Iubirea adevărată, iubirea smerită, care este dulceaţa Împărăţiei lui Dumnezeu, dulceaţa Raiului, în lumea asta este suferinţa cea mai cumplită. De ce? Fiindcă dragostea de la sine cere reciprocitate.
Dacă ai dragoste, povara lui Hristos este uşoară. Şi mă rog ca
Domnul să vă dea, să ne dea acea dragoste ca să ne fie uşoară povara lui
Hristos şi jugul Lui să fie plăcut. De ce? Cum să nu fie
plăcut? Cine nu caută dragostea, iubirea? Da, dar iubirea adevărată, iubirea smerită, care este dulceaţa Împărăţiei
lui Dumnezeu, dulceaţa Raiului, în lumea asta este suferinţa cea mai
cumplită. De ce? Fiindcă dragostea de la sine cere reciprocitate. Şi dacă nu o ai, ce se întâmplă? Dragostea este crucea care, în veşnicie, este biruinţă şi este
dulceaţă, este încrucişarea a două vieţi.
În lumea asta crucea este ştiţi foarte bine ce. De ce? Pentru că,
dacă te dăruieşti smerit în dragoste, dragostea aia lumea asta nu
o primeşte. Fiţi cu luare aminte, fraţi şi surori creştini, să devenim oameni
primitori de dragoste ca să nu rănim pe cel care ne iubeşte. Poate că ne iubeşte aiurea, în feluri care nu ne folosesc, dar
iată,
Părintele Sofronie ştia de multe ori să primească iubire care, de
multe ori, era exprimată în feluri lumeşti, pământeşti, câteodată ne
dădeau daruri cu care nu ştiam ce să facem, dar, cum zicea şi de Sf.
Siluan, nu rănea vreun suflet.
Mare singură este smerenia! Pentru că
mândria împiedică dragostea.[...]
Smerenia este unul din aspectele dragostei, una din faţetele dragostei, dacă vreţi, ca un diamant cu multe
faţete.
Nu e ceva aparte; face parte din dragoste.
Şi este elementul cel mai important, care
este uşa deschisă dragostei.
Dragoste mândră nu este dragoste. Dragoste poftitoare nu este încă
dragoste. Doar dragostea smerită!
Extrase din:
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu