerea Dumnezeiescului Adevăr mântuitor.
luni, 30 mai 2016
Puncte de vedere legate de Sinodul Panortodox din Creta exprimate de Manastirea Petru Voda. Scrisoare adresata IPS Teofan, semnata de monahi si monahii din Mitropolia Moldovei
Dacă între 22-29 ianuarie 2016 întîlnirea dintre reprezentanţii tuturor Bisericilor locale s-a numit pur şi simplu „Sinaxă”, care ar fi motivul pentru care cu şase luni mai tîrziu o întîlnire dintre ACEIAŞI participanţi, pe aceleaşi teme de discuţii, s-ar numi „Sfînt şi Mare Sinod”?
Pe lîngă eresul ecumenismului, eresul „infailibilităţii sinodale apriorice” ar fi cu adevărat inovaţia dogmatică şi eresul cel mai periculos.
Sinodalitatea este for suprem de decizie numai atunci cînd ea îşi demonstrează unitatea de cuget cu Sfinţii Apostoli şi Sfinţii Părinţi, adică îşi demonstrează continuitatea apostolică. Altminteri nu ar fi vorba decît de o uzurpare a funcţiei sinodale şi transformarea ei în tiranie egocentrică, de tip papist.
duminică, 29 mai 2016
Interviu despre Sinodul din Creta cu Mitropolitul Serafim de Pireu prezentat la Universul Credintei. Ce ar trebui pentru ca acest Sinod sa aibe o relevanta ecumenica? (video, text)
Mitropolitul Serafim de Pireu despre Sinodul Panortodox din Creta
(Universul Credintei, TVR)
Silviu Andrei Vlădăreanu: Am profitat de aceasta zăbovire in Atena pentru a cunoaste una dintre personalitatile Ortodoxiei contemporane - si a-l cunoaste in mod direct-, pentru ca jurnalistic am fost provocat de aceasta personalitate. Si am descoperit un om - desi ma asteptam sa gasesc un om extrem de dur si extrem de intransigent -am descoperit un om extrem de cald si parintesc, dar extrem de puternic prin har. Adica avea o putere care mi-a impus-o, dar nu cu duritate, ci cu foarte multa dragoste. Si am descoperit alta fateta a unei persoane pe care o cunoscusem numai de pe internet sau din presa.
De aceea mi-am dorit sa ascult cateva ganduri din partea dansului, sa le impartasesc si dumneavoastra, pentru ca nu este o voce singulara, asa cum s-ar crede. Este una din cele mai articulate voci pe tema Sinodului Panortodox dar, care, din ce in ce mai mult are in spate sustinerea unor ierarhi din toata Ortodoxia, respectiv Patriarhia Bulgariei, Georgiei, Antiohia si de curand si Biserica Greciei.
Este vorba despre Mitropolitul Serafim care pastoreste un larg cartier al Atenei, inclusiv zona portului Pireu si este practic una dintre personalitatile cele mai vocale ale subiectului Sinodului Panortodox.
Pr. Mihai Aldea: "întrunirea unui “sinod panortodox” nu este ortodoxă. Este doar o adunare politică". Putin a fost aşezat în stranele împărăteşti la Athos.
Mă tot întreabă fii şi fiice duhovniceşti, precum şi alţii, care este părerea mea despre numitul “Sfântul şi Marele Sinod Panortodox” ce ar urma să se adune în Creta în acest an.
Părerea mea este prea puţin importantă, fiind eu neînsemnat şi cel din urmă dintre clericii Bisericii lui Dumnezeu.
Dar, chiar şi aşa fiind, am datoria să răspund la întrebare, mai ales că este stăruitoare, spre a nu fi numărat cu cei care tac atunci când li se cere să mărturisească.
Nu există în toată Istoria Bisericii lui Dumnezeu vreo adunare a clericilor de orice fel care să se numească “sinod panortodox”. Un asemenea organ al Bisericii nu a existat niciodată.
Este adevărat, Biserica are puterea de a institui multe lucruri noi, ca de pildă sărbători, timpuri ale întrunirii sinoadelor, îndreptări ale calendarului şi altele asemenea. Dar numai într-un sinod canonic! Fie el local – pentru sărbători locale şi alte asemenea lucruri -, fie sinod ecumenic pentru chestiunile ce privesc întreaga Biserică – precum îndreptarea calendarului sau altele probleme universale.
Iar canonic, un nou fel de sinod al întregii Biserici se poate înfiinţa numai şi numai într-un sinod ecumenic!
Or, cum nu există un sinod ecumenic ce să fi înfiinţat tipul de întrunire clericală numit “sinod panortodox”, în Biserică nu există aşa ceva (“sinod panortodox”).
Deci întrunirea unui “sinod panortodox” nu este ortodoxă. Este doar o adunare politică, după cum vom dovedi îndată.
sâmbătă, 28 mai 2016
Glasul Domnului - Duminica Samarinencei. "Ea, când i se relevă adevărul, îl recunoaşte şi trage toate consecinţele numaidecât"."Creştinii lâncezesc şi nu mai cunosc arderile sfinte. Sunt dezbinaţi şi nu mai au unitate"
Glasul Domnului(1)
“Iată stau la uşă şi bat. De va auzi cineva glasul
Meu şi va deschide, voi intra la el, şi voi cina cu
el şi el cu Mine” (Apocalipsa 3, 20)
Numărul 114 (2016),
Duminica a 5-a după Paşti
(a Samarinencei)
Evanghelia: Ioan 4, 5-42 (*)
În vremea aceea a venit Iisus la o cetate a Samariei, numită Sihar, aproape de locul pe care Iacob i l-a dat lui Iosif, fiul său; şi era acolo fântâna lui Iacob. Iar Iisus, ostenit de călătorie, S'a aşezat lângă fântână; era ca la al şaselea ceas. Atunci a venit o femeie din Samaria să scoată apă. Iisus i-a zis: „Dă-Mi să beau!“ Că ucenicii Săi se duseseră în cetate să cumpere merinde. Femeia samarineancă I-a zis: „Cum!, tu, care eşti iudeu, ceri să bei de la mine, care sunt femeie samarineancă...?“ – Pentru că Iudeii nu au amestec cu Samarinenii –. Iisus i-a răspuns, zicând: „Dacă ai fi cunoscut darul lui Dumnezeu şi Cine este Cel care-ţi zice: Dă-Mi să beau!, tu ai fi cerut de la El, şi El ţi-ar fi dat apă vie“. Femeia i-a zis: "Doamne, nici găleată nu ai, iar fântâna este adâncă; de unde dar ai apa cea vie? Eşti tu cumva mai mare decât părintele nostru Iacob, care ne-a dat această fântână, şi el însuşi a băut din ea, ca şi fiii lui şi turmele lui?“ Iisus, răspunzând, i-a zis: „Tot cel ce va bea din apa aceasta, iarăşi va înseta; dar cel ce va bea din apa pe care Eu i-o voi da, nu va mai înseta în veac, că apa pe care i-o voi da Eu se va face într'însul izvor de apă săltătoare spre viaţă veşnică“. Femeia I-a zis: „Doamne, dă-mi această apă, ca să nu mai însetez, nici să mai vin aici să scot“. Iisus i-a zis: „Du-te şi cheamă-l pe bărbatul tău şi vino aici“. Femeia I-a răspuns, zicând: „N'am bărbat“. Iisus i-a zis: „Bine-ai zis că nu ai bărbat, că cinci bărbaţi ai avut, iar cel pe care-l ai acum nu-ţi este soţ. Pe aceasta adevărat ai spus-o“. Femeia I-a zis: „Doamne, văd că Tu eşti profet. Părinţii noştri s'au închinat pe muntele acesta, dar voi ziceţi că în Ierusalim este locul unde trebuie să ne închinăm“. Şi Iisus i-a zis: „Femeie, crede-Mă că vine ceasul când nici pe muntele acesta, nici în Ierusalim nu vă veţi închina Tatălui. Voi vă închinaţi la ceea ce nu ştiţi; noi ne închinăm la ceea ce ştim, pentru că de la Iudei este mântuirea. Dar vine ceasul, şi acum este, când adevăraţii închinători se vor închina Tatălui în duh şi în adevăr; că astfel sunt închinătorii pe care Tatăl îi caută. Duh este Dumnezeu, şi cei ce I se închină trebuie ca'n duh şi'n adevăr să I se închine“. I-a zis femeia: „Ştim că vine Mesia Care Se cheamă Hristos; când va veni El, pe toate ni le va spune“. Iisus i-a zis: „Eu sunt, Cel care-ţi grăieşte“. Şi atunci au venit ucenicii Săi. Şi se mirau că vorbea cu o femeie. Dar nimeni nu I-a zis: „Ce întrebi?“, sau: „Ce vorbeşti cu ea?“ Iar femeia şi-a lăsat găleata şi s'a dus în cetate şi le-a zis oamenilor: „Veniţi să vedeţi un om care mi le-a spus pe toate câte le-am făcut! Nu cumva acesta este Hristosul?“ Şi au ieşit din cetate şi veneau spre El. Între timp, ucenicii Lui Îl rugau, zicând: „Învăţătorule, mănâncă!“ Iar El le-a zis: „Eu am de mâncat o mâncare pe care voi nu o ştiţi“. Ziceau deci ucenicii între ei: „Nu cumva I-a adus cineva să mănânce?...“. Iisus le-a zis: „Mâncarea Mea este să fac voia Celui ce M'a trimis şi să-I împlinesc lucrarea. Nu ziceţi voi că mai sunt patru luni şi vine secerişul? Iată, vă spun: Ridicaţi-vă ochii şi priviţi holdele, că sunt albe pentru seceriş. Iar cel care seceră primeşte plată şi adună roadă spre viaţa veşnică, pentru ca împreună să se bucure, şi cel ce seamănă, şi cel ce seceră. Că întru aceasta se adevereşte cuvântul că altul este semănătorul şi altul secerătorul. Eu v'am trimis să seceraţi unde nu voi v'aţi ostenit; alţii s'au ostenit, şi voi aţi intrat în osteneala lor“. Şi mulţi Samarineni din cetatea aceea au crezut în El pe temeiul cuvântului femeii care mărturisea: „Mi le-a spus pe toate câte le-am făcut“. Deci, când au venit la El, Samarinenii Îl rugau să rămână la ei. Şi a rămas acolo două zile. Şi mult mai mulţi au crezut pe temeiul cuvântului Său, iar femeii îi ziceau: „Credem nu numai pe temeiul cuvântului tău; noi înşine am auzit şi ştim că Acesta este cu adevărat Hristos, Mântuitorul lumii“.
Femeia samarineancă—duelul unei convertiri
Părintele Nicolae Steinhardt
Întâlnirea lui Hristos cu samarineanca, aşa cum e povestită de Sfântul Apostol Ioan
(4, 4-12) — nu altminteri decât a lui Iacov cu îngerul Domnului (Facerea 32, 4 şi
urm.) — este prezentarea unui duel. Analogia între cele două ciocniri e izbitoare:
atât Iacov, cât şi femeia din Sihar au ceea ce psihologii numesc personalitate
marcantă şi nu-s niciunul, nici cealaltă de ieri, de alaltăieri pe pământ. Hristos are de
înfruntat (şi biruit) o fiinţă vie şi puternică, o femeie, o înfiptă, tare de cerbice şi pe
drepturile ei de făptură înzestrată cu inteligenţă şi cu judecată, mândră, ironică,
arţăgoasă. Domnul o acceptă aşa cum este, se supune tacticii, fentelor, regulilor,
răbdărilor şi impetuozităţilor duelului, dar şi marii lui legi nescrise, căreia toate i se
pleacă: a învinge cu orice preţ! (...)
Scena din capitolul 4 a Evangheliei lui Ioan este de mare intensitate dramatică, în cadenţă neîncetat mai sacadată, în tempo din ce în ce mai iute. Duelul, iată singura imagine pe care o poate evoca, duelul pe răpunere şi marile dialoguri ale tragediilor clasice. Nobleţea hananeancei se vădeşte în credinţă, curaj, stăruire, cuviinţă şi inteligenţă. A samarinencii prin felul cum se dă bătută, fără reţineri, cu entuziasm, după ce mai întâi se opusese din toate puterile şi iscusinţele minţii ei. Ea, când i se relevă adevărul, îl recunoaşte şi trage toate consecinţele numaidecât. Acum este. Nici amânare, nici îndoială, nici sfială. Pe loc porneşte să-L anunţe pe Mesia, să-I proclame prezenţa, să dea de ştire tuturor ce se petrece pe meleagurile lor, de ce neînchipuită cinste se învrednicesc, din ce neverosimilă bucurie sunt chemaţi să se împărtăşească. Aşa precum şi vrea Hristos: pe care-i cheamă îi vrea de îndată ai Lui, lăsând toate baltă, neopriţi de nici o treabă, nici un considerent, nici altă datorie fie ea cât de firească ori de curată. Ţarina, negoţul, însurătoarea, îngropăciunea: fleacuri - nugas! le spunea poetul din vechime. Samarinencii, pe care suntem în drept să ne-o închipuim văzută cu ochi nu prea buni în oraşul ei, nu-i mai pasă de ce spune lumea: chiar printre ai săi (unde-i va fi fost mai greu, ca şi lui Iisus) se grăbeşte să-L preamărească pe Domnul, să-I fie roabă şi crainică. Samarineanca e un admirabil exemplu al felului cum lucrează Domnul în calitatea Sa de vânător (de oameni), îndeosebi atras de vânatul dificil, de ucenici şi ucenice de caracter, care opun rezistenţă, dar şi sunt în stare ca acum chiar (nu după o zi ori un ceas, ori un sfert de oră) să I se predea în duh şi adevăr. I-au fost pe plac un prigonitor ca Saul din Tars, o desfrânată din pasiune ca Maria Egipteanca, un vameş înrăit ca Zaheu, o sfădăreaţă ca samarineanca; nu I-au plăcut feţele palide, călăii, plângăreţii, strecurătorii de izmă, chimen şi untăriţă, făţarnicii, purtătorii de caftane şi ciucuri lungi, zeloşii aprinzători de lumânări. Pe Simon-Petru l-a iubit mult pentru că era din speţa inşilor înfocaţi, intempestivi, nerăbdători. În duelul acesta, nu de formă, samarineanca e atinsă mortal cu o lovitură nu pricinuitoare de moarte, ci de viaţă veşnică. Nu, Domnul nu a minţit-o; cu adevărat i-a dăruit apa vie, apa vieţii fără apus, iar pe ea prefăcând-o, din trufaşa potrivnică, în ucenica şi apoi muceniţa a Sa.
Ne mai putem pune întrebarea de ce, pentru a transmite dublul Său mesaj, Hristos a ales calea dialogului, a duelului? Ca să dea, probabil, mesajului— neapărata instantaneitate a oricărei convertiri ce nu mai cată înapoi şi aspaţialitatea oricărei credinţe dârze şi oricărui crez adevărat — o intensitate dramatică şi o dinamică sporită. Dialogul se imprimă în cuget şi-n simţire mai adânc decât raţiunea. Simpla expunere nu ar fi avut desigur tăria captivantă a voroavei contradictorii. Iată de ce cred că Duhul i-a insuflat celui mai iubit dintre ucenici alegerea formei diacronice.
Episodul cu femeia samarineancă ni se mai arată a fi dialogul Domnului cu sufletul omenesc, care mai întâi se împotriveşte, dar mai apoi se supune şi-şi adoră Creatorul. Domnul a ţinut ca biruinţa să nu-I fie uşoară, ca de la sine-înţeleasă, mecanică, în stil pilduitor, ci liberă, spontană, izvorâtă dintr-o convingere precedată de îndoieli, total transformatoare a credincioasei din Samaria. În ultima analiză, actul de credinţă chiar astfel se cade a fi. El se produce atunci când sufletul aflat în rugăciune nu pe sine orant se aude, ci pe Celălalt mărturisindu-i-se: da, nu te înşeli, da, Eu sunt, Eu Cel viu, Eu care sunt Cel ce este, Care te cheamă. Vino după Mine. Iar sufletul răspunde fără a pregeta: Amin.
Scena din capitolul 4 a Evangheliei lui Ioan este de mare intensitate dramatică, în cadenţă neîncetat mai sacadată, în tempo din ce în ce mai iute. Duelul, iată singura imagine pe care o poate evoca, duelul pe răpunere şi marile dialoguri ale tragediilor clasice. Nobleţea hananeancei se vădeşte în credinţă, curaj, stăruire, cuviinţă şi inteligenţă. A samarinencii prin felul cum se dă bătută, fără reţineri, cu entuziasm, după ce mai întâi se opusese din toate puterile şi iscusinţele minţii ei. Ea, când i se relevă adevărul, îl recunoaşte şi trage toate consecinţele numaidecât. Acum este. Nici amânare, nici îndoială, nici sfială. Pe loc porneşte să-L anunţe pe Mesia, să-I proclame prezenţa, să dea de ştire tuturor ce se petrece pe meleagurile lor, de ce neînchipuită cinste se învrednicesc, din ce neverosimilă bucurie sunt chemaţi să se împărtăşească. Aşa precum şi vrea Hristos: pe care-i cheamă îi vrea de îndată ai Lui, lăsând toate baltă, neopriţi de nici o treabă, nici un considerent, nici altă datorie fie ea cât de firească ori de curată. Ţarina, negoţul, însurătoarea, îngropăciunea: fleacuri - nugas! le spunea poetul din vechime. Samarinencii, pe care suntem în drept să ne-o închipuim văzută cu ochi nu prea buni în oraşul ei, nu-i mai pasă de ce spune lumea: chiar printre ai săi (unde-i va fi fost mai greu, ca şi lui Iisus) se grăbeşte să-L preamărească pe Domnul, să-I fie roabă şi crainică. Samarineanca e un admirabil exemplu al felului cum lucrează Domnul în calitatea Sa de vânător (de oameni), îndeosebi atras de vânatul dificil, de ucenici şi ucenice de caracter, care opun rezistenţă, dar şi sunt în stare ca acum chiar (nu după o zi ori un ceas, ori un sfert de oră) să I se predea în duh şi adevăr. I-au fost pe plac un prigonitor ca Saul din Tars, o desfrânată din pasiune ca Maria Egipteanca, un vameş înrăit ca Zaheu, o sfădăreaţă ca samarineanca; nu I-au plăcut feţele palide, călăii, plângăreţii, strecurătorii de izmă, chimen şi untăriţă, făţarnicii, purtătorii de caftane şi ciucuri lungi, zeloşii aprinzători de lumânări. Pe Simon-Petru l-a iubit mult pentru că era din speţa inşilor înfocaţi, intempestivi, nerăbdători. În duelul acesta, nu de formă, samarineanca e atinsă mortal cu o lovitură nu pricinuitoare de moarte, ci de viaţă veşnică. Nu, Domnul nu a minţit-o; cu adevărat i-a dăruit apa vie, apa vieţii fără apus, iar pe ea prefăcând-o, din trufaşa potrivnică, în ucenica şi apoi muceniţa a Sa.
Ne mai putem pune întrebarea de ce, pentru a transmite dublul Său mesaj, Hristos a ales calea dialogului, a duelului? Ca să dea, probabil, mesajului— neapărata instantaneitate a oricărei convertiri ce nu mai cată înapoi şi aspaţialitatea oricărei credinţe dârze şi oricărui crez adevărat — o intensitate dramatică şi o dinamică sporită. Dialogul se imprimă în cuget şi-n simţire mai adânc decât raţiunea. Simpla expunere nu ar fi avut desigur tăria captivantă a voroavei contradictorii. Iată de ce cred că Duhul i-a insuflat celui mai iubit dintre ucenici alegerea formei diacronice.
Episodul cu femeia samarineancă ni se mai arată a fi dialogul Domnului cu sufletul omenesc, care mai întâi se împotriveşte, dar mai apoi se supune şi-şi adoră Creatorul. Domnul a ţinut ca biruinţa să nu-I fie uşoară, ca de la sine-înţeleasă, mecanică, în stil pilduitor, ci liberă, spontană, izvorâtă dintr-o convingere precedată de îndoieli, total transformatoare a credincioasei din Samaria. În ultima analiză, actul de credinţă chiar astfel se cade a fi. El se produce atunci când sufletul aflat în rugăciune nu pe sine orant se aude, ci pe Celălalt mărturisindu-i-se: da, nu te înşeli, da, Eu sunt, Eu Cel viu, Eu care sunt Cel ce este, Care te cheamă. Vino după Mine. Iar sufletul răspunde fără a pregeta: Amin.
Sursa: Nicolae Steinhardt, Cuvinte de credinţă, Editura Humanitas, 2006, pp. 93-99
Vitamine duhovniceşti
Omul fără Dumnezeu este monstruos, iar societatea care nu ţine cont de suflet este mecanism nimicitor
Trăim într-o vreme de cumpănă. Experienţa unei societăţi robotizate a îngrozit
lumea. Omul fără Dumnezeu este monstruos, iar societatea care nu ţine cont de
suflet este mecanism nimicitor. Natura şi viaţa însăşi suferă. Nu suntem mulţumiţi
cu lumea, dar în răzvrătirea noastră nu am creat decât o lume a dezastrului.
”Progresul” civilizaţiei a adus o dată cu el şi forţele autodistrugerii. Sunt bariere ale
naturii şi vieţii care nu trebuie atinse, or oamenii le-au depăşit şi le-au folosit spre
rău, iar natura se răzbună.
Nu se poate supravieţui în ritmul lumii civilizate, căci am epuizat resursele pământului, am poluat natura, am alienat omul şi în aceste condiţii, neputând opri cursul aşa-zisului ”progres”, înaintăm spre catastrofă, dacă, bineînţeles, nu va veni un deznodământ fulgerător prin războiul atomic şi bacteriologic. Ţara, viaţa însăşi sunt expuse pericolului forţei umane oarbe. Avertizăm, deci, pe cei ce conduc destinele lumii actuale să salveze ce se mai poate salva, căci prăpădul este aproape.
Criza civilizaţiei contemporane este în primul rând religioasă. Creştinătatea trebuie reîncreştinată, atât în duh, cât şi social. Creştinii lâncezesc şi nu mai cunosc arderile sfinte. Sunt dezbinaţi şi nu mai au unitate. Nu mai au conştiinţa misiunii lor, nu mai cred în împărăţia lui Dumnezeu. Sunt derutaţi de confuzii ideologice şi nu mai au o viziune proprie. Pare aberant, dar vedem mulţi creştini cu concepţie antropocentrică, egoistă, umanistă, pozitivistă ori materialistă, ancorând Biserica fie în factorul politic, fie în cel social ori economic.
Probabil însă că în planul iconomiei divine trebuie să se petreacă toate aceste dezastre, pentru că ele vor deschide un nou ev. El nu se va asemăna cu cele din trecut, ci va fi un salt către Hristos. Suferinţa nu poate fi înlăturată, dar cu cât vor fi mai mulţi cei ce se vor trezi la Adevăr, cu atât se vor scurta chinurile. Avertizăm popoarele să se întoarcă la Dumnezeu şi să se reorienteze în viaţă, schimbându-şi modul de a gândi, fixându-şi alte năzuinţe şi înlocuind actualul stil de viaţă.
Nu se poate supravieţui în ritmul lumii civilizate, căci am epuizat resursele pământului, am poluat natura, am alienat omul şi în aceste condiţii, neputând opri cursul aşa-zisului ”progres”, înaintăm spre catastrofă, dacă, bineînţeles, nu va veni un deznodământ fulgerător prin războiul atomic şi bacteriologic. Ţara, viaţa însăşi sunt expuse pericolului forţei umane oarbe. Avertizăm, deci, pe cei ce conduc destinele lumii actuale să salveze ce se mai poate salva, căci prăpădul este aproape.
Criza civilizaţiei contemporane este în primul rând religioasă. Creştinătatea trebuie reîncreştinată, atât în duh, cât şi social. Creştinii lâncezesc şi nu mai cunosc arderile sfinte. Sunt dezbinaţi şi nu mai au unitate. Nu mai au conştiinţa misiunii lor, nu mai cred în împărăţia lui Dumnezeu. Sunt derutaţi de confuzii ideologice şi nu mai au o viziune proprie. Pare aberant, dar vedem mulţi creştini cu concepţie antropocentrică, egoistă, umanistă, pozitivistă ori materialistă, ancorând Biserica fie în factorul politic, fie în cel social ori economic.
Probabil însă că în planul iconomiei divine trebuie să se petreacă toate aceste dezastre, pentru că ele vor deschide un nou ev. El nu se va asemăna cu cele din trecut, ci va fi un salt către Hristos. Suferinţa nu poate fi înlăturată, dar cu cât vor fi mai mulţi cei ce se vor trezi la Adevăr, cu atât se vor scurta chinurile. Avertizăm popoarele să se întoarcă la Dumnezeu şi să se reorienteze în viaţă, schimbându-şi modul de a gândi, fixându-şi alte năzuinţe şi înlocuind actualul stil de viaţă.
Sursa: Ioan Ianolide, Întoarcerea la Hristos. Document pentru o lume nouă, Editura
Bonifaciu, Bacău, 2012, pag. 468-469
vineri, 27 mai 2016
Delegaţia Patriarhiei Ecumenice la Sfântul şi Marele Sinod. Printre participanti: IPS Emmanuel, Mitropolitul Franţei, IPS Iov de Telmissos si 2 femei pe lista consilierilor speciali
Secretariatul Sfântului Sinod al Patriarhiei Ecumenice a publicat componenţa delegaţiei Bisericii Ortodoxe a Constantinopolului, care va participa la Sfântul şi Marele Sinod:
Sanctitatea Sa Bartolomeu, Patriarhul Ecumenic, Preşedintele Sfântului şi Marelui Sinod
- Înaltpreasfinţitul Părinte Leon, Arhiepiscopul Kareliei şi al întregii Finlande;
- Înaltpreasfinţitul Părinte Ştefan, Mitropolitul Tallinnului şi al întregii Estonii;
- Înaltpreasfinţitul Părinte Ioan, Mitropolit Senior (Geron) al Pergamului;
- Înaltpreasfinţitul Părinte Dimitrie, Arhiepiscop Senior (Geron) al Americii;
- Înaltpreasfinţitul Părinte Augustin, Mitropolit al Germaniei;
- Înaltpreasfinţitul Părinte Irineu, Arhiepiscopul Cretei;
- Înaltpreasfinţitul Părinte Isaia, Mitropolit de Denver;
- Înaltpreasfinţitul Părinte Alexie, Mitropolit de Atlanta;
- Înaltpreasfinţitul Părinte Iacov, Mitropolit de Prinkiponnisia (Insulele Principilor);
- Înaltpreasfinţitul Părinte Iosif, Mitropolit de Proikonissos;
- Înaltpreasfinţitul Părinte Meliton, Mitropolit de Filadelfia;
- Înaltpreasfinţitul Părinte Emmanuel, Mitropolitul Franţei;
- Înaltpreasfinţitul Părinte Nichita, Mitropolit de Dardanele;
- Înaltpreasfinţitul Părinte Nicolae, Mitropolit de Detroit;
- Înaltpreasfinţitul Părinte Gherasim, Mitropolit de San Francisco;
- Înaltpreasfinţitul Părinte Amfilohie, Mitropolit de Kissamos şi Selinon;
- Înaltpreasfinţitul Părinte Ambrozie, Mitropolit de Coreea;
- Înaltpreasfinţitul Părinte Maxim, Mitropolit de Silyvria;
- Înaltpreasfinţitul Părinte Amfilohie, Mitropolit de Adrianoupole;
- Înaltpreasfinţitul Părinte Calist, Mitropolit de Diokleia;
- Înaltpreasfinţitul Părinte Antonie de Ierapole, Mitropolitul Bisericii Ortodoxe Ucrainene din SUA;
- Înaltpreasfinţitul Părinte Iov, Arhiepiscop de Telmissos, reprezentantul Patriarhiei Ecumenice pe lângă Consiliul Mondial al Bisericilor;
- Înaltpreasfinţitul Părinte Ioan de Charioupolis, Arhiepiscopul Exarhatului Patriarhal al Parohiilor Ortodoxe de Tradiţie Rusă din Europa Occidentală; (Declaratia Fratietatii !)
- Preasfinţitul Părinte Grigorie de Nyssa, Primatul Episcopiei Ortodoxe Carpato-ruse din SUA.
- Preasfinţitul Părinte Macarie, Episcop de Christopole (Estonia);
- Preacuviosul Arhimandrit Tihon, Stareţul Mănăstirii Stavronichita din Sfântul Munte;
- Preacucernicul Protopresbiter al Tronului Ecumenic Constantin Myron (Germania);
- Preacuvioasa Maică Teoxenia, stareţa Mănăstirii Izvorul Tămăduirii – Chrysopigi, Chania;
- Dl Panteleimon Vingas, Mare hartofilax al Sfintei Mari Biserici a lui Hristos (Constantinopol);
- Dna Elizabeth Prodromou, profesoară (SUA).
Preacuviosul Arhimandrit Bartolomeu Samaras, secretar şef al Sfântului Sinod, secretar al preşedintelui.
Sursa: Basilica, Delegaţia Patriarhiei Ecumenice la Sfântul şi Marele Sinod
***
Patrarhul Ecumenic alături de Maica Teoxenia |
Astfel, Patriarhia le transmite un mesaj celorlalte Biserici Ortodoxe, să includă femeile în listele lor de consilieri, conform cu decizia luata în cadrul întâlnirii conducătorilor Bisericilor Ortodoxe, din Chambesy.
Femeile care ii vor consilia pe delegații Patriarhiei Ecumenice la Sfântul și Marele Sinod Panortodox, sunt stareța Teoxenia, a Mănăstirii Hrisopigi, din apropierea orașului Chania, din Creta, și o profesoara a Universitatii Tafst din Boston, Elizabeth Prodromu.
Călugărita Theoxenia are vârsta de 65 de ani și este stareța uneia dintre cele mai mari și mai influente mănăstiri din Grecia.
Elizabeth Prodromou este profesor de științe politice, specializat în probleme legate de libertatea religioasă, terorism și democratizarea țărilor din Orientul Mijlociu.
Biserica Ortodoxa a Greciei i-a anunțat, în mod oficial, pe cei 40 de participanți la delegația proprie, dintre care 24 de episcopi și alți clerici și laici, dar fără prezenta vreunei femei.
Sursa: NapocaNews, Doua femei propuse pentru Sfantul si Marele Sinod Panortodox din Creta
Elizabeth Prodromu |
His All-Holiness Ecumenical Patriarch Bartholomew, President of the Holy and Great Council
- His Eminence Archbishop Leo of Karelia and all Finland
- His Eminence Metropolitan Stephanos of Tallinn and all Estonia
- His Eminence Metropolitan Elder John of Pergamon
- His Eminence Archbishop Elder Demetrios of America
- His Eminence Metropolitan Avgoustinos of Germany
- His Eminence Archbishop Irenaeus of Crete
- His Eminence Metropolitan Isaiah of Denver
- His Eminence Metropolitan Alexios of Atlanta
- His Eminence Metropolitan Iakovos of the Princes’ Islands
- His Eminence Metropolitan Joseph of Prikonnisos
- His Eminence Metropolitan Meliton of Philadelphia
- His Eminence Metropolitan Emmanuel of France
- His Eminence Metropolitan Nikitas of the Dardanelles
- His Eminence Metropolitan Nicholas of Detroit
- His Eminence Metropolitan Gerasimos of San Francisco
- His Eminence Metropolitan Amphilochios of Kissamos and Selini
- His Eminence Metropolitan Ambrosios of Korea
- His Eminence Metropolitan Maximos of Selyvria
- His Eminence Metropolitan Amphilochios of Adrianopolis
- Most Reverend Metropolitan Kallistos of Diokleia
- Most Reverend Metropolitan Antony of Ierapolis, head of the Ukrainian Orthodox in the USA
- Most Reverend Archbishop Job of Telmessos, Permanent Representative of the Ecumenical Patriarchate to the World Council of Churches
- Most Reverend Archbishop John of Charioupolis, head of the Patriarchal Exarchate of Orthodox Parishes of Russian Tradition in Western Europe
- His Grace Bishop Gregory of Nyssa, head of the Carpatho-Russian Orthodox in the USA
- His Grace Bishop Makarios of Christopolis (Estonia)
- Very Reverend Archimandrite Tikhon, Abbot of Stavronikita Monastery of Mount Athos
- Reverend Protopresbyter of the Ecumenical Throne Konstantinos Myron (Germany)
- Very Reverend Sister Theoxeni, Abbess of the Holy Patriarchal and Stavropegic Monastery of the Life-Giving Spring (Chrysopigi), Chania
- Mr. Panteleimon Vingas, Archon Grand Chartophylax of the Holy and Great Church of Christ (Constantinople)
- Dr. Elizabeth Prodromou, Professor (USA)
LEGATURI:
Arhiepiscopul Atenei și a întregii Elade, Ieronim, in Adunarea Extraordinară a Episcopilor Bisericii Ortodoxe a Greciei, despre Sinodul din Creta. "Rugăciunea noastră principală să fie cuvântul Arhanghelului: "Să stam bine, sa stam cu frică!"
Adunarea Extraordinară a Episcopilor Bisericii Ortodoxe a Greciei și-a început lucrările pe 24 mai, sub președinția Arhiepiscopul Atenei și a întregii Elade, Ieronim. Înaintea Adunării a fost slujită Sfânta Liturghie în biserica Mănăstiri Petraki, a Sfinților Arhangheli, din Atena, de către mitropolitul de Karpenision, Gheorghe. Apoi, s-a oficiat slujba pentru începutul lucrărilor ierarhiei, după care s-a făcut lista cu ierarhii prezenți și absenți - scuzați fiind mitropoliții Antim de Salonic, Ierotei de Lemnos și Sfântul Eustratie și Iacob de Mytilene, Eressos și Plomari.
Comisia de Presă a fost constituită de Mitropoliții Hieroteos de Nafpaktos și Sfântul Vlasie și Hrisostom de Patras.
Preafericitul Părinte, Arhiepiscopul Atenei și a întregii Elade, Ieronim, a mulțumit apoi ierarhilor pentru că au venit la această Adunare. Cu privire la subiectul Sfântului și Marelui Sinod al Bisericii, care este convocat între 17 și 26 iunie anul acesta, în Creta, Arhiepiscopul a menționat că
"suntem chemați să slujim un mare eveniment eclezial istoric, care presupune și necesită iluminarea de la Duhul Sfânt, vocea noastră dezinteresată și mărturia noastră jertfitoare"
Chemând ierarhii să se roage cu tărie, astfel încât mesajul lor să unească, să ilumineze și să întărească poporul credincios, care așteaptă acum concluziile și deciziile Adunării, Întâistătătorul a spus că, în timpul acestor două zile ale Adunării, ierarhi vor avea posibilitatea să discute în mod exhaustiv toți parametrii Sfântului și Marelui Sinod.
Continuând, Preafericirea Sa a spus în această privință:
"V-aș ruga să ne mișcăm într-un spirit de iubire întru Hristos și respect pentru fiecare punct de vedere diferit, poziția dominantă fiind cea a majorității. Avem datoria de a ajunge la propuneri concrete luate, dacă este cazul, în majoritate, pentru a facilita lucrarea Secretariatului pregătitor Panortodox, dar, de asemenea, pentru a clarifica orice umbră, îndoială și nedumerire".
Și, încheind astfel discursul său:
"Sinodul din Creta este un eveniment eclezial istoric și, în același timp, decisiv. Lumea întreagă așteaptă de la noi mărturia unității noastre. Potirul comun, Trupul și Sângele Domnului nostru, va fi întotdeauna ceea ce ne unește sau ne desparte. Nu este loc pentru negocieri în ceea ce privește chestiunile dogmatice. Biserica noastră este Una, Sfântă, Sobornicească și Apostolească, și nevoia este imperativă cu privire la mărturia sa misionară, poziționarea sa contemporană în raport cu problemele timpului nostru, cât și continuarea operei sale sfințitoare pentru mântuirea noastră a tuturor. Nu este loc pentru ambiții personale și pretenții egoiste antiecleziale. Provocările timpului fac să fim uniți. Schismele și facțiunile sunt lucrarea celui Rău, care vrea să ne despartă de Potirul comun. Fie ca harul lui Dumnezeu să covârșească propriile noastre neajunsuri, care sunt numeroase. Să fie mare și cu putere rugăciunea noastră, credința noastră, nădejdea noastră în iluminarea Duhului Sfânt, Care îndrumă, în ciuda păcatelor noastre, lucrarea Bisericii lui Hristos de două milenii. Vremurile pe care le trăim se pretează mai mult ca niciodată egoismului și ambițiilor. Să nu le permitem, iar rugăciunea noastră principală să fie cuvântul Arhanghelului: "Să stam bine, sa stam cu frică!"
Apoi, conform ordinii de zi, Mitropolitul Gherman de Elida a citit raportul său privind "Observațiile Preasfințiților Mitropoliți cu privire la textele Sfântului și Marelui Sinod".
Mitropolitul Gherman a făcut în prealabil o prezentare detaliată a pregătirii Sfântului și Marelui Sinod și a acțiunilor specifice ale Sfântului Sinod Permanent al Bisericii Greciei pentru a pune în aplicare deciziile necesare pentru pregătirea participării Bisericii Greciei la lucrările Sfântului și Marelui Sinod. El a abordat mai apoi subiectele acestei Adunări a ierarhiei, care constau în propunerile Sfântului Sinod Permanent, supuse votării, cât și sistemul de vot.
După pauza au avut loc discuții detaliate despre raport.
Lucrările ierarhilor vor continua până pe 25 mai.
Sursa: Traducere de Roman Ortodox in Franta dupa Orthodoxie. Com, Assemblée extraordinaire des évêques de l’Église orthodoxe de Grèce au sujet du Concile panorthodoxe urmărind și sursa în lb. greaca: Αποφάσεις 1ης Συνεδρίας της Έκτακτης Ιεραρχίας
joi, 26 mai 2016
Parintele Dumitru Staniloae: "Hristos este dogma vie, atotcuprinzatoare si lucratoare a intregii mantuiri". Profesorul Dimitrie Tselengidis: "devierea de la viaţa ortodoxă, care este o viaţă în pocăinţă şi smerenie, conduce la schimbarea dogmelor, schimbare ce va acoperi această viaţă neortodoxă"
Dogmele ca expresie doctrinara a planului de mantuire revelat si realizat de Dumnezeu in Hristos si extins si fructificat prin Biserica
Dogmele crestine sunt, dupa forma lor, punctele planului de mantuire si de indumnezeire a noastra, cuprinse si realizate in Revelatia dumnezeiasca supranaturala, care a culminat in Hristos, si pastrate, propovaduite, aplicate si explicate sau definite de Biserica. Ca atare ele reprezinta adevaruri de credinta necesare pentru mantuire. Pentru crestinism exista un singur adevar atotcuprinzator care ne mantuieste: Iisus Hristos-Dumnezeu-Omul. Adevarul atotcuprinzator este propriu-zis Sfanta Treime, comuniunea Persoanelor supreme; dar Ea lucreaza mantuirea prin Fiul lui Dumnezeu, Ipostasul divin care uneste in Sine Dumnezeirea si umanitatea, dorind sa adune in Sine toate. In Logosul divin isi au originea si baza, existenta si sensurile, toate si prin intruparea Lui aduna toate creaturile in Sine. Dogmele expliciteaza deci pe Hristos si lucrarea Lui de recapitulare a tuturor in El. Iisus Insusi a spus: "Eu sunt adevarul" (In. 14, 6) [...]
Punerea pietrei de temelie pentru o noua biserica ortodoxa in Franta, pentru parohia romaneasca de la Nice
Comunitatea ortodoxă română din sud-estul Franței va avea propria biserică. La Nisa a fost sfințită duminică, 22 mai 2016, piatra de temelie pentru o nouă biserică ce va purta hramul „Sfinții Împărați Constantin și Elena” și „Sfântul Ierarh Nicolae”, informează TRINITAS TV. Slujba a fost săvârșită pe terenul viitorului locaș de cult de Înaltpreasfințitul Părinte Laurențiu, Mitropolitul Ardealului, împreună cu Înaltpreasfințitul Părinte Iosif, Mitropolitul ortodox român al Europei Occidentale și Meridionale.
marți, 24 mai 2016
Lansarea paginii oficiale de internet a Sfântului şi Marelui Sinod al Bisericii Ortodoxe
Astăzi dimineaţă, 24 mai 2016, a fost lansată pagina oficială de internet a Sfântului şi Marelui Sinod al Bisericii Ortodoxe (holycouncil.org).
Site-ul prezintă documentele presinodale care urmează a fi discutate şi aprobate la Sinod, precum şi Regulamentul de organizare şi funcţionare a Sinodului în cele patru limbi oficiale ale Sfântului şi Marelui Sinod: greacă, rusă, franceză şi engleză.
De asemenea, există un articol explicativ al Înaltpreasfinţitului Părinte Job, Arhiepiscop de Telmessos (Patriarhia Ecumenică) intitulat Spre Sinod care prezintă un scurt istoric, contribuţia Patriarhului Ecumenic Atenagora şi procedurile de pregătire a Sinodului până la Sinaxa Întâistătătorilor de Biserici Ortodoxe Autocefale din luna ianuarie 2016.
Conform hotărârii Secretariatului Panortodox al Sfântului şi Marelui Sinod, a fost compus un Comitet pentru crearea, funcţionarea şi administrarea paginii oficiale de internet a Sfântului şi Marelui Sinod al Bisericii Ortodoxe, având ca sediu Centrul Ortodox al Patriarhiei Ecumenice din Chambésy – Geneva.
Sub motto-ul pe toţi la unire i-a chemat (Condacul Cincizecimii), Sfântul şi Marele Sinod al Bisericii Ortodoxe se va întruni în perioada 16-27 iunie 2016, la Academia Ortodoxă din Creta.
Menţionăm că există şi o pagină oficială de Facebook a Sfântului şi Marelui Sinod în limba engleză:
Site-ul prezintă documentele presinodale care urmează a fi discutate şi aprobate la Sinod, precum şi Regulamentul de organizare şi funcţionare a Sinodului în cele patru limbi oficiale ale Sfântului şi Marelui Sinod: greacă, rusă, franceză şi engleză.
De asemenea, există un articol explicativ al Înaltpreasfinţitului Părinte Job, Arhiepiscop de Telmessos (Patriarhia Ecumenică) intitulat Spre Sinod care prezintă un scurt istoric, contribuţia Patriarhului Ecumenic Atenagora şi procedurile de pregătire a Sinodului până la Sinaxa Întâistătătorilor de Biserici Ortodoxe Autocefale din luna ianuarie 2016.
Conform hotărârii Secretariatului Panortodox al Sfântului şi Marelui Sinod, a fost compus un Comitet pentru crearea, funcţionarea şi administrarea paginii oficiale de internet a Sfântului şi Marelui Sinod al Bisericii Ortodoxe, având ca sediu Centrul Ortodox al Patriarhiei Ecumenice din Chambésy – Geneva.
Sub motto-ul pe toţi la unire i-a chemat (Condacul Cincizecimii), Sfântul şi Marele Sinod al Bisericii Ortodoxe se va întruni în perioada 16-27 iunie 2016, la Academia Ortodoxă din Creta.
Menţionăm că există şi o pagină oficială de Facebook a Sfântului şi Marelui Sinod în limba engleză:
vineri, 20 mai 2016
PS Longhin Jar cu glas de tunet si durere multa: " macar daca am pierdut totul din lumea asta ce am avut, scump, sfant si drag, sa nu ne pierdem credinta in Dumnezeu, sa nu ne pierdem Adevarul, ci sa-L marturisim pana la moarte"
Mantuitorul Hristos, Care a fost in mijlocul ucenicilor, si Care le marturisea ziua si noaptea cuvantul adevarului, pentru ca nu erau imbracati de sus, erau in diferite ganduri, in diferite cugetari. Unul s-a lepadat, altul s-a dus, altul s-a inspaimantat, altul spunea ca "daca nu voi pune degetul meu coasta Lui, in semnele cuielor, nu voi crede". Ei, vedeti, cat de diferite erau cugetele lor si gandurile lor! Ar fi trebuti ca sa fie una, dupa cum Mantuitorul Hristos ii invata, ca sa fie una. Dar vedem ca si atunici, si pana astazi, nu suntem una, marturisim fiecare dupa cum credem, dupa cum simtim. Dar trebuie ca toti sa marturisim dupa cuvantul adevarului. De ce oare unii spun intr-un fel si altii spun altfel? De ce nu L-au marturisit atunci pe Iisus, Mantuitorul - si pana astazi sunt tot asa, la fel, de a trebuit sa treaca prin atatea ispitiri, prin atatea incercari Biserica si crestinii nostri? Si vedem ca de atunci si pana astazi asa mergem.
Si, cred ca si voi, cei care sunteti in Biserica, nu la fel intelegeti cu totii. Unii vor iesi din biserica intelegand ce vrea Dumnezeu de la noi, oamenii. Altii se vor duce, tot asa, dupa cum au venit. Unii vor spune: "spune Doamne, ca sunt gata sa Te ascut si sa Te urmez". Si, totusi, diferite crezuri vor fi si printre voi.
Sau, stand aicea de fata in biserica, cu o saptamana in urma am sarbatorit Invierea Domnului, Sfintele Pasti, izbavirea din robia pacatului, din robia iadului. Si vedem ca doar in timpul acestei saptamani [luminate] prea putini au ramas cu cugetul invierii, cu sarbatoarea invierii. Pentru fiecare dintre noi a fost sarbatoarea cum a fost: unii au mancat bine, altii au petrecut bine, unii au baut bine, dar prea putini au ramas cu Iisus Cel inviat din morti. Deci, asta este durerea crestinismului de astazi, ca nu mai ramane poporul cu Dumnezeu. Stam cateva clipe aici, in biserica, ne rugam, iubiti credinciosi, dar nu ramanem urmasi ai lui Iisus Hristos Mantuitorul. Si, totusi, Mantuitorul se jertfeste, vine cu multa dragoste, vrea sa-l vada pe fiecare dintre noi.
joi, 19 mai 2016
Congresul Mitropoliei Europei Occidentale si Meridionale la Roma, 19-21 mai 2016. PS Siluan: "clericii, pe de-o parte, sa castige o intelegere mai adanca a problematicii, sa primeasca si solutii, iar mirenii sa fie implicati in acest demers, pentru ca practic ei sunt cei cu care impreuna slujim spre mantuirea noastra a tururor"
Congresul Mitropolitan
Congresul Mitropoliei Ortodoxe Române a Europei Occidentale și Meridionale
se va desfăşura în perioada 19-22 mai 2016, la Sediul Episcopiei
Ortodoxe Române a Italiei de la Roma. La eveniment va participa, în
calitate de invitat de onoare și conferențiar principal,
Înaltpreasfințitul Părinte Mitropolit Kalistos (Ware) de Diokleia
(Patriahia Constantinopolului).
Vor fi prezenți, de asemenea, membrii Sinodului Mitropolitan: Înaltpreasfințitul Părinte Iosif, Mitropolitul Europei Occidentale și Meridionale, Preasfințitul Părinte Siluan, Episcopul Ortodox Român al Italiei, Preasfințitul Părinte Timotei, Episcopul Ortodox Român al Spaniei și Portugaliei, Preasfințitul Părinte Marc Nemțeanul, Episcop-vicar al Arhiepiscopiei Europei Occidentale, și Preasfințitul Părinte Ignatie Mureșanul, Arhiereu-vicar al Episcopiei Spaniei și Portugaliei. Vor participa clerici, monahi și mireni din parohiile și mănăstirile întregii Mitropolii.
Vor fi prezenți, de asemenea, membrii Sinodului Mitropolitan: Înaltpreasfințitul Părinte Iosif, Mitropolitul Europei Occidentale și Meridionale, Preasfințitul Părinte Siluan, Episcopul Ortodox Român al Italiei, Preasfințitul Părinte Timotei, Episcopul Ortodox Român al Spaniei și Portugaliei, Preasfințitul Părinte Marc Nemțeanul, Episcop-vicar al Arhiepiscopiei Europei Occidentale, și Preasfințitul Părinte Ignatie Mureșanul, Arhiereu-vicar al Episcopiei Spaniei și Portugaliei. Vor participa clerici, monahi și mireni din parohiile și mănăstirile întregii Mitropolii.
„Congresul Mitropoliei este o expresie a unității pastorale și misionare a parohiilor și mănăstirilor care o constituie și un prilej de a se aborda probleme de interes comun și de a pune la îndemâna preoților, monahilor și mirenilor din Mitropolie soluții mântuitoare la problemele societății de astăzi”,
subliniază pr. Ioan Lupasteanu, de la Biroul de Presă al Eparhiei.Programul congresului va cuprinde trei conferințe susținute de către Înaltpreasfințitul Părinte Kallistos Ware (Anglia), pr. Vasile Mihoc (România) și pr. Patriciu Vlaicu (Belgia). Alături de aceste prelegeri se vor mai organiza și o serie de ateliere pe teme diferite. Atenția acestora îndreptându-se în special spre pastorația tinerilor.
„Deoarece tinerii sunt viitorul Bisericii, asemeni Liturghiei de după Liturghie, în continuarea acestui eveniment va avea loc și Congresul NEPSIS, care-și va deschide lucrările vineri, 20 mai” anunţă Biroul de Presă al Eparhiei.Congresul Mitropoliei Ortodoxe Române a Europei Occidentale și Meridionale se organizează o dată la doi ani.
PS Siluan:
"Congresul Mitropoliei a fost instituit ca un organ consultativ, practic, adica are la baza ideea ca toti crestinii - clericii din Biserica dar si credinciosii, de asemenea, care doresc - sa se poata intalni o data la doi ani si sa poata dezbate problemele care ne preocupa pe toti, sa auda diferitele experiente ale celorlalti - pentru ca experientele unii altora ne servesc foarte mult - si sa isi impartaseasca propriile experiente, in asa fel incat clericii, pe de-o parte, sa castige o intelegere mai adanca a problematicii, sa primeasca si solutii, iar mirenii sa fie implicati in acest demers, pentru ca practic ei sunt cei cu care impreuna slujim spre mantuirea noastra a tururor, a lor si a noastra."
"E un eveniment aparte faptul ca anul acesta practic Congresul, la care sunt prezenti clericii, monahii, mirenii, se intalneste si se imbina cu Congresul tinerilor [NEPSIS n.n.], ca si tinerii, pe de-o parte, sa creasca in constiinta ca sunt parte din Biserica si nu este o Biserica doar a tinerilor, sau doar a monahilor, sau doar a copiilor si, pe de alta parte, si partea adultilor din Biserica sa isi asume si sa inteleaga mai mult importanta transmiterii credintei la generatiile care urmeaza, mai ales ca tinerii de la o anumita varsta, adolescentii, au tendinta sa se indeparteze de Biserica, si aici cu atat mai mult, intr-o societate in care ei nu au cursuri de religie la scoala, cum au in Romania, nu exista biserica la tot pasul, pericolul acesta este si mai mare si, atunci, toata aceasta experienta poate sa serveasca tuturor. "UPDATE(24 mai 2016):
Congresul NEPSIS
IPS Iosif:
Cei care aveti copii departe, nu-i lasati! Ori ii lasati, ori va duceti la ei. Nu stircati viata propriilor copii! Nimic nu este mai pretios decat viata copiilor dumneavoastra. Nimic! Nici case, nici bani, nici bunuri materiale pe care le adunam prin munca noastra, nu sunt mai importante decat copiii nostri. Sunt zeci de mii de copii care sufera, unii in depresie, unii au ganduri de sinucidere, pentru ca nu au dragoste. Sa stiti: sufletul care nu simte dragostea adevarata, este nefericit o viata intreaga.
Conferință pe tema Sfântului și Marelui Sinod Panortodox la Bucuresti. Pr. prof. dr. Viorel Ioniță: "acest Sinod sperăm să adopte niște texte cu caracter pastoral, profunde, bogate în sens teologic"
Profesorii și studenții de la Facultatea de Teologie Ortodoxă Justinian Patriarhul s-au întâlnit joi, 19 mai 2016, în Amfiteatrul Centrului pentru Formare continuă Dumitru Stăniloae din Bucureşti în cadrul unei conferințe despre pregătirea și tematica Sfântului și Marelui Sinod Panortodox, după cum ne-a precizat Marius Gheorghe, Reporter TRINITAS TV.
Invitat la eveniment a fost Pr. prof. dr. Viorel Ioniță de la Facultatea de Teologie Ortodoxă din Bucureşti, Consilier patriarhal onorific, care a subliniat că textele supuse aprobării Sfântului și Marelui Sinod Panortodox nu au menirea de a schimba ceva din punct de vedere dogmatic, ci prin acestea se dorește afirmarea sinodalității și unitatea Bisericii Ortodoxe universale.
„Acest sinod nu trebuie imaginat ca un sinod ecumenic ce ar urma să fixeze niște dogme, ci, cu ajutorul Bunului Dumnezeu, acest Sinod sperăm să adopte niște texte cu caracter pastoral, profunde, bogate în sens teologic și care să fie utile pentru credincioșii de astăzi, pentru păstorii de astăzi. Totodată, sperăm ca astfel să putem răspunde din punct de vedere misionar, pastoral și chiar din punct de vedere al discuțiilor cu alte religii pe o bază panortodoxă și nu după părerea noastră, ci supusă unor linii, unor criterii stabilite de întreaga Biserică Ortodoxă”,a precizat Pr. Viorel Ioniţă. Decanul Facultăţii de Teologie, Pr. prof. dr. Ştefan Buchiu, a evidenţiat că Sinodul Panortodox din acest an exprimă vocea unitară a Bisericii, dar într-o modalitate sinodală.
„Ortodoxia este nu numai diversă – avem diversitatea Bisericilor locale – dar este una și unitară. Acest sinod exprimă vocea unitară, dar de o manieră sinodală și de aici învățăm că în ortodoxie toți suntem co-responsabili. Sigur că ultimul cuvânt îl va avea întreaga Biserică Ortodoxă care va recepta ceea ce se va discuta și se va hotărî la Sfântul și Marele Sinod din Creta”,a arătat Pr. Ştefan Buchiu.
Sfântul şi Marele Sinod Panortodox va avea loc la Academia din Creta în perioada 16 – 27 iunie 2016.
LEGATURI:
Scrisoare către Sfânta Chinotită a egumenului Hristodul, al Mănăstirii Cutlumuş, cu privire la viitorul Sinod Panortodox
În data de 26 martie, egumenul Mănăstirii Cutlumuş a adresat următoarea scrisoare Sfintei Chinotite a Muntelui Athos cu privire la viitorul Sinod panortodox:
«Sfintei Chinotite a Sfântului Munte Athos, Kareia
Salutăm Cuvioşia voastră frăţeşte în Domnul,
Citind cu mare atenţie cuvioasa scrisoare patriarhală care ne-a fost transmisă cu privire la Sinodul Panortodox, însoţită de deciziile referitoare şi de regulamentul lui de organizare şi funcţionare, cât şi de scrisoarea mănăstirii Caracalu care exprimă îngrijorarea sa, vă aducem la cunoştinţă cele ce urmează, având în vedere importanţa excepţională a Sinodului convocat, atât pentru prezentul cât şi pentru viitorul lumii ortodoxe. În mod concret, dincolo de numeroasele elemente pozitive ale documentelor, se ivesc anumite întrebări care ating conţinutul teologic al Tradiţiei patristice.
1) Regulamentul de organizare şi funcţionare al Sinodului panortodox prezintă imaginea unei Sinaxe a Întâistătătorilor, şi nu cea a unui Sinod Panortodox, după modelul Sinoadelor Ecumenice. Această impresie este creată de limitarea membrilor doar la Întâistătătorii Bisericilor autocefale, având dreptul exclusiv la vot şi la cuvânt, ceea ce exclude pe ceilalţi membri ai fiecărei delegaţii dar, de asemenea, şi marele număr de episcopi aparţinând fiecărei Biserici. Aceasta nu constituie expresia desăvârşită a sistemului sinodal. Ne temem că, în acest mod, pătrunde involuntar în Biserică teologia primatului, care, de altfel, constituie şi finalitatea teologiei persoanei, apărută în secolul al XX-lea. Deja au apărut opinii după care dogma şi cultul liturgic nu pot să constituie locul unităţii ecleziale, fiind factori, chipurile, impersonali, iar persoana primatului fiind singurul loc al unităţii care se promovează.
2) Cu privire la subiectul relaţiilor Bisericii Ortodoxe cu restul lumii creştine, este oarecum inconsecvent ca Biserica una, sfântă, sobornicească şi apostolească să recunoască alte Biserici creştine, cu care, în consecinţă, ea poate sau nu să fie în comuniune. Adică pare că subiectul clarificării credinţei este plasat a posteriori, după recunoaşterea unei comunităţi creştine ca Biserică, ca şi cum teologia ar constitui o completare a ecleziologiei. Reiese din formulare că singurul criteriu de eclezialitate considerat este succesiunea apostolică istorică sau slujirea Botezului.
3) Articolul 22 al documentului «Relaţiile Bisericii ortodoxe cu restul lumii creştine», aflat desigur în legătură cu dialogul ecumenic, prejudecă evident infailibilitatea Sinodului, şi formulează în scris opinia generală conform căreia «păstrarea credinţei ortodoxe curate este asigurată numai de către sistemul sinodal» şi, de asemenea, că un Sinod constituie «judecătorul autorizat şi ultim în materie de credinţă». Aceasta implică prin urmare condamnarea oricărei contestaţii a deciziilor Sinodului de către persoane sau grupuri (inclusiv, evident, şi de către ierarhii eparhioţi). Dacă acestea nu constituie pur şi simplu o formulare nefericită, atunci se contestă faptul că poporul credincios este păzitorul credinţei. Contrar acestui articol, viaţa Bisericii mărturiseşte că persoane (de exemplu de-Dumnezeu-purtătorii Părinţi, Sfinți Cuvioşi, Mucenici şi Mărturisitori), grupurile, şi în sfârşit întreaga pliromă a poporului lui Dumnezeu, urmând tradiţia apostolică a sfinţeniei, au invalidat mari Sinoade din trecut, care aveau numeroși membri.
4) Dat fiind că tradiţia patristică, în conformitate şi cu documentele, constituie un criteriu al unităţii ecleziale şi dat fiind, de asemenea, că viitorul Sinod revendică o validitate panortodoxă, pliroma Bisericii aşteaptă de la acesta să nu ignore Sinoadele precedente, care au fost convocate în timpul Sfântul Fotie şi a Sfântul Grigorie Palama, care au fixat teologia cât şi experienţa patristică imuabilă şi au format conştiinţa de sine a Ortodoxiei, şi pot să dea, pe deasupra, răspunsuri omului contemporan. Dacă nu se face această menţiune, în cele din urmă va părea că Biserica Ortodoxă nu acceptă teologia de după al VII-lea Sinod Ecumenic.
5) În sfârşit, chiar dacă este de mai puţină importanţă, nu înţelegem utilitatea prezenţei observatorilor heterodocşi la un Sinod la care urmează să se discute, pe scară largă, chestiuni care ne privesc.
Pliroma eclezială aşteaptă cu adevărat ca Sfântul şi Marele Sinod să manifeste expresia autentică a tradiţiei. În acelaşi timp, sosesc de pretutindeni voci distinse, de unde reiese neliniştea că anumite poziţii vor crea probleme majore sau minore, care foarte probabil, vor provoca schisme. De asemenea, ne gândim că Sfântul Munte Athos, întotdeauna sensibil la chestiunile de credinţă şi experienţă ortodoxă, va trebui să articuleze un discurs cuviincios şi clar, care se cuvine să contribuie la edificarea tuturor, și care va influenţa, probabil, în mod pozitiv lucrările Sinodului.
Acestea fiind, rămânem în dragostea lui Hristos,
Egumenul Sfintei Mănăstiri Cutlumuş,
+ Arhimandritul Hristodul şi fraţii săi în Hristos»
Traducere de Ana Elisabeta, revizuită de Roman Ortodox în Franța, după Orthodoxie. com, Lettre de l’higoumène du monastère de Koutloumousiou à la Sainte Communauté du Mont Athos au sujet du prochain Concile panorthodoxe
Abonați-vă la:
Postări (Atom)